964 matches
-
ușurare în el, căci descoperise că nu era prea confortabil să doarmă pe un trunchi tare. Oasele îl dureau, pielea i se umpluse de vânătăi, mușchii îi erau întinși în direcții greșite, picioarele, brațele și alte părți ale corpului îi amorțeau și apoi erau cuprinse de junghiuri dureroase când i se întâmpla să miște din nou. Se foia tot timpul și, la un moment dat, spre rușinea sa, coborî din copac să doarmă pe iarbă, zbughind-o din nou sus chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
gândurile picurând din el, și o forță bizară pătrunzându-l, o amorțeală strecurându-i-se în membre. Din cauza epuizării sau a resemnării sau a sorții din nou inspirate, cine știe? Nu-și mai simțea trupul, dar simțurile nu-i erau amorțite. Se ascuțeau din ce în ce mai tare și era conșteint în mod acut de fiecare sunet neînsemnat, de fiecare miros și foșnet din noapte: mersul unui șoarece prin iarbă, aripile unui liliac fâlfâind în depărtare, mirosul incitant care chema insectele să zboare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
zis. Era din nou Frank Telefon, care îmi făcea din viață iad. De fapt, eram foarte curios în legătură cu seara de sâmbătă. Cu cât încercam mai mult să-mi amintesc - sau, ca să respectăm adevărul, cu cât încercam mai mult să-mi amorțesc memoria - cu atât eram mai convins că se întâmplase ceva rău, ceva decisiv, ceva distrugător. Cred că deznădejdea asta am băut toată sâmbăta până n-am mai știut de mine. Ca să-mi șterg totul din memorie. Dar pe Frank Telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care fugise. Ele erau încă acolo, zăvorâte în mintea lui, dar Virgil nu le vedea. Acum, de dragul lui Vultur-în-Zbor, descuiase închisoarea și, întocmai ca spiritele incontrolabile ale Pandorei, amintirile îl năpădiră, zgâriindu-l dureros atunci când ieșiră la iveală. Uitase durerea. Amorțise atât de tare și atât de mult timp. La început se gândise că Vultur-în-Zbor ar fi putut să fie destul de puternic, destul de înăsprit de lungile lui călătorii ca să supraviețuiască fără nici un ajutor experienței Dimensiunilor. îUitase însă puterea lor devastatoare.) Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
capul și mi-a zâmbit drăgălaș. —Nu-i marfă rea asta. —Specialitatea jurnaliștilor. Mi-am plimbat degetul pe suprafața de sticlă, adunând firimituri hoinare pe care le-am frecat mai apoi de gingie. El a făcut la fel. Mi-a amorțit limba, mi-a spus uitându-se la mine. —Complet? am întrebat ridicând din sprâncene. —Trebuie să o testez, dacă nu te superi... S-a aplecat peste mine și m-a sărutat foarte încet, atingându-mă doar cu gura și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Morții. Aerul rece care te înconjoară la început ca o boare plăcută, ca o adiere de briză îndepărtată, răcoarea transformându-se mai apoi în aburi de gheață, învăluindu-te întruna, strecurându-se până și în gânduri, în vise, în dorințe, amorțindu-ți cuvintele, sleindu-ți elanurile, obosindu-te fără să fi făcut eforturi anume epuizante, este de fapt aerul Morții. Pregătirea venirii ei, a privirii ei, a însoririi ei cu tine. Prin astfel de semne, pe care nu le știu, Moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pagină de vreme, undeva într-o frază de subsol sau într-un început de pagină. Ca un fluid (metal? ceară?) turnat într-o formă, căutându-și trup în marele trup, strecurându-se în cotloane spre a se răci, spre a amorți, spre a se odihni. Sunt un fel de plumb al zețarului de demult, turnat în tiparul câtorva cuvinte, tot mai rece plumb, tot mai reci cuvinte, tot mai măcinată matrița gândului împietrit. Simt cum vine vârsta bătrână. Cum mă topesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
al povestirii pentru că, neuitând, au iertat. Când încep să facă și ei „memorialistică“ vindicativă, acuzatoare, se ghicește imediat nota falsă. Amuzantă, adeseori, când confrunți mai multe relatări, de la persoane diferite, despre aceleași fapte. Constat, pe zi ce trece, cum Biblioteca amorțește. O lâncezeală întinsă ca o pată de mucigai lățită peste tot. Începând cu programul boieresc, de vară, de la 8 la 14, continuând cu degringolada serviciilor și sfârșind cu praful pe care nimeni nu se ostenește să-l șteargă de pe cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Focul Îi devorase pielea, mîinile și părul. Flăcările Îi biciuiseră și Îi sfîșiaseră hainele și tot trupul Îi era o rană vie ce supura prin bandaje. Îl depuseseră Într-o Încăpere separată, la capătul unui coridor cu vedere la plajă, amorțit de morfină, așteptînd să moară. Am vrut să-i țin mîna, Însă una dintre infirmiere m-a avertizat că nu prea mai era carne sub bandaj. Focul Îi secerase pleoapele și privirea lui Înfrunta vidul perpetuu. Infirmiera care m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de o saltea...” Simțindu-se, pesemne, ofensată, femeia care zăcea dezbrăcată Între ei, oprindu-se din chițcăit, spuse: „Ce bădărani!”