983 matches
-
de Vega stătea în poarta micii sale căsuțe din periferia sudică a Havanei. O mahala tipic sud-americană, cu străzi desfundate și prăfoase, cu trotuare care n-au fost niciodată asfaltate. O bordură abia perceptibilă, cu locuri dese de întreruperi, schița anemic o delimitare între carosabil și zona pietonală. Totuși, atît rarele mașini de epocă ce colindau pe acolo, cît și pietonii, se înțelegeau paradoxal de bine. În fond, aveau aceeași viteză și participanții la micul trafic din zonă nu se stînjeneau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
era incomparabil mai mare, îmi spune un turist. Eu înclin să cred că are dreptate și consider că ieșenii îmi rămîn datori că i-am scăpat. Plaja Tarará Mașina se lansează pe Quinta, arteră vitală a Havanei, într-o competiție anemică, cu mașini parcă recent scoase de la naftalină. Imensa Volgă din față își tîrîie greoi oasele bătrîne și scoate un fum negru, înecăcios, ca într-o acțiune de camuflaj bine studiată. Moskvici-uri sprințare, foiesc ca niște balerine bătrîne, care încă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
piesă din acest ansamblu, cioplit dintr-o singură bucată de spațiu și timp. În fundal se vedea biserica San Francisco, vechile antrepozite ale portului comercial din La Habana, o piațetă pietruită care scotea flăcări din pietrele încinse. Turiștii se mișcau anemic sub un soare în plină forță. Din sticle sorbeau prețiosul lichid, apa, și, cu economie, oamenii se udau pe față, pe cap, pe unde puteau. Umiditatea îți făcea trupul lipicios, dornic de un duș rece. Doi bătrînei, periculos de congestionați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
le apar frivol, tinerilor - reacționar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispoziție, elanul, jubilația. Nu mai am răgazuri fertile, reverii, autenticități. Mă mișc, de dimineața până seara, într-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, plăcerea de a fi și-a pierdut amplitudinea și suculența. Respir crispat și pripit, ca într-o etuvă. Când cineva trece printr-o asemenea criză, de vină e, în primul rând, umoarea proprie. Te poți acuza că ai consimțit în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
femei de serviciu, studențimea culege recolte. Apar elite noi care nu știu să facă nimic: activiștii, agitatorii, ideologii. Meritul e descurajat de o găunoasă retorică egalitaristă, când nu e pur și simplu amendat ca o subversiune. Câștigul e minim, piața - anemică. „A avea“ își pierde prestigiul și prețul. Răspunderile se anonimizează, lipsa perspectivelor induce indiferentism, pasivitate, bășcălie cinică. „Calitatea“ devine o deșertăciune. Tradițiile de tot soiul sunt culpabilizate ca niște poveri fără sens. Succesul se plătește cu acomodă ri degradante sau
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Or, jurnalistul nostru vrea să se simtă „liber“. La nevoie, poate schimba de picior, poate cocheta nonșalant cu alte „orientări“, poate dansa pe altă muzică. E mai comod să depinzi doar de un patron bine plătitor și de un CNA anemic decât de o întreagă structură de partid. Sau de gura rea a altor jurnaliști. Jurnalistul, spuneam, vrea să se simtă „liber“. În spa țiul său de ziar, sau de emisie, e suveran. Face tot ce-i dă prin cap și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
repetent, Întru adeverirea lui „repetitio mater studiorum est“... De când cochetează cu biologia, și-a găsit o scuză: cică asta ar fi o reacție de apărare; uitând, face loc la altă informație, cea necesară momentului. Vai de capul „hardului“ lui, cam anemic... Dar eu, care nu uit nimic, nici din ce-am Învățat de la mămica nici ciomăgelile Încasate nevinovat, doar pentru că’s negru? Au Încăput toate, și vor mai Încăpea În căpșorul meu, care adăpostește doar vreo 35 de grame de creier
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Premiului de Stat". O primă și uimitoare surpriză: din 87 de "opere", una singură aș zice că merita distinsă cu un premiu național: "Moromeții" lui Preda (vol. I, laureat în 1957). În rest, doar gunoi căznit și, ici-colo, cu străluciri anemice, câte-o pietricică atestând ceva carate. Deși regulamentul stipula clar că Premiul de Stat ți se poate conferi o singură dată în viață, Dan Deșliu l-a obținut și în 1951 (cu rizibilul poem "Lazăr de la Rusca") și în 1952
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
