1,430 matches
-
distructive ale unei lumi ostile. Prima secvență a poeziei schițează imaginea unui univers în dezagregare, prin câteva elemente simbol „decupate“ din planul naturii (șirul nesfârșit de nopți, ploaia ce pare a lichefia totul, transformând obiectele diverse ale lumii întro materie amorfă). În această lume amenințată de un nou potop, eul liric resimte acut sentimentul solitudinii și al neliniștii existențiale, căutând un refugiu întrun spațiu interior. Cea de-a doua secvență poetică dezvoltă o viziune dezolantă a universului lăuntric configurat ca o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
care să ducă la o analiză pertinentă și corectă a operei. Revenind la raportarea la trecut, Eliot atrage atenția asupra două situații care pot periclita valoarea actului artistic și personalitatea scriitorului. Pe de o parte, considerarea trecutului drept "o bucată amorfă, o masă nediferențiată", pe de altă parte, relaționarea doar la o singură perioadă din multiplele posibilități pe care le oferă istoria literară. În primul caz, pericolul poate fi îndepărtat prin aplicarea unui criteriu de diferențiere valorică și anume rațiunea, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Hadîrcă și Iulian Filip (născuți în anul următor. E greu de relevat, deocamdată, în ce măsură o generație s-a departajat de alta, dar o dată cu Grigore Vieru efortul de afirmare a unui limbaj distinct se traduce în saltul de la mica poezie impersonală, amorfă, la o efervescență generalizată, determinată de transformări în conștiințe. Se problematizează fecund, pe două mari direcții: de o parte rememorare vie, în tensiune, priviri în oglinzi-martore, de alta poezie intens vizionară, în lumina căreia cuvintele, reinvestite cu sensuri sacre, devin
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
statornică și măsurată față de copii, dragoste care are o influență covârșitoare asupra atitudinii față de muncă a elevilor. Adevăratul educator muncește cu dragostea și răbdarea grădinarului care zdruncină ereditatea și perfecționează speciile, cu priceperea și viziunea sculptorului care, dintr-o bucată amorfă de piatră, făurește neîntrecute frumuseți, cu perseverența și iscusința exploratorului care-și consacră întreaga viață pentru realizarea țelurilor pe care și le-a propus. Simpatia, respectul față de profesor se răsfrâng asupra obiectului. Elevul, chiar dacă nu manifestă atracție față de un anumit
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
a existenței. Numai o lume dezvrăjită putea fi dominată de valorile congelate ale modernității, de platitudinile desacralizate ale unei elite ale cărei interese de dominație vizau tocmai transformarea culturii într-o formă gregară, iar a societății într-o masă tembelizată, amorfă, incapabilă de discernămînt și de reacție, bună doar să muncească și să plătească impozite, un nou sclavagism. Distrugerea spiritului comunitar printr-un individualism exacerbat, "domnia cantității" (Guénon), un materialism grosier și un egoism feroce astea sunt "valorile" pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
rezultat astfel o abordare sociologică interesantă, în care raportarea holistă și cea individualistă s-au completat reciproc. Cristian Barna ne spune că „noul terorism”, devenindu-și sieși scop, nu mai este reprezentat de „entități organizaționale bine definite”, ci de „organizații amorfe” cu revendicări schimbătoare și parcă fără sfârșit, cu motivații confuze în care se asociază elemente etnice, religioase sau ideologice mereu reconstruite. Într-o astfel de situație, devine fundamentală operarea cu criterii clare și distincte pentru a defini terorismul, iar autorul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
lumea artei, ele reușesc să capete, în schimb, o și mai mare forță de apariție. Cum am putea exprima, mai bine decât o face Pirandello, intensa senzație de realitate a acestor entități nedefinite, condamnate să oscileze veșnic între starea lor amorfă și aspirația spre concretețe, spre materializare? Dar oare nu aceasta este, pentru Pirandello, însăși esența teatrului, miezul său tainic? Cea căreia dramaturgul îi încredințează evocarea momentului melancolic al asfințitului, când, în liniștea cabinetului său de lucru, orice autor se cufundă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nimic mai mult. Dimpotrivă, „omul credinței ș...ț va vedea întotdeauna și altceva dincolo de ceea ce vede atunci când în fața lui se află un mormânt”. „Omul credinței” este omul care „preferă să golească mormintele de cadavrele lor intrate în putrefacție, cadavre îngrozitor de amorfe, pentru a le umple cu imagini corporale sublime, menite să consolideze și să informeze - adică să fixeze - amintirile noastre, spaimele noastre, dorințele noastre”1. Oare nu este el acela care, din cele mai vechi timpuri și până astăzi, a dat
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
