676 matches
-
sovietic, putere jumătate europeană, jumătate asiatică. Și acest conflict dintre blocuri, chiar dacă nu devine niciodată militar, timp de 45 de ani, va pune față în față într-o înfruntare nemiloasă sisteme economice, proiecte sociale, concepții despre lume și chiar culturi antagonice. Este adevărat că mecanismul implacabil al confruntării dintre cele două Europe tinde să mai slăbească după anii cincizeci. În timp ce europenii din Vest încep o lentă și anevoioasă evoluție spre o unificare benevolă și progresivă, țările din Europa de Est, aparent supuse unui
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
teorii a producției și reproducției sociale, specificînd căile prin care formele culturale au servit fie la întărirea dominației sociale, fie la sprijinirea rezistenței și opoziției față de aceasta. Societatea este văzută ca un set de relații sociale de tip ierarhic și antagonic, caracterizate prin oprimarea păturilor subordonate de clasă, sex, rasă, minorități etnice sau naționale. Avînd ca bază modelul lui Gramsci de hegemonie și contrahegemonie, studiile culturale analizează formele de dominare hegemonică culturală și socială și caută forțe de opoziție și rezistență
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
semnalat Aronowitz (1993: 127 ff) studiile culturale britanice au tendința să ignore cultura înaltă, aproape eliminînd-o, cu cîteva excepții, din domeniul lor de interes. Ele pot fi puse în contrast în această privință cu Școala de la Frankfurt, care celebrează calitățile antagonice ale anumitor tipuri de cultură "înaltă" (în special modernismul critic), și cu postmodernismul o reacție estetică îndreptată împotriva modernismului elevat, care combină trăsături ale așa-numitelor culturi "înaltă" și "comună". Studiile culturale britanice nu au reușit însă să angajeze modernismul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
pe care anumiți autori le resping considerîndu-le elitiste. Acest fenomen este destul de ciudat, de vreme ce un grup de teoreticieni grupați în jurul revistei Screen, de importanță capitală în dezvoltarea teoriei culturale în Marea Britanie și în lume în deceniul șapte, a salutat caracterul antagonic al modernismului împotriva anumitor forme de realism și de cultură media, reluînd astfel distincția operată de Școala de la Frankfurt. Privind retrospectiv, pare mai profitabil să se ia în considerare forța și efectele conservatoare și de opoziție ale tuturor formelor de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
promovează diferite poziții feministe, în timp ce filmele menționate în primul set fac parte din reacția împotriva feminismului analizată de Faludi (1991). Societatea americană pare să fi fost puternic divizată în domeniul politicii sexelor, iar diferitele produse ale culturii media ocupă poziții antagonice în războaiele culturale ale epocii; ca urmare, ele ar trebui să fie analizate în termenii propriei opoziții și a efectelor lor în cadrul luptelor sociale existente în prezent. Trebuie remarcat însă că, pe de altă parte, curentul hollywoodian principal este în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
critică diagnostică este preocupată de semnificația rapului, de simptomele pe care le reprezintă și de ceea ce spune acesta despre societatea contemporană a Statelor Unite. Rapul este o formă culturală ciudată prin faptul că unele dintre tendințele cele mai radicale și mai antagonice au intrat în curentul principal, ori cel puțin în topurile de vînzări și par să fie extrem de populare. Canalele TV și multe studiouri radio nu vor difuza, cu siguranță, piesele rap cele mai radicale, însă popularitatea lor, de tip underground
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
unul dintre cele mai distinctive trăsături ale filmelor lui Spike Lee felul în care acesta este capabil să capteze modelele de limbaj, umorul, mișcarea trupului, stilul cultural și modurile de expresie ale negrilor. Există astfel multe forme de expresie culturală antagonică ce rezistă codurilor, practicilor și ideologiilor culturii tendinței dominante. Aceste forme sînt uneori evidente și în tendința dominantă, însă ele sînt mai frecvente în culturile alternative și viața cotidiană. Un astfel de teren constituie o adevărată mină de aur pentru
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
dar a aparținut incomplet și viitorului, și trecutului. Reacționar hotărât și, de multe ori, democrat înaintat, n-a știut pune echilibrul în personalitatea sa politică, fiindcă n-a știut împăca, spre a produce un rezultat logic, convingerile lui atât de antagonice. Acest „șovăism“ politic l-a neutralizat, din care cauză figura lui, destul de interesantă în amănunte, n-o putem lega de nici o operă întreagă. Aceasta este partea naturilor curagioase pentru afirmarea ideilor, dar lipsite de îndrăzneală sau de capacitate spre a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
