KorAP: Find »[drukola/base=angioplastie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...32 >

797 matches

Corola-publishinghouse/Science/91817_a_93197

de transfer a pacientului critic trebuie să fie optimă, ca timp și siguranță.În situațiile în care timpul are importanță majoră, transferul pe calea aerului este indicat (expl.: pacient politraumatizat instabil, suspiciune de hematom epidural, IMA care necesita tromboliză sau angioplastie, etc.). Pacientul va fi supravegheat în unitatea care a solicitat transportul aerian până la sosirea echipajului specializat. Contraindicațiile transferului pe cale aeriană sunt: -Pacientul în stop cardiac -Pacientul în stare terminală -Boală contagioasă activă care ar pune în pericol siguranța echipajului -Pacient

Nursing general : note de curs by Solange Tamara Roşu, Mihaela Carmen Fermeşanu (2012) [Corola-publishinghouse/Science/91817_a_93197]
Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408

versus subiecții non-uremici. La pacienții cu funcție renală reziduală există rezerve legate de nefropatia la substanțele de contrast, deși riscul poate fi redus considerabil prin selecția riguroasă a candidaților și evitarea deshidratării. Chiar și în condițiile prelungirii cateterismului prin efectuarea angioplastiei coronariene, incidența unor scăderi semnificative clinic ale funcției renale este foarte redusă [Lip et al., 1999]. Hidratarea adecvată a acestor pacienți este obligatorie; utilizarea concomitentă a furosemidului la acești pacien]i pare să se asocieze mai degrabă cu creșterea riscului

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
modeste ca număr de pacienți, unicentrice și rareori examinează mai mult decât o modalitate terapeutică. De asemenea, adeseori lipsesc date esențiale privind criteriile de includere, în special cele legate de performanțele VS la momentul intervenției. Algoritmii decizionali referitori la alegerea angioplastiei coronariene (APC) în locul by-pass-ului coronarian nu sunt clari, reducând astfel validitatea unei eventuale metaanalize. în fine, trebuie ținut cont de speranța de viață mult mai redusă a pacientului uremic în comparație cu cel non-uremic atunci când se decide efectuarea unei intervenții majore pentru

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
apreciată prin dispariția simptomatologiei, prevenirea evenimentelor coronariene acute, îmbunătățirea prognosticului și permiterea în condiții mai sigure a efectuării TR). Unele review-uri recomandă APC în locul by-pass-ului (argument principal: mortalitate ridicată cu ultima metodă) [Le Feuvre, 2000], altele mai degrabă by-pass-ul decât angioplastia coronariană [Saito et al., 1991] (argumente: eficiența ridicată a primei metode, cu mortalitate doar puțin mai ridicată la uremici față de non-uremici, dar și rată mare a restenozărilor în cazul ultimei metode). Stentarea coronariană adaugă și mai multă complexitate acestei ecuații

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
1991] (argumente: eficiența ridicată a primei metode, cu mortalitate doar puțin mai ridicată la uremici față de non-uremici, dar și rată mare a restenozărilor în cazul ultimei metode). Stentarea coronariană adaugă și mai multă complexitate acestei ecuații neclare și deja complexe. Angioplastia coronariană (APC) și stentarea arterelor coronariene Există în momentul de față 18 lucrări care raportează rezultatele procedurilor de APC la pacienții cu IRC, dializați sau transplantați renal. Rata de succes imediat este ridicată, 80-90% dintre pacienți prezentând dispariția durerii anginoase

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
non-uremici tratați în aceeași instituție. Analiza lui Herzog a datelor US Renal Data System [2000] din perioada 1978-1995, cuprinzând 7.419 pacienți cu by-pass și 6.887 cu APC, a arătat o mortalitate intraspitalicească mai ridicată la modalitatea chirugicală față de angioplastie (12,5 față de 5,4%), însă supraviețuirea lipsită de evenimente (moarte cardiacă sau IMA) la 2 ani a fost mai bună la pacienții cu by-pass față cei cu APC (71,3% față de 62%, p < 0,02). Studiile care compară APC

