1,125 matches
-
vezi, domnule ! Habar n-aveau unul de altul și s-au întâlnit în cimitir, ca noi, atunci, în ziar, și ca acum, pe stradă...“. * Într-un spital din Boston a decedat un pacient care de treizeci de ani suferea de amnezie. În ciuda numeroaselor anunțuri publicate în acest interval, pacientul nu a fost căutat de nimeni. 12. Am stat multă vreme amândoi acolo, la colțul străzii Batiștei. Înșiram vorbe. Simțeam și unul, și altul, că nu mai e posibil, că totul se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cum pentru aceasta trebuia să uite toate evenimentele conexe ale existenței sale, le uită și pe acestea de asemenea. Din copilărie era destinat preoției. Toate astea trebuiau să dispară, în așa fel încât amintirea crimei să fie alungată pe vecie. Amnezia era ușoară pentru un sistem nervos omenesc. Sub hipnoză se poate produce cu o ușurință aproape alarmantă. Dar hipnoza nu este necesară. Întâlnești un individ care-ți displace și, foarte repede, nu-ți vei mai putea aminti numele său. Ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cu o ușurință aproape alarmantă. Dar hipnoza nu este necesară. Întâlnești un individ care-ți displace și, foarte repede, nu-ți vei mai putea aminti numele său. Ți se întâmplă ceva neplăcut, vei uita întâmplarea ca pe un vis urât. Amnezia este cea mai bună metodă pentru a scăpa de realitate. Dar are forme diverse și una dintre ele, cel puțin, este devastatoare. Nu poți uita amintirile și experiența unei vieți întregi rămânând adult. Și Secoh trebuia să uite toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
kilometri întregi. În lungul unei străzi pe care tocmai c traversa, văzu două șiruri de stâlpi de iluminare progresând geometric către un îndepărtat și iluzoriu punct de întâlnire. Și dintr-odată, totul deveni deprimant. După toate aparențele, suferea de o amnezie parțială și era absolut necesar să accepte acastă idee în sensul său cel mai larg. Numai în acest fel putea fi în măsură să se elibereze de efectele afective ale stării în care se găsea. Gosseyn încercă să vizualizeze imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
elibereze de efectele afective ale stării în care se găsea. Gosseyn încercă să vizualizeze imaginea acestei eliberări ca un fapt în sens non-aristotelian. Iar acest "fapt" îl îngloba pe el ca persoană, corpul și mintea formând un singur tot, inclusiv amnezia, localizând temporal în acest moment al zilei și spațial ― în acest oraș. În spatele acestei integrări conștiente, se numărau mii de ore de antrenament personal. Și la baza acestui antrenament, se afla tehnica non-aristoteliană de gândire extensivă automatică, unicul progres realizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Gosseyn închise cartea de telefon și ieși în stradă. Se simțea bine, calmat din punct de vedere nervos. Speranța renăștea în el. Chiar și faptul că-și reamintise cu precizie de Enright, de cărțile lui, arăta până la ce punct această amnezie parazitară îi bloca memoria. Nu va mai ține mult din momentul în care celebrul savant se va ocupa de el. La biroul de recepție al cabinetului, i se spuse: ― Dr. Enright nu primește decât pe bază de programare; pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
structurii universului care-i înconjura. Poate pe undeva se pregătea sau se folosea violența. Undeva? Poate chiar aici. Gosseyn o privi pe fată. Apoi, cu glas foarte scăzut, începu să vorbească. Își istorisi odiseea ― cum fusese dat afară din hotel, amnezia care îi ștersese amintirile, curioasa iluzie că ar fi fost căsătorit cu Patricia Hardie. ― Pentru ca în cele din urmă ― încheie el ― să descopăr că este fiica președintelui și că este cum nu se poate mai vie. Patricia Hardie îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Mașinile, considerate individual, nu pot apleca balanța în sensul opus cantității totale de cunoștințe științifice acumulate de cei curajoși și determinați să apere civilizația. Îl privi apoi întrebător pe Michael Hardie: ― E ceva de genul aresta? Vreo invenție datând dinaintea amneziei mele? ― Nu. X fu cel care îi răspunsese. Mutilatul părea amuzat și adăugă: ― Știi că poate-i interesant. Avem aici un om care-și ignoră și viitorul și trecutul, dar a cărui apariție totuși acum, în acest moment ― nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