. Afară, Oliver scoase un cârâit prelung. Înfipte adânc În solul umed, rădăcinile ce i se ițeau din tălpi Începură să amorțească. Oare nu era cazul ca masterandul să se miște de la locul lui? Absența sa Îndelungată ar putea stârni Îngrijorare În stabiliment. Negăsindu-l În salon, profesorul Perjovski, Îngrijorat ca Oliver să nu pățească ceva rău, ar putea anunța poliția comunitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pentru seara asta și nu a suportat ideea să rămână acasă. E un fel pozitiv de a privi situația. Punga goală din mână Îmi aminti că Înghițisem patru sute cincizeci de grame de Red Hots În fix douăsprezece minute. Gura Îmi amorțea și mă furnica, alternativ, dar asta nu m-a făcut să-mi Încetinesc ritmul. O să fie nasol și știi asta. În momentul ăsta singura mea speranță e să fie tolerabil. Ce dracu’ e asta? mormăi ea, ridicând un tricou albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
așteptă. Oboseala îl năpădea. Danny închise ochii și văzu desenele făcute cu sânge, proiectate pe interiorul pleoapelor lui în alb pe roșu, cu tonurile coloristice inversate, ca în negativele fotografice. După ore întregi de lucru cu mănuși de cauciuc, îi amorțiseră mâinile. Își imagină că mirosul metalic al camerei era al unui whiskey de calitate. Începu să-l guste, apoi alungă repede gândul și mintea lui se porni să elaboreze diverse teorii, doar ca să îndepărteze gustul acela. Numărul 2307 de pe Tamarind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
uriași, cu armele îndreptate spre el. Încercă să scoată pistolul, dar un pumn uriaș, ca o măciucă de oțel, îl lovi înainte să ajungă la el. *** Când își reveni, era încătușat de un scaun. Simțea că îi vâjâie capul, îi amorțiseră încheieturile mâinilor, iar propria-i limbă i se părea uriașă. Ochii lui se opriră asupra cabinei de interogare, cu trei siluete masculine așezate în jurul unei mese pe care se găsea, exact în mijloc, un revolver mare și negru. O voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a folosit de bani ca să-și facă o a doua operație la Terry Lux. Doctorul i-a tratat figura cu mănuși de box cu greutăți suplimentare, găzduindu-l apoi în crescătorie și ținându-l cu morfină și seringi, ca să-i amorțească durerile. Coleman a citit acolo texte de anatomie și fiziologie. A plecat de la clinică, a renunțat la droguri și s-a prezentat la ușa lui Claire plin de vânătăi, dar fără să mai arate ca tatăl lui. Când a rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trăsura apucă șoseaua. După o tăcere lungă, ca sculată din somn, Mini făcu o mișcare de dezmorțire și suspină. Toate trei, în adevăr, după ziua ostenitoare, fuseseră învăluite plăcut de răcoarea și umbra serei, și lunecatul lin al trăsurei le amorțise prielnic și odihnitor. Mini, despresurată din vraja rea a întîmplărilor petrecute, se uita acum galeș printre gene, la stelele care, sub lumina lunei, acolo undeva sus, departe, păreau un spulber argintiu. Clarul de lună în seara aceea era pal, delicat
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nimic nu o mai interesa decât cerul acela nou, iv,'. ac ilo la orizont. --- So vede! zise răgușit moșul. în adevăr, era Cetatea vie. Mii de lumini mici punctau întunericul. Mini se scula, se așeza nerăbdătoare, deranjând pe cele două, amorțite pe perinile trăsurei. Pâcla deasă, din care ieșeau acele scântei, era orașul. Mini fu deodată cuprinsă de aceeași desperare ca la plecare: de ce lipsise o zi întreagă din Cetatea vie? Timpul ca și spațiul îi păreau, dimpotrivă, mai lungi, pentru că
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
