632 matches
-
și legătura de cărți prin oraș până la cofetăria „Garofița”. Acolo mânca o „Indiană”, o „Ora 12” și bea o limonadă. Total șase lei. Îi mai rămâneau patru cu care Își cumpăra patru numere vechi din Miroir du sprint de la un anticariat. Se așeza pe banca de lângă chioșcul de ziare și citea „noutățile” din Turul Franței. Lângă el, Simeon Tabără Își scărpina fruntea și repeta cu Încântare numele marilor cicliști ai vremii: Anchetil, Altig, Vanloi... Trăgea visător din țigară și zicea: Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zisă și „Voltaire” din Țintirim. În spate purta un fel de raniță. Părea destul de goală. Greu putea convinge pe cineva de prezența discretă a ultimei sale creații intitulată modest „Scurt poem epic dintr-un roman poetic.” La „zebra” din dreptul Anticariatului, poetul, grijuliu cu propria-i posteritate, se opri pentru a lăsa să treacă șirul lung de mașini care veneau dinspre cinematograf. Profită de răgaz și aruncă o privire ceasului din turn: trei și un sfert. Peste câteva minute va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
numești această vibrație abia sesizabilă, această pașnică și tulburătoare, În același timp, ondulare a aerului. Și nici un IQ prea Înalt ca să Înțelegi ce se ascundea sub lectura complice a cărții lui Borges Moartea și busola, descoperită de Grațian Într-un anticariat din Piața Carolina. Paragrafe, pagini, cuvinte, spații albe chiar erau citite Într-un fel care le aprindea privirile și deregla pulsul. Într-o zi, gesturile precipitate, mângâierile furișate sau grăbite lăsară loc unei visări duminicale. Culcați unul Într-altul, savurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
poate. Petru era sub afiș, rezemat de perete, privind când la desen, când la Iolanda. Era un joc. Un joc care Îi plăcea. Ce-i cu afișul ăsta? a Întrebat Într-un târziu Iolanda. Nimic special. L-am cumpărat de la anticariatul din Piața Carolina. Îmi trebuia și mie puțină mobilă aici. Și de care să nu mă izbesc cum mi se mai Întâmplă uneori. În plus Îmi trebuia și mie un țel În viață... Să iei Viena cu asalt, te pomenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la forma fizică de altădată și am decorat pereții garajului cu afișe ale tânărului Bucky Bleichert din perioada ’40-’41. Propria imagine întrezărită prin ochii împăienjeniți de sudoare m-a adus mai aproape de ea și m-am apucat să răscolesc anticariatele, în căutare de suplimente duminicale și reviste cu știri. Am găsit instantanee sepia în Colliers și portrete de grup în niște numere mai vechi din Boston Globe. Le-am ținut ascunse în garaj și teancul continuă să crească până într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că oamenii bucureșteni vorbeau mai mult pe nas și câte și mai câte. Adăugă în coadă o listă năzdrăvană a tomurilor trebuincioase înălțării de cuget ce-i fuseseră recomandate și pe care le putuse până atunci procura, iar alta a anticariatelor, librăriilor și facultăților pe unde își tocise pingeaua. A fost și singurul efort universitar al lui Ulpiu înainte de a realuneca în toropeală. Căci în toropeală alunecase și, de-acolo, ținînd-o așa, cu ochii întredeschiși, picotind și dând într-o zi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nordul Europei. Stațiunea respinsese turismul de masă și nu exista aici niciun zgîrie-nori precum acelea care răsăriseră pe malul apei la Benalmadena sau Torremolinos. Orașul vechi de lîngă port fusese transformat Într-o bijuterie, căsuțele de pescari deveniseră wine-baruri și anticariate. Apucînd pe drumul care ducea la Clubul Nautico, am trecut pe lîngă o ceainărie elegantă, o casă de schimb decorată cu schelet de lemn În stil Tudor și un butic În a cărui vitrină modestă era expusă, solitară, o splendidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Înșfac și să-i arunc În rigolă, cu atît scădea riscul să mă Împiedic de ei și să cad cît eram de lat În mersul meu bîjbîit prin desișul Întunecat. Pe cînd mergeam la pas către port, trecînd pe lîngă anticariate și galerii de artă, cercetam cu privirea acoperișurile orașului. Girueta de pe biserica anglicană se ridica peste Plaza Iglesias, neîndoios cea pe care o Întrezărisem În imaginea de pe bandă. M-am oprit pe treptele bisericii, o structură geometrică albă ce reprezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
