2,924 matches
-
proiecta spre vârful ierarhiei, într-un nou canon (fie și sub forma unei întrebări), e o simplă extravaganță. H. Bonciu nu e M. Blecher, situațiile celor doi sunt foarte diferite, fie și numai dacă luăm în seamă faptul că suferința, angoasa în pragul morții și stările-limită ale corporalității sunt autentice la cel de-al doilea și mult prea artificioase la cel dintâi. Privit cu exigență maximă, H. Bonciu e un scriitor minor. Integrat în peisajul interbelic, rolul său de catalizator al
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
joben", adică Ferdinand Sinidis, își recapătă vorbirea și, odată cu ea, memoria, reconstituindu-și o identitate pulverizată și chinuită. Autorul însuși gândește cu ajutorul mărturisirilor lui Sinidis proiectul unei cărți, în prezența personajului pe care îl transcrie. Sinidis suferă de singurătate, gelozie, angoasă, teamă de moarte, și caută în scriitorul pe care tocmai l-a întâlnit ,omul care să-l înțeleagă și să-l ierte, să-l primească așa cum este". Personajul lansează în fața autorului o întrebare disperată și retorică: , Unde este omul de
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
confesiunea autorului n-ar putea fi, în ruptul capului, una nudă, emoțională. Din pudoare sau poate dintr-o internă determinare, ea e lenevos-sceptică, avînd însă grijă a-și atenua cruzimea printr-o deschidere fantastă, printr-o alunecare în imaginar. Prezumata angoasă e absorbită de sarcasm iar sarcasmul e preluat de fluxul energiei imaginative: Fără iubire sînt numai bun/ să crească din mine absența un arbore fastuos,/ mlădiu, pînă la cer./ - Ca din inima morților?/ - Ca din inima morților! Acolo, sus/ pe
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
în care nici măcar dispersia obiectelor și balansul bahic al celui ce spune ,eu" nu dezechilibrează, cum ar fi fost de așteptat, versul, strofa, poezia în întregul ei. Reziduurile sunt expresive stilistic, iar scrumul nu se risipește la fâlfâirea paginilor... Disperările, angoasele își găsesc mereu o oglindă rece și clară în care să se reflecte, convulsiile ființei nu provoacă tensionarea și scurtcircuitarea rețelei lirice prin care circulă. Într-o generație în care cele mai bune efecte sunt scoase, ca la Mircea Dinescu
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
și adevăr,/ la trei dimineața" (Actul întâi neterminat, p. 37) Rareori în acest univers zguduit în permanență de seisme erotice și/sau potențial sentimentale apar momentele de serenitate. Ziua de naștere a lui Nichita Stănescu o scoate pentru moment din angoasa cotidiană și îi dă iluzia confortului pe care îl poate oferi o existență banală. După delir, liniștea de a coborî scările/ și a cumpăra o pâine,/ În băcănia din colț, mirosea a cafea,/ măcinată proaspăt,/ Ťam doar monede de câte
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
absent. Așa că tot filmul se reduce la un joc psihologic, al cărui rezultat e ușor de ghicit. Chiar dacă și la Dogville, trema era recognoscibilă, dai de ea în literatura americană la tot pasul. Ca să nu mai zic că reprezintă o angoasă predictibilă: e firesc ca America, cîndva o țară a spațiilor largi, să trăiască tarată de pericolul buzunarelor de anormalitate comunitară care se creează în pliurile acelorași spații. Paradoxul filmului e că von Trier are milă de audiență și-l reduce
Danez and american by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10704_a_12029]
-
te înfricoșa! Vino la umbră copacului Lumii, liniștește-te și vino să ne așezăm în iarbă cea deasa de umbra, în pridvorul unui veșnic amurg, sub aerul dulce al verii eterne!”... Nu mai rămâne decât să ne eliberăm gândul de angoasa existențiala și să ne umplem sufletul cu bucuria lecturii. A douăsprezecea carte a poetului Theodor Rapăn nu este o surpriză. După ce, la începuturi, cunoscându-l, poetul Nichita Stănescu mărturisea:,,atenție, aici este uraniu”...sau ,,citind poeziile lui Theodor Rapăn mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
voioasă în noaptea de halloween,/ moartea". Nu mai puțin, în mediul subteranei ies la iveală instinctele. Terificul purcede atît de sus, dintr-o instanță misterioasă (care ar putea fi vidul metafizic al absurdului), cît și din lăuntrul ființei cuprinsă de angoasă, debusolate. îngrozite de sine. Așa încît cruzimea e la ordinea zilei: ,peștele se apropia și o mușca de deget. zaira îl apuca/ fulgerător și îl sălta la suprafață. iute înșfăca un cuțit mare și, dintr-o/ singură crestătură, reteza în
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
mai încercat asta, pe tărîmul basmului, la Teatrul Nottara, cu Însir'te mărgărite. Schimbarea radicală de macaz, așadar, cheful de joc și joacă, de ieșire din canoane, de găsire a altor registre, a acelor forme de libertate proaspătă, controlată, fără angoasele rolurilor mari, fără prejudecăți, fără tensiuni secundare, fără concurență ieftină. Pe o scenă dominată vizual de lumea naivă și inocentă de basm, "lucrată" de scenograful Constantin Ciubotariu, cu elemente de recuzită din arsenalul aceluiași univers, cu costumele aproape identice cu
