950 matches
-
război pe care aceștia l-au dus împotriva unei țări musulmane, faptul că bin Laden inspiră atâta încredere reprezintă un mesaj clar pentru americani referitor la puterea blândă pe care o deține inamicul lor numărul 1. Dovezi similare cu caracter anecdotic abundau în toamna anului 2001, după evenimentele de pe 11 septembrie, când din Africa veneau știri despre faptul că "Osama" devenise numele preferat pentru nou-născuți, iar în Pakistan se vindeau foarte bine tricourile cu chipul lui bin Laden. Într-un fel
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
a potența dintr-un unghi fals și miraculos satira socială. Opere tipice pentru o asemenea formulă sunt Norocul culegătorului, Olga și spiriduș și O invenție mare. În acestea avem de-a face, în fapt, cu trei scurte schițe de tip anecdotic, a căror substanță narativă pentru a-și releva din plin tâlcul moralist trebuie să fie acceptată și contaminată de duhul miraculosului existent în eposul popular. Prozatorul mimează cu subtilă și uneori șireată dezinvoltură tonul naiv și grav, propriu în special
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
fără probleme,,desacralizat’’. Aglomerând cu erudită și comică plăcere fel de fel de nume recrutate din tezaurul mitic-folcloric autohton, înmagazinat cu știuta abundență în cărțile populare, autorul adoptă din capul locului un ton de bufonadă. Caragiale vizează astfel circumscrierea elementului anecdotic într-un cadru narativ-fantastic caracteristic prin enormitatea lui bufă. Așa se face că imaginea de pișicher a unchiașului pus pe crailâcuri, mare inițiat în învățătura lui Spiriduș, capătă o expresivitate exemplară: Acțiunea propriu-zisă a ,,basmului’’ se derulează și ea sub
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Belfegor în Aghiuță este Tatiana Slama-Cazacu. Drăcușorul subaltern apare încă de la început pitit printre diavolii mărunței de la urmă, cântărindu-și coada cu mâna. De asemenea creează aceleași efecte, prin câteva grecisme picurate, ,,filotimia și hristoitia’’ lui Ianulea, și prin evocările anecdotice implicate în bârfele Acriviței. Luată literal, caracterizarea lui Ibrăileanu cu privire la Kir Ianulea, ,,o adevărată nuvelă istorică, cu toate însușirile acestui gen’’, ar putea părea inadecvată. Ibrăileanu se gândește însă tocmai la discreția cu care e distribuită culoarea: ,,Este remarcabilă măsura
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
povestise englezul. Mărie iese noaptea afară. Se lovește de oiștea carului și întreabă: " Tu ești, Ioane?" Mi-e straniu să-l descopăr așa, chicotitor și incontinent verbal, aproape "dezmățat" de soarele toamnei, de iubirea prietenilor și de tinerețea care urcă, anecdotic, în el. Mă gândesc la atmosfera "sacră" din perioada "primului" Păltiniș și îmi spun că în preajma spiritului histrionic al lui Andrei și a iubirii cu revers pe care Petru o are față de Noica intru, fără să vreau, într-un sistem
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
existat un contrast puternic între fața umană și cea "auctorială" a lui Emil Cioran?" este întrebată eroina noastră. Răspunsul este stupefiant: "Da, și încerc chiar la începutul cărții mele să descriu acest contrast. Cioran evolua mult prea vădit în registrul anecdotic al conversației noastre [...] și nu părea prea interesat să mi se adreseze în termenii în care eu îl cunoșteam din lectura aforismelor și în care doream să-l aud! Trebuia mereu să-l readuc la acel nivel..." Bietul Cioran! Ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
soi, profitând de călătoriile oferite de program pentru reuniuni și alte vizite pedagogice care nu-s decât alibiuri. "Piața violenței școlare" nu este numai o piață pentru acest tip de asociații sau de paraziți. Aceasta ține, la urma urmei, de anecdotică, iar dacă în grămadă doi paraziți permit unui program bun să existe, vom putea respecta o tăcere stingherită, dar prudentă asupra acestor practici. Totuși, cum a demonstrat John Devine la prima conferință mondială asupra violenței în școală (Devine, 2001), tinde
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
avea nimic În comun cu ceea ce ar putea trece drept talent, progres, speranță sau perfecționare, nimeni nu ar vrea să fie prost”. Câțiva autori au Încercat să scrie această istorie, dar dintr-un punct de vedere ironic, umoristic sau pur anecdotic, care o bagatelizează. Sunt și excepții. Cărți precum The March of Folly de Barbara Tuchman, o istorie a prostiei politice, sau On the Psychology of Military Incompetence de Norman Dixon o demonstrează. Însă, În general, burlescul a pus În umbră
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
umor că făcea parte din „hălăciuga academicăʺ N‐am întâlnit publicate versurile satirice în cele 23 numere ale Florilor Dalbe apărute în 1919, dar am găsit versuri de o sensibilitate aparte semnate de același Victor Ion Popa, naive și duios anecdotice, cum le numește Gruia Novac undeva, referindu‐se la Societatea Academia Bârlădeană. Iată, de exemplu, versurile cu titlul „M‐a cunoscutʺ: „Avea iubita un cățel; / Se gudura pe lângă mine, / Și‐l depărtam încetinel,/ Căci drept vorbind, e o ru șine
