806 matches
-
Va putea el suporta una ca asta? Și dacă nu, ce va putea să facă? John Robert își amintea, ca într-un cinematograf gata oricând să ia filmul de la capăt, câteva ocazii când fusese împreună cu Hattie. O revedea în grădina anostă a bungalow-ului lui Whit Meynell din Texas, un copilaș nu mult mai înalt decât lujerele florilor. Mai târziu, în Denver, fuseseră împreună în scurte expediții, ca să vadă lacurile și cascadele, ca să viziteze un oraș-fantomă (lui Hattie îi plăceau orașele-fantomă); urcaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se simțea atât de nefericit, încât se întreba cum de poate continua să trăiască cineva în halul ăsta? Oare nu-i posibil să mori de ură, de resentimente și remușcări? Și cum poate un om să se considere imbecil și anost, când sufletul îi clocotește de fantezii uluitoare? Cum avea să se termine totul, cum putea să se termine totul? George își spunea: „Sunt ca un câine turbat care s-a năpustit, urlând, într-o cămară întunecoasă. Cel mai bun lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înregistraseră.) Diane răspunse prin interfon: — Cine e? Sub impulsul momentului, Tom răspunse: „George“! Diane știa prea bine că nu e George, care intra întotdeauna cu cheia lui, dar apăsă pe butonul care deschidea ușa. Westwold e o suburbie liniștită, socotită „anostă“ (până și cârciuma La Trei Șoareci Orbi e goală după ora nouă seara), așa încât Tom întâlnise foarte puțini trecători pe drum. Când se strecură pe ușa strâmtă de lângă prăvălia de pânzeturi irlandeze, furișă o privire grăbită în susul și în josul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și iubirea / eu de-acum am să urăsc / cât de drag îți pot fi / dacă mi-ai dat copii / avuții avocați pușcării / nu sunt pavel Doamne / cum de-ai uitat că-s Doru Dăncuș... Amintiri juxtapuse, contrapondere la un prezent anost, debusolant - ce departe sunt nopțile cu zăpadă [„où sont les neiges d’antan...”]/cădeau fulgi narcotici pe carnea noastră fragedă / șoseaua becurile oarbe fusta de piele -, trăit între îngerul care-l însoțește mereu și diavolul care-și face apariția în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
să-i studieze sau, mai degrabă, să-i consemneze alcătuirile, poezia lui Cassian Maria Spiridon exprimă, chiar din titlul volumului, metaforic, nevoia de echilibru, pe care literatura, arta în general, o poate satisface prin aportu-i de culoare, într-o lume anostă, cenușie, așa cum o înfățișează poetul. Nici retorismul, valorificând tot instrumentele cotidianului, în manieră postmodernistă, nu lipsește, fiindcă, spre exemplu, începând să-și autoevalueze progresul în inițiere, pe care l-a realizat trăind, poetul declamă: să vedem ce dracu am putut
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aici, în schimb fraza abundă în meticulozități și filigrane lingvistice care dau peisajului din frază consistență și care vorbesc despre o anumită îndemânare a autorului ajunsă departe, într-o zonă unde poate spune orice în chip literar, și duritatea faptului anost - să fie transformată în livadă înflorită sau cu fructe date în pârg. M-a impresionat sincer paginile de final și sfârșitul simplu de muritor a generalului, unde cartea are de acum rezonanțe sonore și sufletești în memoria lectorului, dându-i
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93034]
-
în timp ce eu aveam chef să iau în derâdere totul. ― Și ce-o să facem dacă vine trenul? i-am zis pe un ton sarcastic. Ne vom sui în el, vom ajunge la destinație și, gata, aventura a luat sfârșit. Totul redevine anost. Începe plictiseala. Gări normale, în care trenurile vin și pleacă, în care lumea se calcă în picioare, se înghesuie. Săli de așteptare ticsite, în care te îneacă mirosul de fum de țigară și de transpirație. Ceasuri care merg cu o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la poalele Olimpului, cerul s-a înseninat. Dar, vai, "muntele zeilor" nu e nici pe departe ceea ce mi-am închipuit, un munte "estetic", pe care mitologia l-a transformat într-un fel de Vechi Testament al clasicismului. E un munte anost, cu păduri rare, dincolo de care încep platouri uscate, de un roșu feruginos. Culmile de piatră sunt pustii, fără urme de viață, și, privindu-le, îți vine să spui că zeii își vor fi plătit scump divinitatea, plictisindu-se îngrozitor pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Primim viață de la viață/Zămislită din substanță/ De la tată, de la mumă/ Dintr-o dragoste comună.../ Port în sânge a lor urmă... Meditații asupra lumii abundă și în „Sunt un bob în univers.” Excelent surprinde autorul viața cea de toate zilele, anostă și repetabilă: „Eu pe drum cu vaca/ Pe șoseaua mare/Pe asfaltul tare/ O duc la pășune/ În zăvoi cu mine/ Totu-i repetare/De ani și ani de zile... Comaniță surprinde cu îndemânarea de a ataca o idee, o