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
sunt rezultatul unei randomizări, ci al unei evaluări retrospective, nefiind clar de ce anumiți pacienți sunt supuși APC, iar alții by-pass-ului. Datele în legătură cu pacienții transplantați renal sunt limitate, ca și în cazul bolnavilor renali aflați în stadii predialitice. Centrul atenției în legătură cu angioplastia percutanată la pacientul cu IRC nu îl constituie rata de succes imediat (ridicată, de altfel), ci rata ridicată de restenozare ce a urmat variind între 41 [i 80%, în comparație cu doar 33% la pacienții non-diabetici și non-uremici [Herzog, 2000]. Cauzele acestei

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
rată de succes primar de 96% la pacienții dializați, rata de revascularizare pentru restenozare după stentare primară fiind similară la 21 de pacienți dializați și 187 de subiecți non-uremici (30% față de 25%). Prin contrast cu rata crescută de restenozare după angioplastie coronariană fără stentare (vezi mai sus), la doi ani, rata de revascularizare pentru progresia bolii a fost similară în ambele grupuri, deși prevalența morții cardiace a fost mult mai ridicată în cohorta dializată (15% față de 5%). Autorii au conchis că

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
doi ani, rata de revascularizare pentru progresia bolii a fost similară în ambele grupuri, deși prevalența morții cardiace a fost mult mai ridicată în cohorta dializată (15% față de 5%). Autorii au conchis că restenozarea accelerată fusese mai degrabă rezultatul unei angioplastii primare inadecvate și au opinat că o angioplastie adecvată ar putea da rezultate apropiate de stentare. Această concluzie pare a fi confirmată de către un studiu recent care compară 63 de pacienți dializați cu 63 de pacienți non-uremici de vârstă, sex

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
a fost similară în ambele grupuri, deși prevalența morții cardiace a fost mult mai ridicată în cohorta dializată (15% față de 5%). Autorii au conchis că restenozarea accelerată fusese mai degrabă rezultatul unei angioplastii primare inadecvate și au opinat că o angioplastie adecvată ar putea da rezultate apropiate de stentare. Această concluzie pare a fi confirmată de către un studiu recent care compară 63 de pacienți dializați cu 63 de pacienți non-uremici de vârstă, sex, istoric de fumat, niveluri ale colesterolului seric și

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
la pacienții uremici (chiar dilatați suboptimal, dar stentați) comparativ cu cei non-renali, rata de recurență tardivă/de progresie a bolii a fost similară în cele două grupuri (26-30% la un an). Există numeroase paralelisme între dezbaterea privind alegerea preferențială a angioplastiei sau a stentării per primam a leziunilor coronariene și cea despre tratamentul adecvat al stenozei aterosclerotice a arterei renale. Leziunile în stenoza de arteră renală sunt frecvent ostiale, calcificate și dificil de accesat pentru o dilatație optimă din cauza angulației arterelor

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
durerile toracice fiind atipice sau absente, iar ecocardiografic se constată o fracție de ejecție de peste 35%. Dintre acești pacienți, 26 au acceptat să fie randomizați fie pentru tratament medicamentos (un blocant al canalelor de calciu plus aspirină), fie în vederea revascularizării (angioplastie sau by-pass aorto-coronarian). 10 dintre cei 13 pacienți alocați brațului studiului cu terapie medicamentoasă față de doar 2 dintre cei 13 pacienți care au suferit o procedură de revascularizare au prezentat un eveniment coronarian (la un interval median de 8,4

