570 matches
-
un Început șovăielnic, URSS a copleșit și a Îngenuncheat colosul nazist, zdrobind magnifica mașină de război germană. Pentru prieteni, ca și pentru dușmani, victoria sovietică În al doilea război mondial ilustra Împlinirile bolșevismului. Politica lui Stalin dădea roade, crimele-i antebelice erau aproape uitate. Victoria, cum Stalin știa prea bine, e măsura succesului. Dar victoria sovietică a fost amarnic de scumpă. Dintre toți Învingătorii din al doilea război mondial - ba chiar dintre toate țările participante, Învinși și Învingători la un loc
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
simplu. Statele est-europene aveau economii considerabil diferite. Unele erau moderne, urbane și industriale, cu o clasă muncitoare numeroasă, altele (majoritatea) erau rurale și nevoiașe. Unele dintre ele, precum Polonia și Ungaria, aveau un important sector de stat, rămășiță a strategiilor antebelice de protecție Împotriva penetrării economice germane. În altele, precum Cehoslovacia, proprietatea și afacerile fuseseră preponderent private Înainte de război. Unele țări și regiuni aveau un comerț dezvoltat, altele semănau cu părți din Uniunea Sovietică. Mai toate suferiseră serios de pe urma Marii Crize
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sovieto-bulgar ca fiind defavorabil țării sale. Era candidatul ideal pentru pedepsirea exemplară a crimelor naționaliste. El și grupul său („Grupul Trădător de Spionaj și Sabotaj al lui Traicio Kostov”) au fost acuzați În decembrie 1949 de colaborare cu mișcarea fascistă antebelică, spionaj pentru serviciile secrete britanice și conspirație cu Tito. După ce a cedat În cele din urmă sub tortură și a semnat „confesiunea” În care se recunoștea vinovat, Kostov a refuzat În fața Curții să pronunțe textul prestabilit, a retractat public declarațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Vest nu era singura prin care continentul se Înțelegea pe sine și nici cea mai importantă. Europa mediteraneană era foarte diferită de nord-vestul Europei; religia jucase un rol mai important decât politica În definirea granițelor istorice interși intrastatale. În Europa antebelică, diferențele dintre Nord și Sud, bogăție și sărăcie, urban și rural contau mai mult decât cele dintre Est și Vest. Astfel, În anumite privințe, impactul stăpânirii sovietice asupra teritoriilor de la est de Viena a fost mai mare chiar decât asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care Marea Britanie a devenit un stat social modern Își Începuse cariera publică făcând fapte caritabile În cartierele londoneze sărace dinaintea primului război mondial. Această bătrână Europă care se mișca În ritmul de odinioară, transformată de război, dar Încorsetată de rutina antebelică, avea Însă o distracție principală indubitabil modernă. Era epoca de aur a cinematografului. În Marea Britanie, publicul de cinema a atins cote maxime curând după sfârșitul războiului, cu 1.700 de milioane de bilete vândute În 1946 În cele 5.000
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sigur că vorbele lui au fost Înțelese ca o referire la emanciparea colonială și autonomia ulterioare. Circumstanțele erau favorabile. Opinia publică franceză nu era Împotriva reformelor coloniale - În Voyage au Congo (1927), André Gide condamnase folosirea muncii forțate, sensibilizând publicul antebelic față de crimele europenilor În Africa Centrală -, iar americanii aveau tendințe Îngrijorător de anticoloniale. Secretarul de stat american Cordell Hull vorbise recent În termeni favorabili despre posibila instituire a unui control internațional asupra coloniilor europene mai puțin avansate și despre autoguvernare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
