1,257 matches
-
iden titatea pictorului nu aveau nici o informație. Când le mărturiseam cu modestie că eu sunt autoarea, ri postau energic: „Cum? Nu sunteți secretara? Credeam că aveți barbă, că sunteți un domn foarte important, de o anumită vârstă.“ Eu le răspundeam amuzată: „Regret că vă dez amăgesc, eu sunt pictorița cu pricina.“ Scrisorile pe care le primesc adesea, unele pentru autografe, încep totdea una cu Cher Monsieur... Sunt foarte mulțumită. Unii însă, care mă cunosc, desigur, își șoptesc la ureche: „Este soția
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
degajat ca și cum ar fi trecut doar pragul unei uși deschise. Unul, doi, trei - treizeci. Aveau fețele crâncene, în afara unuia singur care, uitându-se în treacăt la McAllister, dădu să meargă mai departe, dar se opri cu un zâmbet pe jumătate amuzat. - De ce vă mirați atât de tare? Cum credeți că am fi putut să supraviețuim în tot cursul acestor ani dacă n-am fi izbutit să transmitem prin spațiu obiecte materiale? Poliția statului Isher abia aștepta să impună o blocadă asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
face de râs. Zise cu aerul că și-ar cere scuze: - Mde, auzim și noi una, alta, și uneori e greu de știut ce e adevărat și ce nu. E vreo planetă care merită vizitată? Acum, ochii galbeni îl studiară amuzați: - Ascultă-mă pe mine băiete, îi zise, impresionant de pompos, Seal. Să nu te apropii de ele. Pământul este un adevărat rai al întregului sistem, și dacă-ți va spune vreodată cineva că Venus e atrăgătoare, spune-i să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
imediat, dar deja îl cuprinsese amărăciunea înfrângerii. Din bezna gândurilor sale prinse contur conștiința faptului că i se oferise un prilej incredibil, iar el îl ratase prin slăbiciune. Se uită cum colonelul, cu o înfățișare perfect degajată, îl privea acum amuzat: - Împărăteasa nu înțelege pur și simplu ce problemă mare este să pui capăt unui sistem de promovări plătite în armată - și Medlon dădu din umeri. Personal n-am nici o legătură cu acest sistem. Nu-l pot modifica, după cum nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Ce fac teroriștii ăștia? adău gă, în speranța vagă că-i va smulge preotului un zâmbet. — Apoi nu se prea știe. Umblă de colo-colo prin cimitir. Deci nu i-a văzut nimeni? — Cum de nu. Multă lume. Celebi surâse sceptic, amuzat și mulțumit. „Cred că n-are rost să-i spun că în noaptea asta merg în cimitir“, grăi el către sine. Celebi cunoștea cauza acestor fenomene. Mormin tele emit, poate din cauza hidrogenului eliberat, poate din alte pricini, o licărire albăstruie
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
lat prin odaia lui, neputând dormi. Uneori Îl auzeam fredonând Încetișor cânticele populare Întretăiate de accese de durere, versuri de Lope, o sudalmă sau un comentariu pentru sine Însuși rostite tare, cu un ton pe jumate resemnat, pe jumate parcă amuzat de situație. Treaba asta Îi stătea În fire: Își Înfrunta necazurile și nenorocirile ca pe un fel de glume inevitabile la care un bătrân cunoscut și plin de intenții parșive s-ar fi amuzat să-l supună din când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-și una din mâinile-i osoase. — Vrea să spună că cei doi eretici trebuie să moară. — Amândoi? — Amândoi. Lângă Alatriste, italianul fluieră din nou Încet, printre dinți, refrenul acela al lui. Tiruri-ta-ta. Zâmbea, pe jumătate interesat, pe jumătate amuzat. Căpitanul, uimit, se uita la banii de pe masă. Apoi se gândi puțin și sfârși prin a da din umeri. — E tot aia, zise. Iar pe colegul meu nu pare a-l deranja prea mult schimbarea planurilor. — Chiar Îmi face plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe infantă s-o pețească, năzuind la mâna ei regească, biet leopard neștiind că pentru-acel odor nu Îndrăzneț se cade-a fi, ci răbdător. Cum ți se pare? Álvaro de la Marca Îl privi Întrebător pe Alatriste, care abia dacă zâmbea, amuzat și prudent, ferindu-se să se pronunțe. Bun, recunosc, nu-s Lope, pe legea mea. Și-mi Închipui că și amicul tău, Quevedo, ar strâmba din nas; dar, fiind vorba de versuri de-ale mele, nu-s chiar de lepădat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