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
prof. univ. Constantin Ciopraga). A desfășurat și dezvoltă o bogată activitate științifică, didactică și publicistică, impunându-se și ca un cronicar și creator de literatură bachică ... (Prof. univ. Th. Martin). A îmbogățit tezaurul literaturii științifice dar și eseistice, aforistice și anecdotice - cu mai multe cărți și numeroase studii, articole, cronici și eseuri despre vie și vin. Muzeul viticol, vinoteca (și microvinoteca sa personal pasională "Ambrozie și nectar") pe care le-a înființat, dezvoltat și slujit cu har. Deține înscrise în cărțile
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
și femei. Femeile au considerat cvasitotalitatea criteriilor ca fiind mai importantă decât omologii lor masculini. Există așadar o diferență de gen în alegerea hranei. Bărbații nu dau atenție informațiilor de pe etichetă sau caracterului sănătos al alegerii lor. De altfel, comentariile anecdotice pe care le-au putut face participanții în scris după experiment reflectă faptul că alegerea alimentelor este adesea compulsivă și puternic impregnată de „masculinitate”: „Nu sunt niciodată îngrijorat de ceea ce mănânc”, „Mănânc atât cât am și dacă nu este prea
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
IV-a, în 1996. Remarcabila stabilitate a acestui manual, perpetuat timp de aproape trei decenii, a contribuit la o neegalată popularitate a reprezentărilor istorice vehiculate. Succesul s-a datorat, în primul rând, accesibilității atent construite a textului, prin adresare familiară, anecdotic facil, simplificări logice și cauzale, interpretări moralizatoare, trimiteri afective precise ș.a.m.d. Reperele cronologice, spațiale și conceptuale minimaliste prelungeau voit povestea, în detrimentul științificității istorice. Este posibil ca nu atât textele propriu-zise ale lecțiilor din manual 31, cât mai mult
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
despre acest război. Apăsați de vinovăția unei posibile omisiuni, au preluat în grabă un cunoscut text al lui Nicolae Iorga, din "cartea dedicată marelui domn, Mihai Viteazul (sic!)"116. Celelalte citări au rămas, ca de obicei, neatribuite. Și astfel informațiile anecdotice cum ar fi aceea că, sub puternica impresie a celor întâmplate, Mehmed al II-lea "a refuzat să primească pe cineva vreme de cinci zile" sau că persoane din preajma sa au afirmat că era "cel mai mare dezastru suferit de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
viața eroului: "era mic de statură și sabia lui era grea"193. Neașteptata lor compasiune pentru marele războinic salvează tacit Eroul de la completa lui mumifiere prin encomiastica de ocazie. Nici elevii din anii terminali ai liceului nu au uitat repertoriul anecdotic asociat domnitorului 194, amintind de faptul că era scund, că purta plete, că a murit din cauza unei săgeți sau că a construit câte o biserică după fiecare victorie. Întrebați expres despre asta, aproape toți respondenții au admis cu destulă lejeritate
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
reproduceri ale unor monumente clasice. Timpul istoric redat a fost, fără îndoială, un ev al războaielor, dar câteva secvențe aduc aminte și de existența unor momente pașnice, mai ales prin scenele de viață cotidiană, construite cu o deosebită grijă pentru anecdotic 265. Civilii sunt greu de întâlnit în lunga desfășurare a războaielor de atunci, dar în așezările vremii apar totuși țărani, meseriași, hamali, copii, femei, călugări. Nu lipsesc pozele teatrale ale unor conducători (Ioniță Caloian)266 sau reconstituirile în stilul dioramelor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
nu caută să alimenteze atașamente violente, pro sau contra unor simboluri istorice. Ea probează doar forța bunei povestiri, întotdeauna așteptată de public. Eroul, durata, narațiunea Istoria pare să fie, până la urmă, o poveste a timpurilor. Cu titlu prescriptiv (manualul) sau anecdotic (literatura parașcolară), ea rămâne cea mai abilitată formă de educare a reprezentărilor temporale culte. Firește, în aceste pagini, timpul supraviețuiește prin faptele actorilor săi, cei care întrerup curgerea lui indistinctă și ni-l transmit sub formă de trecut. Misiunea povestitorilor-educatori
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
suferă multiple eroziuni și adaptări ajungând, în urma întregului parcurs profesor elev profesor 309, destul de departe de forma sa inițială 310. În paralel cu textul de referință, se construiește deci o vulgată istorică marcată de oralitate. Ea este îmbogățită cu o anecdotică mai mult sau mai puțin veridică, colportată în mediul școlar prin complicitatea tuturor celor implicați. Mai interesată de legendă decât de istorie, tradiția "nu reține cronologia, nici detaliile, nici numele eroilor, ci doar arhetipul și simbolismul lor"311. Ea cenzurează
