2,942 matches
-
obiceiul să escaladeze munții în zilele libere, sâmbăta și duminica, era un mare solitar, deși avea o familie (dacă nu mă înșel!) care se îngrijora la fel ca studenții lui, care așteptau cu emoție întoarcerea sa de pe înălțimi, trăind și angoasa unei întâmplări nefaste care ar fi putut să-i priveze de profesorul lor iubit. Ce ciudate sunt aceste evocări azi, când scriu; și Rodica, și Ciprian Foiaș locuiesc în America și sunt, fiecare în vocația sa, realizați la înălțimea gândirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ca să-ți spuncă vin sâmbătă, pe 23 noiembrie, la ora 18,40, la Otopeni. Mi s-a spus acum la telefon că nu răspunde nimeni la tine, că nu ești acolo! Curios, e ora 22,30. Mă neliniștesc puțin, cu angoasa mea caracterială, mereu îmi imaginez tot felul de lucruri. Cu cât comunicarea întârzie, cu atât mai mult mă torturez cu gândul la tine. În fond, bănuiesc că-mi place să mă torturez, făcându-mi frică singur, ca și cum ar trebui mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
curajul tău! Timpul trece și tu nu răspunzi la telefon: voi încerca să mă calmez și mă voi duce liniștit să pun la poștă această scrisoare, cu toate că sunt departe de a fi liniștit. Îți voi telefona mâine. Te îmbrățișez cu angoasă și foarte, foarte puternic. Al tău, René. Stockholm, 14 noiembrie 1974 Iarna revine, sufletul meu e trist Inima mea nu știe nimic să exprime S-ar putea prea bine că nimic nu există Iarna în totul, iarna a iubi În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
am remarcat că era mort; semăna cu un înger de ghips. Era exact ca la ceremonia funerară. M-am trezit țipând - am plâns o cascadă de lacrimi. Am vorbit cu tine la telefon. În sfârșit! Mă simt mai bine. Presiunea angoasei care mă amenință cu explodarea pieptului a dispărut acum ca prin minune. Dacă ai ști cât te iubesc. Dacă ai ști! Păcat că răspunsul la cererea ta e negativ, dar știu că Rațiunea va triumfa. Cum spunea cineva: „Inima are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
e și povestea mea, și, dintotdeauna, povestea oamenilor fascinați de tot luciul lumii care ți se dă la un moment dat (sau îl câștigi), ca să constați puțin mai târziu, cu stupoare, cât de nefolositor este acest luciu al lumii pentru angoasele tale puternice? Dar Fecioara își va risca mereu viața. Dorul după altceva decât după „lucirile balaurului” se expune chiar acum pe străzile bogate ale Stockholmului, unde sezonul comercial a început cu agresivitate. Dar oamenii au fețe triste, deși posedă mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
spadele și averile pentru această faptă! Alergați sub steagurile lui Cristos! Înainte să fie prea târziu și sufletele voastre să se prăvălească În iad, drept pedeapsă pentru nepăsarea voastră! mai strigă relicva, cu un glas care acum se frângea din pricina angoasei acelei premoniții. Dante Își Învinse primul impuls de a Îngenunchea și se ridică la loc În picioare. I se părea că ceva se schimbase În diafana consistență de ceară a bustului vorbitor, ca și când obrajii, din pricina efortului de a striga, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ascundea complet catedrala Santa Reparata și nici măcar un slab reflex al torțelor aprinse În piață nu ajungea până acolo. Dante aștepta de mai bine de un ceas. Un strigăt se repeta la intervale regulate, poate un bolnav care Își urla angoasa. Ori poate cineva se zvârcolea sub loviturile demonilor. Încetul cu Încetul, se lăsase să alunece pe zidul construcției, până când se așeză pe călcâie. O moleșeală pricinuită de zăpușeală și de oboseală punea stăpânire pe dânsul. Își simțea mintea legănându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
înțelegeau cu siguranță era faptul că nu se voiau cu niciun preț realiști, întocmai ca eroii romanelor franțuzești existențialiste, pe care le devorau cu plăcere. Încercau doar să-i imite, luându-i drept modele complexe de simțire și trăiau chiar angoasele lor pe pielea fiecăruia. Codrin deprinsese în timp obiceiuri cam costisitoare și maniere mai puțin elegante, în virtutea iluziei de a fi poet. Nimic nu era poetic în ființa lui, cu excepția spleen-ului pe care îl afișa în plictisul față de
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
timpului, ale vechiului zeu, umbra care va veghea asupra lui. (Cîntec aztec pentru Zeița Mamă) păsări și arbori Se vede că sunt născut în Zodia Racului. La fiecare călătorie cu avionul mi s-a întîmplat la fel. Mai întîi o angoasă tulbure, ca un mâl care îmi apasă gândurile. Apoi, treptat, mă liniștesc. Dimineața, când mă îndrept spre aeroport, de obicei nu mai am nimic. Aproape mă mir că evit în general să mă folosesc de un mijloc atât de rapid
