715 matches
-
după o expresie asemănătoare, ce exista în limbajul publicistic: „primăvară literară”. Ce se înțelegea prin aceasta a explicat Ibrăileanu, într-un articol cu tentă polemică, din 1907, intitulat „Reportajul în literatură”: „Numărul scriitorilor noștri crește într-o proporție, care, prin anormalitatea sa, nu făgăduiește nimic bun. Sînt zeci, sînt sute, sînt poate mii de cîntăreți în proză și versuri, și nu e nici unul care să nu-și găsească criticul său elogios [la fel ca și azi - n. m.]. Fenomenul acesta se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
noaptea/ Că nu mai pot munci...”, adică nu mai poate merge, ca ei, la serviciu. Bacovia nu spune (ar suna demagogic), dar înțelege că munca înseamnă tinerețe, sănătate, normalitate și, într-un plan mai larg, solidaritate umană; dimpotrivă, boala înseamnă anormalitate, handicap și izolare. Or, nu pe aceasta din urmă o dorește. - Cînd este să se definească pe sine, Bacovia se raportează, de fiecare dată, la normalitate. Un lucru îi e foarte clar, anume că: „Societatea cere mereu oameni robuști, care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
oameni robuști, care să se străduiască cu spor pentru ea, să-i ducă mai departe rostul”. N-a fost construit astfel. „Temperamentul”, boala, șomajul și, nu în ultimul rînd, jocul de-a poezia îl plasează, în chip fatal, de partea anormalității. Un altul ar fi tras din asta o superioritate. El, din contra, își recunoaște condiția cu umilință și acceptă consecințele. Chiar dacă odată e tentat să-i ironizeze pe cei care au abandonat poezia pentru a se face „oameni de treabă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
noi oportunități pentru participanți prin subminarea ordinii ierarhice oficiale, carnavalul american încerca să consolideze identitatea emigrantului alb prin scoaterea în evidență sau ,,sărbătorirea" alterității, a celuilalt 217. Spectacolele din cadrul carnavalurilor din America între 1850 și 1900 înfățișau diverse tipuri de anormalitate (pitici, giganți, gemeni siamezi, ființe cu pilozitate excesivă sau cu două capete)218. Scopul acestor spectacole, în afara profitului, era de a legitima "normalitatea" restului populației albe americane. Albii din America erau astfel încă o dată confirmați ca reprezentând norma, ca rasă
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
specificații de origine, de definiție și de tipologie, de la analogia istorică om-mașină la miturile și ficțiunile contemporaneității și la concretizările contingente ale corporealității. De la ilustrările ficționale la „cyborgii printre noi”, noile paradigme ontologic-imaginale pendulează între mecanicism și vitalism, normalitate și anormalitate sau între monstruozitate și naturalețe. Teoriile inteligenței și vieții artificiale sunt analizate, demontate și privite cu ochi critic, de la testul Turing la virușii electronici. Protezarea ființei umane este unul dintre procesele hipertehnologizării, analizat cu predilecție, ca o ipostază antropologică ce
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și ale imaginației umane, de tip science-fiction, însă se poate manifesta în mod existențial-actanțial în viața de zi cu zi. Prima categorie este ilustrată de creaturi din literatură, cultura populară sau cinematografie: „monștri” cyborgici care sfidează opoziția dintre normalitate și anormalitate, înscriindu-se în cadrele unui anormal care tinde spre normal sau care este acaparat în zona normei și a normalizării. În noul context, „anormaliile” sau „anormalii” (vezi Foucault, 1999Ă sunt ființe cyborgice ficționale lipsite de idealurile normalității clasice, hibride și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
care a avea o proteză înseamnă a experimenta o dublă conștiință, și anume a fi conștient de experiența de dinaintea protezării corpului și de experiența ulterioară inserării protezei. Fără a mai vorbi de percepția socială asupra corpului protezat sau de imaginarul anormalității sau al monstruozității care însoțește această situație. A avea o „conștiință protezică” (Wilson, 1995Ă echivalează, în parte, cu reflectarea asupra înlocuirii parțiale a organicului cu tehnologicul. Ființa cyborgică cunoaște coabitarea celor două sisteme într-o singură conștiință scindată, mintea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Un avatar poate să împrumute identitatea unui vampir, al unei zeități africane sau al unui animal ori să hibridizeze trăsături ale acestora în crearea unei ființe imaginare. Dacă imaginea cyborgului poate fi înscrisă în regimul iconic al monstruosului, cu calificativele anormalității și ale ficționalului, în timp ce populează contingentul (vezi capitolul precedentă, imaginarul avatarului se poate încadra în registrul fantasmaticului sau al fantomaticului, cu atributele irealității și ale imaterialității care se manifestă și se arată în lumea obișnuită după criteriile virtualității paranormale sau
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
În mod aparent paradoxal, arta vizuală digitală expune vulnerabilitatea corpului în același timp în care consideră corporalitatea drept una dintre singurele puncte de sprijin în lumea virtualității. O subdirecție a acestei arte accentuează hibriditatea trupului și a imaginii, monstruozitatea și anormalitatea sau grotescul corpului tehnologizat, indistingerea dintre organic și inorganic. Exemple renumite sunt fotografiile digitale ale artistei Nancy Burson, „Untitled” (1989, 1990Ă sau „Evolution II” (1984Ă care realizează sinteza dintre un chip uman și un cimpanzeu, dar și morphing-ul din filmele
