3,631 matches
-
În funde peste tot, chiar și pe crucea de la altar. Cu toate că eram destul de obosită În după-amiaza aceea, eram atât de emoționată de revenirea acasă a lui Hunter, Încât mă simțeam neobișnuit de plină de energie. Iubeam. Era ușor să fii amuzată Într-un mod plăcut de parada de maternitate afișată exhibiționist de Phoebe. Copilul nenăscut Lila Slingsby fusese prezent la atât de multe petreceri din New York pe când se afla Încă În pântecele mamei, Încât gluma care a circulat la botez a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să par calmă. Sophia stătea lângă șemineu În celălalt capăt al Încăperii, cu un braț sprijinit de polița de deasupra șemineului. Era Îmbrăcată din cap până În picioare În cașmir alb și cu o vestă crem din blană. Părea să se amuze copios cu... Salome, cu care râdea isteric. Ce punea la cale Salome? Puțin mai Încolo, Valerie și Alixe sporovăiau Împreună. Ce se petrecea? Și unde era Lauren? Nu trebuia să fie și ea aici? M-am Îndreptat către Alixe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fața, iar În jurul capului avea Înfășurată strâns, ca un turban, o eșarfă turcoaz. Arăta chiar mai bine decât Lee Radziwill În vacanță În Capri, În anii ’60. Mi-am continuat comentariul de modă pentru Hunter, care părea să fie foarte amuzat de toate aceste detalii. —O, privește! Ea Își aprinde o țigară. Doamne, ce brățări superbe din aur are. Îmi plac la nebunie tipele care poartă bijuterii pe plajă, este atât de decadent. Ce chestie... are În jurul gâtului niște perle superbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mergeți și vă-ntoarceți cu bani pînă la închidere spune fata pornind spre casă cu sentimentul celui care părăsește "locul crimei". Și dacă nu mă întorc? o necăjește Mihai, pus pe glumă, că dacă tot plătește atîta coniac, măcar să se amuze. Speriată de ideea că Mihai pregătește, cu cinism, terenul pentru a începe scandalul, să dea vina pe proasta organizare a interiorului și mai ales a căilor de acces, fata se întoarce spre el, supărată: Vă rog! Am și alte treburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întinsă, proaspătă, cum era ieri, cînd a urcat în cursă, așa cum o știa și din vremea studenției, este unul și același cu Teofănescu, cel temut, cel iubit în nici un caz cel ignorat. Tovarășe profesor Teofănescu, spune Lazăr încet acum mă amuză la culme gestul care, odinioară, mă fascina, apoi mă îngrețoșa, sfîrșind prin a mă lăsa rece. Ca o completare, Lazăr lovește cu arătătorul în mîna ce-i ține brațul, într-un gest identic cu cel al profesorului cînd bătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mod deosebit, făcîndu-l să rămînă clipe în șir cu ochii într-acolo. N-am înțeles exact: cu ce problemă? întreabă economista de la biroul de lîngă ușă, iar Mihai, revenind cu privirea la persoanele din jur, observă un crîmpei de zîmbet amuzat în ochii femeii de la biroul de lîngă fereastră, Teona Trifon, cu care stătea Don Șef de vorbă pe alee. Trebuie să semnez programul de fabricație la filamente-carbon pe decembrie spune Mihai, roșind tot. Economista se rupe o clipă din preocupări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
marionetă lipsită de viață - animată doar de berea Lamot. Aceasta se revărsa din cutie și forma un nor alb și gros în mintea îngustă a lui Dan. În câteva ore, norul devenea un fel de duh, un djin care se amuza manipulându-l pe Dan după bunul său plac. Îi era la fel de greu să vorbească la întrunirile Alcoolicilor Anonimi pe cât îi era și soției sale. Spre deosebire de ea, însă, nu avea nimic de ascuns. Din contră, între incoerența, inhibiția și simplitatea minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
glumele cu pizde în timpul liber, dar la muncă erau un chin. Se simți ușurat că nu o invitase pe Juniper, o tipă de la Get Out! de care era interesat, să-l însoțească. Era sigur că Razza Rob nu ar fi amuzat-o. În cele din urmă, Bull trebuise să plece. În barul minuscul domnea o atmosferă de impotență vulgară. Razza Rob nu suporta ca oamenii să plece înainte de finalul numărului său. Și, oricum, probabil că îl recunoscuse pe Bull, ale cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