am Întrebat-o cum o cheamă și, după o delicioasă scurtă ezitare În timpul căreia și-a atins buzele cu un evantai micuț, mi-a spus. „Angélica vine de la ángel, adică Înger“, i-am răspuns, fermecat. Iar ea m-a privit amuzată, fără un cuvânt, atât de mult Încât m-am simțit purtat la porțile Raiului. Apoi s-a Întors Însoțitoarea, m-a observat În sfârșit și vizitiul, careta s-a Îndepărtat, iar eu am rămas stană de piatră printre oamenii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și pentru mine. Luați un creion și-o foaie de hârtie și încercați să scrieți caligrafic, deci cât mai încet, atent și frumos: „Dragi părinți, aflați despre mine că sunt bine să nătos, ceea ce vă doresc și dumneavoastră“. În timp ce ei, amuzați, trufași, miștocari, cabulipseau să-și pregătească foile și pixul, eu le „băgam bla-bla-ul“ (cum ar zice ei), făcându-mi, anesteziant, numărul paseist. Ce era caligrafia altădată, chiar și pentru noi, cei ajunși la școală în dejism, căutătorii de penițe Redis
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fază este că am jucat cu o ... lama. Și atunci când apare un animal (n.r.: în distribuție), nici nu mai contează cum joci, ca toată lumea se uită la el. Am avut o concurență fantastică. Lama mi-a luat fața!”, a spus amuzata Loredana Groza. Povestea serialului Serialul “Fetele lu’ Dom’ Profesor” prezintă povestea unui fost profesor de filosofie, Tinel, personaj interpretat de Cătălin Cățoiu, care este nevoit să-și transforme casă în salon de masaj erotic pentru a face față datoriilor pe
Jurații de la Vocea României pleacă pe la alte televiziuni () [Corola-journal/Journalistic/42376_a_43701]
-
prezentului pe care îl califică drept scârbos. În fața aceluiași spectacol, Pythia se arată absentă, complet detașată, nemulțumită, ironică și tristă, plictisită, oarecum jenată, nervoasă, nu prea convinsă. În schimb, Oedip privește avalanșa imaginilor uluit, fascinat, îngrijorat și, în același timp, amuzat, alarmat, excitat, morbid, speriat. Fără să-și poată desprinde privirea de pe ecran, urmărindul cu sufletul la gură, el cere un fotoliu pentru a contempla comod acest prezent spectaculos și zbuciumat. Constatând că toate acestea se întâmplă chiar acum, el remarcă
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
trecut atunci prin mână multe sute de exemplare ale cărții defecte: deschideam mecanic la pagina cu pricina, operam modificarea și atacam alt teanc. Lăsând de-o parte simbolismul întâmplării (dl. Ciocârlie avea să-mi scrie o dedicație în care menționa amuzat felul în care am dărâmat "meterezele" de cărți!), mi-a rămas în memorie faptul că reușisem să găsesc o intensă voluptate în repetarea acelorași gesturi. În copilărie, le urmăream fascinat pe femeile care țeseau metri pătrați de goblenuri sau pe
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
mascat, avant la lettre. În ansamblu, Ispitiri, trecute vremi e o carte bună, chiar foarte reușită sub aspectul cantitatății de informație nouă adusă, și mai ales sub aspectul unei mai subtile intenții de pastișă a textelor analizate, de înduioșată și amuzată relectură a lor, cu ochelarii criticului avizat, și în special pentru privirea complice aruncate când în buduarul aristocratelor, când în spatele scenei. Mihaela Mudure Ispitiri, trecute vremi - eseuri de istoria literaturii engleze Ed. Paralela 45 194 pag., 75.000 lei.
