755 matches
-
în interiorul căruia nu încap negocierile, opțiunile, refugiile. De aceea, este potrivit să privim tragedia ca pe un veritabil război. Singura ieșire dintr-o situație tragică rămîne cea (auto)destructivă, ieșire similară, la rigoare, sfîrșitului stărilor de beligeranță în general. Tensiunea antinomică atinge valori atît de înalte în ambele contexte, încît "rezolvarea" conflictului constă, invariabil, într-un gest unic de distrugere, (eradicare, pulverizare), fie a întregului decor de derulare a faptelor, fie a cauzei inițiale a unei astfel de încleștări insolvabile. Sublinierea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Catherine îl descoperă după Heathcliff, fiind fascinată și de el!), dimpotrivă, sugerează stabilitatea lumii civilizate, societatea echilibrată, menită să dea siguranță și încredere individului. Simbolic vorbind, conform aceluaiși registru psihanalitic, el devine ego-ul/ supraego-ul (eul/supraeul) freudian. E exact reprezentarea antinomică a lui Heathcliff. Așadar, Cathy nu oscilează propriu-zis între două iubiri la fel de puternice, cît între două personalități, între doi poli tipologici pe care nu și-i poate asuma integral nici în teorie. Identitatea ei se disipează în acest perpetuu "balans
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de Irina Tănăsescu, și în română, la Humanitas), intitulată Descartes' Error. Emotion, Reason, and the Human Brain/Eroarea lui Descartes. Emoția, rațiunea și creierul uman. Eroarea" lui Descartes trebuie spus de la bun început este dualismul ideologic și conceptual (nu rareori antinomic, cu mici valențe oximoronice chiar), practicat de filozof, dualism pe care se întemeiază o întreagă tradiție epistemologică (greu recognoscibilă, de altfel, astăzi, dato rită supralicitării, drept "carteziană"). Tradiția menționată a dus în psihologie și, prin iradiere, în neurologia de pionierat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
descind prin regresie mentală într-un trecut dramatic și traumatizant, care își pune amprenta asupra prezentului. Notabilă prin forța narativă și prin integrarea în tradiția prozei scurte fantastice românești este nuvela Muntele și treisprezecele. Totul se clădește pe o realitate antinomică, pe dualități multiple: munte-oraș, natură-om, prezent-trecut, birocratismul și lipsa de credință a orașului față de lumea plină de mituri și credințe a ruralului românesc. Treisprezece țărani vin la munte să cosească în urma unei înțelegeri scrise, care în cele din urmă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287672_a_289001]
-
publice naționale ar apăra suveranitatea națională clasică, reunind în jurul convingerilor și izolării lor categoriile sociale cele mai ostile construcției europene. Marele merit al construcției europene este acela de a fi prezentat identitățile naționale și proiectul federal ca fiind complementare, nu antinomice. Hegel considera acest lucru imposibil pentru că în viziunea lui, fără război statele ar muri fără să se recunoască: războiul asigură statelor "sănătatea morală (...) așa cum vînturile împiedică putrezirea apelor lacurilor"27. Kant spera, dimpotrivă, ca prin cooperare să se ajungă la
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
al acestui început de primăvară. Tată și fiu, într-o continuitate firească și zbuciumată prin datele naturii și prin capriciile istoriei, Alexandru Țipoia și George Tzipoia demonstrează că vigoarea creației, rectitudinea morală, substanța spirituală și libertatea limbajului nu sînt realități antinomice și, cu atît mai puțin, date ireconciliabile în constituția aceleiași prezențe artistice. Textul care urmează, scris cu prilejul expoziției de la Mogoșoaia, este perfect valabil și acum cînd cei doi artiști și-au început, la Cluj, un amplu traseu transilvănean care
Țipoia și Tzipoďa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10813_a_12138]
-
el are treburi importante de rezolvat și cu țuica în nas mai tare le încurcă. Apoi s-a pornit încet, tot cu mîinile la spate și a cotit-o pe ulița din dreapta bisericii” (p. 33). Un alt dublet aparent tradițional antinomic, (după vis/realitate și viață/moarte) transformat de Pavel Șușară într-o zonă de continue interferențe este viață/literatură. Literatura și viața sînt privite în proza lui Pavel Șușară ca fețe ale aceleiași oglinzi, iar trecerea dintr-o parte în
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
povestesc de holocaust jucînd șotron, călărind o rață de lemn, învîrtind cheia în butoniera unei manșete - oricum nu înțelegi. sînt fel de fel de holocausturi pe lume - ce-mi place mie detașarea cu care vă exasperez". Putem stabili astfel textura antinomică a discursului, compoziția lui lejer întemeiată pe contraste. E deopotrivă un exercițiu liminar de sinceritate (autenticitate a subiectului liric) și un omagiu adus existenței ca o sumă de factori cărora imperfecțiunea firii umane le percepe fatalmente dizarmonia, permanenta tensiune ce
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