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
dacă sunt utilizate adecvat și responsabil. În ultimul rând, pe baza datelor epidemiologice recente, pacienții renali pot supraviețui suficient timp cu terapie dialitică sau în urma transplantului renal pentru ca strategiile terapeutice cu viză cardioprotectivă să aducă beneficii. Deși este clar că angioplastia coronariană, stentarea coronariană și chirurgia cardiacă pot fi aplicate cu succes la pacientul uremic, riscul acestor intervenții este mai mare decât la populația non-uremică, necesitând deci o evaluare atentă, în echipa multidisciplinară (nefrolog, cardiolog, anestezist și chirurg cardiac). Tehnicile moderne

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall (2005) [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556

stenoză proximală semnificativă pe LAD. Indicațiile BAC la bolnavii cu infarct miocardic acut Revascularizarea chirurgicală precoce după un infarct miocardic, deși practicată, a fost surclasată de folosirea pe scară largă în această situație clinică de maximă gravitate a tromboliticelor și angioplastiei. Beneficiul potențial al by-pass-ului aortocoronarian efectuat precoce după instalarea infarctului miocardic constă în modificarea condițiilor de reperfuzie a teritoriilor infarctizate prin controlul compoziției, temperaturii și debitului soluțiilor cardioplegice și a reperfuzatului cu care este irigată zona de miocard aflată în

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
față de 42%) în mare parte ca urmare a progresiei bolii aterosclerotice la nivelul vaselor native și a instalării bolii de grefon (15, 16). Comparație între tehnicile percutane și revascularizarea chirurgicală în boala cardiacă ischemică La baza studiilor comparative efectuate între angioplastia coronariană percutană și revascularizarea chirurgicală a miocardului au stat nouă trialuri clinice randomizate, cel mai mare dintre acestea, By-pass Angioplasty Revascularization Investigation (BARI) (17), apropiindu-se de îndeplinirea celor patru mari criterii care se cer a fi urmărite în realizarea

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
la alta, iar caracteristicile pacienților luați în studiu să se regăsească la cei care nu au făcut parte din trial pentru a permite generalizarea concluziilor (18). Folosită inițial ca metodă de tratament în boala cardiacă ischemică caracterizată prin leziuni univasculare, angioplastia coronariană percutană a fost aplicată treptat și în cazul leziunilor multivasculare urmare a experienței acumulate și a progreselor tehnice înregistrate. Principalele avantaje ale PTCA decurg din invazivitatea redusă, durata scurtă de spitalizare (19) și recuperarea relativ rapidă (20). Acestea sunt

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
semnificativă a riscului pentru o nouă intervenție de revascularizare (26, 27, 28). Nu există diferențe semnificative privind supraviețuirea pe intervale de timp variabile (1-5 ani) la bolnavii cu revascularizare chirurgicală a miocardului comparativ cu cei la care s-a practicat angioplastia percutană (29), excepție făcând pacienții diabetici care au beneficiat în mai mare măsură de pe urma intervenției chirurgicale (30). Într-un studiu nerandomizat, diabeticii insulino-dependenți cu leziuni multivasculare la care miocardul a fost revascularizat folosind tehnici percutane au avut o supraviețuire pe

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
de extinderea bolii cardiace ischemice (leziuni uni-, bi-, trivasculare). Pacienții cu leziuni trivasculare, chiar și în absența stenozei proximale pe LAD, evoluează mai bine după revascularizarea chirurgicală, în timp ce la bolnavii cu leziuni unicoronariene ce nu includ porțiunea inițială a LAD, angioplastia percutană își dovedește din plin eficacitatea. În interpretarea concluziilor mai sus enumerate se impun a fi luate în considerare câteva precizări. De la publicarea rezultatelor trialurilor și până în prezent au avut loc schimbări importante în tehnicile de revascularizare percutană. Stenturile intracoronariene

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
două metode terapeutice. Controverse terapeutice privind revascularizarea arterei descendente anterioare la tineri Leziunea unică a arterei descendente anterioare ridică o serie de probleme privind modalitatea terapeutică de rezolvare a acesteia în condițiile în care se impune optarea între procedeele de angioplastie percutană și revascularizarea chirurgicală. În favoarea metodelor aparținând cardiologiei intervenționale pledează gradul mare de acceptabilitate din partea pacientului, reîntoarcerea rapidă la activitățile curente în mediul de viață obișnuit, durata scurtă a internării, considerentele economice (raport cost/beneficiu favorabil cel puțin pe termen