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
colita ulceroasă este o afecțiune inflamatorie ce afectează rectul și poate cuprinde și alte zone din colon. Există mai multe ipoteze care sunt cauza acestei boli: - infecțiaalergia - răspunsul imun la antigenele bacteriene. Jewell (1993) consideră că apariția bolii este în legătură cu anormalitatea celulelor epiteliale ale colonului. Apariția perforației este rară, dar cea mai periculoasă și gravă complicație (127).ulcerul simplu al colonului reprezintă o leziune mică al cărei aspect amintește de ulcerația gastrică, cu care se asociază în 6% din cazuri. Leziunile
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
Zarifopol care nu l-a acceptat pe fabulistul Caragiale: "Iar fabulele, desigur, cele mai nejustificabile producții literare ale lui Caragiale, nu le pot înțelege decît ca simptom de tradiționalism estetic întins pînă dincolo de absurd." Același Paul Zarifopol ultimul junimist intuiește anormalitatea lui Caragiale ("...era un meridional leneș, înzestrat cu o inteligență și o fantezie hotărît supranaturale") dar zîmbește subțire în fața posturii de estetician ("Desigur, numai în dezbateri de aperitive pot fi luate drept soluții estetice formule ca "îl prinde sau nu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
imaginea dublă" spune S. Dali, "este vorba despre reprezentarea unui obiect care, fără cea mai mica modificare figurativa sau anatomica, să fie în același timp reprezentarea unui alt obiect absolut diferit, lipsită și ea de orice fel de deformare sau anormalitate care ar putea dezvălui vreun aranjament" (în Salvador Dalí, "Măgarul putrezit", în Da. Revoluția paranoico- critică. Arhanghelismul științific, [1934] 1981, p. 152). 54 Ion Barbu, "Legendă și somnul în poezia lui Blaga", 1929, în Versuri și proza, 1984, p. 172
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în alte culturi (în cele primitive, spre exemplu) trece drept fapt de normalitate, (Benedict 1934, p. 147 ). Normalitate și boală psihică Fără nici o îndoială, abordarea clinică a bolnavului psihic trebuie să înceapă prin delimitarea conceptului de normalitate de cel de anormalitate în psihiatrie, demers extrem de complex și în aceeași măsură anevoios. Conceptul de tulburare mentală, în chiar spațiul nostru de viață, are propria lui istorie, propriul lui curs, ajungând să se transforme dintr-o boală rezervată unor dezmoșteniți ai sorții („prostul
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Dr. Med. Dr. Psih. Constantin Enăchescu Tratat de psihopatologie Ediția a III-a revăzută și adăugită Cuprins Prefață la ediția a III-a Prefață la ediția a II-a Prefață la ediția I Secțiunea I: Psihopatologie generală 1. Normalitate și anormalitate în viața psihică 2. Domeniul psihopatologiei 3. Antropologia medico-psihologică 4. Sănătatea, suferința, boala 5. Doctrina bolii psihice 6. Semnificația epistemologică a procesului psihic morbid 7. Conceptele și limbajul științific în psihologie și psihopatologie 8. Metode și tehnici în psihologia medicală
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
morbide considerate ca experiențe ontologice înscrise în „istoria psiho-biografică” a bolnavilor psihici. Acest punct de vedere, diferit complet de cel al Clinicii psihiatrice, configurează specificitatea psihopatologiei ca domeniu de cunoaștere a nebuniei 1. Dincolo de aspectele exterioare ale „normalității” sau ale „anormalității” psihice, considerate ca „sănătate mintală” sau ca „boală psihică”, trebuiesc descoperite și explicate, pentru a putea fi înțelese, semnificațiile vieții interioare, a naturii persoanei umane sănătoasă sau bolnavă psihic. Acest aspect am căutat, în mod special, să-l punem în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
căutând să cunoască și să înțeleagă natura și semnificația „fenomenelor psihice morbide”. Din acest punct de vedere, metodologia psihopatologiei se deosebește atât de observația clinico-medicală a psihiatriei, cât și de tehnicile psihodiagnostice specifice ale psihologiei. Ea va utiliza, în explorarea anormalității psihice „metoda filozofică” adaptată la cerințele specifice ale obiectului său. Prin aceasta psihopatologia se situează net în câmpul științelor umane, devenind o psihoantropologie a vieții psihice morbide. Fenomenul psihic morbid este privit de psihopatologie atât ca natură a persoanei - prin
