1,002 matches
-
populația rurală se va reduce astfel considerabil: se presupune din nou că industria privată va furniza noi locuri de muncă și că va permite reprofilările profesionale. Constrângerile economice succesive impuse de Germania, URSS și Uniunea Europeană nu sunt de aceeași natură. Antagonismele politice pe care le generează la nivel intern nu prezintă nici ele structuri comune. Procesul de modernizare dependentă presupune apariția unor figuri recurente, fără a se putea observa însă o linearitate istorică. Având în vedere toate acestea, se pot observa
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
CAEM, pentru a moderniza mai repede aparatul de producție, apărând astfel o politică economică deloc autonomă, și facțiunile care nu doreau să răspundă solicitărilor externe și propuneau urmărirea imediată a unor obiective proprii, reînnoind legăturile economice cu țările occidentale. Un antagonism de același tip poate fi observat astăzi între concepțiile de tip maximalist și cele de tip minimalist asupra reformelor economice. Dacă partidele care adoptă o poziție maximalistă încearcă să îndeplinească exigențele Uniunii Europene, aceasta nu presupune un simplu servilism; aceste
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
naționale catolice în Polonia sau succesul Mișcării pentru o Slovacie Democrată (HZDS) și al Smer în Slovacia. Clivajul maximalist / minimalist se conturează atunci când partidele politice se confruntă în mod direct cu mecanismul de dependență. Influența unei puteri dominante poate provoca antagonisme destul de grave, generând diferențe de ritm în evoluțiile care caracterizează mai multe categorii ale populației. Apar astfel clivajele categoriale. B. Clivajele categoriale Atunci când o minoritate națională încearcă să se sustragă mecanismului de dependență potrivit propriilor sale modalități, apar conflictele cu
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
centralist, afișând atașamentul lor pentru un cadru juridic unitar. Acest clivaj e amplificat atunci când "patria mamă" este ea însăși așezată în rândul marilor puteri sau afișează o dependență mai mică decât țările în care minoritatea este implantată. În perioada interbelică, antagonismele se exprimau în acest fel, însă nu se poate constata o prelungire completă a acestora: având o existență recentă, statele Europei Centrale și Orientale trebuie încă să se consolideze; interesele susținute sunt cele centrale, iar cele ale minorităților nu sunt
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
este cazul Uniunii Democrat Creștine Partidul Poporului Ceh (KDU CSL) și al Partidului Popular Sloven. Fie că sunt provocate direct ori indirect de către procesul de modernizare dependent, clivajele observate până acum pun în joc interese economice circumscrise. Se pot forma antagonisme corolare care să aibă în vedere care referenți identitari ar trebui promovați de către partidele politice. C. Clivajele referențiale Partidele Europei Centrale și Orientale se confruntă cu întrebarea dacă modalitățile de exercitare a puterii ar trebui sau nu să se alinieze
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
Solidaritatea (AWS) în Polonia. Este interesant să observăm aici câteva variații în privința intensității clivajului postcomunist / anticomunist: înfruntările politice sunt structurate în mare parte în jurul acestui tip de clivaj în Polonia, în Bulgaria și în Ungaria; în Cehia și în Slovacia antagonismele generate de raportul cu trecutul joacă un rol mai puțin central, în ciuda faptului că anumite formațiuni își manifestă atașamentul față de moștenirea comunistă mai deschis decât în alte părți. 3. Concluzii Pentru compararea clivajelor dintre partide în Europa Centrală și Orientală
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
Rokkan și Lipset. Nu înseamnă însă că trebuie să refacem modelul de analiză. Este suficient să admitem că istoria țărilor studiate se supune unei logici aparte și scapă oricărei înlănțuiri cauzale; rupturile care o jalonează împiedică observarea unei permanențe a antagonismelor. Procesul de modernizare dependentă nu presupune formarea structurilor recurente, astfel încât să se poată degaja o omologie formală între clivajele care izbucnesc în împrejurări distincte. Fie că au un caracter direcțional, categorial sau referențial, clivajele amintite nu sunt structurate pe vreun
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
ale angajamentului ecologist al asociativului către politic. Pasarele de acest tip au apărut fără îndoială încă de la începutul transformării și este interesant să constatăm că ecologiștii angajați în politică se degajă de opțiunile manifestate de Klaus, în funcție de clivajul maximaliști/minimaliști. Antagonismul față de actualul președinte al Cehiei se manifestă de altfel sub un dublu titlu: pe principiul apărării naturii, de o parte, pe acela al angajamentului civic, de alta. Într-adevăr, o altă trăsătură caracteristică a verzilor cehi, care tinde a se
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
dar, mai grav, asupra bunelor intenții, bănuindu-ne de formalism, decadentism, demascându-ne în ședințe publice, desfigurându-l. Da, credeam în comunism ca într-o posibilă armonizare a lumii (criza mea mistică!), în dispariția războaielor, a banului, a statului, a antagonismelor sângeroase dintre rase, popoare, națiuni etc. Atrăgătoare utopie! Care n-avea nimic de a face cu torționarii culturali! Sau cu cei politici! Sau cu odioasa, criminala luptă pentru putere fie a lui Stalin sau a lui Dej (uciderea lui Pătrășcanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cuscri și cumetri), obiceiurile, anotimpurile, lucrările câmpului, numite cu vocabule puternic marcate de folclor și textele liturgice. Satul se opune ca entitate orașului, ceea ce dă măsura viziunii antitetice care structurează lirismul lui G. Dar opozițiile sunt de căutat și dincolo de antagonismul supralicitat rural-urban. Semnul major sub care evoluează poezia celui ce a scris Noi este al jalei și al nădejdii, ipostaze fundamentale ce reflectă, pe de o parte, o calitate obiectivă a satului, a „plugarilor” și „clăcașilor” aflați în robie străină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
