803 matches
-
1, 7 % ) , colesterolului total ( 5, 8 % vs 4, 1 % ) , lipoproteinelor de joasă densitate ( LDL ) ( 5, 2 % vs 5, 4 % ) , trigliceridelor ( 7, 0 % vs 4, 3 % ) , glucozei ( 2, 5 % vs 2, 0 % ) , alanin aminotransferazei ( ALT ) ( 2, 5 % vs 1, 7 % ) , aspartat amino transferazei ( AST ) ( 2, 5 % vs 1, 7 % ) și scăderea neutrofilelor ( 3, 7 % vs 6, 3 % ) . Lipodistrofia Terapia antiretrovirală combinată a fost asociată cu redistribuirea grăsimii corporale ( lipodistrofie ) la pacienții infectați cu HIV , incluzând pierderea grăsimii periferice și faciale subcutanate , creșterea
Ro_489 () [Corola-website/Science/291248_a_292577]
-
scăzută - picioarele, urechile, coada și față -, asadar pisică are blană colorată în gri spre extremități. Mediul înconjurător joacă de asemenea un rol dramatic în efectele bolii genetice umane fenilcetonurie. Mutația care cauzeaza această boală distruge abilitatea corpului de a combate amino acidul fenilanină, cauzând o acumulare toxică de moleculă intermediară care, la rândul său, cauzează simptome severe ale retardului mental progresiv și convulsii. Totuși, daca cineva care are fenilcetonurie urmează o dietă strictă și evită aminoacizii, acela poate rămâne sănătos și
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
Principalele vene ale păsării sunt: vezi Venele păsărilor. Sângele păsărilor constă din plasma plus elemente formate: Plasma constă mai mult din apa (~85%).De asemenea 9-11% din plasma o constituie proteinele. Alți constituienți ai plasmei sunt glucoză( 200-400 mg/dl), amino acizii, reziduuri, hormoni, anticorpi și electroliți. Trombocitele, leucocitele și eritrocitele constituie elementele figurate ale sângelui. Sistemul respirator la păsări constă în efectuarea schimbului de gaze și joacă un rol foarte important în termoregulare. De asemenea el joacă un rol în
Pasăre () [Corola-website/Science/300076_a_301405]
-
gradului scăzut de metabolizare hepatică ( 5- 10 % ) și legării în proporție mică de proteinele plasmatice . Glucuronoconjugatul 5 ’ al zidovudinei este metabolitul principal atât la nivel plasmatic cât și urinar , reprezentând aproximativ 50- 80 % din doza administrată eliminată pe cale renală . 3 ’ - amino 3 ’ - deoxitimidina ( AMT ) a fost identificată ca metabolit al zidovudinei după administrarea intravenoasă . Eliminare : Timpul de înjumătățire prin eliminare al lamivudinei este cuprins între 5 și 7 ore . Clearance- ul sistemic mediu al lamivudinei este de aproximativ 0, 32 l
Ro_210 () [Corola-website/Science/290969_a_292298]
-
mică , datorită metabolizării hepatice reduse a acesteia ( 5 - 10 % ) și legării reduse de proteinele plasmatice . Glucuronidul 5 ’ al zidovudinei reprezintă metabolitul principal atât la nivel plasmatic cât și urinar , reprezentând aproximativ 50- 80 % din doza administrată eliminată pe cale renală . 3 ’ - amino 3 ’ - deoxitimidina ( AMT ) a fost identificată ca metabolit al zidovudinei după administrarea intravenoasă Abacavirul se metabolizează în principal pe cale hepatică , iar 2 % din doza administrată se elimină pe cale renală fără a suferi modificări . Timpul de înjumătățire al lamivudinei este între
Ro_1088 () [Corola-website/Science/291847_a_293176]
-
Canadei"” a găsit un regim vegetarian planificat corespunzător pentru a satisface nevoile nutriționale pentru toate stagiile vieții, iar studiile pe scară largă arată că vegetarianismul descrește semnificativ riscul de cancer, atac de cord sau alte boli fatale. Nutrienții, proteinele și amino acizii necesari pentru susținerea corpului se pot găsi în legumele frunzoase, cereale, nuci sau lapte de soia. Aceste diete ajută la menținerea greutății corpului sub control și reduce astfel riscul de boală la inimă sau osteoporoză. Carnea roșie, în particular
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