randament, cu scopul de a reduce dependența de importuri În dolari din Canada și SUA. Fermierii nu aveau de ce să se teamă de o revenire a deflației dinainte de război: până În 1951, producția agricolă din Europa nu a revenit la nivelul antebelic, iar venitul fermierilor era oricum garantat prin protecția și subvenționarea prețurilor de către guvern. Dintr-un anumit punct de vedere, anii ’40 au fost o epocă de aur pentru fermierii europeni. De-a lungul anilor ’50, volumul producției a continuat să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost niciodată neglijabil. În Franța, statul s-a limitat la ceea ce a devenit cunoscut drept „planificare indicativă” - folosind pârghiile puterii pentru a direcționa resurse către regiuni, industrii și chiar produse anume și compensând intenționat malthusianismul devastator al subinvestițiilor din deceniile antebelice. Oficialii guvernamentali au reușit să exercite un control relativ eficient asupra investițiilor interne pentru că, pe parcursul acestor prime decenii de după război, legile monetare și mobilitatea limitată a capitalului internațional au Împiedicat competiția străină. Limitați În libertatea lor de a căuta venituri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tradițională nu ținea cont de plasarea produsului către grupul-țintă sau segmentarea pieței după vârstă și preferințe. De la mijlocul anilor ’50, În schimb, alegerea pe care o face consumatorul a devenit un principiu major de marketing; iar publicitatea, care În Europa antebelică Încă mai reprezenta o cheltuială minoră, a căpătat un rol proeminent. În plus, În timp ce produsele de curățat și cerealele pentru micul dejun care apăreau la tânăra televiziune comercială britanică se adresau gospodinelor și copiilor, pauzele publicitare de la Radio Monte Carlo
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au fost oarecum consolidate, ele au rămas inutil diseminate: În 1968, British Leyland avea 60 de uzine diferite. Guvernele au Încurajat activ ineficiența producătorilor britanici. După război, autoritățile au distribuit producătorilor puținele stocuri de oțel pe baza cotei de piață antebelice, Înghețând astfel un sector major al economiei În mucegaiul trecutului și penalizându-i decisiv pe noii producători, potențial mai eficienți. Luate la un loc, garanția stocurilor, cererea artificial mărită pentru orice produs și presiunea politică de a acționa În maniere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
născut din diviziuni etnice și geografice, dar și din necesitate economică. Într-un stat federal, În care locuitorii și republicile constituente nu aveau multe În comun În afară de amintiri nefericite și reciproc antagoniste, instrucțiunile uniforme impuse de la Belgrad aminteau de practicile antebelice. Topografia dificilă a regiunii favoriza inițiativa locală; mulțumită rupturii de Stalin, dictatura proletariatului În versiune titoistă nu era obligată să reproducă În detaliu fiecare eroare din traseul Uniunii Sovietice spre modernitatea industrială. Acestea erau considerațiile care determinau modelul iugoslav, și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cum puteau mai bine În lumea postbelică și Încercând să ducă din nou măcar În aparență o viață normală. și nu numai În estul Europei. În Franța, deși noile legi interziceau retorica antisemită fățișă de genul celei din viața publică antebelică, moștenirea regimului de la Vichy a persistat. Tabuurile generației următoare Încă nu apăruseră, iar comportamentele care vor fi condamnate mai târziu erau Încă acceptabile. Ca și În anii ’30, stânga nu era imună la tentații. În 1948, parlamentarul comunist Arthur Ramette
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de interes. Holocaustul evreilor a rămas În afara sferei preocupărilor publice nu numai În locuri unde existau motive bine Întemeiate pentru aceasta - În Polonia, de exemplu, sau În Austria (care, deși avea o populație de zece ori mai mică decât Germania antebelică, furnizase jumătate din personalul de pază al lagărelor de concentrare). Același lucru s-a Întâmplat În Italia (unde cei mai mulți nu aveau nimic să-și reproșeze) sau În Marea Britanie, unde anii războiului erau altminteri priviți cu mândrie și chiar cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ușor de formulat. Regimul mareșalului Pétain a fost votat În iulie 1940 de ultimul parlament al celei de-a Treia Republici franceze: era astfel singurul regim din timpul războiului care putea revendica o continuitate, oricât de neverosimilă, cu instituțiile democratice