606 matches
-
și nici nu va fi vreodată un animal frumos. Noaptea, visa vulve căscate. Cam În aceeași epocă, Începu să-l citească pe Kafka. Prima dată avu o senzație de frig, de ger insidios; după ce termină Procesul, câteva ore se simți amorțit, fără vlagă. Știu imediat că acel univers Încetinit, marcat de umilință, În care ființele se intersectează Într-un vid sideral, fără ca vreo relație să poată părea posibilă Între ele vreodată, corespundea perfect universului său mental. Un univers apatic și rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
reacționar care așteaptă pe americani. Ca ultimă chestiune, Fărocoastă ridică problema „cadavrelor de animale moarte” ce zac pe ulițele satului în timp ce, cu nepăsare, cadrele școlii trec pe lîngă ele. Era semnalul „momentului Mitică”, așa că și directoarea se potoli. Pe jumătate amorțiți, bărbații se ridicau din bănci dar cu aceștia Aneta Gărgăun mai avea o treabă. Trebuia montate panourile pe care le pictase Michea. Grea ca o roabă cu bolovani, fiecare lozincă nu putea fi cărată decît de doi bărbați. Bătrînul Gărgăun
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
câteva clipe, cu ochii Înlăcrimați. Ești fericit? Se apleacă și aspiră și a doua linie, mai că stă acum să plângă, Își tot freacă nasul, Își plimbă limba În gură, și-o vâră În gât, Își șterge cu ea gingiile amorțite. E marfă de calitate adică, deși, la cât suntem de excitați, putea să ne dea și bicarbonat. Dar Adelin trage și el Împreună cu noi, ăsta e certificatul de garanție, așa că toți suntem mulțumiți și parcă Începem să ne iubim unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cu vecini, gineri și mătuși cumsecade și nepoți cu verișoare fistichii, strângându-se unii în alții, balansând sub clătinarea lămpilor, acum întunecate. Doar paharele roșii se aprind, se sting și se reaprind repede. Apoi nepoftitul publicist dispare, ca un taur amorțit. În urma lui, pelerina pendulând, fâșii-fâșii... Întunericul înghite barba de Crist alcoolizat a regizorului. Anihilat, studentul zace prăbușit pe masă, smocuri rare de păr, în jurul unei elipse de chelie roșcată. Mi-e capul greu, prăbușit. Întrezăresc în răstimpuri ochii fetei, violet
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
neîncetat În burta flămîndă a războiului. Aerul Încins este Încărcat de mirosul tuturor acestor lucruri - de mirosul ovăzului și al pînzei grosolane de sac, de parfumul proaspăt, curat și Înțepător al lăzilor de lemn, de mirosul emanat de trupul uriaș, amorțit și trist al digului - un amestec unic, alcătuit din mii de arome diferite, parfumul combinat, pătrunzător, stătut, emoționant, de neuitat, al trecutului, ca și cum seva Întregului pămînt, cu uriașa sa bogăție, s-ar fi Învechit, s-ar fi alterat Încet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
oamenilor de la țară și foșnetul unei rochii de femeie și liniștea Încărcată de așteptare, glumele obscene rostite Încet și furișat urmate de rîsete Înfundate, sunetul coapselor pline lovite cu palma și hohote dezlănțuite și Înăbușitoare? Iar În căldura prăfoasă și amorțită, În care timpul bîzÎia Încet ca o muscă, oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes nu simțiseră mirosul umed, ușor putred, de o prospețime subtilă, al rîului și nu se duseseră cu gîndul la pielea albă a femeilor de pe malul rîului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de ani, trăit la oraș - trăsături de personaj de desen animat - slab, ridat, cu nas mare și cute adînci pe față, cu obrajii puțin supți, un chip de efigie metalică, Înțelept și priceput, de un cinism fără șovăire, cu nervii amorțiți, glasul strident - clar și răspicat, un fiu al orașului. Fiul orașului (zîmbind cu amabilitate, cerîndu-și scuze parcă, coborîndu-și glasul și vorbind cu buzele Încordate, mai mult din colțurile gurii): Nu te supăra, tovarășe... sper că n-ai să te superi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vale. Timp de cîteva clipe se putea urmări Înaintarea locomotivei după norii de fum ce se Înălțau la intervale regulate deasupra ierbii de pe pajiște, iar apoi nu se mai auzea decît zăngănitul ritmat al roților ce se pierdea În liniștea amorțită a după-amiezii. Zilnic, de mai bine de douăzeci de ani, cînd trenul se apropia de casa aceasta, mecanicul trăgea sirena și zilnic, de Îndată ce auzea semnalul, o, femeie apărea la ușa din spatele căsuței și-i făcea semn cu mîna. La Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
