663 matches
-
sau unul „obiectiv”, „integrat”. De asemeni, însușiri ca: simțul răspunderii, capacitatea de înfrânare/de inhibiție, perseverență, curajul, fermitatea, tendința spre dominare sau supunere etc. explică, în mare măsură, diferențele individuale în reactivitatea față de agenții frustranți. Personalitățile care aparțin timpurilor „extreme” (antagonice), care prezintă fie o hipertrofie a personalității (ca în sensul megalomaniei, al supraestimării), fie o depresiune a personalității (ca în cazurile de melancolie, autoacuzare, culpabilitate, subestimare și inferioritate), trăiesc aproape în permanență un acut sentiment al frustrării. * * * În concluzie la
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
străbătut de o umbră de luciditate. Fiecare dintre textele intitulate Ars amatoria (inspirate, de bună seamă, din indelebilul model al lui Tong Hsuan) este un capitol dintr-un tratat de ars amandi centrat pe nevoia de a găsi un principiu antagonic disperării ontologice, revoltei generalizate sau spleen-ului august. Modalitatea este, și aici, scindarea lucidă între stări contrastante, între indecizie și certitudine, între aversiune și fascinație, între spaimă și iluminare, între agonie și extaz: Pentru că eu privesc iubirea/ din perspectiva eternității
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
efervescență mitică, apelul nu la unul, ci la doi salvatori, ale căror demersuri sînt contradictorii, dar complementare. De pildă, în Franța din perioada ocupației, acesta a fost rolul pe care 1-a jucat cuplul Pétain-de Gaulle, un cuplu al principiilor antagonice, dar de care, cel puțin pentru cîtva timp, par a se fi legat speranțele și visurile multor francezi: primul simboliza Scutul, celălalt Sabia, primul răspundea nevoii de siguranță și protecție, celălalt unei reacții simultane, aceea a orgoliului rănit, a chemării
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
violentă, căutată sau acceptată în marele tumult al tragediilor colective 39... Tată sublimat pe care îl regăsești sau îl reclădești, om în vîrstă prestigios, cap de coloană sau șef de bandă, aceste două imagini nu pot fi definite în termeni antagonici. Mai întîi pentru că un același personaj le poate întruchipa pe amîndouă, asumîndu-și simultan ambele roluri: cel mai bun exemplu, în acest sens, este însuși Hitler, în același timp cancelar și Führer, adică bucurîndu-se de un dubiu prestigiu, al legalității restaurate
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
teoriile expresiei și reprezentării: " Dacă acest sens instituit privește aspecte ale Eului, manifestarea este în mod neobișnuit denumită expresie. Dacă sensul instituit se raportează la aspecte ale lumii înconjurătoare, manifestarea este în mod comun denumită reprezentare". Pereche fals instituită drept antagonică după J. Ricardou și căreia el îi opune un al treilea element exclus pînă atunci: "exercițiul metodic al scriiturii" (1978, pp. 26-27). 3. A se vedea analizele lui Ph. Hamon (1981) și H. Mitterand (1980). 4. Ph. Hamon (1973). 5
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Durand că e vorba mult mai mult de un sistem, în care subzistă intacte polaritățile antagoniste, decît de o sinteză, în care teza și antiteză își pierd chiar potențialitatea de contradicție"33. Hegel încearcă să depășească/să abolească (aufheben) polaritățile antagonice, în vreme ce Lupasco încearcă mai degrabă să le asume și să le integreze. NON-SEPARABILITATE ȘI UNITATEA LUMII Am putea crede, la o privire superficială, că antagonismul, lupta contradictoriilor implică separarea lor. De fapt, e invers. Logica formală a lui Lupasco antrenează
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de inteligibilitate capabile să elucideze fenomenele complexe ale acestei ordini: principiul dialogic și principiul de recursie. Principiul dialogic se referă la faptul că două sau mai multe "logici" diferite sînt legate într-o unitate, în mod complex (complementar, concurent și antagonic), fără ca dualitatea să se piardă în unitate. Unitatea culturii europene nu stă în sinteza iudeo-creștino-greco-romană, ci în jocul nu doar complementar, ci de asemenea concurent și antagonic al acestor instanțe, înzestrată fiecare cu o logică proprie: este vorba de dimensiunea
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
logici" diferite sînt legate într-o unitate, în mod complex (complementar, concurent și antagonic), fără ca dualitatea să se piardă în unitate. Unitatea culturii europene nu stă în sinteza iudeo-creștino-greco-romană, ci în jocul nu doar complementar, ci de asemenea concurent și antagonic al acestor instanțe, înzestrată fiecare cu o logică proprie: este vorba de dimensiunea lor dialogică. Principiul de recursie se referă la faptul că trebuie să concepem procesele generatoare sau regeneratoare asemenea unor bucle productive neîntrerupte, în care fiecare moment, componentă