încrunte din cauza efortului și, în scurt timp, fiecărei strâmbături îi corespundea un scârțâit al markerului pe tablă. Doctorii începuseră să se agite. Alan văzuse deja câțiva cunoscuți, inclusiv pe Hurst și pe Mukherjee de la cabinetul său. Dar fusese și mai amuzat să-l zărească pe Krishna Naipaul, cu care fusese coleg la Medicină. Krishna era ceea ce Alan numea „un doctor obraznic“. Era predestinat să scrie rețete de medicamente psihotrope pentru prieteni și să facă sex (cel puțin pe vremea când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
oficiale de la palat. Pentru una dintre acestea, frumoasa Bao Si, avea o mare slăbiciune. Aceasta era însă întotdeauna prost dispusă și rareori apărea un zâmbet pe fața ei. Împăratul You din dinastia Zhou încerca în fel și chip s-o amuze, dar nu prea reușea. Într-o zi, împăratul a ieșit la plimbare cu Bao Si. La turnul de veghe Lishan, suveranul i-a explicat favoritei cum se transmit informațiile în timp de război. De la graniță și până în capitala țării, există
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sub numele Li Dan și a fost întemeietorul taoismului. Când Confucius avea unele probleme de lămurit, el îi cerea de multe ori părerea lui Lao Zi, adresându-i-se politicos cu "Domnule profesor, ...". Toți cei prezenți la întâlnire s-au amuzat de faptul că un copil de doar zece ani poate ști atât de multe lucruri și poate da răspunsuri așa de potrivite. Chiar în acel moment sosi în vizită Chen Wei un învățat vestit al vremii. Cei de față i-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Grey cu toptanul, mormane nesfîrșite de cărți cu predici lugubre, vechi enciclopedii, memorii din Marele Război, diatribe Împotriva New Deal-ului, ghiduri despre Noua femeie. Însă, firește, Flo nu știa că lucrurile astea sînt cărți. Aventuri pe planeta Pămînt. Mă amuză să mi-o Închipui cercetînd cu privirea acest peisaj ciudat - să-mi imaginez chipul ei blînd și obosit, trupul Îngreunat, nu, trupul ei rotund ca o minge, ochii strălucitori, de ființă mereu la pîndă, și felul În care Își Încrețește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și cartea lui de vizită, drept bonus. Pe cartea lui de vizită scria : E. J. Magoon „Cel mai inteligent om de pe pămînt” Artist extraordinar și extraterestru Și așa Își semna și cărțile. Artist extraordinar și extraterestru. Lumea părea că se amuză pe cinste. Nu toți, firește ; snobii păstrau distanța. Unii dintre ei, cei În costum și cu serviete, se mulțumeau să se uite la Jerry și să surîdă superiori. Îi vedeai cum vorbesc unii cu alții și rîd. Aveau danturi frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În spatele lui. Domnul Travers, al cărui cuvînt părea să fie lege În acest hotel, dăduse dispoziții precise, iar dacă Rowe nu voia să i le respecte, trebuia să-și găsească singur drumul Înapoi. Într-un fel, Întîmplarea asta absurdă Îl amuza: acum, cînd se hotărîse să-și ia viața, pentru a pune capăt unei injustiții flagrante și unei situații fără ieșire (rămînea doar să-și aleagă modul de a se sinucide), Își putea permite să se amuze de ciudățeniile existenței umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întîmplarea asta absurdă Îl amuza: acum, cînd se hotărîse să-și ia viața, pentru a pune capăt unei injustiții flagrante și unei situații fără ieșire (rămînea doar să-și aleagă modul de a se sinucide), Își putea permite să se amuze de ciudățeniile existenței umane. Regretul, mînia, ura - toate aceste sentimente Îi ascunseseră prea Îndelungată vreme aspectele hazlii ale vieții. Rowe deschise o ușă ce dădea Într-un salonaș. — Asta-i bună! exclamă el. În fața lui se afla Anna Hilfe! — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
apoi, nu ghicesc niciodată viitorul. — O, de-am putea prevedea viitorul!... — Ghicesc doar caracterul... — Și greutatea cozonacilor, completă domnul Prentice, spulberîndu-i speranța aia abia Înfiripată: acum nu mai avea nici un rost să tacă. Dar micile ședințe de spiritism? urmă el, amuzat ca de-o glumă pe care-o știau numai ei doi. — Le organizăm În scopuri științifice, bîigui doamna Bellairs. — Micul vostru grup continuă să se Întîlnească? — Da, În fiecare miercuri. — Lipsesc mulți? — Toți sînt prieteni intimi, răspunse doamna Bellairs, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