studii făcute în Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Canada, Australia, Noua Zeelandă și câteva țări europene au arătat că dietele vegetariene contribuie cu mai mult decât necesarul de proteine atâta timp cât o varietate de plante sunt valabile și consumate. Proteinele sunt compuse din amino acizi, iar îngrijorarea frecventă pentru proteinele din surse vegetale este consumarea inadecvată de „amino acizii esențiali”, ce nu pot fi sintetizați de corpul uman. Pe când produsele lactate și ouăle asigură surse complete pentru lacto-ovo vegetarieni, singurele surse vegetale cu cantități
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
au arătat că dietele vegetariene contribuie cu mai mult decât necesarul de proteine atâta timp cât o varietate de plante sunt valabile și consumate. Proteinele sunt compuse din amino acizi, iar îngrijorarea frecventă pentru proteinele din surse vegetale este consumarea inadecvată de „amino acizii esențiali”, ce nu pot fi sintetizați de corpul uman. Pe când produsele lactate și ouăle asigură surse complete pentru lacto-ovo vegetarieni, singurele surse vegetale cu cantități semnificative din toate cele opt tipuri de amino acizi esențiali sunt soia, semințele de
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
surse vegetale este consumarea inadecvată de „amino acizii esențiali”, ce nu pot fi sintetizați de corpul uman. Pe când produsele lactate și ouăle asigură surse complete pentru lacto-ovo vegetarieni, singurele surse vegetale cu cantități semnificative din toate cele opt tipuri de amino acizi esențiali sunt soia, semințele de cânepă, amarant, hrișcă. Nu este imperativ, totuși, a obține proteine din aceste surse - amino acizii necesari pot fi de asemenea obținuți prin mâncarea de o varietate de plante complementare, care în combinație asigură toți
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
și ouăle asigură surse complete pentru lacto-ovo vegetarieni, singurele surse vegetale cu cantități semnificative din toate cele opt tipuri de amino acizi esențiali sunt soia, semințele de cânepă, amarant, hrișcă. Nu este imperativ, totuși, a obține proteine din aceste surse - amino acizii necesari pot fi de asemenea obținuți prin mâncarea de o varietate de plante complementare, care în combinație asigură toți amino acizii esențiali (ex. orez și fasole, humus, pita etc.). O consumare variată de asemena surse poate fi adecvată. Dietele
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
acizi esențiali sunt soia, semințele de cânepă, amarant, hrișcă. Nu este imperativ, totuși, a obține proteine din aceste surse - amino acizii necesari pot fi de asemenea obținuți prin mâncarea de o varietate de plante complementare, care în combinație asigură toți amino acizii esențiali (ex. orez și fasole, humus, pita etc.). O consumare variată de asemena surse poate fi adecvată. Dietele vegetariene conțin în mod tipic nivel de fier similar cu cele non-vegetariene, dar acestea au biovalabilitate scăzută față de fierul din surse
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
în molecula proteinei există mai mulți aminoacizi dicarboxilici atunci molecula se va comporta ca un acid slab, iar în cele în care predomină aminoacizii diaminați se comportă ca baze slabe. Chiar dacă într-o moleculă există un număr egal de grupări amino si carboxil, deci teoretic molecula ar trebui sa fie neutră, în realitate datorită gradului de ionizare mult mai mare a grupării carboxil față de gruparea amino, molecula proteinei va avea un caracter slab acid, în soluția ei întâlnindu-se amfiioni proteici
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
se comportă ca baze slabe. Chiar dacă într-o moleculă există un număr egal de grupări amino si carboxil, deci teoretic molecula ar trebui sa fie neutră, în realitate datorită gradului de ionizare mult mai mare a grupării carboxil față de gruparea amino, molecula proteinei va avea un caracter slab acid, în soluția ei întâlnindu-se amfiioni proteici, anioni proteici și protoni (H). Prin acidulare echilibrul reacției se deplasează spre formarea de cationi proteici. La o anumită concentrație a H, proteina devine neutră