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
schimbări importante, provocate de război în atmosfera orașului. Cucoanele își etalau toaletele de toamnă, iar trăsurile treceau pe Calea Victoriei ca în vremurile normale. În schimb, mă apropiam de o perioadă fără de care viața de licean ar fi rămas, mai departe, anostă. De data aceasta, n-am mai mers la internat. M-am despărțit de ceilalți patru bursieri de la "Spiru Haret". Între timp, "unchiul George" devenise director al liceului. În această calitate, avea dreptul să ocupe clădirea rezervată funcției, situată în imediată
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ascult cum sună pașii pe dalele de ciment. Ce-ar fi -îmi spun- ca vara aceasta să fi fost doar un vis, din care mă voi trezi într-o toamnă ploioasă, mirat că am studiat o vară întreagă niște oțetari anoști? E unul din micile jocuri cu care caut să nu mă las prins în apele putrede ale fricii. E de ajuns că fac parte din specia celor care se consumă pentru orice fleac și pun totul la inimă. Din care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
copiii acasă de la o onomastică, dragoste maternă, simțul răspunderii etc.; și ea profita de ocazie, prindea doi iepuri dintr-odată: Își lua copiii acasă și, În treacăt, se umfla În pene față de vară-sa Susana, atît de urîtă și de anostă; și tot În treacăt Îl fermeca și mai tare pe Juan, În treacăt Îl făcea fericit, În treacăt Îl lăsa să-i sărute mîna, my duchess și sărutul se lipea ca un burete de mîna ei frumoasă. Erau aici cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mă înțelege greșit, nu e vorba de înfumurare. Dar, “specialitatea” mea literară, ca să zic așa, e cuvântul cu sens rafinat, cu semnificații topite-n muzicalitatea versului. Nu pot, acum, să-mi arunc uneltele la coș și, de dragul unei realități searbede, anoste, să recurg la blitz-ul prozei. ...tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic... “Măi, nu știu ce aveți voi, ăștia din învățământ, că parcă sunteți loviți cu leuca-n moalele capului. Literatura e viață, dragă, e mișcare, efort, transpirație, nu cuvinte goale ce din coadă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
engleză și asta doar pentru că vorbea fluent și înțelegeam mai bine limba. Cu el puteam să depășesc nivelul celor o mie de cuvinte de bază care mi se impuseseră la Informatică. Trebuie să recunosc, totul mi se părea îngrozitor de anost. Intrasem în câteva cârciumi, erau ceva mai vesele, dar simțeam că oamenii se uită la mine ca la un străin, iar engleza mea literară nu semăna câtuși de puțin cu cea pe care o vorbeau ei. Curând, am pornit-o
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de acufenă. Când se uita în stânga, îi țiuiau urechile. Dacă se uita înainte, țiuitul înceta. Se gândi să-și anuleze prezentarea și să se întoarcă la New York. Problema se agravă în timpul cinei și filmului din avion. Dar după filmul total anost, simptomele dispărură. Ajunse așa de târziu în Sydney, la controlul pașapoartelor, că fu nevoit să meargă direct la primele interviuri, fără să mai treacă pe la hotel. Primul interviu se transformă într-un profil de personalitate banal. Cel de-al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ispite și ne ncurcă-n muncă sporul cu silicoanele vrăjite... a mai rămas doar o treime în care pot să mai gândesc ce este pe ecran firesc, la o anume înălțime. Încerc să aflu viitorul și ce nu este-n el anost; când semeni bălării, ogorul nu are rod, nu are rost. Strâmbate-s ale vieții linii de măștile ce umplu scena pe care astăzi cabotinii spânzură lumea cu antena. S-a-nstrăinat omul de sine, iluziile-i fură timpul... pe unde o mai
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
nuanțat câte s-ar fi spus astăzi prin dictat... Largul infinit m-ajută oleacă; Doamne, în sfârșit! Dictatoarea pleacă... Am scăpat de-o-ntreagă vreme de plictis; fetele mă roagă să vadă ce-am scris. Râdem împreună de-acest timp anost cursuri, fără rost... Va ploua, căci tună... 1966 În bibliotecă La cișemele pline, cofele se-ncarcă; m-aș și nu m-aș, parcă, duce de la tine. Simt încăierarea roiului în stup; ideile-n trup își scânteie zarea. Mă visez pe