Teme la liteatura engleză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15107_a_16432]
-
pasiunii sale. Fiind singur cu Sultana, Ioanide, imprudent, observîndu-i fixitatea rătăcită a privirilor, nu fu în stare să-și învingă obișnuința și bătu ușor cu mâna obrazul fetei, care, deloc scandalizată, stătu într-o crispată așteptare. Atunci Ioanide, mai mult amuzat, petrecu mâna peste mijlocul ei, ceea ce avu drept efect o năprasnică reacție din partea Sultanei. Aceasta, anticipând, se lăsă cu ochii închiși în brațele lui Ioanide, consternat de prea repedele succes și profitând de el din decență. Fata îl căută și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
proiect, că puțin îi pasă de lume, toată greutatea era de a găsi un bun sculptor care să-i facă statuia plastică precum a Venerei cu delfin din Muzeul Național din Roma. G. Călinescu - Dar ar fi un scandal, hohoti amuzată madam Valsamaky-Farfara, care însă era receptivă la ideile cele mai înaintate. - Nu cred, continuase Ioanide într-un stil pe jumătate himeric, pe jumătate pozitiv, că va fi vreun scandal. Nudul nu va avea nici cap, nici mâini, ca și Venera
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zise el; aici stau de obicei. Hangerliu îiîntoarse spatele, indiferent. . - Insulți un ofițer român, ai să-mi dai satisfacție pe caleaarmelor. Vă rog să-mi spuneți cu cine am onoarea! . Și-i aruncă o carte de vizită. Hangerliu se uită amuzat când la pseudoofițer, când la cartea de vizită, apoi cu mâna mătură cartonul de pe masă, înfundîndu-se, după obiceiul lui, în speteaza de pluș a banchetei și lăsîndu-se cu picioarele foarte jos, sub masă. . - Cine ești, mă? deveni intenționat trivial provocatorul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și din relatarea Angelei Valsamaky, cum că, odată, arhitectul, cu buzunarele pline de cireșe cărnoase culese dintr-un pom aflat lângă un mormânt, îi spusese: "Madam Farfara, am să-ți spun un secret: Am mâncat din bunica dumitale", asistența reține amuzată doar bizareria omului. Reflecția lui Ioanide ilustra grav ideea filozofică mai generală a interdependenței regnurilor, observată și de Șun: "Din lemn se fac leagănul și sicriul, și sângele nostru se scurge din nou în nimic prin vinele pomilor". Toată substanța
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nimeni în afară de chelner și de Sludden, care stătea, ca de obicei, pe canapea. Bărbatul și-a agățat haina într-un cuier și a comandat o cafea. Cînd s-a depărtat de tejghea, și-a dat seama că Sludden îl urmărește amuzat. — L-ai găsit, Lanark? îl întrebă Sludden. — Ce să găsesc? Ce vrei să zici? Ai găsit ce căutai în balcon? Sau te duci acolo doar ca să ne eviți? Aș dori să știu. îmi trezești interesul. — De unde știi cum mă cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
opri, zise în gura mare: — Ăsta-i misteriosu’! Ni s-a alăturat misteriosu’! își bombă stomacul și adăugă: Ce zici de burta mea, misteriosule? — Probabil că își face treaba, îi răspunse Lanark. Sludden schiță un zîmbet vag, iar ceilalți părură amuzați. — O! Dar face și glumițe! spuse Frankie. Asta-i bine. O să stau lîngă el și o să-l fac gelos pe McPake. Se așeză lîngă Lanark și-și sprijini mîna de șoldul lui. El se strădui să nu pară jenat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
adevăr, dar se pare că nu au așa ceva. începură să discute despre forme posibile de perversiune care i-ar putea surprinde. Frankie, Toal și McPake făcură niște sugestii. Gay și Nan le punctară cu strigăte scurte și proteste oripilate sau amuzate. Sludden participa uneori cu cîte o remarcă, iar Lanark și Rima tăceau. Lanark era stînjenit de conversație și era convins că Rima simte la fel. Așa se simțea mai aproape de ea. Mai tîrziu, Sludden îi șopti ceva lui Gay și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am închis ușa, am observat un mic rucsac pe plasa de deasupra locului din colț. Asta m-a făcut să fiu prudent. De cînd mă trezisem, mă simțeam extraordinar de liber și de relaxat. Eram mulțumit că eram singur și amuzat că acel vagon era atașat la un tren de marfă, dar rucsacul acela mă înspăimînta. Știam că e al meu și conținea ceva periculos, dar nici nu-mi venea să-l arunc pe fereastră. Așa că l-am dat jos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
perdelele unui bovindou apăru o femeie slabă, cu o față obosită. îl urmărea pe băiat, care se întoarse și îi făcu cu mîna cînd ajunse la colțul străzii și se izbi cu tîmpla de felinar. Lanark resimți lovitura, apoi destinderea amuzată, ce se putea acum citi pe fața mamei. Băiatul dădu colțul, frecîndu-și cu jale urechea. Femeia se întoarse și-l privi pe Lanark, apoi își duse mîna la gură, de parcă ar fi fost surprinsă și contrariată. Lui Lanark îi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în capătul celălalt, remarcînd obiectele picturale și statuare înșirate pe cele două laturi. Omul de la birou își ridică privirea cînd îl văzu apropiindu-se. Avea o față lată, cu ochelari și o gură mare cu colțurile ridicate într-un zîmbet amuzat. Vorbea tărăgănat, într-un dialect englezesc prețios: — Bună seara. Cu ce vă pot ajuta? Thaw se așeză și împinse pe birou o cerere completată. Secretarul se uită la ea și zise: — Văd că doriți să urmați cursurile de desen după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de cazangiu fuma o pipă lîngă ușa cazanului. El e Duncan Thaw, tată, zise Drummond. Ne ducem la balul școlii de artă. Domnul Drummond își scoase pipa și-i arătă lui Thaw un scaun gol cu un picior. Gura lui amuzată și afundată indica lipsa dinților, nasul îi era aproape la fel de mare ca al fiului său, dar mult mai colțuros. își ridicase pe frunte ochelarii, care aveau brațele lipite cu izolirband. — Deci vă duceți la dans? E o pierdere de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]