începură să discute cu Korita. Când japonezul plecă, ei se apropiară de Grosvenor și-l invitară la o ședință pe puntea de comandă. Grosvenor se întrebă dacă cei doi își aminteau de cele întâmplate, căci nu arareori hipnoza provoca o amnezie spontană. Dacă ei nu și-ar fi amintit de nimic, lui Grosvenor i-ar fi venit foarte greu să le explice în mod convingător ce anume se întâmplase. De aceea, răsuflă ușurat când îl auzi pe căpitanul Leeth spunându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dau doar sentințe. Și singurul criteriu este întotdeauna nu atît dovada vinovăției cît îndoiala în privința nevinovăției. Dacă nu te-ai fi ridicat la o poziție atît de înaltă în cadrul Arsenalelor, pedeapsa ar fi foarte simplă. Ai fi fost condamnat la amnezie și eliberat din funcție. Dar așa cum stau lucrurile, știi prea multe despre noi și deci pedeapsa trebuie să fie foarte severă. Știi bine că, în situația noastră, nu putem proceda altminteri. Din fericire, pentru liniștea noastră sufletească, avem și altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
lentă scufundare în apele mâloase și otrăvite ale lagunei. Este o moarte sinestezică, ce evocă decorurile stilizate ale deca den tismului european. Têtes et champignons acordă visului patina de intertextualitate rafinată pe care Pratt o cultivă borgesian. Amnezicul Corto (o amnezie din care se naște și dragostea pentru Soledad Löckhaart) este prins în plasa de vrajă și de iluzii a doi magicieni, anticarul Levi Colombia și profesorul Steiner. Uniți de linia ascunsă a Golemului, cei doi rememorează drumul tragic al celor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
facă unele greșeli, la prima vedere insignifiante dar care permit specialiștilor identificarea rapidă a infractorului (cele mai frecvente erori le constituie uitarea de diferite obiecte care le aparțin, urme lăsate neglijent la locul faptei etc.). Cunoașterea acestor mici detalii, precum și amnezia postinfracțională intensifică semnificativ starea tensională resimțită de către individ, ceea ce-l determină, în mod obișnuit, să revină la locul faptei și astfel să fie reținut de organele competente. La o primă evaluare se poate afirma că toate aceste trăsături reprezintă specificitatea
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
călătorise fără oprire de la o bolă cauzată de stres la alta, surprinsă să descopere vastitatea acelui teren, din moment ce nu părea să existe practic nimic care să nu aibă legătură cu stresul. După aceea a cochetat o vreme cu sindromul maniaco-depresiv, amnezia disociativă și depresia psihotică. O dată chiar, când a reușit performanța de a se otrăvi singură, a fost diagnosticată cu Bittersweet Nightshade, numele care, dintre cele ale tuturor bolilor ei, Îi plăcea cel mai mult. Odată cu fiecare etapă a călătoriei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
râdă mult Împreună: Petite-Ma Într-un șuvoi prelung de chicote muzicale, Asya Într-o izbucnire neașteptată de hohote bogate și răsunătoare. Acum, deși profund Îngrijorată de starea de sănătate a bunică-sii, Asya respecta de asemenea tărâmul autonom al amneziei spre care se lăsa purtată, fiindcă și ei i se refuza În mod constant autonomia. Și cu cât bătrâna se Îndepărta mai mult de ele, cu atât mai apropiată se simțea de ea. — Bună dimineața, drăguță strănepoată, a răspuns Petite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Asyei? — Nimic, nu trebuie să-i spui nimic... Știi asta. Ținând strâns telefonul mătușa Zeliha s-a Încovrigat În poziție fetală. A Închis ochii, gata să adoarmă, Însă apoi și-a adunat forțele ca să Întrebe: — Aram, când o să se termine? Amnezia asta obligatorie. Uitarea asta continuă. Nu spune nimic, nu-ți aminti nimic, nu dezvălui nimic, nici lor, nici ție... O să se termine vreodată? — Nu te gândi la asta acum, a Încercat s-o liniștească Aram. Ia o pauză. Ești prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
brusc nevoia să-i mărturisească soției sale că ceea ce vedea ea În el nu era de fapt eul lui Întreg. Totuși alteori fusese mulțumit jucând rolul unui om fără trecut, un om care făcuse din renegarea acestuia un adevărat cult. Amnezia aceasta a lui era voită, deși nu calculată. Pe de o parte, exista undeva În adâncul minții sale o poartă care nu se Închidea indiferent ce-ar fi făcut; unele amintiri treceau Întotdeauna de ea. Pe de altă parte, exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Și că fiecare amintire avea să declanșeze o alta. În clipa În care pusese piciorul În casa copilăriei sale, vraja care-l protejase În toți acești ani de propria lui memorie fusese destrămată. Cum putea să se mai refugieze În amnezia lui fabricată? — Trebuie să te Întreb ceva, a icnit Mustafa, iar icnetul lui semăna cu cel scos de un băiat Între două lovituri. O curea de piele cu cataramă de cupru. Pe când era copil, Mustafa se mândrea că nu plângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