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
accidentelor și complicațiilor severe ce pot merge până la deces trebuie evitat abordul leziunilor instabile. Numai după o stabilizare efectivă a pacientului este bine să se recurgă la tehnicile invazive. La bolnavii diabetici nu s-au obținut rezultatele scontate prin utilizarea angioplastiei percutane urmate de plasarea unui stent și folosirea drogurilor moderne de inhibare a proliferării intimale. În consecință se speră că în viitor asocierea brachyterapiei și administrarea locală a drogurilor vor duce la scăderea incidenței restenozării. Se poate spune că la

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
ameliorarea semnificativă a calității vieții și supraviețuirii, cu un interval liber pentru infarctul miocardic și reapariția anginei statistic semnificativ mai lung comparativ cu tehnicile de revascularizare percutană. Studii comparative au arătat că la persoanele diabetice mortalitatea la 5 ani după angioplastie percutană atinge 20% comparativ cu 6% în cazul bolnavilor operați prin procedee clasice și 3% la cei la care s-au utilizat tehnici miniinvazive (p < 0,0003). Utilizarea angioplastiei percutane la bolnavii sub 40 de ani, în ciuda unei mortalități și

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
au arătat că la persoanele diabetice mortalitatea la 5 ani după angioplastie percutană atinge 20% comparativ cu 6% în cazul bolnavilor operați prin procedee clasice și 3% la cei la care s-au utilizat tehnici miniinvazive (p < 0,0003). Utilizarea angioplastiei percutane la bolnavii sub 40 de ani, în ciuda unei mortalități și morbidități scăzute, este urmată de restenozări în 35% din cazuri și de necesitatea revascularizării la 47% din pacienți după un interval de 5 ani. Deși rezultatele imediate și pe

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
vizează abordul diferit al leziunilor coronariene în boala multivasculară la pacienții cu risc crescut în funcție de localizarea acestora, morfologia, gradul de severitate, rezultatele la distanță ale diferitelor tehnici de revascularizare folosite în prezent. În esență este vorba de combinarea tehnicilor de angioplastie transluminală cu chirurgia coronariană miniinvazivă, astfel încât să se realizeze o revascularizare adecvată a miocardului (35, 36). Indicațiile acestei metode hibride de revascularizare vizează prezența a cel puțin două vase interesate de procesul aterosclerotic, coexistența leziunilor cu indicații pentru PTCA cu

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
nu completă a miocardului, cu riscuri minime și rezultate acceptabile pe termen mediu și lung. Din punct de vedere practic se poate proceda în mai multe feluri. Într-o primă etapă se rezolvă leziunile ce se pretează la tehnicile de angioplastie transluminală, urmând ca la scurt timp să se abordeze restul leziunilor prin metodele chirurgiei coronariene miniinvazive. Avantajele acestei atitudini constau în posibilitatea ca rezultatul obținut să fie mulțumitor și astfel să nu mai fie necesară imediat intervenția chirurgicală, iar în

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
procedură invazivă. În schimb, dacă intervenția chirurgicală este planificată prima, în timpul revascularizării percutane se beneficiază din plin de anticoagularea postoperatorie, există posibilitatea cercetării patenței grafturilor, iar miocardul este mai bine protejat în timpul perioadelor de ischemie ce însoțesc umflarea balonului de angioplastie. Desigur, desfășurarea simultană ar asocia poate avantajele celor două proceduri, scăzând durata de spitalizare și reducând în bună măsură costurile, dar, cel puțin până în prezent, sălile de operație nu permit tehnic realizarea acestui lucru la un standard echivalent cu cel

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]