sunt relevante în acest sens. Receptarea operei lui Góngora de-a lungul secolelor s-a aflat, și ea, sub zodia barocului pe care l-a ilustrat pe deplin. În timpul vieții poetului, reacțiile cititorilor au fost cum nu se poate mai antinomice, pendulând între admirație și negare. Aderarea fără rezerve și respingerea anihilatoare erau ecoul trezit de o operă a dualităților (caracter cult și popular, registru sublim și burlesc, frumusețe și urâțenie, lumină și întuneric etc.), în forme insolite. Ea ilustra o
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]
-
este, în fond, obsesia "bucuriei (plăcerii) care este și durere, durerea care e și bucurie (plăcere); liniștea care neliniștește și neliniștea care liniștește" (p. 37). Din această cauză și independent de voința autorului, între cele două părți ale cărții, anunțat antinomice - nu există diferențe. Impresia este de "șantier" - scrisul ca un atelier de observație continuă, de descifrat semnele lunii, ale vieții însăși, mai puțin capabil de a structura o realitate. Nici nu poate. Așa cum același gând poate liniști și neliniști în
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
săi: Dana Borsan (București), Christoph Lieske (Salzburg) ori Anthony di Bonaventura (Boston). Un tușeu deopotrivă elegant și eficient, o abordare decentă, cuviincioasă, fără puseuri destabilizante, o frazare turnată pe logica principiilor simetriei și ale cvadraturii clasico-romantice, dar și pe legitățile antinomice desprinse din gândirea filosofică germană, au condus la recompunerea unei partituri dificile tocmai datorită complexității sugestiilor compoziționale: expresia lapidară, concisă, stilul concertistic sobru, concentrat (din prima parte); discreția, chiar intimitatea de tip "Schwermutt" (din partea mediană); atmosfera dansantă, stenică, uneori spumoasă
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
inima deschisă. Indiferent de efort și indiferent de costuri. Mi-am zis că, așa cum Valea m-a schimbat în bine, la fel trebuie să fac și eu pentru ameliorarea imaginii ei șifonate”. Nu știm sigur dacă se poate valida perechea antinomică șifonatangelic, dar putem cădea de acord că buna orientare a politicienilor spre ce are nația mai consistent - or, cultura e o chestiune de cursă lungă, adică de consecvență - îi diferențiază pe edili. Dacă amfitrionii noștri și-au propus ca obiectiv
Valea Jiului, altfel by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4621_a_5946]
-
academice este mult prea importantă pentru a nu fi discutată cu toată seriozitatea. De curând în revista "22" Alina Pippidi Mungiu, Mihaela Miroiu și Andrei Cornea au dezbătut chestiunea cu inteligență, uneori prea temperamental atunci când s-au situat pe poziții antinomice. Fostul președinte al Academiei, care a fost și președintele comisiei ministeriale, a intervenit și el în discuție în "Ziua" combătând noul regulament promovat de minister, socotind că pentru umaniști obligația de publicare în reviste cotate ISI este absurdă. Atât Andrei
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
poeziei. Firește un asemenea demers nu este în măsură să exorcizeze răul ( existențial), dar poate până la un punct să îl explice și, eventual, să-l facă mai suportabil. Într-un fel, întreaga lirică a acestui volum se poate subsuma binomului antinomic prezență absență. Fapt explicabil pentru un scriitor obligat ca noi toți în epoca de rapide transformări, adesea contradictorii și maximă relativitate a postmodernității, la o vîrstă la care trecerea timpului începe să conteze. În plus, prin stabilirea sa la Paris
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
și bunul simț este dublată de o alta: cea născută din conștientizarea trecerii ireversibile a timpului și a despărțirii definitive de cei care, cîndva, i-au fost poetului companioni de drum în viață. Și aici acționează o lege a dubletelor antinomice, nașterea fiicei scriitorului ( prezența) fiind simultană cu moartea bunicului ( absența): "În ziua cînd s-a născut fetița mea Ana/ a murit bunicul meu Iacob/ întîmplarea/ a recurs la formula mediocră/ a falsei simetrii doar că/ viața și moartea se înghesuiau
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
nervii la pămînt", într-un "colaps fizic și psihic", după expresia lui Thomas Mann. Pe un atare background a apărut, în 1918, volumul Declinul Occidentului al lui Oswald Spengler, care își propunea a soluționa raportul dintre cultură și civilizație, raport antinomic în concepția autorului, cu dramatice consecințe asupra evoluției societății. O proliferare a unei rațiuni utilitare, mărginite, a dus la exagerarea importanței acordate industriei și mașinismului, precum și tipului uman corespondent, cel al "omului șofer". Tehnica întrupa astfel o erezie a raționalismului
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
a ajuns din urmă cu un tren privat închiriat în acest scop cu ușurința și înclinația spre risipă cu care-l exasperase dintotdeauna pe Liovocika al ei. De-a lungul ultimului an, până la acest sfârșit, Jay Parini recompune un portret antinomic al lui Tolstoi - între idealizare și demitizare - alăturând mărturiile celor care i-au stat cel mai aproape: Sofia Andreevna, secretarul Bulgakov, primejdiosul Certkov, medicul Makovițki. Întrerupte în răstimpuri de însăși "vocea" lui L.N. (Lev Nikolaevici), recepționată însă indirect, prin fragmente