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
emisiuni de televiziune etc. Poate genera o identitate de grup (manifestabilă prin afecte, opțiuni, acțiuni), cultivând o memorie colectivă și un set anume de reprezentări istorice. Procesul este înlesnit de multiplicarea metodelor de repetare a mesajului. Din acest motiv, registrul anecdotic, legendar sau chiar ludic, foarte activ în cazul posterității lui Ștefan cel Mare, conservă popularitatea unui personaj sau a unui eveniment istoric; iar absența lui foarte vizibilă în istoria școlară a regimului comunist, face loc narațiunilor apocrife. În acest ultim
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Mondial, a fost aruncat pe țărmul suedez. Pe toată durata războiului, au trăit acolo, însă după război, Suedia i-a trimis în URSS, unde ei au fost arestați pentru trădare de patrie și închiși în lagăre. De aici, urmează "întâmplarea anecdotică" redată de Soljenițîn: În lagăr n-au mai povestit nimic despre Suedia, de frică să nu fie condamnați a doua oară. Dar în Suedia nu știu cum s-a aflat de soarta lor, și presa a publicat o seamă de știri calomniatoare
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
poetica ficțională are conotații non-factuale, chiar dacă denotează elemente ale lumii ficționale preluate direct din lumea reală. Procesul care transformă datele arhivelor într-un text istoric cu formă narativă diferă calitativ de procesul prin care un romancier își transformă sursele (autobiografice, anecdotice sau chiar istorice) într-o creație ficțională. Focalizarea arată ceea ce narațiunea istorică nu poate fi sau nu poate face: nu poate prezenta evenimentele trecutului prin intermediul unei figuri istorice prezente la aceste evenimente, ci doar prin intermediul istoricului-narator (care privește întotdeauna spre
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
cu har de la Dumnezeuʺ, apropiat de Ion Creangă prin vocație și scriere, cum îl vede Spir idon Vanghele, un condei care din „lirismul discret și ușor iron ic își dă mâna cu simplitatea expresieiʺ, făcând și refăcând istoria, înglobând „intertextul, anecdoticul, evocarea, ruptura cron ologicăʺ - care, în cazul de față duce și mai direct către „leitmotiv, jurnal și monolog interiorʺ dar și interogație și acuza re î l completăm pe Theodor Codreanu care apreciază la realizatorul de romane „stilul indirect liber
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pentru a depune mărturie despre existența unei tradiții literare, completând cele șase volume ale Istoriei literaturii române contemporane cu galeria portretelor de scriitori care au intrat deja în istorie prin operele lor, portretele fiind realizate "cu alte mijloace, de pitoresc anecdotic și psihologic, și numai în limitele experienței proprii"2. Care va să zică, memorialistica lovinesciană se recomandă, pe de o parte, ca "îndreptar" menit să "umanizeze" critica propriu-zisă și să-i atribuie o finalitate morală, iar pe de altă parte, ea se ipostaziază
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dreptul răutăcioasă, că Lovinescu dorea să fie "un povestitor, ca Sadoveanu", fără a poseda însă și talentul colegului său de liceu 11. În plus, prozatorul ar fi comis aceeași eroare ca și memorialistul, încercând să explice psihologia personajului cu ajutorul materialului anecdotic (nepotrivit unui "subiect" ce s-ar fi cuvenit edificat, chipurile, exclusiv din "evenimente morale"12). Până și blândul Perpessicius condamnă "anecdotismul exagerat" și caracterul "hibrid" al discursului romanesc, vinovat de "a nu se fi menținut în tonalitatea confesivă și de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a realismului mimetic a fost percepută apoi și "simplificarea tehnică", pe motiv că aceasta n-ar avea priză asupra cititorului din cauza "placajului livresc interpus între subiect și evenimente"45. Interesantă a părut doar "metoda analizei abstracte", "intelectuale", potrivit căreia "întâmplările anecdotice" devin "un simplu pretext" pentru reflecție 46. Așadar, fie că a nemulțumit o parte a criticii, din cauza frecvent invocatei incapacități de intuiție a concretului ("placajul livresc"), fie că a făcut impresie onorabilă (din unghiul analizei abstracte), romanul nu s-a
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de câte ori te văd, îmi amintești prietenia care am avut-o cu moși-tu. Dar spune drept, este vreo asemănare între tine și el?; Foarte mare, domnule profesor, Mihai a fost un geniu și eu am facut armata la Geniu"61. Anecdotic, măi amintim în încheierea acestor câteva rânduri ce i le-am dedicat lui Victor Eminescu faptul că numele său a fost dat unui personaj dintr-o peliculă modestă (cum notă în cronică să din 23 martie 1942 "New York Times"), intitulată
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]