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
moleculară. Proteinele precipitate își pierd din proprietățile hidrofile "obțînînd" proprietăți hidrofobe. Din punct de vedere chimic, proteinele sunt heteropolimeri constituiți din 20 de L-α aminoacizi (așa numiții aminoacizi standard, vezi tabelul), în care grupările carboxil se pot combina cu grupările amino formînd legături peptidice și rezultând lanțurile peptidice. Aminoacizii standard au proprietăți variate, proprietăți care sunt direct responsabile de structura tridimensională a proteinei, dar și de proprietățile acesteia. În lanțul polipeptidic aminoacizii formează legăturile peptidice prin cuplarea grupei carboxil cu o
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
legături peptidice și rezultând lanțurile peptidice. Aminoacizii standard au proprietăți variate, proprietăți care sunt direct responsabile de structura tridimensională a proteinei, dar și de proprietățile acesteia. În lanțul polipeptidic aminoacizii formează legăturile peptidice prin cuplarea grupei carboxil cu o grupă amino; odată legat în lanțul proteic aminoacidul se "transformă" în aminoacid "rezidual" iar atomii de carbon, azot, hidrogen și oxigen implicați în legături formează "scheletul" proteinei. Atunci cînd lanțul proteic se tremină cu o grupă carboxil poartă denumirea de carboxi-terminus (sau
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
în aminoacid "rezidual" iar atomii de carbon, azot, hidrogen și oxigen implicați în legături formează "scheletul" proteinei. Atunci cînd lanțul proteic se tremină cu o grupă carboxil poartă denumirea de carboxi-terminus (sau C -terminus), în timp ce, dacă se termină cu gruparea amino, devine amino-terminus (N-terminus). Responsabile de proprietățile chimice sunt aceleași grupări carboxil și amino libere, neimplicate în formarea legăturilor peptidice, însă mai intervin și diferiții radicali grefați pe scheletul proteinei. Datorită existenței anumitor aminoacizi în molecula proteinelor, a legăturilor peptidice
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
formează "scheletul" proteinei. Atunci cînd lanțul proteic se tremină cu o grupă carboxil poartă denumirea de carboxi-terminus (sau C -terminus), în timp ce, dacă se termină cu gruparea amino, devine amino-terminus (N-terminus). Responsabile de proprietățile chimice sunt aceleași grupări carboxil și amino libere, neimplicate în formarea legăturilor peptidice, însă mai intervin și diferiții radicali grefați pe scheletul proteinei. Datorită existenței anumitor aminoacizi în molecula proteinelor, a legăturilor peptidice formate în molecula proteinei dar și grupările funcționale libere sunt responsabile de reacțiile de
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
dinamicității structurii proteinelor, deoarece ele sunt în permanență supuse unor procese de sinteză și de degradare. Pentru evidențierea succesiunii aminoacizilor în structura proteinelor se folosesc 2 metode: Degradarea Edman folosește ca reactiv izotiocianatul de fenil care evidențiază selectiv aminoacidul. Grupa amino terminală se adiționează la izotiocianat trecînd printr-un derivat de tiouree. După ce se tratează cu un acid slab, aminoacidul marcat sub formă de feniltiohidantoină se detașează de restul polipeptidei. Aceasta cu noul său aminoacid terminal poate fi supusă la un
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