atârnate pe suporți improvizați, cuști Înșirate În dezordine pe jos, direct În stradă, pe trotuar, de unde străbat sunete dintre cele mai variate: triluri de canari, gângurit de porumbei, mieunat de pisici În călduri, lătrat de câini jigăriți, cotcodăcit de găini anemice și măcăit de rațe cu coada Îmbârligată, behăit de capre sprințare, etc. Specii variate de papagali viu colorați În nuanțe de verde, portocaliu, galben, violet, printre care tronează imperialii kakadu cu penajul lor alb imaculat și moț galben, fac multă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de invadare. SPRE PLAIURILE MIORITICE Părăsim Aeroportul Incheon din Seul pe linia Beijing - Moscova - Amsterdam-București. Ruta aeriană trece peste Deșertul Gobi, dar până la imensitatea roșcată de nisip, mai deslușim plantațiile de orez, livezi și vii, apoi coline sălbatice, cu vegetație anemică, speriată de vânturi, și dispariția așezărilor omenești. Pustiul ne Întâmpină cu vicleșug, forme colinare, neregulate, În libera și capricioasa arhitectură a vânturilor. Gobi, spre deosebire de Sahara, are jumătate de an, ger. Drumurile sunt rare, numai În direcții precise, de ordin 571
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
stă singur; - nu vorbește, doar gângurește; - nu merge; - culcat stă pe burtă, se rostogolește; - se atașează de orice persoană, zâmbește, urmărește , este receptiv la zgomote; - nu plânge chiar dacă este lăsat singur; - este un copil liniștit. l. stare de sănătate: - fiind anemic la vârsta de 4 luni, a fost în tratament cu vitamine și calciu; - a fost vaccinat AP + DTP; - la cântărirea avea 9,5 kg; - a făcut I.A.C.S.R., fiind trata corespunzător; - în general starea de sănătate este acceptabilă. IV
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
materială și financiară foarte gravă; - lipsa de afectivitate a mamei pentru copil. i. adaptarea copilului la climatul instituției: - copilul are o mare sensibilitate a organismului, mama consumând alcool în timpul sarcinii; - a fost internat de multe ori din cauza infecțiilor pulmonare; - este anemic și este ținut în tratament de susținere; - nu tolerează totdeauna hrana și prezintă tulburări gastro-intestinale, motiv pentru care scade în greutate k. dezvoltarea psihomotorie: - copilul prezintă retard psihomotor cognitiv avansat; - la vârsta de 3 ani nu merge bine; - nu vorbește
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
tic nervos, adică se leagănă în pătuț din cauza singurătății; - nu este dezvoltat corespunzător cu vârsta. l. starea de sănătate: - copilul are o greutate de 14,5 kg; - a fost deseori bolnav și este foarte sensibil la schimbări de temperatură; - fiind anemic, este susținut cu calciu și vitamine; - a rămas cu sechele pulmonare: tuse uscată, respirație grea; - a fost vaccinat AP + DTP; - copilul are nevoie de supraveghere medicală permanentă. IV. Problematica socială a copilului - copilul este abandonat definitiv; - copilul prezintă stare de
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
două fiole/zi (întrucât absorbția intestinală este practic nulă) sau prin administrarea de plasmă proaspătă congelată (de obicei în preziua intervenției). CORECTAREA ANEMIEI ȘI A MALNUTRIȚIEI Pacienții cu cancere periampulare care pot beneficia de rezecții cu intenție curativă sunt adesea anemici și malnutriți în momentul prezentării la medic. Anemia se datorează de obicei sângerării cronice, oculte și impune un stres suplimentar asupra sistemului cardiovascular, care poate exacerba ischemia miocardică și agrava insuficiența cardiacă. Corectarea nivelului hemoglobinei se face prin administrarea de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Rareş Buiga, Liliana Resiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92210_a_92705]
-
schimbarea de atitudine față de Cuza punea câteva serioase semne de întrebare cu privire la viitorul lui în fruntea României. Adversarii interni foarte activi în plan extern, începând cu momentul ulterior loviturii de stat din mai 1864, își dădeau seama, după reacțiile destul de anemice ale administrației centrale față de unele acțiuni de protest intern precum cele din august 1865, că nici măcar cei mai apropiați colaboratori ai domnitorului nu mai erau dispuși să susțină regimul politic pe care acesta îl reprezenta. Rămas deci fără sprijin extern
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
2008, 262). Comparația este însă mai mult decât forțată. Nu există nici o similitudine între forța reformismului polonez sau maghiar din perioada leninismului pre-europenizat și cea a destalinizării, dublat de către o consistentă activitate intelectuală de stânga în acest sens, și acțiunea anemică și lipsită de urmări a celor doi membri ai Biroului Politic, nesusținută nici la nivel politic, nici, mai ales, la nivel ideologic. O altă consecință a destalinizării "simulate" s-a petrecut în vara lui 1958, cu puțin înaintea demarării procesului