camera biroul său. După tot necazul prin care am trecut ca să îl aduc aici. și presupun că nici eu nu voi primi o medalie de la Țar. Porfiri linse o urmă de tabac de pe buza de sus în timp ce se gândea la antagonismul ei. ă știu unde să îl găsesc, spuse el nonșalant. Îți rămân recunoascător, Katia. și ca reprezentant al statului, sunt încrezător că Țarul îți este de asemenea recunoscător. Se înclină solemn, clipind, ca și cum astfel ar fi autorizat să-i răsplătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mi voie să te întreb... Porfiri se opri. Mai bine, lasă, poate mă înșel eu. Reținerea lui Porfiri nu aduse destinderea pe care o aștepata de la Salitov. Îl privi pe celălalt bărbat cu atenței înainte de a continua: Detectez un anumit antagonism în purtarea dumitale, Ilia Petrovici? Salitov suspină adânc, asigurându-se că se face auzit, apoi se întoarse spre Porfiri cu o amarăciune cruntă și feroce în priviri. ă Îmi știu locul. Eu sunt un simplu ofițer de poliție. Dacă mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
murmură el, cu toate că era destul de aproape pentru a se face auzit. ă Nu ți-am iertat-o? Dar ce este de iertat? Porfiri vorbi și el mai așezat acum. ă Că el a mărturisit în fața mea, hâșâi Slitov cu un antagonism sugestiv. ă Nu am nicio idee... ă Studentul. Rascolnicov. M-a căutat și mi-a mărturisit mie! ă Dar eu am fost încântat că a fost așa, Ilia Petrovici. M-am bucurat că a fost în stare să mărturisească. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
omului și harul nu sunt în opoziție, ci exprimă în această abordare dinamică, dătătoare de viață, relațiile dintre Creator și creația sa. Cu toate că sunt total diferiți ca esență, Creatorul și creația trăiesc într‑o comuniune care nu numai că ignoră antagonismul încărcat de consecințe dintre libertate și har, ci consi‑ deră cu toată sinceritatea că harul divin și energiile divine alcătuiesc mediul natural al existenței umane. Exact în acest sens înțelegeau sfinții părinți rela‑ tarea biblică despre grădina raiului: ca pe
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
timp, americanizarea românilor era grevată, așa cum am menționat deja, de tendințele „antiimigraționiste” anglo-saxone, care erau provocate de balcanismul primilor imigranți, în ochii cărora imaginea românilor era deformată. Și azi pot fi observate, încă, „anume tendințe «etnocentriste», care generează conflict și antagonism, în loc să creeze unitate și înțelegere”. De aceea, cei de aceeași limbă se caută, procedând la fel cei care practică aceeași religie, sunt de aceeași etnie sau din aceeași țară. Imigranții abia veniți, dar și cei mai vechi, însă neasimilați - indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
rezistența lor antiotomană. Pe de altă parte, croații își motivau superioritatea, prin persistența statului lor timp de un mileniu. în fapt, statalitatea croată a fost numai de fațadă, iar prin autonomia internă nu au reușit să ducă o politică proprie. Antagonismele dintre cele două popoare slave s-au manifestat prin pretențiile asupra Bosniei și Herțegovinei. Criteriul lingvistic nu a fost relevant, întrucât limba sârbă și cea croată nu diferă mult. Teza naționalistă adoptată, pentru a întreține disputa, a fost cea a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sau mai multe grupuri de presiune și un partid, sau o tendință dintr-un partid, din rațiuni ideologice, fapt ce conferă grupurilor de presiune o putere asupra partidului și, prin intermediul lui, asupra statului. Această relație este favorizată de prezența unor antagonisme ideologice și sociale accentuate, de o centralizare puternică” (J. și M. Charlot, „Les groupes politiques dans leur environnement”, în Leca și Grawitz, Traité de science politique, vol. III, Presses Universitaires de France, Paris, 1985, p. 476). Ar fi fost interesant
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
simplu ar fi să consideri bun ce e al tău și rău ceea ce nu-ți aparține. Toți copiii sunt maniheiști, fără să știe. Altă metodă simplificatoare constă În limitarea percepției celorlalte grupuri la un stereotip. Diferențele culturale pot duce la antagonism din lipsa sentimentului Împărtășit de umanitate. Sunt multe popoarele care se consideră singurele „ființe omenești”, categorie din care sunt exclude celelalte etnii. În concluzie, peste modelul personal, prin participarea diferitelor tipuri de convingeri, fiecare persoană Își configurează deprinderile afective, modalitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
realtà influito significativamente sull'utilizzo "sempre più massiccio e disinvolto del lavoro degli immigrati clandestini" da parte dei datori di lavoro statunitensi: "Îl progetto del muro è stato dunque la risultante di tensioni tra le esigenze del capitalismo americano, l'antagonismo popolare nei confronti dell'immigrazione sollecitata da quelle esigenze [...] e le dimensioni demografiche e culturali che compongono, e per alcuni decompongono, la nazione" (Ibidem, p. 26). 3 Ibidem, p. 34. 4 Cfr. G. Egighian, Homo Munitus, în P. Betts - K.
