1,343 matches
-
nu suportă lumina și adoră doar întunericul! Probabil nu le place lumina soarelui!” - își zise fata în treacăt. Ușile duble de stejar masiv se deschiseră larg și intrară într-un salon spațios. Nicăieri nu întâlnise o asemenea sală imensă. Muzica amuți dintr-odată și cei prezenți se retraseră ușor pe margine, parcă plutind. Cavalerii erau îmbrăcați în costume frac negru, joben, cămăși de un alb imaculat, papioane negre la gât și pelerine roșii ce le cădeau de pe umeri până mai jos
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
își vor duce somnul de veci cei doi soți. Ca epitaf, Veturia a transcris în mozaic, o strofă din poemul lui „Din larg”: „Jur-împrejur e largul care cântă, E sore-n cer, e sărbătoare sfântă, Și-n vreme ce mi-a amuțit pământul Fiorul păcii-n suflet mi se lasă, Eternități îmi flutură veșmântul; Simt Dumnezeu cum mă primește-acasă...” Sic tranzit gloria mundi... Ion Ionescu-Bucovu Referință Bibliografică: DIN IUBIRILE LUI OCTAVIAN GOGA / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1568
DIN IUBIRILE LUI OCTAVIAN GOGA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372474_a_373803]
-
lui Gérard de Nerval „El Desdichado") Nu domnesc peste Umbre, Nu domnesc în Tenebre, Dar sunt Neconsolată. Domniță sunt a tatei, Și Turnul meu se-nalță Semeț, pe ale-Arminiei Tărâmuri, iar stelele-mi Pierit-au demult, demult... Lutul mi-a amuțit, Iar pianul mi-e orfan Și zace într-un colț, Rumegându-și Tristețea... Inima-mi răvășită Plutește-ușor pe Mare... Pe-o Mare Italiană. În Grota de azur Eu n-aș putea să-înot; Doar nu sunt o Sirenă. Copilă fiind, voiam
PE URMELE BARDULUI NECONSOLAT (POEME) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372893_a_374222]
-
caldă, n-o simțeam, Insă c-o mângâiere, iubirea, ea o scrise. Noian de gânduri mă-mpresor, Cănd pleci și înapoi privești grăbit, Îți mai simt pașii, îndepărtându-se ușor, O altă zi de intrebari și-un dor ce-a amuțit. Referință Bibliografica: Himere / Margareta Merlușcă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2160, Anul VI, 29 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Margareta Merlușcă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
HIMERE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372956_a_374285]
-
al celei mai populare petreceri, petrecerea nunții, la care lumea se distra, dansa, cânta etc., până când venea rândul aedului și se producea, cum spuneam, punctul culminant: se rostea, cântat, lungul text al unei balade, al unei epopei homerice... Și toată lumea amuțea, ascultând cu înfiorare!... Nunțile durau mai multe zile, iar poetul avea timp să spună până la capăt cum a fost când s-a supărat atât de cumplit Ahile!... Sau cum a fost să moară haiducul Toma Alimoș... Pe vremea lui Shakespeare
PETRICA IONESCU CA PEDEAPSĂ de ION COJA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371086_a_372415]
-
cine era acea copilă? - îi zâmbi Veronica, crezând că e vorba despre ea.. -Semăna cu chipul tău, Veronico! O, zână, nu de frică, de plăcere / Tremură-n mine sufletul meu bolnav./ Să cânt? Dar oare la a ta privire / Nu amuțește cântul de-admirare-/ Nu ești un cântec înseși,-cel mai dulce- / Cel mai frumos, ce a fugit v’odată / Din arfa unui bard? O, fecioară,/ Vin lângă mine, să mă uit în ochi-ți, / Să uit de lume, ah! să pot
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
mai greu de pătruns. Bunăoară, în „Vinerea de ieri”, își explică și ne oferă trăiri pe care nu le-a mai comunicat: „când ne-am fost împreună/ privirile se fugăreau/ până-n vârful degetelor/ când ne-am fost împreună/ buzele neputincioase/ amuțeau vinerea de ieri” în timp ce „pe marginea trifoiului cosit/ adorm o clipă de iubire/ cu palmele pe creștet/ un arc de gânduri-căpătâi/ să fie noaptea/ cea dintâi” („Pe marginea trifoiului cosit”). Dar, chiar dacă forța ei imaginativă este puternică, se dovedește matură
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
la fel ca în ziua când luase hotărârea : dacă nu sunt în stare să o înțeleg, nu sunt în stare nici să o iubesc ! Copilul primise numele părintelui lui, combinând literele într-o altă înșiruire. Ce nume frumos primise ! Gurile amuțiseră. De când începuseră pregătirea aniversării, în subconștientul lui dilemă sfârâia pe foc. Acum, simțea că stinsese focul, închise butonul gazului. Cu inima liniștită își continuă ideea: „Fiicei noastre trebuie să-i mulțumesc pentru nepoții dăruiți, urmașii noștri”. Cuvintele erau concluzia bătrânului
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