parte / La câțiva pași un lup sfâșie noaptea / Și-ncerc să mă lepăd de singurătate. În acest context, perspectiva oferită cititorului se înscrie în aceeași paradigmă, a căutării esențelor: Am să tresar cândva în timpul pur / Schițând în vis cu mâna amorțită /(...) / Desenul unor zodii fără leac / Spirala spațiului întors spre sine / Formula unor forțe genuine... Uneori, imaginile au o accentuată notă de livresc, subliniat prin gesturi largi, teatrale, în timp ce cade ninsoarea ca o focă mpușcată sub lună ori când Un păstor
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
împărțiți-l pe fragmente. Scrieți ideile principale 2. Subliniați cuvintele și expresiile frumoase. 3.Treceți textul din vorbire directă în vorbire indirectă. 4. Ilustrați în enunțuri scrierea corectă a formelor s-a și sa. Ariciul Otilia Cazimir Aseară, prin grădina amorțită, Din tufe de pelin cu frunze mici A apărut în taină un arici,O mică vietate ghemuită. Copiii l-au zărit de pe cerdac Cum se mișca domol pe subt gutui, Și toți au alergat în jurul lui. Iar el a-ncremenit pe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
simt un dezrădăcinat. Probabil, Lisa e ultimul loc unde m-aș retrage, dacă aș crede în refugii. Am impresia că tună. M-am înșelat. Cerul e și azi pârjolit de secetă. Nu se vede nici un nor, iar frunzele oțetarilor par amorțite. 38. Când se prăbușeau nori amenințători, bolovănoși, de grindină, dinspre Olt, întunecînd cerul, se porneau să sune clopotele de la cele două biserici, implorîndu-l pe Dumnezeu să cruțe recoltele. De fiecare dată, asistam la un spectacol cosmic, în egală măsură grandios
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și se pierdea în membre. Pornise să bată vântul furios iar stația nu era prevăzută cu o cabină în care să se adăpostească de intemperii. Simți cum cerul se învârte. Se așeză cu spatele la vânt și rămase în cernutul ploii nemișcată, amorțită și udă la picioare. Se îmbrăcase lejer și luase bani mulți la plecare urmând ca la întoarcere să treacă pe la en gros. Îi venea să plângă de frig; era o ființă fragilă, deosebit de sensibilă. După un timp care se rostogoli
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
face blatul până la cămin. Într-o pauză, Giulia își aminti mânioasă: - Edy, de ce te miști atâta!? Și iar ajutam patul să ajungă în ritm de mambo! Edy, exasperat de atâtea îndemnuri își despleti cârlionții din tunica Ilenei, se ridică greoi, amorțit sau amețit din pat, trecu peste noi, se îmbrăcă pe bâjbâite și își luă tălpășița fără comentarii; era foarte târziu sau mai degrabă devreme. Bine că plecase... aveam acum loc să ne înghesuim! Nu ne-am obosit să tragem yala
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pătrunde înăuntru ca un gaz lichefiant. Încet-încet dizolvă conținuturile tuturor automobilelor gri fer și bleu marine, ale tuturor costumelor gri fer și bleu marine, de marcă scumpă și croială impecabilă, ale tuturor celor cincizeci și două de euri oficiale, acum amorțite puțin, din ce în ce mai pătrunse de tăcere și noapte, lăsându-și cu plăcere sistemele nervoase și circulatorii, organele interne, musculatura și tăcutele oase pătrunse de ceață și purtate ca prin vis, pe canapele moi, spre o destinație necunoscută și totuși atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
aramă. Stare în timpuri căzute simultan peste noi în salt, înalt acoperă talerul amiezii liniștit și lucid! Fără dimineață, fără noaptea de jar, rămâne doar gustul amar. Intrăm față-n față, distant, fără mângâieri. Fără ochi, pleoape părăsite stau demult amorțite. Vidul s-a înnegrit, e drept simt o apăsare asurzitoare în piept. * * * Trebuie să fii bătrân să te gândești la moarte; cei tineri nu au timp, ei trec mereu mai departe, pentru ei, ea nu există, se mută ușor spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pișcăturile. Înainte, pericolul și teama Îi provocau un gol În stomac. Îl slăbeau ca și cînd ar fi avut febră și cunoscuse neputința de a se mișca, atunci cînd trebuia să se forțeze să facă un pas pe niște picioare amorțite de parcă ar fi fost paralizate. Dar toate astea dispăruseră acum, cînd Îndeplinea fărĂ nici o greutate tot ceea ce trebuia să facă. Pișcăturile erau singurele rămĂșițe ale acelei vaste capacități de Înfricoșare pe care unii bărbați curajoși o au la Început. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
oficial În concediu medical, căci avem gîtul Într-un guler de suport. — Poare că nu prea se potrivește Bruce, dar un an nou fericit! — Un an nou fericit Bob, aud eu o voce venind dintre buzele mele Înțepenite, reci și amorțite. Toal ne explică faptul că acum sîntem suspendați din cauza unei anchete interne, ca toate anchetele noastre de altfel. — Nu-ți face griji, o să facem ce putem, ne spune el, uitîndusen jurului prin casă. Nu și-a scos paltonul ăla scump