angajat un șaman Înainte ca Zelda să fi plecat În Siberia să și-l găsească pe al ei, ar fi putut Îndrepta vremea și ar fi salvat relația cu ea. GÎndul Îl răscolește. Ar putea să fluture bagheta fermecată a amneziei peste Zelda și să se Întoarcă Înapoi În timp: o ia pe Zelda de la facultate, după ore. Stau afară pe terasă la crîșma lor favorită. Pe cer nu e nici un nor. CÎnd ajung la rigatoni, Îi oferă un inel. Inelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
era extrem de excitat de tot acest potențial ascuns. Wakefield Îi spuse că pe el nu-l interesau decît spațiile uitate, apărute după renovări sau scoateri din uz, dar cu cît explica, cu atît mai elaborat și mai poetic devenea conceptul. — Amnezia arhitecturală este adevărata avere imobiliară a poeților, născută din stratificări, istorie, uitare. Nu poate fi locuită decît pe furiș, după ce e descoperită; nu poate fi nici distribuită, nici Închiriată. Ar fi imoral să profiți de pe urma ei. Poate că nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tu erai? — Ochelari de soare, armă și mușchi, ținuta mea favorită. Am mai fost și proiecționistul și alți cîțiva tipi pe care fie i-ai uitat, fie nici nu i-ai băgat În seamă. Nu trebuie să te simți prost. Amnezia - eu sînt ăla! Wakefield rămîne fără replică. S-a simțit atît de liber, atît de fără limite. — Ei, mă rog, toate lucrurile bune au un sfîrșit. Măcar ai voie să mai freci menta pe-aici pînă Îți activăm din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
că l-am auzit plîngînd ore În șir. Arthus Îmi interzicea să mă duc să-l Împac. Nu-i dădeam mereu ascultare. Bietul copil, nu e de mirare că a fost complet perturbat, avea coșmare, crize de somnambulism, crize de amnezie... Ce puteam eu face? Mă Îmbolnăvește doar cînd mă gîndesc din nou la toate astea. Se ridică și strînse ceștile, arătînd limpede că discuția durase destul. Fersen Îi mulțumi și Își luă rămas-bun. - Aș vrea să-i spun două vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se trase brusc Înapoi și se uită la ea Încrețindu-și fruntea. - Tu cine ești? Cine ești? Marie rămase uluită, apoi se Întoarse spre medic cu stupefacție. Acesta spuse că nu avusese cînd să le precizeze că Pierric suferea de amnezie, sechele probabile ale șocului. Fenomenul era reversibil, amintirile lui existau, colegul lui psihiatru practicase deja o scurtă ședință de hipnoză asupra lui, hipnoză care atestase acest lucru, dar Pierric nu izbutea să se conecteze la amintiri În mod conștient. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca atunci, cu Gwen? Lovit, apoi amnezic de două ori la rînd e cam mult, nu crezi? susură Lucas Înainte ca Marie să preia ștafeta. - Mama mi-a povestit că atunci cînd erai copil aveai crize de somnambulism și de amnezie, ai putut ucide Într-o stare anormală, iar acum nu-ți mai amintești... - Nu e cu putință, nu e cu putință! Am impresia că-mi pierd mințile. - Nu te sfătuiesc să susții că ești nebun, Îl Întrerupse Marie, spitalul psihiatric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
există selva yubani-lor. Nici yubani nu mai există“. — Probabil. Dar știți un lucru, părinte? Cu tot pesimismul meu... Cu toată neîncrederea mea, în adâncul ființei mele rămâne speranța că, într-o zi, specia umană va ieși din starea ei de amnezie și va întreba: Unde este pământul care va trebui să-i hrănească pe fiii fiilor noștri? Plesni din limbă și clătină din cap: Merită să trăiești ziua aceea! Vâsli fără efort, pe apă în jos, prin năvalnicul râu San Pedro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
animal cu două coloane vertebrale, nesătul, pofticios, mînjit de secreții potrivite păcatului dintîi și de pe urmă: asta În nopțile lor cele mai bune. Din sex, curat sau murdar, se ivise și Antonia, uita asta, dar Thomas Îi trecea cu vederea amnezia atunci cînd o auzea invocînd, tot mai Încrîncenată, foc peste ultima Sodomă. Cu ce era Thomas mai păcătos decît acei clerici pederaști - chiar se lăudau unii cu aplecarea lor - sau decît alți slujitori ai Domnului, cum se socoteau ei, ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]