antebelice. Cel puțin până la sfârșitul anului 1942, o majoritate covârșitoare a populației franceze a privit Vichy-ul și instituțiile sale ca pe o autoritate legitimă În Franța. Iar pentru germani, Vichy era extrem de convenabil - Îi scutea de prețul instalării unui regim de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o știință constructivă, un instrument al schimbării sociale. De fapt, această orientare a sociologiei a reflectat orientarea societății înseși. Cu excepția programului comunist, cu eșecul lui, și a unor societăți subdezvoltate preocupate să imagineze strategii de lichidare a subdezvoltării (exemplul României antebelice), societatea se afla într-o dinamică rapidă, dar acesta era rezultatul rezolvării problemelor curente, cumularea lor generând o schimbare continuă, însă neproiectată. De-abia cu câteva decenii în urmă sociologia începuse să dezvolte instrumente de schimbare socială punctuală, în slujba
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pentru refacerea economiei sovietice devastate. Invazia germană distrusese terenurile agricole ale Ukrainei și cele carbonifere din bazinul Don. Erau distruse peste 30.000 de uzine și 65.000 km de cale ferată. Producția de fier scăzuse la 65% din volumul antebelic 230. Despăgubirile erau un mijloc rapid de reconstrucție și reindustrializare a Uniunii Sovietice și îi asigurau securitatea economică. Petrolul și industria din România făceau parte din acest program. Pentru a-și asigura o continuitate în relațiile economice cu România, sovieticii
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Colectivizarea nu se făcuse cum trebuie și, ca urmare, povara producției agricole căzuse pe umerii țăranilor particulari, care erau foarte puțin sprijiniți de guvern. Așa se face că în 1953, producția agricolă a fost mai mică decît cea din perioada antebelică 730. Aceste lucruri au devenit cît se poate de clare în 1952, iar în martie 1953, cînd Malenkov și-a introdus reformele economice, Gheorghiu-Dej a văzut în acestea un mijloc de a redresa economia românească. Liderii Partidului Muncitoresc Român s-
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
înspre care a evoluat gândirea autohtonismului românesc în perioada interbelică. Anii treizeci au cunoscut irumpția gândirii socio-politice românești într-o adevărată deflagrație intelectuală de extrema dreaptă. Filonul extremismului de dreapta, propunător de soluții politice radicale, este reperabil încă din perioada antebelică. Cuzismul doctrina socio-politică închegată de A.C. Cuza a cărei forță motrică era alimentată exclusiv de ideea antisemitică inaugurează discursul extremist pe scena ideilor politice românești. Însă nici această doctrină radical antisemită nu a apărut din senin, umplând ideologic un vacuum
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
critică de intelectuali interbelici, ci s-a și ramificat în diverse fire care, împletite, alcătuiau textura discursivă din ce în ce mai densă a extremei drepte. Pe lângă doctrinele deja tradiționale care erau impregnate cu idei patrimoniale ale extremei drepte, ale cărei origini coboară până în antebelic, anii douăzeci-treizeci au văzut apariția altor patru curente radicale: i) naeionescismul, în cadrele căruia s-a (de)format mare parte din crema intelighenției interbelice românești (Mircea Eliade, Emil Cioran, Constanin Noica, Mihail Sebastian, Mircea Vulcănescu etc.); ii) corporatismul, doctrina socio-economică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de compensare a gravele deficite economice. Reinventarea comunistă a soluției naționaliste a fost o manevră de legitimare politică, al cărei succes s-a datorat exploatării unor sensibilități colective larg răspândite în rândul populației. Însă, chiar dacă regimul totalitar a repus memoria antebelică în drepturi, scopul urmărit a fost ranforsarea ordinii socio-politice socialiste. Avem așadar restituirea memoriei în slujba fortificării regimului actual: memoria quo ante, status quo nunc. 3.6. De la postcomunism la postnaționalism (după 1989) 3.6.1. Cadrul politic Întreaga perioadă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]