riduri și-n păr prins-am fire de-argint să știu că s-a dus timpul când puteam să mă mint apoi m-am așezat să mor puțin să nu mai crească în mine alți muguri de chin inima-mi amorțise demult sub poveri ocrotite prea mult știam că iubirile macină-ncet și ucid nu trăiește nimic prin întuneric de zid într-un binecuvântat târziu a pătruns Antologia Esențelor 148 o rază de gând străveziu și am văzut, parc-așa, într-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mă trezește ca un straniu atac. Cămașa mi se udă de transpirație, în timp ce pielea capului îmi este în permanență umedă. Simțurile mi se ascut față de anumite lucruri, cum ar fi respirația lui Tung Chih și zgomotele din jurul cortului, și îmi amorțesc față de altele, cum ar fi foamea. Deși stăm în corturi separate, împăratul Hsien Feng își face apariția în fața mea în toiul nopții, ca o fantomă. Stă acolo, cu ochii goi de nefericire. Mă întreb dacă îmi pierd și eu mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
animale sălbatice încăierându-se și, în steiurile de stâncă din spatele lui, copacii începură să se zgâlțâie. Unii dintre soldații săi cu glugi negre rămăseseră totuși pe loc și-și mânuiau armele în lupta pe viață și pe moarte. Shonyu era amorțit. Nu se mai punea problema victoriei sau a înfrângerii. Tristețea despărțirii de lume îl făcea să reflecteze la trecutul îndepărtat, mirosind laptele. Deodată, arbuștii aflați drept în fața lui prinseră a se scutura. — Cine e?! scăpărară de mânie ochii lui Shonyu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
profile,mi-a spus că-și ține acum, povestea-nchisă-n mii și mii de file. Și-ar vrea din casă să mai iasă, să schimbe vorbe dulci, măcar c-o florăreasă grasă... Dar, fiind toamnă întârziată, și florile au amorțit, iar omul nostru, singur, chiar s-a prăpădit, cu siguranță n-a murit. Gospodina ajunsese mult mai bine. Ea era cuminte, nu știa să-și facă prea multe profile dar nici nu vroia. Acum se emancipase, evoluase, nu prea mai
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
puteam face față. Am găsit cumva puterea să mă ridic, să mă Îmbrac, să-mi trec o mână prin părul umed, deși eram vag conștientă de ceea ce făceam. Mă pierdusem Într-o nebunie dăunătoare. Capul Îmi vâjâia și instinctele mele amorțiseră de tot. Oare cât stătusem În baie? O oră, poate două? Auzeam pașii Mariei pe scări venind după mine și m-am repezit să mă asigur că e tras zăvorul. Se auzi un ciocănit ușor. ― Alisia! ― Ce-i? ― Te simți
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
așa de amuzant la mine și la prietenii mei? îmi venea să mor. Sentimentul acela cald și minunat dispăruse cu viteza luminii. Luke nu era deloc atras de mine. Cum de putusem să-mi închipui așa ceva? Chiar dacă simțurile mi-erau amorțite de cele douăzeci de pahare de Seabreeze pe care le băusem, am început să mă bâlbâi și să roșesc. Pentru că v-am văzut, să știi! a spus Luke. Dintr-odată, nu mai părea deloc prietenos. Era un alt om: morocănos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fi plăcut realmente să vorbesc cu el, frumosul mă ignora complet. Mă rog, ca să fiu cinstită, nici măcar nu era în sala de mese. Mi-am povestit viața de nenumărate ori pe parcursul a vreo câteva ore. Am repetat până mi-a amorțit gura „Numele meu e Rachel. Am douăzeci și șapte de ani. Nu sunt anorexică, dar mulțumesc de întrebare, desigur, sunt flatată. Nu, n-am fost întotdeauna așa de înaltă. în ziua când m-am născut eram ceva mai scundă. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Stând așa, cu pixul în gură, l-am implorat, în minte, să se uite la mine. Mă gândisem că e o poză destul de provocatoare. Dar Chris nu m-a privit. După care am simțit cum vârful limbii începuse să-mi amorțească din cauza gustului cernelii. Câh! îngrijorată, m-am întrebat dacă nu mi se albăstriseră dinții. Din ziua precedentă, îl urmărisem cu mare atenție pe Chris ca să-mi dau seama dacă Helen reușise să-i câștige inima mai mult decât mine. Chris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
asta nu conta. Auzisem destule despre filmul ăsta ca să mi se întoarcă stomacul pe dos la gândul vulnerabilității mele la durerea îngrozitoare pricinuită de mâinile și uneltele de forat ale acelui om înspăimântător. —Așa... De-acum trebuie să-ți fi amorțit gura. Dentistul O’Dowd a întrerupt fimul horror care rula în capul meu. — Deci să ne-apucăm de treabă! Ce... ce înseamnă exact obturarea de canal? Preferam să știu ce se întâmplă cu mine. Scoatem afară miezul dintelui. Nervi, țesut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]