derivat de tiouree. După ce se tratează cu un acid slab, aminoacidul marcat sub formă de feniltiohidantoină se detașează de restul polipeptidei. Aceasta cu noul său aminoacid terminal poate fi supusă la un nou ciclu de tratări pentru identificarea următoarei grupe amino. S-a ajuns la concluzia că există 4 niveluri (structuri), care alcătuiesc edificiul proteic. Structura primară este dată de aminoacizii care intră în lantul proteic prin formarea legăturilor peptidice. În proteinele naturale legătura peptidică se stabilește între gruparea carboxilică de la
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
obicei prin intermediul cuplării mai multor lanțuri polipeptidice scurte între ele, cuplare care duce la formarea fibrelor proteice;legăturile intercatenare pot fi principale sau secundare: <nowiki> </nowiki>.Legăturile de hidrogen se pot stabili și între catenele lateralecare au grupări carboxil, hidroxil, amino sau tiolice. Din punct de vedere energetic legătura de hidrogen nu este puternică dar datorită răspîndirii relativ uniforme de-a lungul scheletului proteic oferă proteinei stabilitatea necesară. În afară de aceste legături se mai pot stabili alte tipuri de legături: legături ionice
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
vechime chinezii considerau ceaiul un leac bun pentru diferite afecțiuni. Incidența mai scăzută a unor boli printre consumatorii de ceai a stârnit interesul cercetătorilor. Într-adevăr, fitochimicalele din frunzele de ceai oferă numeroase beneficii stării de sănătate. Ceaiul conține flavonoizi, amino acizi, teina, polizaharide și vitamine (C, E, K). Potențiale beneficii: S-a descoperit că adăugarea laptelui reduce semnificativ efectele benefice ale ceaiului. Caseina din lapte se leaga la polifenolii antioxidanți din ceai, blocând efectele ceaiului asupra sistemului cardiovascular și proprietățile
Ceai () [Corola-website/Science/297768_a_299097]
-
acid aberic", mai târziu "orizanină". În 1935, acest compus a fost rafinat și corect descris ca tiamină. În 1911, biochimistul polonez Kazimierz Funk a izolat substanța antinevritică din tărâțele de orez, pe care el a numit-o vitamină, din cauza grupării amino conținute. Chimistul olandez Barend Coenraad Petrus Jansen și colaboratorul său apropiat, Willem Frederik Donath, au izolat și cristalizat agentul activ în 1926, a cărui structură a fost determinată de Robert Runnels Williams, un chimist american, în 1934. Tiamina a fost
Tiamină () [Corola-website/Science/301327_a_302656]
-
Aminele sunt compuși organici care conțin în molecula lor gruparea amino (-NH) legată de un radical hidrocarbonat. Aminele sunt asemănătoare din punct de vedere structural cu amoniacul, cu diferența că unul sau mai mulți atomi de hidrogen sunt înlocuiți cu substituenți precum grupe "alchil" sau "aril". Formula generală a aminelor este
Amină () [Corola-website/Science/303815_a_305144]
-
însemnând că în moleculă există doar o singură grupare -NH. Poliaminele au două sau mai multe grupări în moleculă. Aminele se denumesc folosind denumirea radicalilor corespunzători urmați de cuvântul "amină". Radicalii sunt denumiți în ordine alfabetică, iar numărul de grupe amino este evidențiat prin prefixele "di", "tri". Legăturile de hidrogen influențează semnificativ proprietățile aminelor primare și secundare, ca și a derivaților lor. Prin urmare, punctele de fierbere ale aminelor sunt ridicate. Aminele inferioare, precum metil, dimetil, trimetil sau etil amina sunt
Amină () [Corola-website/Science/303815_a_305144]
-
ei putând accepta un proton. formula 11 (hidroxid de alchil amină) Cu apa reacționează doar aminele inferioare, deoarece apa este un acid slab. Pentru cele superioare se folosește reacția cu acizi (mai puțin HNO, care are caracter oxidant și distruge grupa amino). formula 12 (clorhidratul aminei) Nu toate aminele sunt la fel de bazice. Aminele aromatice sunt mai puțin bazice chiar decât amoniacul. Aminele primare sunt mai bazice decât amoniacul, iar la cele secundare bazicitatea este și mai crescută. Alchilarea aminelor primare duce la apariția
Amină () [Corola-website/Science/303815_a_305144]