dar care asigurau dezvoltarea sociabilității copilului. Carol și-a crescut copilul ,,într-o metodă și într-un spirit nou”, precizează Mihail Manoilescu. În realitate, copilul era supus unor influențe educaționale contradictorii, aflându-se alternativ, în cursul aceleiași zile, sub influențe antagonice. Regele Carol al-II-lea, continuă rememorările M. Manoilescu, se complăcea în mijlocul micilor lui musafiri, ,,îi invita la masă cu dânsul, le punea probleme de matematică și se amesteca în jocurile lor”, ba chiar discuta cu ei politică, în glumă. În unele
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
foarte curios țăcănitul acesta al roților de la capătul șinelor, repetat la intervale egale, mereu-mereu, avusese darul nu numai să ne distragă atenția de la reîncărcarea organismului cu o nouă doză de energie, dar și să înfiripe în sufletele noastre o stare antagonică disperării, și anume, o notă de optimism, care se degaja din același țăcănit al roților. De data aceasta glasul lor repeta pentru urechile și sufletele noastre un cuvânt de îmbărbătare, de încurajare, având următorul veșmânt fonetic: Nu dis-pe-ra! Nu dis-pe-ra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vorbe goale, lipsite de logică și fără aplicabilitate speciei umane. Dar mai lesne e să treacă cerul și pământul, decât să cadă din Lege un corn de literă. (Luca 16:17) Și atunci, cum vom proceda?? Sunt două ordine complet antagonice și ireconciliabile. Ce s-a întâmplat, Doamne? Cărui fapt i se datorează această schimbare radicală din legislația Ta eternă?? Cred că e bine să Te decizi și, în final, să abrogi una dintre ele, întrucât în felul acesta se induce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pare a fi falsă, ci profunzimea însăși a comunicării în timp real, a percepției realității, a jocurilor dintre real și imaginar, a acribiei sugestiei. Omul actual este definit de transa hipnotică, chiar de imersia în mai multe spații hipnotice adeseori antagonice ele însele și care îl înscriu în evidențele unor conexiuni pe care nu el le mai controlează. Dacă în această paradigmă identificăm mediul de viață și plaja de luciditate a omului actual, tot aici se află și tărâmul pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
postmaiorescienii Lovinescu, Zarifopol etc. Această retrospectivă a evoluției critice are ca temei "partidul (care) i-a înarmat pe cercetătorii istoriei literare cu învățătura marxist-leninistă. La baza acestor cercetări stă teza leninistă a celor două culturi în societatea împărțită în clase antagonice. Lenin a demonstrat că aceste două culturi aceea înaintată, legată de viața și lupta poporului, și aceea retrogradă, decadentă, emanată de clasele dominante în descompunere se află în stare de permanentă opoziție, în raporturi antagonice". Calul de bătaie rămîne tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în societatea împărțită în clase antagonice. Lenin a demonstrat că aceste două culturi aceea înaintată, legată de viața și lupta poporului, și aceea retrogradă, decadentă, emanată de clasele dominante în descompunere se află în stare de permanentă opoziție, în raporturi antagonice". Calul de bătaie rămîne tot perioada interbelică, unde "lupta dintre cultura democratică și cea reacționară ajunge la cea mai mare violență, reflectînd putrezirea și fascizarea societății burghezo-moșierești. Lupta de clasă ia forme de o mare duritate". Care, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și simplu să intri În realitate. 6 Dar unde este, unde se află această realitate?! Ce Înseamnă acest cuvânt, ce ascunde el, care este ultima lui semnificație?! Ce Înseamnă real, realitate, ce Înseamnă pentru mine acest concept?! Cele două filosofii antagonice și rivale - materialismul și ceea ce s-a chemat idealismul - s-au raportat total diferit, profund antagonic poate În primul rînd față de această noțiune. Noi vom pleca Însă de la „realitatea persoanei”, interesați cum am fost Întotdeauna de existență, de aventura unei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Înseamnă acest cuvânt, ce ascunde el, care este ultima lui semnificație?! Ce Înseamnă real, realitate, ce Înseamnă pentru mine acest concept?! Cele două filosofii antagonice și rivale - materialismul și ceea ce s-a chemat idealismul - s-au raportat total diferit, profund antagonic poate În primul rînd față de această noțiune. Noi vom pleca Însă de la „realitatea persoanei”, interesați cum am fost Întotdeauna de existență, de aventura unei existențe, de aventura cunoașterii. De adevărul „incarnat”, de acel „verb făcut carne” de care vorbește evanghelistul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un răspuns unei probleme sau chestiuni care depășește cu mult marginile judecăților curente, chiar și ale celor mai spinoase. Sigur, există și răspunsuri „raționale”, oarecum evidente, la această „pendulare” a mea - care continuă de fapt! - Între două sisteme politice total antagonice sau Între culturi extrem „denivelate” - Apusul și Răsăritul Europei, ca și, de altfel, Între două culturi organic diferite cum sunt cea franceză și germană; probabil am ajuns prea târziu În Germania sau Franța sau, mai știi, ereditatea mea ardeleană, patriotardă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