fost și este văzut ca spațiu natural, pe seama căruia ne dovedim (printr-o magie a raționalității economice) capacitatea de performanță materială. Or, spațiul este contextul complexității, este mediul vieții, cu componente multiple, de la cele obiectuale, la cele spirituale, de la cele amorfe, la cele vii, de la cele inerte, la cele sensibile. Este chiar lăcașul, mediul placentar al vieții. Perspectiva materialistă schilodește spațiul, exclude omul, transformă creativitatea în cărămidărie. Spațiul invită Economia să se întemeieze pe alte principii decât cele materiale, nevoile umane
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ce s-a întâmplat anterior apariției ideii de sistem arată că istoria este ea însăși recursivă și că nu are legătură cu fluxul conștienței umane. Explicarea a orice prin orice, indistinct și haotic, fără gradare în fapte, sensuri și semnificații, amorfe și virtuale, fără distincția dintre discret și continuu, numeral și procesual, parte și întreg, dar mai ales fără dezacordul dintre natură (care este egală cu sine și suficientă sieși) și natura umană (care este reproductivă conștient și progresivă rațional, cuprinzând
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cusur, exercitată zilnic. Dar supravegherea caută, de asemenea, să descurajeze orice perspectivă de regrupare, inevitabil îngrijorătoare pentru puterea în exercițiu. Supravegherea integrată dorește să-i facă pe indivizi să devină anonimi, toți la fel și egali, reduși la o masă amorfă și incapabili să formeze comunități, disidente sau răzvrătite. Dată la rindea, nivelată, diferența individuală e destinată pieirii, pentru a face loc domniei masei. Supravegherea se exercită ca prealabil indispensabil acestui model de putere care o ridică la rangul de practică
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
precum Întemnițările și deportările, „nu urmărește numai eliminarea temporară a unor indivizi sau facțiuni de opoziție, ci Însăși frângerea rezistenței Întregii națiuni și populații, oprimarea prin violență a dorinței lor de a fi liberi și transformarea lor Într-o masă amorfă care ascultă orbește ordinele emanate de la Kremlină Comitetul Național Român a accentuat că există perspectiva Înspăimântătoare ca populația română să nu fie deplasată numai În limitele propriei țări, ci chiar În vastul imperiu sovietic, unde nenumărați alți români, prizonieri de
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
cercetători ai conducerii, este important să facem diferența între ceea ce avem dreptul să afirmăm și ceea ce nu putem spune pe această temă. În elaborarea unei teorii unificatoare a conducerii, nu trebuie uitat că acest subiect, extrem de important, este unul vast, amorf, alunecos, pentru dezvoltarea căruia creativitatea este o caracteristică esențială a liderilor.(R. J. Sternbergă. Conducerea trebuie analizată în întreaga să complexitate, nefiind suficiente doar cercetările experimentale, de laborator. Psihologii care analizează fenomenul conducerii trebuie să-și folosească creativitatea pentru a
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
entitate (2); esență (4); hain (2); nemurire (2); minciună (2); oglindă (2); prost (2); profunzime (2); pur (2); rațiune (2); simț (2); simțire (2); speranță (2); spiritualitate (2); suflare (2); trup (2); ușor (2); vietate (2); acuratețe; adîncime; Allah; amintiri; amorf; animal; aproape; arogant; atragere; Avram Iancu; bine; biserică; bolnav; bucurie; bunăvoință; chinuit; complicitate; concept; credincios; creștin; cuget; cuminte; curățenie; curcubeu; dar; darnic; dăinuire; demn; departe; deschidere; deschis; distrus; divin; doi; dor; de drac; dur; elan; emoționant; energie; enorm; entuziasm; esență
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mijloc/de centru” sau ale „erorii de mediocrizare”: - neînțelegerea importanței obiectivității și a finalității evaluării; - superficialitatea abordării procesului de evaluare; - lipsa de interes față de subordonați ca indivizi cu personalități și potențialuri unice și perceperea globală a subordonaților ca o masă amorfă; - acceptarea unui rezultat general mediu, care provoacă unele nemulțumiri, dar nu suficient de mari pentru a genera conflicte. • subiectivismul evaluatorului - este generat mai ales de prejudecățile evaluatorului legate de aspecte sau elemente arbitrare cum ar fi vârsta, etnia, religia, sexul
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
ridică un conflict aparent. Fiecare conexiune a mașinii, fiecare zgomot al mașinii a devenit insuportabil pentru corpurile fără organe (...Ă. Corpul fără organe opune mașinilor-organe suprafața sa glisantă, opacă și moale. Fluxurilor legate, conectate și întrerupte le opune fluidul său amorf, nediferențiat (Deleuze și Guattari, 1972, p. 15Ă. Acest fenomen de repulsie și de negare constituie starea paranoică a mașinii: stadiul ontologic în care corpul fără organe respinge mașinile dezirante. Însă în cadrul acestui nivel de opoziție, între procesele productive ale mașinilor
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
