680 matches
-
Congres al Academiei româno-americane, care a avut loc la București. Au participat: Mihai Șora, Andrei Pleșu, Marian Papahagi, Tiberiu Avramescu, Ana Lupaș, Ion Bogdan Lefter, Anca Oroveanu și autorul acestor rânduri. Cu acest prilej, Andrei Pleșu, recunoscând că... va fi antipatic, a denunțat în termeni preciși și energici pericolul unei inflații a rezistenței. Reacție oportună și bine justificată. Categoriile acceptabile sunt: a. atacul direct la putere; b. solidaritatea cu cei ce au atacat direct puterea; c. atacul indirect; d. exilul interior
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Acesta are de partea sa calități mai curând iritante: o anume notorietate, numele său circulă în presă, la radio și TV, el este adesea publicist, autor sau profesor de mare audiență etc. Motive suficiente ca să umbrească, sau să devină chiar antipatic, să treacă drept corp străin etc. Partidul, pe de altă parte, are (sau ar avea) nevoie și de aceste nume de circulație, care-i dau prestigiu și o evidentă publicitate. Și atunci, în conștiința unui astfel de intelectual, apare dilema
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
chiar imposibilă, orice restitutio in integrum. Pentru cei ce și-au dat seama de acest proces dureros și ideal vorbind nedrept, a fost un moment extrem de dificil. Imposibil însă de rezolvat altfel, pe plan moral și intelectual, decât prin luciditate, antipaticul spirit critic și analiză strictă, rece, rațională, riguros documentată. Dar este o terapeutică eficace doar pentru o categorie foarte restrânsă. Pentru restul populației reprimate, tenacitatea reprezentărilor de toate tipurile ale vechii Românii a produs un blocaj definitiv și profund tragic
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
superficialității critice. Ea ajunge inevitabil unde îi este locul: la coș. Sunt deci integral de acord că munca aridă de bibliotecă, fișele dacă vreți, efortul sistematic de longue haleine reprezintă o necesitate culturală vitală, absolută, oricât de obscură, obositoare și antipatică ar fi. Din păcate, acest stil n-are nici un succes la noi. Problema se pune mereu în termeni fundamental culturali: avem nevoie de mari lucrări de referință, culegeri de traduceri esențiale, sinteze de bază. Deocamdată, noi avem și cultivăm doar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
expresia directă a spiritului critic, militant și activ, prin toate formele dezbaterii intelectuale inconformiste și neinstituționalizate. Mai întâi ca potențialitate și apoi ca act, ca să ne exprimăm în termeni oarecum pedanți, aristotelici. Eroul alternativ Personajul acesta, evident incomod, în general antipatic și neconformist, suspect prin definiție oficialităților de orice categorie, trebuie privit cu oarecare atenție. Are multe defecte, dar și o calitate capitală esențială: el și numai el este creatorul și animatorul culturii alternative, sub toate regimurile politice, activ și ireductibil
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
voluntar antrenor de marxism (cazul Constantin Noica) este un gest perfect scuzabil, deși oferta colaboraționistă este evidentă. Dar exact același colaboraționism și încă în forme mult mai banale, benigne este refuzat cu indignare și cu mari exigențe rigoriste unor numeroși antipatici, anonimi și obscuri. La fel, gestul de a scrie articole de pură propagandă comunistă în care nici autorul lor nu credea un cuvânt (vorbim și în calitate de martor direct la evenimente), texte pe care nu ezităm să le numim abjecte, despre
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
-ului, când, orbit de o ură aproape patologică împotriva celor doi președinți Bush, a dat pe post false documente privind serviciul militar al lui Bush-fiul; Theresa Heinz, soția lui Kerry, a devenit dintr-un personaj „mai altfel” o figura foarte antipatică, datorită unor comentarii arogante privind-o pe Laura Bush ș.a.m.d. Piramida priorităților electorale stabilită de analiștii politici s-a dovedit și ea un pocinog - războiul din Irak a fost doar a patra preocupare a alegătorului american, în timp ce valorile
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
dealuri , dar iarnă știa să se bucure de imensitatea aceea imaculata a zăpezilor de la munte, fără a avea nevoie de compania cuiva. Când revenea acasă în camera ei, imaginația îi devenea și mai viguroasa și începea să scrie. Îi era antipatica narațiunea la persoana I și cu cât se ferea mai mult să se dedubleze, cu atat mai greu îi era să scrie la persoana a III-a. Românele ei preferate aparțineau mării literaturii ruse sau franceze și erau cât se
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