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
câteva săptămâni, să veniți în țară: la început anual, după aceea tot mai rar; în cele din urmă uitați totul, mai ales că, de fapt, ceea ce va fi să trăim noi acilea e previzibil și plicticos, nimic nu e mai anost, mai sălciu, fastidios, fad, tern și insipid decât dictatura; nimic nu te stenahorisește mai mult și mai bine decât dumneaei, nimic nu acrește mai bine mutrele, sufletele, fericirile. O să ne liturghisească tot felul de sacerdoți politici, o să ne explice în
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pastorul. Fac teste la fabrica de muniții de-acolo. Țara trebuie ocrotită cu tot Iadul pe care-l putem strînge la un loc. Thaw simțea o furie contrariată. Mușcase din fructul superb al după-amiezii și găsise sîmbure tare de cuvinte anoste. Murmură că vrea să se întoarcă acasă. Mda, zise pastorul. E tîrziu pentru un băiețaș ca tine. Ești prea departe de pătuțul tău. Se ridică și-l conduse pe Thaw pe niște blocuri de granit prăbușite, care aveau atîtea suprafețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vorba Emiliei, nu mai aveam energia necesară să renunț la ea, zbătîndu-mă. Reproșurile amorțiseră undeva în adâncul meu; la suprafață nu mai rămăsese decât o resemnare plictisită, de om ratat, de tristețe fără orizont, care se bălăcea într-o existență anostă, în care nu se întîmpla nimic deosebit. Singurul mod în care puteam să evadez din această existență era să mă mint cu ajutorul imaginației și al viselor. După ce beam, plecam în somn ca printr-o poartă secretă, cunoscută numai de mine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fiecare dată Francisc, săvârșind parcă un ritual simbolic. Nopțile îmi inoculau un fel de dulce beție de mine însumi și de câte ori porneam spre sala cu oglinzi mă temeam numai că totul se va sfârși, va reveni la normal, la existența anostă din azil. Cu ochii la oglinzi, îmi puteam imagina orice; ca în copilărie în camera mea cu poze sau când stăteam lipit de gard privind cortul circului. În special, îmi plăcea, din pricina Laurei, să mă închipui pilot de furtună. Odată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spus aproape cu detașare: "Am citit că omul este animalul cel mai bolnav și tocmai de aceea cel mai interesant. Așa am aflat și eu de ce sânt atât de interesantă. Ca să fiu sinceră, mi-ar fi plăcut să fiu mai anostă, dar ― și râse din nou ― nu putem atinge toți idealul de brută reușită, fără probleme." Ascultînd-o, mă gândeam că n-am cunoscut niciodată oamenii. Le-am pus mereu etichete, i-am judecat după aparențe și m-am mișcat nu între
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mare ca să dăm startul campaniei. Nu va aduce cu un fel de petrecere? — Da, într-un anumit fel. Totuși, va trebui să prezentăm ceea ce ne propunem. Atunci s-ar putea să fie amuzant. Nu poți să-ți închipui cât de anoste, cât de ucigător de anoste au fost petrecerile în ultimul timp. — Asta nu va fi o petrecere, dobitocule. — N-ai grijă! Vom fi foarte serioși. — Bine. Și acum ascultă. Va trebui să vin să vă vorbesc, ca să vă pun pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Nu va aduce cu un fel de petrecere? — Da, într-un anumit fel. Totuși, va trebui să prezentăm ceea ce ne propunem. Atunci s-ar putea să fie amuzant. Nu poți să-ți închipui cât de anoste, cât de ucigător de anoste au fost petrecerile în ultimul timp. — Asta nu va fi o petrecere, dobitocule. — N-ai grijă! Vom fi foarte serioși. — Bine. Și acum ascultă. Va trebui să vin să vă vorbesc, ca să vă pun pe drumul cel bun. Am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Dorian care-i făcea cu ochiul cowboy-ului. Pe lângă faptul că sunt martorul unei jigniri strigătoare la cer împotriva bunului-gust și al decenței, am început să mă sufoc din cauza miasmelor de emanații glandulare și de colonie. — O, nu fi atât de anost! Se distrează și ei. Îmi pare rău, spuse Ignatius cu un ton aferat. Sunt aici în seara aceasta într-o misiune extrem de serioasă. Există o fată care trebuie pusă la punct, o fufă neglijentă, îndrăzneață și progresistă. Oprește, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]