surde - bum! bum! bum! Bătrîna continua Însă să-și desfășoare lîna. Rowe Își aminti brusc cuvintele Annei: „Mă tem c-o să vorbească“, și-l văzu pe Hilfe surîzÎnd, ca și cum viața ar mai fi păstrat pentru el ceva ce-l putea amuza. — SÎnt Încă dispus să fac un schimb, rosti Hilfe. — N-ai nimic de oferit. Nici dumneata nu prea ai; și apoi, nu știi unde este filmul... — Mă Întreb cînd au să-nceapă sirenele, spuse bătrîna. Hilfe șopti, mișcîndu-și mîinile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu știu unde e, s-a dus cu un tip pe dig, și în bar era cam mult fum și cam multă lume și cam proastă, și... - Deci... - Exact. - Foarte bine, spun. O să bem sticla asta de vin. O să fumăm. O să ne amuzăm. - Da. Tu? Singur? - Acum, da. Undeva, acolo, e un prieten, am zis arătând cu mâna teoretic înspre un pâlc de corturi. E cu altcineva. - Suntem deci în situații identice. - Deci. - Exact. Tăcem. Mă uit la stele, sunt sus, pe cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
care de atunci mă conduce pe drumuri năpraznice către locuri turbate. L-am nimerit pe Alexandru Gheorghe cu un pumn în gură, spărgându-i buza. Un alt pumn a urmat, în viteză, oprindu-se în arcada să stângă. Cum părea amuzat de stilul meu, m-am încumetat să îl atac cu un șir de lovituri în cap, încununate de nebănuite succese și un genunchi în burtă. Uriașul deveni mai mic, încercă să mă lovească, dar prea pripit. Două stângi în urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
știi că poate exista. - Bine, am zis eu bucurându-mă. - Dar pentru asta trebuie să mergem în Vamă. Vama este alt sat, la patru kilometri de 2 Mai, unde se adună tot felul de lume ca să bea și să se amuze. Un loc, evident, detestabil. - Asta e, i-am zis lui Luca, dacă zici tu că merită... Dar nu eram prea convins. Luca mi-a citit gândurile. - Nu te înnegura, moșule, a zis. Te-am dezamăgit eu vreodată? - Nu, am recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Real și ai uitat? exclamă Shuoke. - Da, nu mai... de ce, ești gelos? - Nu, de ce aș fi, mormăi Shuoke. - Ba ești gelos! - Puțin. Cum, i-ai văzut pe Zidane, Roberto Carlos și Ronaldo și ai uitat? - Ha-ha, ești gelos! Suki se amuză, dar pentru Shuoke era de neînțeles. „Așa-s femeile, își zise, nu înțeleg nimic. Pentru ea, Zidane e probabil un francez cu chelie.“ Dar cum Suki arăta minunat, Shuoke trecu peste chestia cu Zidane. De altfel, ajunseseră la stadion. Meciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu numai că nu avea habar ce este offside-ul, dar nu știa nici măcar de ce se bate o lovitură de colț sau că mingea este repusă în joc prin aruncare cu mâna după un out. Totuși izbucnirile ei mai mult îl amuzară pe Shuoke, pentru că meciul era deosebit de plictisitor. Din când în când, Shuoke trăgea cu ochiul la picioarele lui Suki și perspectiva de a o fute cândva - după câteva ore, cum spera el - îl excita din cale afară. După meci, Shuoke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
trec mâna peste față, au crescut firele scurte și aspre, parcă merg pe urma altei atingeri. E caraghios, mi se pare că abia mi s-a ridicat din brațe, mi-a rămas întipărită în carne forma corpului ei ghemuit. Se amuză mușcându-mi colțurile gurii, pipăindu-mi sprâncenele, apăsând ușor pleoapele, să simtă cum mi se zbat ochii și tremură genele, desenează liniile de pe frunte, cele două dungi ce coboară spre mustață și nările spre șănțulețul de deasupra buzelor, le deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
care fusese nevoit să se alăture, ca un fugar ce era, unei mici corăbii de pirați bețivi ce eșuase, Într-o noapte fără lună, la intrarea În golful din San Juan, Puerto Rico. Ziua următoare, tunurile fortăreței din El Morro se amuzaseră efectuînd exerciții de tir asupra jalnicului corp al nefericitei nave, pînă ce reușiseră să o preschimbe Într-un morman de așchii, În vreme ce rechinii dimprejur se desfătau cu un delicios banchet de pirați abțiguiți, care se azvîrleau În apă ca apucați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bord mai bine de un an fără mîncare sau apă, grație metabolismului său foarte lent, și se puteau tăia bucăți din ea, după nevoile bucătarului, fără să moară și să dea semne de durere. Uneori, cei mai cruzi muși se amuzau să-i smulgă creierul - care abia dacă atingea mărimea unui bob de mazăre -, lăsînd-o să bîntuie pe punte luni Întregi după aceea. Pentru toate astea și cunoscîndu-le cum le cunoștea, după miezul nopții Iguana Oberlus, mînjit de sînge și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]