6,246 matches
-
Acasa > Poeme > Sentiment > POEME Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1547 din 27 martie 2015 Toate Articolele Autorului RĂMÂI... Nu pleca! Rămâi! Nu-i timpul Să te-ndepărtezi... Ochi de amor veghează, viața ta, Să nu te pierzi. Nu-ți înfige-n minte gânduri Ce n-au rost și leac, Depărtare în iubire... Astea rău îți fac. Când ești mult, prea mult iubită, Nu-i bine-i păcat, Să-ți sfărmi
POEME de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377115_a_378444]
-
înfige-n minte gânduri Ce n-au rost și leac, Depărtare în iubire... Astea rău îți fac. Când ești mult, prea mult iubită, Nu-i bine-i păcat, Să-ți sfărmi, să-ți rănești perechea... Oare ai uitat?... Clipele de-amor profunde, Zâmbet, bucurii, Când jurai ca el e omul Pentru veșnicii?.. Suferi-vei veșnic, fată, Renunțând-iubind... Nu se-ntoarce niciodată Cel rămas în gând. (vol." Cabana de foc") SĂRUTUL Privesc cum freamătă copacii Sub verde crud, amețitor, Iar cerul se
POEME de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377115_a_378444]
-
pierde...Să-i încălzești... Iar eu, ca un frig, pipai pleoapa, Ce între noi s-a închis, Spun iernii, să-mi scuture urma, Cu dorul ei, ne-prescris. Și făr-ale tale brațe, Femeie aș fi, doar în gând, Iubindu-ți amorul, în cale, Cănd visul mă ceartă, roșind. Cand felul aromei mă-ncearcă Un vis ne-mplinit să detest, În brațele tale, iubite, de parcă, Un măr sunt, fără ispita, firesc... FEMEIE Femeie, blajina ți-e suflarea, Cănd ochii, cu izvoare, stau la
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
cu tristețe ori poate-i bucurie După cum cântă-ncet taina cuvântului.. * Eu nu mă simt poet, sunt doar un pianist Ce cântă melodii pe partituri de dor Iar clapele de suflet atât cât eu exist, Acorduri răspândesc în versuri de amor. * Eu nu mă simt poet, am inima vioară Arcuș îmi este dorul, pe coarde lunecând Și picurând iubire cuvântul înfioară Ca versul meu citindu-l să îl auzi cântând. * Eu nu mă simt poet sunt doar un dor ce plânge
EU NU MĂ SIMT POET... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377160_a_378489]
-
1954 - 1958 e o operă de mare rafinament . Cele 90 de sonete sunt o monografie închinată "paradisului și infernului iubirii", (Ovid S. Crohmălniceanu.) Iubirea e la Voiculescu o invicibilă văpaie purificatoare. O sete fără margini de absolut arde în acest amor condamnat: „Iubirea ni-i sfințită de marea-i înălțime, Ne urcă la lumina eternelor dureri. Acolo, sus, păcatul n-ajunge nici ca gând, Și vițiul nu suie nici în închipuire; E ca un iad în ceruri unde se-ntorc plângând
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
1536 din 16 martie 2015 Toate Articolele Autorului Te așteaptă iubirea la poarta sufletului, să-ți toarcă fericirea din fuiorul timpului. Pe tâmplele argintii să-ți înflorească dorul. Tot ca-n trecut să mai vii, din ochi să-mi sorbi amorul. Haina sufletului meu să o-mbraci pentru o zi. Să-ți învălui chipul tău, cu povara de-a iubi. Cu izvor de dub pleoape de-mi stingi dorul din suflet, sărut ți-aș pune-n șoapte și-n ochi ți-
LA POARTA SUFLETULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377226_a_378555]
-
o noapte purtată. Cu dor să-ți inund gene, când vei îmbrăca haina, scutur Cerul de stele în ochi, din privirea mea. În priviri de smaralde am să-ți scald năvalnic dor, când sufletul îți arde, însetat de-al meu amor. De-ai să-mi alungi tristețe din calea amintirii, voi înălța pe creste, tributul regăsirii. Un strop de fericire să-mi lași în sărutare. Și ți-or cânta iubire, versuri nepieritoare. La poarta sufletului te aștept cu iubirea, lăcaș să
LA POARTA SUFLETULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377226_a_378555]
-
Autorului Ce caută luna ? ce caută luna ca nebuna să te-nece-n noaptea rece ? apără-te cu simțire. și gonește-o cu iubire. iar în urmă-n liniște, fă să creadă-n dragoste. și-ai să vezi că în amor, de-o visezi, aduce dor! De unde-mi vin atâtea doruri ? De unde-mi vin atâtea doruri Pe care azi le risipesc ? Care din vechile fioruri Așteaptă să le ostoiesc ? Arome de prin câmpuri, poate ? Deja sunt toate prinse-n gând ! Miros
ÎNTREBĂRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377299_a_378628]
-
răcoare și nu mai există riscul ca prețiosul tău material să pățească ceva, așa că nu mai ești în pericol să rămâi fără serviciu. - Da, îmi place. Îți creează o stare de intimitate, de visare. Parcă ești la o întâlnire de amor cu iubitul, șarjă ea. Lipsesc doar lumânările parfumate și șampania. - Aceste accesorii pot să apară imediat dacă le comand. Nu există nicio problemă. Le dorești? - Ba da, există. - Ce anume lipsește? - Starea sufletească care să te ridice pe un piedestal