bolnavă de obsesii religioase, deschiderea cerului, ploaie de foc, amenințare divină. Dar, desigur, nu s-a întâmplat nimic din toate acestea . În ce mă privește , nu eram nicidecum în pericol de a comite păcatul capital, deoarece proful îmi era destul de antipatic. Și am devenit foarte priceputa în a dovedi că nu eram decât o victimă docila a societății contemporane. Mi-am descoperit noi calități, o inventivitate care se manifestă adesea în priceperea de a minți cât mai credibil posibil, în a
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Trebuie să nu mai crezi cel putin că există și bucurii intime în viață. Nu era deloc simplu...Nu-și acordase suficient timp pentru a descoperi cine este ea de fapt. Nu mi-a plăcut nimic, nimic... Oamenii îmi erau antipatici, clădirile mă ”enervau”, gropile acelea imense mă scoteau din minți , iar mizeria mă făcea să urlu...Un cetățean ceva mai amabil mi-a indicat direcția în care se află hotelul, iar eu mergeam, mergeam și nu vedeam nimic, niciun hotel
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Dar cum se va rezolva în mod convenabil susținerea clerului, dacă aceste venituri vor fi abolite? Dar cel puțin clerul să încerce, o repet, să diminueze motivele de bârfă. Să nu fim meschini. Să nu fie tarifele ocazie de discuții antipatice între preoți și laici. Să ajutăm poporul să înțeleagă, prin modul nostru de a discuta, că este vorba de o pomană pe care noi o cerem și pe care o primim. Dar toate aceste observații ne impun să considerăm o
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
n-am mai trimis niciodată manuscrise la edituri, pînă anul trecut. Îmi pare sincer rău pentru Liviu (Antonesei n. red.), lucru pe care i l-am spus și lui Sântimbreanu (știi că am un talent grozav de a mă face antipatic din prea bune intenții; dar cei de la ALBATROS m-au primit curioși și oarecum entuziaști se pare că le-a plăcut manuscrisul; care, desigur, o să apară cu totul altfel!). [...] De-ale editurilor, desigur. Numai că nu e corect, nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
emoționantă pentru mine, povestea noastră fiind periculoasă uneori, psihic vorbind. Aveam nevoie de ea, se anunțase, mai ales că sînt destul de enervat de cîțiva filistini de la școală. Nu știu unde mi voi găsi locul, dragul meu! În toate aceste școli am devenit antipatic unora, în special celor care nu știu nici să scrie corect și eu nu mă pot abține să nu le-o spun. Nu admit să pun limba română pe planul al doilea! Și nu suport să se exagereze ceva pe seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
față la convorbiri. Apoi Hitler l-a însoțit pe Carol până la automobil, luându-și rămas bun. O companie din garda personală a lui Hitler a dat onorul. Peste ani, Mihai îl va caracteriza pe Hitler ca fiind un personaj „ungemütlich” (antipatic, neplăcut). Carol s-a înapoiat pentru moment la München, apoi a plecat să-l viziteze pe vărul său, principele Ernest de Saxa, la castelul acestuia de lângă Dresda. Duminică, 27 noiembrie. Carol și Mihai sunt întâmpinați, la trecerea graniței din Cehoslovacia
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
el. niciodată. A.B.Astăzi știți de ce? V-ați redescoperit? După moartea lui Nichita Stănescu, abia atunci, am descoperit unicitatea. Astăzi, aș prefera un sfert de oră de conversație cu Nichita, decât săptămâni întregi de coabitare cu un alt coleg antipatic, de la care nu ai ce învăța și nu-ți poate oferi nimic. Nichita avea o generozitate imensă, și chiar dacă uneori, să spunem, mai cădea și el în lucruri mărunte, meschine, insignifiante, reușea apoi printr-o vorbă frumoasă, printr-un gest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Dunării, cu sugestii de acuarelă, mă proiectau într-o vîrstă a inocenței. Cea de a doua zi a Crăciunului aducea indiferență în sufletele paznicilor și curățenie pe trupurile noastre. Cînd mi-am reluat munca, am încercat un sentiment nou față de antipatica mea roabă de tablă ruginită. În după-amiaza aceea, am iubit-o, așa cum bogații își iubesc piscina sau băile lor de marmură, cu jacuzzi și aer condiționat. Eram posesorul de necontestat al unei senzualități deviate grotesc". Înduioșătoare și de mare cruzime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