crezând c-o interesează, i-am dus într-o zi niște "cărți blestemate". Nu știa ce lucram și, ca să nu-i stârnesc vreo bănuială, am mințit-o că le cumpărasem de la un anticar. "Au curajul să țină asemenea cărți în anticariat și să le vîndă?" s-a mirat ea. Am născocit o poveste. Că-l cunoșteam pe anticar și că le scosese dintr-un dulap ascuns. "Ai dat banii degeaba pe ele, a zis ea. Nu mă interesează." Și le-a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Petersburg, din care am primit o copie rară, probabil unică (aflată anterior În posesia unui anume „Mihail Evgrafovici Hodunov“, după cum este imprimat În tuș violet pe prima pagină) de la un călător amabil, Andrew Field, care a cumpărat-o dintr-un anticariat În timpul vizitei lui În Rusia, În 1961. Este un volum de 316 pagini care conține nouăsprezece lucrări. Într-una din acestea („Crime pasionale“, scrisă În 1902), tata discută, destul de profetic Într-un sens oarecum bizar, cazuri (din Londra) de fetițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
părea, trec serbede, goale. Cafeneaua „Colombo“, cu toți acei ani ai studenției trecuți sub coloanele ei, cinematograful „București“, apoi, mai jos, „Timpuri noi“, „Gambrinus“, cu petrecerile și frumusețile risipite, „Spicul“, Cișmigiul, apoi, pe partea cealaltă, pe colț, clădirea unde fusese anticariatul de unde am cumpărat prima Biblie, deasupra redacția Vieții Studențești și a Amfiteatrului, mai apoi în sus, pe Bulevard, cârciumile „Tomis“ și „Tic-Tac“, lactobarul unde servea Tanti Rozi, cinematograful „Victoria“, magazinul Beldiman, fosta librărie a Academiei, C.E.C.-ul de odinioară, transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
celulă!). Am tocat banii la restaurantul „Favorit“, atunci deschis, continuând distracția la „Melody“. Din ce mi-a mai rămas am cumpărat o cravată de lână, „coadă de păun“, o pereche de butoni suflați în aur și o Biblie, găsită la Anticariatul de pe Bulevard, de peste drum de „Gambrinus“. Fotografiam, fascinat de aparatul primit, într-o frenezie a descoperirii Lumii. Am început cu o țigăncușă de cinci-șase ani care venea și cerșea la „Colombo“. Banii îi lua taică-su, un ins șchiop care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
curățenie. Vitrina șifonierului cu ceștile de cafea așezate într-o rână, să se vadă mai bine desenul, cristalul de pe masă care strivea un macrameu minuțios brodat, bibelourile naive așezate pe marginea studioului, cele patra volume verzi de enciclopedie cumpărate de la anticariat. Nu le deschisese niciodată, dar făceau frumos în raftul de lângă fereastră, așezat de o parte și de alta a pisicii de porțelan... Își strânse șalul de lână în jurul umerilor slabi. Peste drum, la etajul III se aprinsese lumina. Bărbatul brun
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
neglijată de ani de zile. Mi-am tuns părul proaspăt recrescut la frizeria Park Slope de pe Seventh Avenue, am închiriat casete video de la un magazin cu numele de Raiul Filmelor și m-am oprit adesea la Brightman’s Attic, un anticariat îngălat și prost întreținut, proprietatea unui homosexual flamboaiant pe nume Harry Brightman (mai multe despre el ceva mai încolo). În majoritatea cazurilor, dimineața îmi pregăteam micul dejun acasă, dar, pentru că îmi displace să gătesc și nici nu am talent pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vreodată și nici propriul cancer și moartea văzută cu ochii câțiva ani mai târziu nu au reușit să îl apropie măcar de suferința trăită atunci. După înmormântare am pierdut legătura cu familia și, până să dau întâmplător peste el în anticariatul lui Harry Brightman, pe 23 mai 2000, nu-l mai văzusem pe Tom de aproape șapte ani. Fusese întotdeauna preferatul meu și, de când era doar o gâgâlice, îmi lăsase impresia unei ființe neobișnuite, a unei persoane destinate să realizeze lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vorbe neinspirate mi-ar fi scăpat de pe buze dacă n-aș fi avut acele zece sau douăsprezece secunde pentru a absorbi șocul. Și nu mă refer numai la improbabilul fapt de a-l vedea acolo, lucrând ca angajat într-un anticariat, ci și la aspectul lui fizic, radical schimbat. Tom fusese întotdeauna un tip îndesat. Fusese blestemat cu unul din trupurile acelea de țăran cu oase mari, clădite pentru a suporta povara unui număr mare de kilograme - darul genetic al tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a spus, dar motivul pentru care nu dădusem mai devreme peste el era că stătuse în tot acest timp la etaj, unde compila cataloagele lunare pentru partea de cărți rare și manuscrise a magazinului lui Harry, mult mai lucrativă decât anticariatul de la parter. Tom nu era vânzător și nu stătea niciodată la casă, dar vânzătorul angajat avusese în dimineața aceea o programare la doctor, iar Harry îl rugase să îi țină locul până se întorcea la serviciu. Nu era o slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