să treacă pe la triaj să anunțe că a găsit fetița... - Ce bine că ați revenit, doamna Romașcanu...! Mă temeam că ați plecat. Am găsit fetița! Este la... La etajul cinci! Am găsit-o, vin de la ea... Mulțumesc frumos! Asistenta a amuțit. Surpriza de pe fața ei nu ar putea fi descrisă în cuvinte... - Mulțumesc, oricum! Venisem să vă anunț să opriți căutările. Ați fost drăguță. Dar..., puteți să-mi spuneți, totuși, cum ați reușit? Este un spital mare! - Hazardul și-a jucat
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
formulele de pe tablă, teoremele, demonstrațiile și problema rezolvată. Prilej propice pentru noi, cei din sală, de a mai trage cu urechea, cu ochiul, cu șușoteala între noi. Se iscă forfotă și se murmură crescendo. Când profesorul Grănicescu se întoarce însă, amuțim și ne băgăm brusc nasurile în foile goale din fața noastră. Dă din cap ușor nervos și se pornește din nou pe mărșăluit. Stânga-dreapta, sus-jos, față, spate. Cum se plimba el agale ca la promenadă, privirea lui mioapă cade pe foile
GRĂNICESCU ŞI CECILIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348840_a_350169]
-
grațioasă, ridică de pe bancă grămada de foi. - Ia să vedem noi... Dacă aveți doar zece minute de când ați intrat în examen, cum de ați avut timp să scrieți atât de mult?, întreabă el mirându-se cu toată gura. Unii colegi amuțesc, alții mustăcesc. - Ce avem noi aici?, întreabă el retoric potrivindu-și ochelarii. Să citim: „Cursul 1”, zice. Și ridică privirea făcând ochii roată peste tot auditoriul. - Aha, face el în continuare dând afirmativ din cap. Mai departe... Să citim: „Cursul
GRĂNICESCU ŞI CECILIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348840_a_350169]
-
gust în gură pe care-l avusese toată viața ei de până atunci. Nici până acum, când derula plângând această amintire, nu putuse uita acele priviri lascive ale fetelor ori gesturile și expresiile triviale ale băieților, care pe ea o amuțiseră total, spre deliciul celorlalți care au transformat-o destul de repede în principală țintă a ironiilor de tot felul. Își amintea că nu a putut bea nicio înghițitură de whiski ori de șampanie, iar cele câteva înghițituri de mâncare au fost
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
Pleci cu mine! Atunci când hotărăsc eu... E clar? Să nu faci talente cu mine, că schimb foaia imediat! Să fi dorit să reacționeze în vreun fel, Iuliana nu ar fi putut. Cuvintele și atitudinea băiatului de care era îndrăgostită au amuțit-o. Nu-i venea să creadă că este adevărat. I se părea că se află în toiul unui vis urât și se sforța să se miște pentru a se trezi, pentru a se salva din infernul în care intrase fără
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
poputcikism, constructivism și chiar realism, dar nu socialist, ci oktiabrism, cerând o revoluție continuă cum nu mai convenea celor ajunși la putere. Sau martori sensibili ai entuziasmelor și atrocităților deveniți redutabili cronicari ai haosului postrevoluției cu întregul război civil, dar amuțind când n-au mai găsit aceleași resurse în apăsarea cu care se instala birocrația sovietică; sau alții, dispuși să mintă și să tot caute în jegul spiritual al acesteia chipul omului nou; sau provincialii, regionaliștii demodat-pitorești, consolați cu înalte titluri
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
fu cuprinsă acum de o frică care-i făcea inima să tremure, dorințele să se năruie gândurile să sângereze... și dintr-o dată genele îngreunate de lacrimi lăsau să curgă printre ele lacrimi roșii, ce pătau albul zăpezii. Chiar și viscolul amuțise în fața durerii miresei pierdute și arunca în jur o tăcere lină. Lacrimile cădeau una după alta, ca niște mărgăritare albe ce-și scriau psalmul de dor, de dorul fericirii pierdute și topeau încet, încet, neaua care se transforma într-o
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
și prietenul nostru comun Aurel Covaci, care-l adăpostea pe poetul fără locuință și bani Nicolae Labiș. Campania de înfricoșare prin șantaj, schingiuire, condamnări fără drept de apel, lipsiri de drepturi civile a fost atât de aberantă, încât ne-a amuțit, pe unii pentru vecie. Aurel Covaci, devenit în 1962 soțul meu, mi-a propus să nu vorbim, să îngropăm în adâncul nostru această cutremurătoare taină. „Pasărea cu clonț de rubin" Familia poetului a știut adevărul de la început. Răpus pe patul
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
Bursa, tranzacțiile bancare, afaceri, mondenități ... o listă nesfârșită. Știa ce se întâmplă în lume; îl considerau un profet modern, atotștiutor, abil dar alunecos și imprevizibil. Nu degeaba era cel mai bogat personaj din lume. Când își făcea apariția, adoratorii săi amuțeau, se lăsa o tăcere stranie. Mișcările lor păreau un ritual mut, ascuns, necunoscut celorlalți. O elită sumbră, rece, orbită de putere si bani, putredă până în adâncurile ființei. A urcat treptele, așezându-se cu gesturi emfatice pe jilțul aurit. Alături de el
ILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346438_a_347767]
-
decadență. El a făcut semn discret cu mâna, să-i fie înfățișate cererile. Le-a parcurs rapid, blazat, lipsit de interes: - Artă, cultură, natură, armonie, credință, iubire... bla bla. Îmi irosiți timpul prețios cu fleacuri. A cui este fițuica? Au amuțit, nemișcați. Un foșnet s-a auzit din colțul semiluminat, apropiindu-se cu pași ușori. - Tu? izbucni în hohote de râs, imitat de armata de lingușitori din încăpere. Apropie-te! Oprindu-se în fața treptei, necunoscuta imbrăcată în straie simple, îl privi
ILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346438_a_347767]
-
că da! Ești mulțumită? a întrebat el redevenind agresiv în atitudine. La ce mama dracului mai ești bună? Spune! a țipat Fănel izbind cu pumnul în masă atât de tare încât vinul din paharul ei a sărit afară. Anca a amuțit din nou. Nu-i venea să creadă ce a auzit. Nu putea înțelege cum și de ce s-a ajuns la o așa discuție urâtă. Dorea să-i pună capăt, dar, în aceeași măsură, revolta ce o simțea născându-se și
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
să ne căsătorim, când am aflat unde se află am adus-o lângă mine... eu, eu am ucis-o... eu... medicii nu știu dacă scapă... vii, da?... nevastă-mea nu știe cine-i Mioara... vii???... implor, doar tu....'' Telefonul a amuțit. Liniștea care se lasă, alungă aburii nebuniei: era vocea lui. Vocea LUI?! Plângea ! Spunea de fata lui!... Fata lui??... Mioara???... Referință Bibliografică: Gelozie - I - proză / Lucia Secoșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 438, Anul II, 13 martie 2012. Drepturi
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
de a-și lăsa rădăcinile să respire asfaltul le seacă înălțarea frânge crucile frunzelor înfloriri întârziate gustă asprimea acelui zgomot inutil nu nu mă regăsesc și atunci bat darabana cu degetele febrei gâtul refuză să mai lase suntele să iasă amuțesc las doar tastele să rostogolească literele la fiecare bătaie a ceasului vechi în care o pasăre singuratică devine pe rând cuc vulture pleșuv cioară bufniță da bufniță strângând cuvintele iubirii cu înțelepciunea farurilor părăsite la colțuri de lumi apropo lumile
ÎNTR-UN PICIOR PE ŞAPTE (ŞOTRON) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345370_a_346699]
-
neuitat am avut parte și la limba română, alături de toate profesoarele pe care le-am avut în cei 8 ani ... începând cu doamna Lidia Inescu, apoi doamna Jeni Răducanu, dar cele mai multe amintiri le am de la doamna Victorița Manolescu, în fața căreia amuțeam invariabil de emoție în momentul în care mă ridica în picioare! Nu se poate reda în cuvinte durerea pe care am simțit-o în clasa a X-a, cand am aflat vestea că scumpa noastră profesoră de română, doamna Elly
LA MULŢI ANI, DRAGA MEA ŞCOALĂ CENTRALĂ!!! de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345341_a_346670]
-
puternice și se înălțară spre cer,/ trăgând după ele carul în care Ion și Iarel păreau niște zei/ nu se mai auzea nici dangătele clopotelor,/ nici cântecul popilor, nici suspinele oamenilor./ se așternu o tăcere cu adevărat mormântală/ toată suflarea amuțise încremenită privind carul/ ce se făcea din ce în ce mai mic, din ce în ce mai mic ... /” Cei din cortegiu se adună acasă, unde îi așteptau mesele praznicului. Transmutația se produce: ceremonialul înmormântării se transformă în nuntă pământească aprinsă de cea cosmică. Ion și Iarel se întorc
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
frățiorii” se întoarseră: --Așa, bă, tataie! Vezi că te-ai trezit la realitate? zise cel cu bască. Scoate banu’ să ne apucăm de treabă! --Ne! dădu din cap Mototolea. Întâi serviciul și apoi banu’. Să știu ce plătesc. Cei trei amuțiră, holbându-se la Mototolea. Cel cu bască spuse nervos: --Hai, bă, înăuntru, să discutăm detaliile! Și intrară în casă. Aici este cazul să cunoaștem câteva „detalii” despre cei trei tunari. „Tovarășii de afaceri” ai lui Floricel Gâscan erau doi buni
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
ne unim!/ Dar pentru cei de lângă noi/ Ce suntem gata să jertfim?/ Copiii ne vor întreba/ De-un sfert de secol ce s-a dus/ Și s-a distrus tot ce-a fost bun/ Valorile ce astăzi nu-s?/ Am amuți cu toți de-aici/ Ne-am prosterna în fața lor/ O, de s-ar zgudui/ Azi Munții Tatra și-am vedea/ Că se ridică acești eroi/ Ei într-un glas ne-ar întreba: -Cum este țara? Brazda, cum?/ Ce-am scos
LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376933_a_378262]