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Gelb, H. Jackson, H. Ey, E. Minkowski, K. Jaspers, L. Binswanger, D. Cargnello, G.E. Morselli, M. Manfredi. Din acest moment situația prezentată anterior ne apare complet schimbată. Atât psihologia, ca domeniu al normalității psihice, cât și psihiatria, ca domeniu al anormalității psihice, sunt cuprinse între neuropsihologie care le leagă de științele naturii și psihopatologie care le conexează prin antropologie la științele umane, așa cum se poate vedea în schema de mai jos. Fig. p. 14 manuscris??? Domeniul psihologiei Persoana normală PSIHOLOGIA Științele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt următoarele: a) analiza structurilor morbide ale personalității bolnavilor psihici; b) cunoașterea semnificației acestor tulburări, a dinamicii morbide a personalității, legate de noul regim sufletesc al persoanei umane; c) delimitarea unor „forme” sau „modele” de personalitate morbidă; d) consideră că anormalitatea psihică este în corelație directă cu starea de normalitate, în interiorul căreia se dezvoltă, ca o variantă accidentală a acesteia; e) consideră boala psihică drept un fenomen psihic morbid, integrat experiențelor sufletești ale persoanei umane și, prin urmare, cuprinsă în „psihobiografia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sociologie, filozofie, științe juridice), dar, în egală măsură, și celor de la facultatea de medicină. El reprezintă sursa unor informații sistematizate, dar, concomitent, oferă și motive de reflecție sau discuții pentru specialiști, precum și pentru orice om de cultură, interesați de aspectele anormalității psihice. Prin aceste intenții prezenta lucrare se deosebește de Tratatele de psihiatrie clinică, fiind un comentariu al fenomenelor psihice morbide din perspectiva științelor umane. București, 2000 Autorul Secțiunea I Psihopatologie generală Domeniu situat între psihiatria clinică și psihologia generală, psihopatologia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
își precizează cadrul epistemologic prin atitudinea sa metodologică față de obiectul de studiu. Aspectul practic care se desprinde de aici este noua dimensiune și semnificație a relației „medic-bolnav”, precum și interpretarea suferinței psihice ca formă particulară de manifestare ontologică. 1. Normalitate și anormalitate în viața psihică Cadrul general al problemei Înțelegerea atât a normalității cât și a anormalității psihice depinde de cunoașterea organizării structurale și a dinamicii funcționale a sistemului personalității considerat ca „aparat psihic”. Atât normalitatea (sănătatea mintală) cât și anormalitatea (boala
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se desprinde de aici este noua dimensiune și semnificație a relației „medic-bolnav”, precum și interpretarea suferinței psihice ca formă particulară de manifestare ontologică. 1. Normalitate și anormalitate în viața psihică Cadrul general al problemei Înțelegerea atât a normalității cât și a anormalității psihice depinde de cunoașterea organizării structurale și a dinamicii funcționale a sistemului personalității considerat ca „aparat psihic”. Atât normalitatea (sănătatea mintală) cât și anormalitatea (boala psihică) își au sediul și se manifestă în cadrul „sistemului personalității”. Ele nu sunt structuri fixate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și anormalitate în viața psihică Cadrul general al problemei Înțelegerea atât a normalității cât și a anormalității psihice depinde de cunoașterea organizării structurale și a dinamicii funcționale a sistemului personalității considerat ca „aparat psihic”. Atât normalitatea (sănătatea mintală) cât și anormalitatea (boala psihică) își au sediul și se manifestă în cadrul „sistemului personalității”. Ele nu sunt structuri fixate ci depind de direcția de manifestare a „dispozițiilor” care se organizează în raport cu modelele constituționale psihobiologice ale sistemului personalității individului respectiv. Prin „dispoziții”, în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
individului respectiv. Prin „dispoziții”, în cazul de față, înțelegem potențialul genetic, structurile neuroanatomice, dinamica neuro-psiho-fiziologică, precum și „calitățile dobândite” de individ prin educație, cultură, modelul familial, școlar, profesional, social, valorile morale, religioase etc. În sensul acesta, normalitatea, ca de altfel și anormalitatea, trebuiesc considerate ca reprezentând niște calități ale „modului de a fi” ale individului care derivă din organizarea structurală a „sistemului personalității” acestuia. Între normalitatea și anormalitatea psihică există un anumit echilibru care este stabilit și controlat de însăși modalitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
profesional, social, valorile morale, religioase etc. În sensul acesta, normalitatea, ca de altfel și anormalitatea, trebuiesc considerate ca reprezentând niște calități ale „modului de a fi” ale individului care derivă din organizarea structurală a „sistemului personalității” acestuia. Între normalitatea și anormalitatea psihică există un anumit echilibru care este stabilit și controlat de însăși modalitatea de funcționare a mecanismelor de autoreglare ale „sistemului personalității”. Fiind ipostaze egal posibile ca disponibilitate ale persoanei umane, normalitatea și anormalitatea se înscriu în ordinea ontologică a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sistemului personalității” acestuia. Între normalitatea și anormalitatea psihică există un anumit echilibru care este stabilit și controlat de însăși modalitatea de funcționare a mecanismelor de autoreglare ale „sistemului personalității”. Fiind ipostaze egal posibile ca disponibilitate ale persoanei umane, normalitatea și anormalitatea se înscriu în ordinea ontologică a acesteia. În mod firesc, deducem de aici că „sistemul personalității” este organizat dialectic, după principiul complimentarității antinomice, al contrariilor, în asemenea măsură încât se poate vorbi despre o „balanță normal/patologic” de a cărei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]