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
el însuși o amplă reconstrucție/reactualizare a proiectului cultural inițiat de mentorul junimist. Altfel spus, urmărește să substituie decupajele conceptuale anterioare ale proiectului maiorescian - polarizate sub forma opoziției dintre „vechi” și „nou” (conservatori/liberali, tradiționaliști/moderniști, naționaliști/ europeniști etc.) - prin antagonismul dintre „pragmatism” (Maiorescu) și „ideologie” („formele fără fond”). Din unghiul acestui „pragmatism” evaluează Ș. nu numai succesul doctrinei maioresciene, ci și eșecurile „ideologiilor” contemporane. SCRIERI: Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi. Cultură și ideologii în România, București, 2003. Repere bibliografice: Nicolae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
reprezintă, prin categoriile de temelie, și o frână abătută asupra omului în setea sa de a converti misterele. În măsura în care stilul posedă semnificația unei depășiri a imediatului, el înseamnă și un izolator, care ne desparte de mistere și de absolut. Acest antagonism interior de finalități, al stilului, e desigur deconcertant"211. Cu alte cuvinte, singura cale prin care omul poate ajunge la revelația misterului existențial este totodată și piedica definitivă. Pe cât de revelatoare, ea este tot pe atât de izolatoare. Marele Anonim
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
francez de origine română avea să intuiască în manifestările istorice ale spiritului ceea ce va forma miezul întregii sale filosofii și care îl va determina să întreprindă o încercare de schimbare radicală a modului de înțelegere. Este vorba de un dualism antagonism prezent în însăși constituția lucrurilor și fenomenelor, pe care îl privește drept o expresie a contradicției 453. Ștefan Lupașcu așează această idee în opoziție cu o întreagă tradiție filosofică occidentală, marcată de un soi de angoasă a contradictoriului, obișnuită să
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
461 a lui Ștefan Lupașcu: "dincolo de reprezentarea fizico-matematică a fenomenelor naturale, bazată pe datele macroscopice ale experienței și țesând un fel de pânză diafană omogenă și continuă (prin intermediul infinitului matematic), țâșnește de pretutindeni un discontinuu de dualități antinomice și un antagonism contradictoriu, atât structural, cât și funcțional"462. Existența lumii pare să fie subîntinsă de un gen de ordine a contradictoriului, în totală opoziție cu modelul metafizic substanțialist 463. Cel mai puternic a alimentat această reprezentare a organizării contradictorii a realului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și până la cele mai complexe sisteme, cum este, de exemplu, sistemul neuropsihic, totul se prezintă, în opinia argumentată științific a lui Lupașcu, cu o structură duală contradictorie 466. Iar în microfizic contradicția pare să fie cea mai radicală 467. Principiul antagonismului și ideea unui nou discurs al metodei Sprijinindu-se pe această intuiție, filosoful francez de origine română își construiește teoria ontologică privitoare la structura energiei. Principiul care o guvernează este "principiul antagonismului"468. În formularea sa strictă, acest principiu afirmă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pare să fie cea mai radicală 467. Principiul antagonismului și ideea unui nou discurs al metodei Sprijinindu-se pe această intuiție, filosoful francez de origine română își construiește teoria ontologică privitoare la structura energiei. Principiul care o guvernează este "principiul antagonismului"468. În formularea sa strictă, acest principiu afirmă că un element, un fenomen, un eveniment, un sistem este posibil datorită unui antagonism intrinsec. Orice sistem energetic, spune Lupașcu, pretinde ca o condiție sine qua non a existenței sale prezența unor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]