însă de muncă nu erau scutiți. Cărau toată ziua cu spinarea lemne și cărămizi de la debarcader sau dezghiocau semințe de sorg, o treabă mai nesuferită ca toate. Lucrau ceasuri în șir în frig, stînd în picioare, și frecau măturile acelea antipatice pînă le sîngerau palmele. Vindecarea unor maladii grave prin chinuirea trupului nu era un concept nou, însă administrația lagărului îl aplica pe scară largă și, din punctul ei de vedere, cu bune rezultate. Zub nu se plîngea. Supunerea corpului față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a arunct o privire de control am înțeles că eu constituiam elementul deranjant - motivul pentru care conversația asta nu putea să mai dureze prea mult. Din momentul în care au realizat că îi analizam, cel care îmi era cel mai antipatic mi-a aruncat genul de privire „Cine mă-ta te crezi?“ și am auzit termenul „pulache“ - dar nu sunt sigur în legătură cu cine. Fețele lor dure-destinse aproape fără urmă de coșuri, tunsorile moderne gen perie, mâinile ușor tremurânde din cauza medicației, atitudinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în fapt, nu era decât o formă directă de minciună reportericească, scriitori de diverse vârste și concepții erau trimiși „pe teren”, unde trebuiau să descopere „figuri și realități” avântate ale „noii noastre realități socialiste” etc. Tita ne-a devenit iute antipatică, nouă, celor din „grup”, ce viețuiau mai mult în biroul de poezie, nici unul dintre noi nu era angajat al revistei, cu excepția lui Nichita, „redactor II”, de fapt, corector, și apoi, prin ’62-’63 parcă, Matei, la secția critică - Cezar, Grigore
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
știu că un „mare talent” ca Nichita e întovărășit de „amici” de tipul lui Chibici Râmneanu al lui Eminescu, inși din aceeași generație biologică, tovarăși de libațiuni la birturi de categoria a doua, visând, probabil, „zorii” unei celebrități din ce în ce mai problematice... Antipatică, nu știu exact de ce, poate că venea din „activul UTM” sau pentru că se ocupa cu „treaba” doctrinară, ce nu avea legătură cu literatura „pură” etc. Dar antipatia noastră s-a accentuat când am aflat printr-o indiscreție a unuia dintre
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fost angajat la Serviciul de Presă al Ambasadei Americane, or, se știa că pentru a fi „acceptat acolo”, era obligatoriu să primești aviz favorabil în „altă parte”, adică la MAI, la „Interne”. În al doilea rând, ceea ce îl făcea „suspect”, antipatic în ochii multora era faptul că, deși regimul comunist îi maltratase tinerețea - șapte ani! -, el, cu o ciudată promptitudine, își „confecționase” o viziune estetică și ideologică ce justifica și sprijinea marxismul și chiar și „marxismul aplicat, real”, adică regimul comunist
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
răspunde, ascultă, discută politicos. Isus își pune sec preopinenții la punct. Dintre acești doi magiștri ai Antichității, care ne-au înflăcărat imaginația, condamnați la moarte și unul și celălalt, pentru fanfaronadă și impietate, de către un tribunal de concetățeni, cel mai antipatic nu este, cu siguranță, perspicacele petrecăreț din Banchetul. Scheletul narativ a căpătat cu timpul, consistență și culoare. Cu atât mai bine pentru noi dacă spiritul popular l-a înfrumusețat cu bonomie, cu prospețime și suavitate, și dacă Părinții și doctorii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tău, după miros, după accent, după pipăit, nu se mai confundă decât în moarte. Comunitate este numele dat astăzi acestui noi-pielea. Un zid de opt metri înălțime, plin de senzori și de captatori electronici constituie o anvelopă cutanată mai curând antipatică și moralmente contestabilă. Această aversiune ne face onoare, după cum a da drept de cetate legilor naturii expune ororii. Nu viața face legea. Dar oare cel mai rău lucru, pentru o cultură ca și pentru un individ, nu este acela de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
da o înaltă idee despre capacitățile comunicaționale din baștinalul nostru. Eu, dac-aș hi dictator luminos, având de partea mea și armata, și popolul, m-aș mulțumi cu doar două decizii salvatoare, sugerate mie cândva de Cato cel Betran și Antipatic: Praeterea censeo, securitatem et Nomenklaturam delendus esse. Căci nihilizarea secilor curiști și a Nomenclatorilor Bolșevicioși or descătușa forțele vii, energiile numeroase, viul entității valahicești, și arheul Neamului nostru ar zburda cu miei pe miriștile timpurilor noastre. Vorbe-n vânt. Sociologul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pentru a reclama scrisorile din timpul logodnei ei și testamentul lui Vintilă, lăsat la plecarea în Moldova, pe care le confiscase, ca hârtii politice, poliția secretă din București. [Pe când noi petreceam ziua de 4 mai într-un chip atât de antipatic, la Florica etapa germană asista la serviciul religios organizat de Gheorghiu la mormântul tatei. Guvernul militar din București refuză să îngăduie pe oricare membru al familiei să meargă cel puțin pentru câteva ore în acea zi acolo - dar, cu lipsa
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]