695 matches
-
așează, și cei doi căței pot în sfârșit să se cocoațe și ei pe scaunele lor. Spune "dumneata" soției și copiilor, îi înșiră celei dintâi tot soiul de răutăți politicoase și cuvinte sentențioase moștenitorilor: ― Nicole, dumneata te arăți suprem de antipatică ! Și fetița e gata să plângă. Asta se și urmărește. Azi dimineață băiețelul era foarte excitat de povestea cu șobolanii. A vrut să spună ceva la masă: ― Nu se vorbește de șobolani la masă, Philippe. Îți interzic pe viitor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nou? îmi aruncă Zach fără să-și ia ochii de la șosea. Ești obsedată. E-al dracu’ de ciudat. În sfârșit, vorbea și Zach cu mine. Era o mică victorie, după ultimele zile. Totuși, era oare nevoie să fie atât de antipatic? Câteodată, newyorkezii sunt puțin cam prea direcți pentru o fată cuminte ca mine, chiar și pentru una care știe că-i, probabil, mai degrabă curvuliță decât cumincioară. —Iepurașule, aș vrea să nu-mi vorbești așa. Nu-i prea romantic, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
rapid visul avut mai devreme, și, dacă vorbele șefului departamentului de achiziții n-au sunat exact ca prima dată, motivul a fost că nu doar în viața cu ochii deschiși, cuvintele pe care le spunem depind de dispoziția de moment. Antipatica și complet deplasata referire la o ipotetică sinucidere prin foc a avut totuși meritul de a aduce gândul lui Cipriano Algor la statuetele de lut lăsate la copt în groapă, și, imediat, pe căi și cărări ale creierului imposibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu totul diferit de... Se oprește brusc în clipa în care ușa se dă în lături și intră cu pași mari un tip în jur de treizeci de ani. Are părul negru, în curs de chelire, poartă un costum destul de antipatic și are în mână un pahar de plastic cu cafea. Of, Doamne, nu pare să aibă în el nici un gram de prietenie, nici cât negru sub unghie. Îmi doresc brusc să nu fi venit. — Așa, zice încruntat. Nu am toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
suma cu care venise-n Paris, cu 50 de ani În urmă. „Imaginați-vă! Am trăit 50 de ani, gratis!”... Cu inteligență scrie Pleșu, despre critici: „Se poate Întîmpla ca la un moment dat, criticul să și devină lui Însuși, antipatic! Dintr-o asemenea criză, critica nu poate ieși decît consolidată: fie pierzîndu-și, definitiv, un fals aliat, fie cîștigînd, irevocabil, un aliat autentic. Ar fi salutar, prin urmare, ca din cînd În cînd, criticii să se dea singuri În judecată: În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
a dreptul emoționantă. Tipul din spate îl bate pe umăr. Situația devine puțin cam stranie. Cine e acest bărbat? —Rebecca, șoptește Davey, ca și cum mi-ar fi citit gândurile, el e Jake, salvatorul meu. Datorită lui sunt aici. Jake îmi devine antipatic instantaneu. El e cel care l-a convins pe Davey că e alcoolic, deși n-are nici o legătură cu toate astea. A profitat de slăbiciunea lui pentru a-l atrage în această congregație din care nu se mai poate scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tipele se uită lung după Jake, însă el nu pare prea conștient de atenția care i se acordă. O fi atât de obișnuit cu asta, încât i se pare ceva normal. În ceea ce mă privește, nu-mi mai e așa antipatic, însă nu mă pot abține să nu mă uit la el cu o ostilitate surdă, bine mascată. Poate că e din cauză că arată mult prea bine. E o adevărată încântare să te plimbi alături de un tip așa de chipeș, însă cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe hol să se hidrateze și la întoarcere se dovedi hotărâtă a-l scoate pe acesta din starea de indiferență. Se suci și se răsuci pe scaun, apoi atacă din nou: - De ce vă uitați mereu pe geam? Dacă vă sunt antipatică, spuneți-mi! - Nu doamnă, stați liniștită, ce motiv aș avea? - Știu eu?! Dar de ce nu stați de vorbă cu mine? Ce, sunt urâtă, sau ce am? - Doamnă, mă scuzați, dar eu vreau să mă odihnesc! Evident enervată de insensibilitatea lui
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
se Întâmplă să-mi fie vreunul atât de nesuferit, Încât să nu-l folosesc. Totuși sunt câteva, care nu-mi plac de loc: ,,insolvabil,, de exemplu, Îmi aduce aminte de profesoara de chimie din liceu, care mi-a fost tare antipatică. Sau: ,,valoare,, care este folosit până la saturație În economie. Sau: ,,infinitezimal,, care mi se pare un atentat la cuvântul ,,infinit,, și ar mai fi și altele de care nu-mi aduc acum aminte. Ghetoul nostru a rămas deocamdată În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