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377258_a_378587]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CU DOI GREIERI... Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului CU DOI GREIERI .. . Cu doi greieri nu poți scrie Niciun cântec de amor; Știți că fiecare este Cel mai bun cantautor ! Cu doi greieri nu poți ține Un concert colo, pe deal, Fiecare din ei crede Că-i artist fenomenal ! Cu doi greieri nu poți duce O căruță sau un car, N-au
CU DOI GREIERI... de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382326_a_383655]
-
Dacă disciplina fiesta s-ar preda prin facultățile Spaniei, profesorii cei mai buni ar fi de bună seamă valencieni. Nicăieri altundeva nu se practică pompa fără restricții și risipa întru amorul artei ca la vestitele Fallas de Valencia. Pe cine să mai mire faptul că UNESCO analizează chiar anul acesta candidatura Valenciei, în scopul includerii extravaganteii ei tradiții în Patrimoniul Cultural al Umanității? Se știe că maiașii și aztecii, mongolii, egiptenii
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93107_a_94399]
-
origi-nea, de fapt, într-o tradiție a Romei antice, respectiv ser-barile numite Lupercalia, care se organizau pe 15 februarie, în onoarea zeităților Juno și Pan. Pentru că era și o sărbătoare a fertilității, obiceiul cerea tinerelelor neca-satorite să scrie biletele de amor, iar mesajele erau pu-se într-o uma din care flăcăii de însurat extrăgeau, la in-tamplare, câte unul. Conform obiceiului, participanții erau obligați să o curteze apoi cu precădere pe semnatara mesajului ales, si de aici, desigur, porneau tot felul de
Valentin vs. Dragobete! La Atena ! [Corola-blog/BlogPost/93153_a_94445]
-
a lui Paul Miller (Marius Gilea), un invidid anost, liniar, corect, limitat și insipid, dar iremediabil și orbește îndrăgostit de consoarta să. Fire zburdalnica și pătimașa, Arlene îl cucerește pe Mitchell (Conrad Mericoffer), dentistul familiei și devin amanți. Îmbătați de amorul interzis, cei doi încep să își dorească libertate de exprimare și de aceea plănuiesc să îl elimine pe Paul. Cum aleg să facă acest lucru? Îl convoacă într-o cameră de hotel cu intenții criminale. Acolo, însă, planul lor eșuează
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93195_a_94487]
-
la adevăr, nu la mistificări. Vorba lui Iorga: „O bibliotecă este vie prin spiritul și oamenii ei”.Ce poate fi mai viu decât cuvîntul? Tentativa creatoare, făcută cu bună credință, nu trebuie anihilată. Niciodată nu am agreat inchizitorii, falșii moraliști, amorurile interesate. Nu fac parte dintre răscolitorii de cufere și debaralele altora, n-am stofă de anchetator, nu investighez, decât , eventual, frumusețea lumii. Cealaltă față, shimonosită, o văd zilnic și n-am vreme s-o impun atenției. Grație unui om deosebit
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93271_a_94563]
-
masculine germane". De altfel, Nicolaus Sombart se erijează în mai toate scrierile lui de sociologie culturală, dar mai cu seamă în volumul Femeia este viitorul bărbatului, în admiratorul "eternului feminin", evocînd însă de pe poziții net masculine virtuțile matriarhatului și avantajele "amorului liber". Carl Schmitt n-a întîrziat să riposteze etichetîndu-l drept "euro-erotoman" pe fiul venerabilului său prieten Werner Sombart... Tînărul Sombart a știut, spre deosebire de austerul și savantul său părinte, să deguste din plin savorile vieții crede FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, evocînd memoria
Un admirator al "eternului feminin" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8227_a_9552]
-
pe care le debitam unul după altul, la repezeală, absurd, pe când ea se prăpădea de râs. în timp ce deschideam ușa ca să ieșim, Nego a mai spus una din maximele lui... Iubirea este un lucru mare, ea a aprobat serioasă, pentru ea amorul e ceva sacru, și am ieșit. în timp ce coboram, mi-am dat seama că îmi uitasem mănușile în vestiar și m-am întors repede, am sunat. Nina mi-a deschis mirată... Iubirea este un lucru mare, i-am spus, dar oricum
Note cu femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8287_a_9612]
-
discursul prozastic tradițional și, implicit, perspectiva rațională, cuminte, asupra lumii. Totul este întors pe dos, într-o imagerie de o imprevizibilitate ștrengărească, sub emblema unui patetism degrevat de solemnitate, împins spre ironie și spre un soi de sarcasm gratuit, "de amorul artei". Gîndul ni se îndreaptă spre Mircea Horia Simionescu, spre Raymond Queneau sau Georges Perec și, bineînțeles, spre patronalul Urmuz. Inconformismul se dovedește maximal, mixînd elementele cele mai diverse în duhul unei deșănțări suprarealiste, însoțite însă mereu de o nuanță