obicei din a se opri la Brightman’s Attic, ca parte a rutinei zilnice. Nu cumpăra decât rareori ceva, dar îi plăcea să petreacă o oră sau o jumătate de oră înainte de a intra în tură scotocind printre cărțile din anticariatul de la parter. Pe rafturile lui stăteau înghesuite mii de volume - totul, de la dicționare epuizate până la bestselleruri uitate sau ediții din Shakespeare legate în piele - și Tom se simțise întotdeauna în largul său într-un astfel de mausoleu de hârtie, răsfoind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
înfipt un pistol în gât la colțul dintre Fourth Street și Avenue B într-o noapte înghețată de ianuarie, cine știe cât ar fi prelungit remiza. Tom însă a priceput, într-un final, mesajul, iar a doua zi s-a dus la anticariatul lui Harry și i-a spus că decisese să accepte slujba; zilele de haiducie luaseră sfârșit. Am treizeci de ani, i-a spus el noului șef, și douăzeci de kilograme mai mult decât ar trebui. Nu m-am mai culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
luni și jumătate după ce Tom începuse să lucreze la Brightman’s Attic, marele zid al secretelor s-a năruit cu zgomot. A început cu o vizită neanunțată a fiicei lui Harry. Tom era la parter când femeia a intrat în anticariat - udă leoarcă, cu apa scurgându-i-se din haine și din păr, o ființă stranie, dezordonată, cu ochii fugindu-i în toate părțile și un miros oribil, acru, învăluindu-i trupul. Tom îl recunoștea ca fiind mirosul omului veșnic nespălat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
făcut posibilă o nouă viață. A ales Brooklynul pentru că era New York și nu tocmai New York, iar șansele de a da peste vreunul dintre foștii colegi din lumea artistică erau slabe. Pe Seventh Avenue, în Park Slope, era de vânzare un anticariat și, deși nu știa nimic despre comerțul cu cărți, devălmășia de vechituri care constituia magazinul era pe gustul lui. Dombrowski i-a cumpărat întreaga clădire de patru niveluri și așa a luat ființă, în iunie 1991, Brightman’s Attic. Ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-mi cer scuze pentru că îi vorbisem atât de aspru, dar îmi închisese telefonul după treizeci de secunde. Acum o s-o sun din nou și de data asta n-o să mă opresc din rugăminți și pledoarii până nu lămuresc complet lucrurile. Anticariatul se găsea la cinci cvartale și jumătate distanță de restaurant și, în timp ce mergeam încet pe jos pe Seventh Avenue în aerul blând al după-amiezii de mai, am continuat să vorbesc cu Tom despre Harry, odinioară Dunkel de la Dunkel Frères, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
până acum, aceleași scânteieri rizibile, aceleași comicării dezlânate și întorsături pseudohistrionice și, una peste alta, a trebuit să recunosc că eram impresionat de acest pungaș cu cap de dovleac. Era, poate, un pic obositor, dar nu dezamăgea. La plecarea din anticariat, îi invitasem deja pe Tom și pe Harry la cină, sâmbătă seară. Când am ajuns înapoi acasă era puțin trecut de ora patru. Gândul la Rachel încă mă chinuia, dar era prea devreme ca să o sun (nu se întorcea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
veneau de la Mama Frumoasă Perfectă și nu numai că nu schimbase niciodată vreun cuvânt cu ea, dar nici măcar nu știa cum o cheamă. Femeia locuia într-o clădire de cărămidă dintr-un cvartal aflat la mijlocul traseului între apartamentul lui și anticariatul lui Harry și în fiecare dimineață, pe drumul spre localul unde lua micul dejun, o vedea stând pe treptele clădirii cu cei doi copii, așteptând sosirea autobuzului galben care îi ducea la școală. Era remarcabil de atrăgătoare, după spusele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu rotile de parkinson, biata femeie. Nu pot să-ți spun cu ar reacționa, dar până la urmă s-ar putea să-i placă ideea. Și mai e și Rufus. NATHAN: Cine e Rufus? HARRY: Tânărul care lucrează la casă, în anticariat. Jamaicanul înalt, cu pielea creolă și boa roz. Acum câțiva ani, când l-am găsit, plângea de sărea cămașa pe el în fața unei clădiri din West Village și l-am adus acasă cu mine. De-acum, aproape că l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]