Orașul de basm by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10933_a_12258]
-
compunerea societății, în opoziția dintre așteptările stimulative și factorii inhibitori între care evolua psihicul individual 22. Alți autori au fost ceva mai dispuși să valorifice observațiile psihologice în relație cu filosofia socială și politică, de pildă Erich Fromm, care interpreta angoasa modernă în coordonatele alienării capitaliste și care avansa, în replică, o teorie asupra eului regăsit prin raportarea spontană a omului față de lume23. Indiferent însă de preferințele doctrinare personale, psihanaliza culturală a relegitimat posibilitatea acțiunii eului că libertate creatoare, sau altfel
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
securii reprezenta în "Poemul" o imagine a fricii, asupra căreia autorul se apleacă, aici, cu ochi de cercetător. Ca și acolo, cele două realități sunt vizate concomitent " cea a condiției umane și a pericolelor ce-o amenință, și cea a angoasei prozaice de a viețui sub comunism. Nu vreau să opresc astfel lectura artelor poetice ale lui Petre Stoica, dornic să mai amintesc una, " Cuvântul căutat", din culegerea Insomniile bătrânului, 2000. Bătrânețea nu e ușoară în Banatul regăsit al copilăriei și
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
spiritului pur, "care sfidează totul". Altminteri spus pe cînd biserica e exoterică, mistica e endoterică. Doar că, trăirea mistică fiind refuzată ființei ca regulă generală, ființa e pusă în situația de-a recurge la religie ca la un "calmant al angoasei. Date fiind atari probe, ce s-ar putea ușor multiplica, am putea oare susține "necredința" autorului Scaunelor? Dar lucrurile nu sînt atît de simple. Ne dăm seama și din cele menționate mai sus că Eugen Ionescu e departe de-a
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
sale, și-un „Joc alb” (1990), fugind cu spaima lumii în suflet, analizând și cugetând, fără a se tăia în „lama cuvintelor”. Poetul traversează apoi, „Poduri peste apele lumii” (1998), conștient că iubirea este singura care poate risipi toate spaimele, angoasele, neîmplinirile. Revenirea înspre „Pridvorul de lut” (1997), înseamnă reimplantarea vibrațiilor pure: „Eu sunt semănătorul venit din univers / aburul cald al lumii statornice mă îmbată / și-opresc în raza lunii planetele din mers / să vadă chipul secundei ce mă poartă...” Reavântarea
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
apar, uneori „opalul” și „topazul” („Miresmelor cu trupul de lavandă,/Topaze fine ’ndoliind vegherea” - cf. Sonetul XII) minulesciano-verlaine-iene, alteori, „absintul”, specific unor întregi generații, simbolisto-impresioniste („Ianuarie mă ceartă, ’mi beau absintul!” - cf. Sonetul X) - și, chiar, încercând experiența singurătății și angoasei expresionist-existențialiste: „Mă tem de tine-n vis, singurătate!” - cf. Sonetul XXII. Dar: Cine vrea să guste și, apoi, să vorbească, în cunoștință de cauză, despre Poezia românească adevărată, despre zbaterile cele mai profund umane, turnate în bronzul expresiei strălucit-clasice, va
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
a produs o mutație majoră a universului său poetic. Viziunea generală rămâne aceeași (traumelor și obsesiilor mai vechi li se adaugă însă, firesc, cele generate de noul statut de refugiat, dar și de calitatea de minoritar într-o mare cultură), angoasele sunt cam aceleași de pe vremea când publica în țară: fragilitatea ființei umane la scara universului, imposibilitatea omului de a-și putea controla sau anticipa destinul, nevoia unui refugiu în calea agresivității lumii exterioare. Oarecum ciudat, dacă existența este o spaimă
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
timpului, iar omul este incapabil să-și controleze destinul. Comunicarea într-o altă limbă decât cea învățată de la propria mamă, singurătatea exilului, adaptarea la un nou mod de viață și la alte valori nu au făcut decât să îi sporească angoasele. Nevrozat, atacat din toate părțile de dușmani văzuți și nevăzuți, înnebunit de zumzetul orașului omul devine cvasi-autist, nu-și dorește decât să stea nevăzut și neauzit într-un loc departe de forfota cetății. Un astfel de loc ar putea fi
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
în mămăligă" (apud. Dan C. Mihăilescu) dau lumii de azi chipul grotesc și debusola(n)t al unui fără de sfârșit coșmar (post)modern. Mandala Oanei Cătălina Ninu este aceea a armoniei perfecte dintre un EU debusolat, instinctual, bântuit de nevroze, angoase, visceralitate și un univers (bucureștean), grotesc, întunecat, sumbru, înspăimântător. Citit în afara contextului, fiecare poem al Oanei Cătălina Ninu este o mărturie despre existența traumatizată a unui tânăr de azi rătăcit în coșmarul unei lumi decerebrate, aflate la cheremul simțurilor (monstruoase