curăța, călca, cârpi, bombănind În urma noastră. * Deci mama ar ezita Între aceste excitante proiecte și teama că tata ar putea să observe tentativele ei disperate de ultimă oră, ceea ce l-ar determina să devină pe loc acel om străin și antipatic pe care ea Îl Întâlnește tot timpul În halucinațiile ei cele mai rele și i-ar auzi vocea insuportabilă strigându-i: — Ți-am interzis să-i ceri orice! Ți-am interzis să ne umilești, cerându-i! Ți-am interzis să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
adevăr, rezervele mele față de scrisorile acestui văr care au Început, la un moment dat, să sosească atât de des, după ce, decenii Întregi, postașul nu ți-a adus nimic din țara ta. Dar el nu are cum să-mi fie nici antipatic, nici simpatic, de vreme ce nu-l cunosc... S-ar putea să am totuși ocazia, aici... Poate o să te roage să Îi trimiți o invitație... — De ce trebuie să zâmbești ironic, draga mea? Tocmai fiindcă ești atât de suspicioasă, mi-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
simțit eu pe cei de acolo, așa trebuie să mă fi simțit și ei pe mine. Adică tot ca pe un străin, nu ca pe o rudă! De ce, cu cât i-l laudă mai mult, cu atât Îi este mai antipatic? Din spiritul de contradicție pe care Christei, de mică, i l-au detectat părinții? Sau pentru că Îi amintește de patronul șchiop al cofetăriei de pe Hauptstrasse și de Încercările lui, mereu reînnoite, mereu eșuate de a câștiga bunăvoința ei - sora cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
am fost eu. 41tc "41" Pe parcursul următoarelor ședințe de grup, urmând un scenariu care îmi era de-acum familiar, Josephine a plonjat în psihicul lui Chaquie, scoțând din joben tot felul de iepuri. S-a dovedit clar că Dermot, așa antipatic cum era el, totuși nu mințise. Josephine a presat-o pe Chaquie și a tot presat-o până când aceasta a recunoscut cât bea. Când, în final, a recunoscut că dădea peste cap o sticlă de Baccardi pe zi, Josephine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
personaj este modul în care reușește să-i mențină în confuzie pe toți. După părerea lui G. Munteanu „Zița e cea mai inteligent odioasă apariție din teatrul comic caragialean..., însă prin felul grațios-râzgâiat cum îi tratează pe ceilalți e numai antipatic rizibilă”. Se pot găsi mai multe referințe parțiale cu privire la asemănarea și filiația dintre Zița, Veta și Zoe. Pompiliu Constantinescu le consideră „trei fețe ale eternului feminin vulgar, romanțios”. Sensibilitatea și feminitatea, infirmate de Eugen Lovinescu în ceea ce le privește, le
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
nu avusesem probleme medicale, nu Îmi rupsesem niciodată nimic. Dacă nu m-ar fi durut toate atât de tare, probabil aș fi bănuit că visam. O ușă s-a deschis brusc și o femeie blondă, cu o siluetă scheletică și antipatică, a plutit până la mine. ― Te-ai trezit? Întrebă ea cu un zâmbet pe care l am catalogat imediat ca fiind idiot. ― Așa se pare, am răspuns ofuscată continuând să muncesc la distrugerea blancului imens din mintea mea. Ce s-a
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
veșnic bodogănitoare. Simt că nu atât pentru lămâi, cât pentru „sora mea“. A doua zi găsesc în cutia de scrisori volumul ei Epitaf, cu dedicația „Surorii mele dragi“. Cu Mircea Suntimbreanu am avut de curând un episod penibil. Îmi era antipatic, fiindcă, de câte ori îi întâlneam în jurul Pieței Rosetti, silueta uriașă însoțită de cățelul pitic, nu-mi răspundea la salut. De știut mă știa de la redacție și din vacanțele la mare, dar probabil că slăbănoaga de corectoare era ca și inexistentă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