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
un al doilea urlet... Un zbieret gros, spăimos, grăbit și cutremurător! Sfredelitor, sfâșietor și izbitor! Uman! E Nae...! Nae...! E Năică...! L-a prins Criminalul! L-a linșat! Fugi, Dănuțule! Aleargă! Zboară! Repede...!! urlă și Fratele. Ca întotdeauna, în menghina angoasei, spațiul se comprimă, timpul se dilată și, din patru-cinci salturi, pașnicul triumvirat se-mbulzește dezordonat afară, în bătătură, înlemnind în ușa deschisă a bucătăriei. Scena smintită, care li se înfățișează la lumina unui bec halogen de stâlp, bate lejer Coșmarele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
time And love will help you heal your mind and Life... Will... Be.. I se întunecă privirile albastre doar o clipă, când îmi mărturisește că a făcut psihoterapie. L-a ajutat să se regăsească, pretinde. Să uite de mânii, de angoase, de resentimente, de dureri. Par nedumerită și-mi răspunde după o tăcere care pusese întrebarea-n locul meu: „Am avut o viață grea“. Interviul nu mai e interviu. Nu obțin răspunsuri, ci confesiuni. Am uitat să beau din ceașca de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
libertatea în locul companiei sau afecțiunii mai-marilor zilei și autonomia în locul proximității complice a celor care beneficiau de putere și de autoritate. Trăsătura de caracter întreține, poate, o legătură foarte îndepărtată cu dorința abderitană de a se elibera de temeri și angoase: să presupunem așadar dorința unei terapii materialiste de a crea o suveranitate inoxidabilă, chiar și cu prețul insolenței cinice. Astfel, în prezența lui Nicocreon din Salamina, un tiran din Cipru care amenință să-l pedepesească pentru șotiile sale punând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
te teme de zei sau de ceea ce li se aseamănă, pentru a tremura de frica pedepselor de după moarte, trebuie să crezi în aberațiile religioase. Platon confecționează o mitologie utilă pentru a-i menține pe oameni într-o stare de frică, angoasă și teroare. Aceste temeri și cutremurări furnizează o umanitate maleabilă, sperioasă, ușor de condus. Alienată, desigur, dar docilă, disponibilă pentru ascultare, supunere și renunțare la sine. Epicur nu vrea astfel de oameni: el îi vrea autonomi, vindecați de superstiții, dezrobiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fi recuperat natura armonioasă. Nimeni nu se sustrage acestei evoluții firești, ea întruchipează legea. Epicur nu precupețește niciun efort pentru a evita neplăcerea și, cu aceeași ocazie, creează plăcere, tocmai în și prin această evitare. Zeii? Moartea? Frica? Boala? Suferința? Angoasa? Sunt tot atâtea variațiuni pe tema unei negativități care trebuie nimicită. Locul acestor afecțiuni nefaste? Trupul. Prilejul de mântuire? Trupul. Măsura suferinței? Trupul. Cea a plăcerii? Trupul. Călăul și victima, mântuitorul și vinovatul? Trupul. El și nimic altceva - un trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în imaginație, în rațiune și în intuiție. A deduce atomii din observație, a conchide existența particulelor invizibile plecând de la o manifestare vizibilă, a goli cerul de ocupanții săi nelegitimi numai prin forța demonstrației și a rațiunii, a risipi temerile și angoasele numai prin puterea argumentației, toate acestea presupun calitățile unui filosof de format mare: sublimul poetic al unui René Char, gândirea extrem de bogată și barocă a unui Gilles Deleuze și cunoștințele științifice ale unui Einstein reunite în aceeași lucrare! Să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de metri altitudine, în această cetate de provincie din Lycia antică, Diogene din Oenanda investește o avere cu unicul scop de a-l învăța ceva pe omul obișnuit, de a-l trata, de a-l vindeca de spaime, temeri și angoase. întreaga epocă pare chinuită de incertitudine, de necunoașterea a ceea ce va aduce ziua de mâine: ea trosnește, crapă, stă să explodeze. Nimeni nu știe acest lucru, doar inconștientul unor firi deosebit de sensibile poate înregistra zguduirile seismice ale civilizației antice, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fi fost considerabil mai puțin tentată să cedeze farmecului înșelător al oricărui Connolly. Când mă uit înapoi la acea perioadă sunt însă surprinsă nu de inadecvarea neliniștilor mele cu privire la Sheba, ci tocmai de cât de bine îi intuisem vulnerabilitatea. Toată angoasa pe care o simțeam față de ea și Hodge - frustrarea mea de a fi fost lăsată pe dinafara vieții ei - se dovedește acum că era foarte au point. Doar eu, dintre toți prietenii, familia și colegii ei, doar eu am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