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
vor reține ceva din operele literare. ("O operă este cu adevărat o operă sau este ceea ce fac alții dintr-însa, ceea ce vor să creadă despre ea?") Și aceasta judecată se referă, firește, si la operă să. Referindu-se la relația antinomica stiintă-literatură, consideră că "a face literatura înseamnă a îndeplini o funcție. Formă sub care se prezintă actualmente literatura este insuficientă. Imaginația nu poate să nu continue să funcționeze... Pentru moment, cîmpul de explorare al literaturii mi se pare închis și
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
Aceasta fiindcă spre deosebire de înnoitorii abuzivi (gen Marinetti) ei nu practică estetica negativității ci îmbrățișează, pornind de la o dominantă comunicativă, felurite viziuni, categorii stilistice progresive. Oare Blaga, de regulă expresionist, nu practică și un anumit simbolism, făcînd abstracție de strictele încadrări antinomice? Apoi cum să ignorăm ce devine simbolul la Bacovia. Într-o poezie referențială (e vorba de Decor) subtitlul mecanism contrastiv nu mai recurge la simboluri. Poetul izolează vizual prin două culori o schimbare de orizont. "Copacii albi/ Copacii negri/ Stau
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
o calitate estetică incontestabilă, ținînd loc de raționamente și dovezi logice. Cauza acestei parade retorice ține de mecanismul gîndirii lui Berdiaev și de sursa certitudinilor sale. Sursa stă în adevărul creștin revelat, iar mecanismul stă în pendulările dihotomice între termeni antinomici. Să începem cu sursa certitudinilor sale: filosoful rus are o teorie de care nu se îndoiește defel și pe care o consideră atît de irefutabilă în adevărul ei, încît, pe bună dreptate, nu mai simte nevoia să o demonstreze. Teoria
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
în această proză de început e compusă din bunici, copiii și nepoții lor (Ortansa și Tololoi, nepoata Lilli orfană de mamă și soția lui Tololoi, Mary, plus, evident, nepotul Mirel). Mirel, un adolescent cu personalitatea încă neformată, oscilează între pulsiuni antinomice, de cruzimi nemiloase și duioșii puerile. E, evident, un adolescent bîntuit de căutări erotice, năzuind spre izbîndă carnală, cum, de fapt, își ascunde infantilismul, prin comportament voit cinic și răutăți crude intens cultivate. Obiectul ironiei sale constant sălbatice e unchiul
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
în gura mea, dacă mai pun eu vreodată piciorul p-aci!» Zice și pleacă, iar peste o lună vine la ședință ignorându-ș i legatul.” (pp. 522-523) Simt nevoia să mai stărui câteva clipe asupra titlului. Niculae Gheran nu-l gândește antinomic. Demarcația nu-i una severă. O spune chiar el. Unii dintre drepți dezamăgesc irevocabil. Alții, de la care n-ai ce aștepta, se dovedesc de o noblețe aiuritoare. Judecat de sus, raționamentul pare fragil. Exemplele din carte, însă, sunt greu de
Oborul pentru totdeauna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5722_a_7047]
-
l'univers repose sur le Son" (Alain Daniélou, citat înserat ca motto al studiului Considerații asupra unei "muzici atemporale", elaborat de Corneliu Dan Georgescu și tipărit în volumul la care facem referire). Congruența unor repere estetice, fie ele complementare sau antinomice, o preocupă constant pe Speranța Rădulescu, etnomuzicolog deosebit de mobil și constructiv, de data aceasta în sfera globalismului muzicologic: Estetica muzicii la plural. Câteva reflecții grăbite, eseu ce survolează plaja unor criterii și atitudini estetice vehiculate pe teritoriul așa-zisului sat
Un alt fel de manual by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8611_a_9936]
-
de exemplu, sau doar una dintre componentele sale, artistul îi deconspiră alcătuirea modulară și împinge analiza pînă la completa lui fărîmițare, dar, în același timp, el sugerează și mecanismul construcției, coeziunea elementelor și imensa lor putere generativă. Această situare aparent antinomică, a cărei acțiune se exercită concomitent asupra formei, poate fi percepută în toată anvergura sa deopotrivă în pictură și în sculptură. Pictura este, de fapt, o demonstrație de constituire și de uzurpare a imaginii, de exacerbare a detaliului constitutiv și
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]
-
urmare, moartea se arată pururi prezentă în viață, după cum în moarte răspunde mereu la apel viața, extincția nefiind o renunțare la viață, ci o dramatică îndărătnicie a impurității ei. Incapabil de-a se detașa de unul din cele două medii antinomice, poetul se zbate între ele, cu simțămîntul de-a fi urgisit de amîndouă, găsind o vagă alinare în trecerea de la unul la altul: "respir cu plămînii altei lumi între zidurile astea vechi" ( fundătura homer). Agasat de enunțurile speculative, excedat de
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]