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și producătorii unei "bucle", unei spirale auto-generative, care retroacționează asupra dezvoltărilor particulare care o alcătuiesc stimulîndu-le și integrîndu-le. Această buclă capătă forma unui "vîrtej" care, asemenea unui vîrtej de aer sau de apă, se naște din întîlnirea unor fluxuri aparent antagonice, dar care devin complementare și constituie o formă auto-organizatoare și o unitate activă. Totodată, ne delimităm de cauzalitatea liniară care pleacă de la părți pentru a ajunge la întreg sau, invers, de la întreg pentru a ajunge la părți. Pascal a exprimat
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
pe sîrbi și pe bulgari; Roma îi convertește pe polonezi, pe locuitorii Boemiei și pe unguri. În ceea ce privește Vestul, acesta nu este doar fragmentat după moartea lui Charlemagne (Tratatul de la Verdun, 834), ci se împarte ca urmare a celor două încercări antagonice menite a-l reunifica, a papei și a împăratului (sec. XI-XII). "Lupta pentru învestitură" ia sfîrșit odată cu Concordatul din Worms, care instituie principiul separării dintre puterile spirituală și temporală (1122). Filip cel Frumos nu ezită să îl umilească și să
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
a fost niciodată pe deplin triumfătoare în istoria culturii europene. Ea a trebuit mereu să se înfrunte cu experiența, existența și credința. Astfel, raționalismul nu a domnit nicicînd asupra științelor; acestea au fost în schimb dominate de un dialog adesea antagonic între raționalism și empirism. Raționalismul n-a fost niciodată capabil să dea o "rațiune de a fi" ființei și o "rațiune de a exista" existenței. Dimpotrivă, a suscitat ca reacție, în secolele al XIX-lea și al XX-lea, filozofiile
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Renașterea, un șantier zbuciumat și dezordonat care nu se supune unui plan sau program premeditat. Chiar și astăzi, știința însăși nu se dezvoltă conform unei ordini programate, ci potrivit unei dezordini inventive ce comportă multiple programe de cercetare concurente sau antagonice, combinate cu inițiative și interacțiuni aleatorii. Fierberea culturală europeană a fost și rămîne haotică. Dialogica turbionară Originalitatea culturii europene nu constă doar în faptul de a fi fost urmașa iudeo-creștinismului, moștenitoarea gîndirii grecești, producătoarea Științei și Rațiunii moderne. Constă în
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
tendința ca expresiile formalizate și substanțializate ale iraționalului să domine corelațiile. Sugestia din figura 1B14 este elocventă din acest punct de vedere. Cele trei paliere ale sistemelor economice - E, P și M - se reduc la a cumula câte două părți antagonice (supraproducție vs. inovare și creare de valoare - cu combinația cea mai precară dintre autoconsum vs. inovare și creare de valoare; piața reglementată vs. piața neagră; bani reali vs. bani fictivi), care, apoi, prin intersecție câte două, să producă, în alternanță
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
valoare - cu combinația cea mai precară dintre autoconsum vs. inovare și creare de valoare; piața reglementată vs. piața neagră; bani reali vs. bani fictivi), care, apoi, prin intersecție câte două, să producă, în alternanță cu tripla intersecție unde rezultă SRE, antagonicele căutare de rentă, speculație și virtualizarea valorii. În realitate, relațiile antagonice dintre iraționalele căutare de rentă, speculație și virtualizarea valorii, luate câte două, pe de o parte, și starea raționalității economice (SRE), pe de altă parte, stau la originea reproducerii
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
creare de valoare; piața reglementată vs. piața neagră; bani reali vs. bani fictivi), care, apoi, prin intersecție câte două, să producă, în alternanță cu tripla intersecție unde rezultă SRE, antagonicele căutare de rentă, speculație și virtualizarea valorii. În realitate, relațiile antagonice dintre iraționalele căutare de rentă, speculație și virtualizarea valorii, luate câte două, pe de o parte, și starea raționalității economice (SRE), pe de altă parte, stau la originea reproducerii părților antagonizate ale economiei reale, economiei monetare și pieței. Spațiul raționalității
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
sistemului este una dezvrăjită de limitările parcimoniei care fixaseră înțelegerea umană în infrafragmentarea realului, ajungându-se la izolaționism epistemic, pe insule robinsoniste, nu diferite ca relevanță de mișcarea stâlpnicilor, ermetic protejate de limbaje de laborator și mai ales cu scopuri antagonice ce au forțat la închiderea noului în patente comerciale. Starea postmodernă a cunoașterii a reajuns un mister, bine păzit în buncărele avuției, aparența accesului la inovație fiind salvată de suprabombardarea prin canalele de comunicație cu informația de tip puzzle. Sistemul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
în acest sens îl joacă tratatele de parapsihologie și lucrările dedicate fenomenelor paranormale. Mediatizarea practicilor divinatorii (chiar și sub forma unei literaturi de popularizare) a avut drept efect crearea unui evantai de opinii și reprezentări, diferite de cele duale și antagonice. Între cei doi poli extremi ai reprezentărilor sociale (pozitiv și negativ), lumea preferă să adopte o poziție neutră. Adesea practicile divinatorii sunt socotite modele "alternative", iar practicienii lor, persoane ce dețin o serie de abilități specifice. Cu toate acestea, rezultatele