excesivă la vârf, conflictele de fond, dar și de suprafață Între conducătorii Nordului și Sudului geografic și politic românesc, semne ale unei unități naționale „ne-sudate” suficient Între provincii care au stat secole și secole sub trei mari și profund antagonice imperii străine, Îmbibate, cum e firesc, de mentalități și reflexe pe măsură. Aceste semne ale unei unități, Încă defectuoase, de altfel, au apărut și după decembrie ’89 și durează și azi, iar unii tineri intelectuali transilvani, printre care se numără
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
noștri, piept cu „ea”, cu catastrofa unui sfârșit de război nu numai sângeros și brutal ca toate războiale, dar și, cum o spuneam, absolut de natură schizofrenă, deoarece armata noastră a trebuit să lupte pe „două fronturi”, profund și fundamental antagonice, la Răsărit și la Apus de... Eden! De acel rai În care, În naivitatea noastră infantilă, livrescă și aproape imbecilă, credeam că se găsesc, că „trăiesc”, plenar și majestuos, acele mari criterii pe care platonismul grec ni le-a lăsat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nevoie de „un altul”, evreu sau țigan, pentru a-și etala „superioritatea”! Reiau Încă o dată, până la sațietate, o idee expusă mai sus: unirea tuturor Românilor Într-un stat unitar și puternic - „rupând” din poalele mantiilor celor trei mari imperii, total antagonice, nu numai fâșii importante de teren, dar și „populații” care au „servit”, secole, sau drept sclavi aproape, ai unor bei sau grofi, sau hatmani sau, pur și simplu, ca producători „pasivi” de bunuri și forțe de muncă sau de luptă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
singur destinul, și l-aș putea numi european În primul rând pe acel individ uman care simte imperios nevoia unui destin numai al său, nu În contradicție cu interesele comunității sale sau, În orice caz, nu În contradicție flagrantă, exclusivă, antagonică. Iar această „contradicție” dacă există - și, În cazul indivizilor cu adevărat creatori, ea există cu adevărat, uneori În forme spectaculoase ce nasc suferință pentru „ambele părți”, În primul rând pentru inițiatorul ei! -, ea trebuie să se situeze mai ales În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
durat totuși câteva secole, am putut observa forme ale burgheziei (viitoare!Ă și chiar și forme de organizare de tip capitalist primitiv, iar În lunga și sclipitoarea feudalitate - ce, e drept, după latitudinea geografică, a avut forme extrem de diferite, de antagonice! - s-au putut remarca elemente net sclavagiste, „retrograde”, dar și forme ale „viitorului”, de tipul unei societăți industriale de vârf. Și, dacă speculația spengleriană are un cât de cât temei, oare și mentalitățile urmează sau ilustrează această rotire În ciclu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tip feudal - onoare și cult al unor familii „domnitoare”! -, trăim noi, oare, În zorii secolului XXI și ai unui alt mileniu, „cufundați” Într-un „vas social” În care ard și se amalgamează elemente atât de disparate, de eterogene și de antagonice? Să fie oare aceasta debutul unei unificări planetare sau... forme ale decadenței, epuizarea tuturor formelor și modurilor pe care geniul uman le-a creat, altfel eficiente, productive, dovadă durata lor În timp și rezistența milenară a unor „principii” care le
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prietenia cu Nicolae Manolescu și e drept că ei doi nu se aflau În raporturi foarte bune. Firi total diferite, Raicu, evreu de fină rasă venind din Moldova, iar Manolescu, olteano-ardelean - Râmnic și Sibiu!, cu cariere sociale extrem de diferite, aproape antagonice, Manolescu, cu vreo cinci-șase ani mai tânăr, având avantajul de a fi intrat mai târziu În literatura activă, fiind scutit de avatarurile, „fanatismele și eșuările, decepțiile ideologice” ale „generației cu pantaloni scurți”, „leniniști ai primei ore”, grupați În jurul Scânteii tineretului
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ceea ce ea Însemna la modul festiv, sărbătoresc, dar și dramatic: Încercarea, efortul și lupta atâtora pentru conviețuirea a sute și sute de mii de inși, ce vorbeau aceeași limbă, e drept, dar care viețuiseră secole și secole sub trei imperii antagonice - rus, turc și austriac. Această „convulsie” dramatică a marii Uniri s-a văzut mai clar, cum se Întâmplă, În provincie și, mai ales, În cele „revenite” la patria mumă: Basarabia, Bucovina și Ardealul, cu toate provinciile sale - Banatul, Crișana, Transilvania
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]