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să apară unicitățile? Ce anume le-a determinat apariția? "Rembrandt, în goana după detaliul viu, după o trăsătură, după un gest [...] aspiră la o realitate metafizică; [...] Modelul viu trebuie să i se fi părut de multe ori o simplă copie anemică, diluată și inexpresivă a portretului [...]. De aici poate nevoia de a îmbrăca făpturile în acea lumină nefirească, venită de nicăieri și căzută pe lucruri, ca nimb și pecete a unei supraexistențe". Numai acest pasaj ar merita multă aplecare, dar nici
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să apară unicitățile? Ce anume le-a determinat apariția? "Rembrandt, în goana după detaliul viu, după o trăsătură, după un gest (...) aspiră la o realitate metafizică; ... Modelul viu trebuie să i se fi părut de multe ori o simplă copie anemică, diluată și inexpresivă a portretului (...). De aici poate nevoia de a îmbrăca făpturile în acea lumină nefirească, venită de nicăieri și căzută pe lucruri, ca nimb și pecete a unei supraexistențe". E un ecou, e umbra atașată luminii, uitarea care
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
vinerea trecută, s-a pornit un vuiet peste țară, transformat, metamorfozat într-un strigăt victorios: Avem buget! Avem, „după lupte seculare” care au durat trei zile, timp suficient să se producă și să țină o minune. O opoziție rarefiată și anemică n-a putut împiedica pe cei 245 de uninominali să voteze bugetul pe anul în curs; ceilalți sunt mulți și tari, sunt 74% în Parlament și pot face mai mult decât să voteze bugetul. Victoria asta, cu aprobarea și difuzarea
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de 50 de copii moldoveni între 7 și 14 ani care au fost preluați de familiile mărinimoase ale satului. Am cerut și noi pe ultimii, o fetiță de 10 ani și fratele ei de 7 ani. Copiii erau așa de anemici, că gospodarii refuzau să-i ia de teamă să nu moară la ei. I-am convins pe primarul și secretarul comunei - căci la primărie se „distribuiau” copiii - să ni-i dea nouă. Doctorul Uță, chemat special, le-a făcut un
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe când mă apropiam de Capul Shruff, soarele apusese, deși un giulgiu de lumină zăbovea încă pe cerul de un azuriu compact, radios, spălat de orice nor. Luceafărul se ivise uriaș și scânteietor deasupra mării, în apropierea unei bucăți de lună anemică și fadă; începeau să clipească și punctulețele palide ale altor stele. Câțiva lilieci mari fâlfâiau în jurul stâncilor. Când am trecut pe lângă cazanul lui Minn, am auzit marea clocotind. M-am apropiat de casă pe digul rutier, ținând sticla într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
obligați de convenții și de onoarea conștiințelor noastre să ne luptăm până când unul dintre noi ar fi căzut mort. Într-un alt secol, dar, în cazul unui individ de teapa lui Ben, poate că și în secolul nostru. „Scuzele“ mele anemice au fost și ele foarte greu de formulat, pentru că trebuia să mă înclin în fața lui atât cât să-l împac, dacă ar fi fost dispus să ierte, dar nici chiar atât încât să par laș, în cazul când ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că în memoria mea toate lucrurile au devenit confuze. Peste stânci se lăsase o lumină, deși nu-mi mai amintesc de unde venea. Poate că norii își irizau încă luminozitatea. Se ivise și o lună, cioplită inform și pătată, mare și anemică, de parcă ea însăși ar fi fost un nor. Spuma nervoasă de la buza mării părea fosforescentă. Am început să hoinăresc în căutarea lui Lizzie, care dispăruse. Toată lumea părea să rătăcească pe stânci, ținând în mână pahare în echilibru precar. O bufniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Vremea de vară răcoroasă revenise cu un cer cețos și o mare calmă. Apa era de un gri-bleu, pal și luminos, aproape alb, care se confunda cu cerul, și se legăna cu o mișcare alertă, aproape dansantă, împroșcată de soarele anemic cu mici explozii de lumină metalică, palid aurie. Avea un aspect de mare fericită și mi se părea că o privesc prin ochii lui Titus. M-am întors în dormitor. Ceilalți trei dormeau în camerele de jos, deși nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
el până la ora 10½. Luni, 7/19 septembrie Vreme minunată, +5°R. Baie, promenadă. Înainte de amiază la pavilionul de vânătoare cu mama și Elisabeta. Sturdza la mine, rămâne și după-amiaza. Promenadă. Seara sosit dr. Koch de la Weinburg. Antoinette este foarte anemică și suferindă. Mama, Elisabeta, Koch și cu mine în biblioteca mea până la ora 10. Marți, 8/20 septembrie Vreme minunată. Sf. Maria. Ora 9 cu Elisabeta la biserică. Plimbare cu trăsura. Orele 10½-11½ promenadă pe terasă cu mama, Elisabeta și
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]