subiecții actului educativ, aceștia devenind astfel coautori ai propriei schimbări. Proiectarea unor situații educative și a schimbării actorilor sociali, apelându-se la condițiile concrete ale câmpului cultural, a devenit astăzi o strategie formativă curentă. Individul uman nu reprezintă un „aluat” amorf care este supus „modelării” (dezideratul de până mai ieri al educatorilor), ci o personalitate autonomă, acceptând să se schimbe doar prin interacțiune. Strategiile educative ne apar de aceea ca niște procese interactive, dezvoltând mecanisme de influențare care pun în evidență
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
citește nu devine treptat tu însuți, cenzurându-te? Scriindu-i celuilalt, nu faci decât să răspunzi sau să replici așteptărilor și conștiinței lui, să i te propui ca imagine, nu ca adevăr. Cititorul unei cărți mai poate fi o prezență amorfă, nedistinctă, abstractă chiar Ă și, prin urmare, o prezență mai puțin constrângătoare. Or, odată cunoscut, celălalt te cenzurează și te construiește. Pe de altă parte, cum Cioran este într-un permanent efort de construire de sine, este de înțeles să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care credeam că s-a spus totul. Dialogurile socratice despre iubire (suferință, trădare, ruptură și moarte) merită să fie citite cu toată atenția pentru că (iată, poate, o definiție a talentului literar) autorul știe "să citească gîndurile", să stimuleze structurile intelectuale amorfe din mintea cititorului. Inserția fantasticului în real vîntul interior pe care îl reclamă soția, dar care, în progres, va bîntui toate personajele deschide variate teme dramatice la lectură. Și totuși, o creație cu totul aparte, jumătate personaj, jumătate fantomă este
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
distructive ale unei lumi ostile. Prima secvență a poeziei schițează imaginea unui univers în dezagregare, prin câteva elemente simbol „decupate“ din planul naturii (șirul nesfârșit de nopți, ploaia ce pare a lichefia totul, transformând obiectele diverse ale lumii întro materie amorfă). În această lume amenințată de un nou potop, eul liric resimte acut sentimentul solitudinii și al neliniștii existențiale, căutând un refugiu întrun spațiu interior. Cea de-a doua secvență poetică dezvoltă o viziune dezolantă a universului lăuntric configurat ca o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ansamblul psihic la o asociere de funcțiuni, îndepărtându-se de concretețea vieții psihice individuale și stabilind "o mecanică sufletească"144. Totodată, Vianu arată că pentru Dilthey, sufletul nu este "o colecție de stări elementare", ci "o structură teleologică", "nu este amorf, ci are o formă", nefiind condus doar de "cauze eficiente, mecanice", așa cum se întâmpla în vechea psihologie bazată pe legea asociației de idei. În psihologia structurală, sufletul se conduce după "cauze finale, adică după scopuri". Deși aici scopul se corelează
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în formele ei cameleonice, insidioase și ticăloșite instituțional, s-a mutat în dormitoare, în birourile oamenilor, în telefoanele acestora, în PC-urile lor! Care ar fi efectul primar al acestei "politici" de supraveghere? Societatea contemporană este luată drept o masă amorfă și hilară din care se alimentează megastructura statului politic. La rândul ei, această "megastructură" este compusă dintr-o rețea umană și folosită de către X, Y individ politic. Un cerc vicios stat-societate se pune în practică prin acele tehnologii înalte. Acest
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Mulți îi păcăleau pe politruci; alții lăsau doar impresia; erau și ideologi care se prefăcea că nu observă "șopîrlele"; am cunoscut și cîțiva "selecționeri" cu-adevărat minunați, care au contribuit la afirmarea unor valori! Dar majoritatea era formată din inși amorfi, mediocri, ratați invidioși, complexați care nu ar fi avut altă șansă de afirmare socială dacă despre afirmare se poate vorbi cu adevărat. Ce-i ciudat, mă întîlnesc azi cu mulți din ei, perfect schimbați; nu pot să-l uit pe
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
stadiu în dezvoltarea unui copil; acest lucru ar fi fost evident chiar dacă nu l-ar fi subli niat Freud. Atunci când este foarte mic, de aproximativ un an de zile, copilul cunoaște lumea prin intermediul gurii. Pentru el, lumea este atât de amorfă, încât poate fi imaginată ca un sân continuu din care copilul își extrage cunoștințele. Odată ce un obiect i se pare a fi self, copilul îl duce la gură pentru a-l asimila măcar prin cunoaștere, dacă nu digestiv. Gura lui
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
slujba căruia caută a pune experiențele consumate anterior. Iar în clipa de față cuprinde inevitabil și germenii viitorului. Se poate afirma că durata întreagă îl interesează în mod legitim pe istoric. Numai că în timp ce prezentul îi vorbește sui generis, incoerent, amorf, nedeslușit, trecutul îi furnizează "urme" de tot felul, vestigii pe care încearcă să le înțeleagă, apoi să le transmită, viitorul nu oferă decât posibilitatea unei speculații de natură logică. Îi poate el întrezări cât de cât contururile? Numai parțial și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]