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
sigure împotriva deochiului, sperieturii sau a unor boli. Rolul lor curativ se bazează, în primul rând, pe forța purificatoare a focului care poate arde și distruge răul sub toate chipurile sale. În această situație "focul se asociază cu principiul său antagonic, apa. Astfel, purificarea prin foc este complementara purificării prin apă pe plan microcosmic (rituri inițiatice) și pe plan macrocosmic (mituri alternante ale Potopului și ale Secetei sau Incendiilor)"244. Descântecul, ca ritual magic, urmează, în fapt, un model exemplar al
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
conflictul puternic care se dezvoltă prin acțiunea scenică a unor personaje complexe. Spre deosebire de drama romantică - în care conflictul drama tic, element de mare forță, declanșator al unor evenimente excepționale, era construit pe opoziția între două personaje sau grupuri de personaje antagonice -, teatrul mo dern nu își concentrează interesul în planul întâmplărilor reprezentate scenic, ci în acela al conștiinței protagonistului. - Deși a apărut mult mai târziu decât tragedia și comedia, drama și-a creat cea mai bogată paradigmă tematică și estetică, de la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
este focalizat asupra prefectului Tipătescu, care, citind un articol vehement al lui Cațavencu, decide: Nu salege! Se conturează astfel un conflict derizoriu, specific comediei. Definitoriu pentru această specie este și finalul vesel. Acesta mar chează stingerea conflictului și încheierea relației antagonice între Cațavencu și Tipătescu - CAȚAVENCU: (lui Tipătescu încet): Să mă ierți și să mă iubești! Între aceste două puncte strategice, capodopera comediei românești își evidențiază perfecțiunea construcției dramatice. Acțiunea piesei este plasată întrun orășel de provincie, capitala unui județ de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
se reliefează grupurile de interese. În fruntea primei grupări, care deține puterea, este situat Ștefan Tipătescu, în vreme ce aripa „independenților“, care aspiră la putere, îl are ca lider pe Nae Cațavencu. Prin această situare, se constituie un cuplu scenic de tip antagonic și se sugerează implicarea celor două personaje în conflictul dramatic. Tipătescu ocupă o poziție socială de elită, este prefectul județului, reprezentând puterea executivă. În opoziție cu el, Cațavencu, avocat fără clienți, este director proprietar al ziarului Răcnetul Carpaților și prezident
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
onorabilul d. Cațavencu! Profitând de învălmășeală, Cațavencu se sustrage arestării, dar pierde pălăria sub căptușeala căreia ascunsese scrisoarea. Aceasta este găsită de către Cetățeanul turmentat, care o înapoiază andrisantului, adică Zoei. Finalul vesel, specific comediei, marchează stingerea conflictului și încheierea relației antagonice dintre cele două personaje. Astfel, la festivitatea de sărbătorire a candidatului ales, Cațavencu îl roagă pe Tipătescu: Să mă ierți și să mă iubești! (expansiv) pentru că toți ne iubim țara, toți suntem români!... mai mult, sau mai puțin onești! (Tipătescu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de sofiști n.a.) a separat nomosul de physis, născocirea, artificialul, de natural și, uneori, falsul (deși în mod obișnuit crezut) de adevăr". (Guthrie, 1999, p. 52) Referindu-se la Antiphon, Michel Onfray este chiar mai tranșant în a sublinia caracterul antagonic al realităților/atitudinilor desemnate de cele două concepte, subliniind astfel eroziunea pe care fiecare o produce asupra celuilalt: "[...] natura și legea se opun într-un mod absolut antinomic. Cele două se contrazic și se contracarează. A te situa de partea
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
despre bine (mai puțin riguroase și mai dependente de lumea nesigură a judecăților de valoare). Pentru Gray, totul trebuie să se decidă prin deliberare politică, pragmatică, deschisă la compromisuri (fiindcă nu operează cu noțiuni morale) și consacrată reconcilierii unor concepții antagonice despre bine (și alte valori), fiindcă nu există un bine suprem (cum ar fi pacea); pentru Rawls, deliberările, în sfera publică, în cadrul procesului politic sau în curțile de justiție, nu pot face abstracție de anumite drepturi fundamentale ale omului, temeiul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
elimine idealul liberal (extrem la libertari) al autonomiei personale, pentru a elimina posibilitatea ca aceasta să fie folosită de unii împotriva altora, din moment ce admitem că există o pluralitate de autonomii personale, construite pe principii și valori potențial divergente și chiar antagonice. Libertarii ca Murray Rothbard consideră, dimpotrivă, că autonomia personală oferă posibilitatea de a respinge pluralismul valorilor fără a ajunge prin asta automat la constrângere. Cum poate fi înțeles în maniere diametral opuse un concept fără echivoc? Explicația rezidă în înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]