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
cu studenții lor. Modestia venea și din deschiderea cu care au acceptat să arate, fără cenzură, și evoluția lor. Cam cum au fost în anul doi, cînd au lucrat commedia dell'arte și cum au evoluat. Sau nu. În spectacolul Amor venețian mi s-a părut mult mai important să observ relația lor cu masca, cu dublul, descoperirea personajului interpretat prin intermediul măștii lucrate individual, de fiecare actor, decît unele stîngăcii sau burți din spectacol. Am înțeles că s-a urmărit studiul
Șaptesprezece pentru teatru (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8293_a_9618]
-
studiat valențele, le-a forțat limitele, i-a obligat să se descopere și să se autoanalizeze. Să privească în urmă și să observe saltul pe care l-au făcut. Sau nu. S-au jucat, așadar, "Biloxi blues" de Neil Simon, "Amor venețian" - commedia dell'arte - "Pianul-Hedda Gabler, Ivanov, Trei surori, Pescărușul" după Ibsen și Cehov, "Ea" după texte de Eugen Ionescu, "Monologurile vaginului" după Eve Ensler, "West side story" de Leonard Bernstein, "Hamlet" de Shakespeare. Sună bine, nu? Cinci dintre ei
Șaptesprezece pentru teatru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8317_a_9642]
-
să se urască de moarte, căci se află pe poziții politice și ideologice diametral opuse. Dar ei sînt prieteni ori doar amici, adesea colegi de redacție, petrec împreună în case particulare sau cafenele, se confesează unii altora cu detașare, fac amor (vezi relația cu Zoe Ricci, ai cărei frați sînt legionari), se mai ceartă, se despart, se împacă, pe scurt rămîn împreună. Inacceptabil, incredibil, dar așa e viața, iar asta dă Jurnalului o originalitate și o "autenticitate" de o forță cu
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
și de document" a capodoperei tolstoiene, aflate atunci, pare-se, într-un con de umbră. Notează: "Aș cere vieții doar puțină liniște, o femeie, cărți și o casă curată." Se îndrăgostește de o actriță, crede că "ar putea fi un amor", peste trei zile afirmă "ne iubim, ne-am spus-o", iar peste alte cîteva zile apare gelozia justificată. Se confesează prietenului Camil, care-i spune "Și dumneata ești un Ladima". Episod cu Cella Seni-Serghi, care îi declară: "Ești prea infect
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
gelozia justificată. Se confesează prietenului Camil, care-i spune "Și dumneata ești un Ladima". Episod cu Cella Seni-Serghi, care îi declară: "Ești prea infect ca să nu sfîrșesc prin a te iubi", ceea ce lui i se pare "aproape o definiție a amorului" ("Nu pentru același motiv o iubesc eu pe Leni și o iubesc atît de incurabil?"). De vreme ce acea "o femeie" nu apare, se aliniază în schimb "episoadele", un lung șir de nume: Margot, Lilly, Dorina, Jeni, Thea etc. Nu lipsesc intențiile
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
memorie. Îți amintești, mai întâi, cel puțin două din titlurile cărților ei, Bonjour tristesse și Aimez-vous Brahms? Titluri, într-adevăr, percutante. Apoi, nu se știe cum, în pliurile memoriei s-au cuibărit și câteva scene picante: problemele (și triumfurile) în amor, marile prietenii, textele pentru muzica unor staruri ale șansonetei și rock-ului galic, mașinile, dramele financiare. Un număr recent al revistei "Lire" dedică un documentar substanțial scriitoarei a cărei faimă a rivalizat cu aceea a vedetelor de cinema, politicienilor și
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
păstrează prin multe detalii în linia textului cărtărescian; apar Borilă, povestea cu rivalitatea dintre Zavaidoc și Cristian Vasile explicată mai pe larg, istoria retragerii din circulație a cîntărețului, dar și a frumoasei vedete interbelice interpretată cu o pasionalitate catastrofal-telenovelistica, mi amor, de către frumoasa Ileana Lazariuc unde limbajul trupului face cît o mie de replici. Pentru ca prostul gust să triumfe pînă la capăt, Cristian Vasile se înscrie ca ruletist cu supranumele de Latin Lover, iar cei înscriși în competiție prezentați ca la
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
rînduri, propria călătorie nu în viitor, ca de atîtea ori, ci în trecut. Romanul pe care-l citesc, în proza lui, alunecînd spre (auto)biografie, dă tonul muzicii. Război pe o tablă de șah, cînd se fac și se desfac amoruri ca-n filmele Reich-ului, între foști adolescenți din care se-aleg capii Legiunii. Tînărul Gelu Petreanu, călător în trenul de Sibiu, întîlnește un invalid de război care se pierde pe un peron, iar părintele-autor, care i-a dat și nume
Vremuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8593_a_9918]