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
fortificare din regimentul Dâmbovicioarei. Face nenumărate eforturi obține permisiunea de două zile pentru a o întâlni pe Ela, soția lui. Concentrarea reprezintă o "lungă deznădejde" căci discuțiile de la popotă îi trezesc "răscoliri" și nu mai fac decât "să întărâte dureri amorțite" care pornesc "măcinarea sufleteasă" a lui Ștefan care se simte singur și prins în capcana propriilor neliniști. Discuția dintre camarazi pe tema dragostei și răspunderilor reciproce, îl introduce în vestibulul povestirii. Se reconstituie povestea sa de iubire dintr-un șir
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
l-am rîs eu. M-a luat de mînă cînd a încetat rafala și am fugit uzi și înghețați pînă-n bucătăria caldă a bunicii Leonora. Ceaiul fierbinte, îndulcit cu miere, din nuștiuceurile ei aromate ni s-a lăsat pînă-n tălpile amorțite. Ploaia a bubuit toată noaptea. A doua zi s-a făcut neașteptat de cald și cerul ca jupuit de toți norii. Seara, ultima seară (Iordan venea a doua zi) ne plimbam deasupra ecluzei. Rusalin sărea după o creangă, să reteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pantalonii Gucci din piele, care erau atât de strâmți, Încât șoldurile și pulpele Începuseră să mă furnice de cum terminasem de Încheiat ultimul nasture. Degetele mele au lăsat dungi umede pe pielea Întoarsă atât de fină care Îmi Îmbrăca pulpele deja amorțite. Tentativa de a conduce o decapotabilă cu cutie de viteze manuală, În valoare de optzeci și patru de mii de dolari, pe străzile din centrul orașului, Înțesate cu obstacole de tot felul, la ora prânzului făcea foarte necesară fumarea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că degetele sunt prea multe ca să fie toate ale ei înțelese că era îngropată de vie. Dar nu aruncaseră peste ea cu țărână, ci cu alte trupuri. Unele atârnau greu și aveau membrele înțepenite. Altele aveau, ca și ea, încheieturile amorțite, dar moi și pe lângă ele își putea face loc. Oriunde se întorcea dădea peste piepturi, mâini și picioare, capete răsucite în unghiuri nefirești, ochi care, fără să le vină să creadă, rămăseseră să privească înapoi. Se propti să se ridice
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să particip la audiență înainte de micul dejun. Am ținut secretă starea mea, însă azi am fost prea slăbită ca să mă ridic. Eunucul meu a venit să mă zorească. Mandarinii și autocrații mă așteaptă în sala de audiențe, stând în genunchii amorțiți. Nu se află aici să discute probleme de stat ce vor apărea după moartea mea, ci pentru a mă presa să numesc ca moștenitor pe unul dintre fiii lor. Mă doare să recunosc că dinastia noastră și-a epuizat esența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cifre și imagini dintre care primele sînt dominante. SÎnt părți ale Lui, instanțieri ale Marelui Text. Nimeni nu „povestește” aici de plăcere, toate textele se scriu Împotrivă, Împotriva semnificațiilor dare, a genurilor recunoscute, a strategiilor discursive probate. Deci: Împotriva cititorului amorțit, Împotriva lumii imaginolatre și imaginofage - bidimensionalolatre și În consecință superficiale - deși textele sînt și ele, Într-un prim moment niște imagini; Împotriva clișeelor, a semnelor culturale recognoscibile de cître toți, familiare tuturor și ca urmare atît de comode. Revue de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și altă țintă. Altminteri, e interesant cum cei doi se revendică de la extremități opuse ale eșichierului gîndirii politice. Depozitară a celor mai scabroase imagini, mintea (dar am spune mai degrabă sufletul) protagonistului, apoi trupul său (În)dopat și psihicul său amorțit de somnifere trăiesc viața ca pe o stare iremisibilă de apatie: viața ca o comă. Capitolul 13. Cinism, vulgaritate, machism, toate premediate. Naratorul este dezgustat de omenire. Mizantrop și misogin. Îl vizitează la locul de muncă o anume Sandra Heksjtovoian
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
provoacă. în fața celui care tace devii interogativ și chiar neliniștit. Ce ascunde acest om?, te întrebi. Tăcerea e acumulare de întîmplări nespuse; - o epică reprimată. De aceea e mai densă decît vorbirea. Tăcerea e ca o stihie la pîndă. Pare amorțită, domesticită, dar, imprevizibilă în esență, s-ar putea dezlănțui oricînd. Tăcerea fascinează precum ochiul Gorgonei. Nu știi niciodată totuși care-i distanța rezonabilă față de ea, dacă s-o aprobi sau s-o sfidezi. E nevoie de curaj și pentru una
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]