deranjez... — Nu te prosti, a zis Sheba. — Bine, atunci, și m-am întors spre chelner, o să stau aici. — Grozav! Sheba s-a întors ca să-mi facă loc lângă ea pe banchetă. Sue și-a aprins o țigară. Expresia ei sugera angoasa incomunicabilă, adânc personală a cuiva care tocmai și-a pris degetul în ușa de la mașină. — Barbara a fost extraordinară în după-amiaza de vineri, a zis Sheba, în timp ce ne uitam toate trei pe meniul scris cu creta pe tabla de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
după întâlnirile cu el, ea rămăsese cu senzația clară că era „manipulată“. La început nu i-a venit să-și dezvăluie suspiciunile. Avea impresia, cred, că dacă le spune cu voce tare, ele vor dobândi un statut oficial definitiv. Dar angoasa ei era prea puternică pentru a fi ținută ascunsă prea mult timp. — Se îndepărtează de mine, a început ea să se vaite într-o seară, când plecam împreună de la școală. Se retrage, simt asta. Și cu cât o face mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
salvarea, mă gîndesc. Mă transpun pentru o clipă, urmărindu-i mîinile pe care pielea are o elasticitate specială, pentru că e un pic mai multă decît ar trebui să fie, face pe monturi un fel de flori fleșcăite, cafenii; și o angoasă Îmi țipă În cap. Cum o fi să te trezești prins Într-o mașinărie care s-a consumat, i se lăbărțează caroseria, nu mai e bună? Cum o fi să te uiți la tine și să nu- ți vină să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
curții. Priveam prin fereastra deschisă. Îl strigai de două-trei ori a joacă, dar nu se clinti, răspunse doar, mișcând vesel din coadă. Dumnezeu l-a creat în inima acestui univers de minuni fără să-i fi dat însă problematica și angoasele de care suntem bântuiți. Steaua lui strălucea, se vede, în altă lume, într-o galaxie necunoscută, către care lătra uneori, noaptea, el singur știa ce comunicări avea către acolo. Lumea lui se înveselea lângă fiecare colț al casei, dar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mică problemă care apare În viața ei. Nu mi-ar plăcea deloc să fiu În pielea lui Sam. Cred că Îi este permanent frică să nu se trezească dat În judecată pentru malpraxis. Ruby dădu din cap. Poate asta explica angoasa inițială a lui Sam la primirea telefonului de pe plajă. Fi lăsă capul În jos și privi cum laptele Îi țâșnește din sân În biberonul copilului. — Păi, mai bine-mi pun o talangă de gât și-mi schimb numele În Joiana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
niște pâslari uriași. Nu cred că Îmi era frig. Nu-mi era frică. Adică, să ne Înțelegem, nu-mi era o frică obișnuită. Sufeream de o ciudată fascinație a fricii imense și totale care mă cuprinsese. Nu teamă, neliniște, panică, angoasă, spaimă, sperietură, oroare sau groază, ci o frică dincolo de fire, aproape palpabilă, o frică atât de uriașă și de neclintit, Încât, paradoxal, Începuse să mă liniștească: știam cu siguranță că voi muri și această certitudine aproape că mă Împăca. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
artistic”, „Euphorion” ș.a. M. este o optzecistă atipică, care își asumă, programatic vorbind, o poziție marginală în cadrul generației. E drept că meditația asupra scriiturii și intertextualitatea nu lipsesc din poezia sa, numai că acestea sunt mai degrabă indicii ale unei angoase duse până la autocombustie decât desene din covorul pestriț al unui discurs optzecist. În plus, visceralitatea, vizionarismul, dominanta parabolică și convertirea jovialității în sarcasm o detașează pe poetă de plutonul postmodern, apropiind-o de neoexpresionismul lui Ion Mureșan. Ce o individualizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
și te-ar fi părăsit în epoca tao./ [...] La întretăierea drumurilor comerciale/ memoria scapă esențialul, ca într-un fel/ de uriașă măcelărie unde mirosurile/ se destind și pe cer e numai fum” (Pumaho). În schimb, elegiile dezvăluie o visceralizare a angoasei, care atinge tonuri paroxistice; într-o sintaxă sacadată, pe un timbru exasperant, care conjugă expresionismul negru cu imagistica litografiilor medievale, revolta scoate la iveală resorturi spasmatice ale ființei: „O, vinovăția și spaima/ în fața adevărurilor sugrumate!/ Cine va depune mărturie/ pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]