dacă cel de dinainte a avut ceva de dat sau dacă cel de după are ceva de dat. Ne roadem fiecare cu voluptate și pe-ndelete oscioarele celuilalt. Nu pentru înțelepciune, nu pentru morală pledez eu aici, nimic nu mi-e mai antipatic decât un profesor bătrân. Pledez pentru ștergerea ochelarilor aburiți; perfecțiunea nu-i peste gard, nici la răsăritul, nici la apusul soarelui... De unde vine cuvântul ideal - o lume ideală, o iubire ideală - și de ce tot tindem spre perfecțiune (auzi cuvânt, tindem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cu barba lui roșie nețesălată și privind în gol cu ochii aprinși de febră. Boala parcă-i mărise și le dăduse o strălucire nefirească. — Îți vorbește vreodată noaptea? am întrebat-o într-o zi. — Niciodată. — Ți-e tot așa de antipatic ca pe vremuri? — Mai rău, dacă se poate așa ceva. M-a privit cu ochii cenușii de un calm desăvârșit. Expresia ei era atât de blândă, încât aproape nu-ți venea să crezi că e în stare de emoțiile violente la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o voi numi aici, căci nu-mi doresc să trezesc, fie în admiratorii acesteia, fie în cel care a scris-o, scântei de ură sau de împotrivire, fiindcă, toată viața mea, am urmărit atent un singur lucru: să nu devin antipatic și de nesuferit pentru semenii mei. Firește că tânărul - elev eminent, de altfel -, neavând cartea cu pricina în casă, se duse la bibliotecă - loc foarte drag și apropiat sufletului său -, spre a șio împrumuta. În zilele care au urmat, parcurgând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
stânjenitoare și mai nefirească decât niciodată. Totul parcă prevestea că ceva rău din cale-afară urma să se petreacă. Mutrele tuturor celor prezenți erau cu totul reci și neatinse; se vedea limpede că pe mine mă așteptau. Atunci, individul cel mai antipatic și mai nesuferit dintre toți - ce dintotdeauna nutrise pentru mine un prisos de ură înflăcărată, pe care acum se hotărâse să și-l exprime -, punându-și o mască furibundă pe chip, s-a ridicat de pe scaun și a început să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Dar poate există și alte explicații. Mai neplăcute." Mă gândesc că suntem mai puțin iuți în reacții, mai rigizi. Am observat și în bazar că ardelenii se tocmeau fără artă, cu stângăcie, ceea ce pentru un turc trebuie să fie destul de antipatic. Căci plăcerea lui de a se tocmi o concurează, vizibil, pe aceea de a vinde. Categoric, avem mai puțină experiență decât "regățenii" în relațiile romîno-turce. De aceea nu prea suntem în siguranță pe aici, prin Turcia. Trebuie să deschidem bine
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
degrabă, aglomerații urbane decât producătoare de civilizație urbană, dar, în clipa aceasta, aș putea vorbi liric despre gropile și despre câinii vagabonzi din București, ceea ce m-ar arunca direct în ridicol. Să te afli la New York, să ți se pară antipatic New York-ul și să te gândești cu simpatie la șoferii care înjură străzile de pe malurile Dîmboviței! În fine... New York-ul nu înseamnă America, se zice. Li se întîmplă și multor americani să fie indispuși de Babelul new-yorkez. Dar New York-ul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la masă, în grădină, după care plecăm la aeroport să prind cursa pentru Boston. Din nou Boston Când, în copilărie, am citit primele cărți despre războiul de secesiune, am fost, cu tot sufletul, de partea sudiștilor. Yankeii mi se păreau antipatici și trufași, lipsiți de cavalerism și de simțul onoarei, care la sudiști contau chiar mai mult decât victoria. Nordul reprezenta în mintea mea o lume rece, negustorească, și puțin îmi păsa că se bătea pentru desființarea sclaviei. Eu l-am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
zi i se întîmplase câte un accident care s-o oprească, și că ceea ce cetise fusese în fugă, fără de nici un sistem. Nu-mi plăcea la Irina nici ușurința cu care vorbea despre oameni, împărțind repede acel "e drăguț" sau "e antipatic" sau "e bine, vorbește franțuzește", care arătau cât de superficială și cât de egală tuturor fetelor era în judecățile ei. Uneori, câte o exclamare de a ei venea așa de pe neașteptate și în așa contradicție cu temperamentul meu, pe care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Anton Holban nu e în stare a crea femeia vulgară, cu toate încercările lui subliniază mai degrabă snobismul și egoismul eroului. Irina n-ar fi avut spirit critic și ar fi dat asupra oamenilor judecăți superficiale ca: "ce drăguț", "e antipatic", "e bine, vorbește franțuzește". Eroul n-a putut ști niciodată "ce-o fi crezut Irina despre moarte", sufletul ei părîndu-i-se mai degrabă sterp... Și totuși Irina moare, căzând de pe vârful unui munte, foarte probabil intenționat. Eroul se consolează cu ideea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]