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]
-
poetică rezultată din contemplarea tablourilor acesteia, deși conține elemente care pe anumite tronsoane ar putea susține ambele piste de lectură. Andra Rotaru merge mai departe. Ea intră în pielea Fridei Kahlo, încearcă să îi ghicească durerile (inclusiv cele fizice), spaimele, angoasele, speranțele și, în final, ajunge să privească lumea cu ochii pictoriței mexicane. Este o manieră tipic postmodernă de deconstruire a unui personaj (real - biografia Fridei Kahlo; fictiv - personajul Frida în viziunea Salmei Hayek, pentru mulți, inclusiv autorul acestor rînduri, principala
Being Frida Kahlo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10798_a_12123]
-
ei figurând în Epopeea Aviației Române precum și în Cartea de Aur a Rezistenței Armate Anticomuniste. Dacă am încerca să punem în antiteza optimismul robust și sănătos al gânditorului Petre Tutea care a petrecut ani grei în temnițele din România, cu angoasele și pesimismul lui Emil Cioran care nu a cunoscut ororile universului concentraționar din țara noastră, această stare de spirit a lui Cioran ar putea părea nefondată și nejustificată. Cu atat mai mult cu cât el a plecat la Paris cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
întrebărilor, cât și franchețea răspunsurilor marelui exilat îți tăiau respirația. Argumentele pe care le aducea fiecare în sprijinul propriilor teze au creat o atmosferă în care s-au limpezit multe din cauzele „neliniștilor” lui Cioran, cum a numit Petre Tutea angoasele acestuia. Nu este însă mai puțin adevărat că o mare influență asupra concepțiilor lui Cioran despre viața și oameni au avut-o și reprezentanții unor școli filozofice pe care i-a studiat atât în țară cât și în Germania. Emil
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
să înfrunte teme provocatoare, nu teme de pierdut vremea. Și ce temă poate fi mai provocatoare pentru un adolescent decît însăși moartea?! Nici una, firește, pentru că aceasta e provocatoare absolut. Așa că de apocalipsă scrie Diana, de agonie, de supliciu existențial, de angoase teribile de sine: „Noaptea e un ochi trist din care plîng./ Vreau uneori să se facă liniște în mine,/ dar apocalipsele nu-mi tac.//.../ Mă așez într-un pat trist și/ plîng despre nimic ca și cum/ aș plînge despre toate./ Lumina
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
ți-au apus cumva tristețile/ pentru că în cataclismul/ ultimei îmbrățișări/ se năpustea deja/ înfometată/ spaima” (Înfometată spaima). Precum se vede, Petruța vrea să combine nonșalant teribilele cu diafanele, în gramaje chibzuite, așa ca poemul să nu dea în convulsii de angoasă. Zicerea e ușoară, cu frivolități cotidianiste, dar asta tocmai pentru că ea rulează, pe fond, lucruri de gravă emfază existențială (erotică sau depresivă): „nu știam dacă împreunarea/ ne era început sau sfîrșit/ urletele noastre/ erau Cîntarea Cîntărilor/ delirul n-avea milă
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
felul în care individul înfruntă memoria tiranică, dirijată de voci interioare - demoni lăuntrici, diriguitori între viață și moarte. Cosmina se îndrăgostește de un asemenea mesager, Iacob, fiul lui Zevedei, și sfârșește, la fel ca ceilalți, în urma luptei cu îngerul, în angoasa unei singurătăți amplificate. Noile fericiri, însă, pot restabili sensul, chiar și pentru îngerii căzuți. Este și cazul mântuirii lui Coltuc, din Când lumea era întreagă. Născut inform, orfanul trăiește cu sora lui, Melania, sub teroarea concubinului ei, Golea. Cerșește ziua
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
la noi, în poezia lui Ion Mureșan. Din păcate, însă, scrisul lui Dan Coman își pierde efectul prin pastișarea celorlalți, ba chiar a lui însuși. Obsesia pentru „galbenul” asociat trupului se trage din „carnea galbenă” devenită simbol la poetul optzecist. Angoasa exprimată ca expectorare convulsivă a unui animal interior vine și ea tot de la Ion Mureșan. Versuri precum „prietenii mei speriați urlă printr-o gură de bivol în gura mea/ și gura mi se umflă ca o măciucă./ de-aș vorbi
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
arăt. nu arăt nimic nimănui./ sunt un bărbat cum nu vă puteți imagina./ bat ca descreieratul din inimă și mai ceva ca un descreierat/ rezist acestui râs înăbușit”. În mod neașteptat, narcisismul salvează, așadar, expresionismul. Această „lăudăroșenie” cu privire la intensitatea propriilor angoase e, deocamdată, cea mai autentică experiență a poeziei lui Dan Coman.
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]