1,016 matches
-
EPILOG Am încheiat un volum antologic pe care l-am intitulat ””. Am ales 21 de mari reprezentanți ai culturii locale, care prin contribuțiile lor au înnobilat urbea noastră dunăreană. Cartea n-a epuizat tot materialul referitor la marile personalități oltenițene. Mă voi strădui, ca în viitor
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3146]
-
italian, el nu încetează să spere în realizarea visului unirii cu țara. Revenit la Cernăuți în 1918, relatează activitatea febrilă în vederea reîntoarcerii la patria-mamă a provinciilor românești înstrăinate. Memoriile devin politice, fără a fi totuși ignorată literatura, o pagină aproape antologică fiind aceea în care descrie cum a luat cunoștință de poezia lui Blaga. Se află aici o bogăție covârșitoare de date privind activitatea prodigioasă a lui P. ca întâiul rector al Universității Daciei Superioare de la Cluj, despre aprecierea de care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
1914), Neliniști (1927), Renunțările luminoase (1939), părăsesc într-o măsură recuzita simbolistă, poemele proiectând un peisaj sufletesc conturat de neliniști și aduceri-aminte, tristeți și contemplație. Într-un registru nedramatic, imaginația substituie banalului cotidian o lume de dincolo de realitate. Un volum antologic, Poeme (1967), cuprinde și câteva inedite. În istoriografia literară R. rămâne în primul rând prin studiul Eminescu și cultura franceză, din care publicase fragmente, sub titlul Ecouri franceze în opera lui Eminescu, în revista „Îndreptar”. Lucrarea, apărută postum, în 1976
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289142_a_290471]
-
i s-a publicat, în 1978, o versiune a lucrării de doctorat, axată pe raporturile poetului național cu mitologia și cu filosofia indiană. Articolele și studiile de comparatistică publicate în reviste academice și literare din România sunt reproduse în volumul antologic postum Maree indiană. Interferențe culturale indo-române (1998), care cuprinde și o bibliografie cvasicompletă a traducerilor și conferințelor autoarei. SCRIERI: Eminescu și India, Iași, 1978; Maree indiană. Interferențe culturale indo-române, îngr. Carmen Mușat-Coman, București, 1998; Eminescu, îngr. Mihai Dascal și Carmen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285717_a_287046]
-
a dovedit la fel de dăruit pentru proza poematică (Imn către holeră), ca și pentru cea satirică sau pentru memorialistică. Verva polemistului și a povestitorului s-a exersat mai întâi în prefețele volumelor originale sau traduse. Prefața la Gramatica românească cuprinde pagini antologice. Aici, scriitorul, în postura de pedagog al contemporanilor săi, folosește cu naturalețe un ton sfătos, familiar, închipuindu-și un auditoriu complice, care face haz de adversarii imaginari. Spirit satiric, observator de moravuri și tipuri umane, autorul era un mare amator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
încă umanității descrise de S. să își apere valorile. Poetul naturii este totodată un moralist, descoperitor de robustețe sufletească și înțelepciune în această existență retrasă. Pictura impresionistă a peisajului se împletește cu observarea vieții elementare, iar simbioza om-natură prilejuiește pagini antologice, ca în Venea o moară pe Siret..., Împărăția apelor, Uvar, Nopțile de Sânziene, Ochi de urs, Ostrovul Lupilor. Punctul cel mai înalt în studiul sadovenian al valorilor socio-morale pe care o civilizație arhaică reușește să le conserve prin izolare de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
necurmatele lupte care pustiesc Țara Moldovei, oamenii zăbovesc împrejurul focului, golesc ulcele cu vin vechi și spun „povești”. Cartea e un Decameron românesc, cuprinzând istorisiri cumplite (Județ al sărmanilor), miraculoase (Balaurul) sau glumețe (Iapa lui Vodă), fiecare fiind o piesă antologică de artă narativă. Într-o istorie zbuciumată, plină de seisme, Hanu Ancuței devine un punct geografic privilegiat, un popas simbolic îngăduit scurtă vreme vieții reflexive, când aducerile aminte umplu sufletele cu o dulceață melancolică. Peste bucurii înfrigurate și pasagere cade
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
epicureică, laică, și poziția Înțeleptului, care propune formula vieții austere, chiar ascetice, mereu cenzurată de grija trecerii în lumea de dincolo. El izbutește să înfrângă energia argumentativă a Lumii, decretând, în spirit umanist, dar ascetic, superioritatea ființei raționale. Fraza e antologică: „Nu rob, ce stăpân lumii Dumnezeu te-au lăsat; pentru aceasta tu pe dânsa, iară nu ea pe tine să stăpânească”. Iar lucrurile lumii „comedii sunt”. Cu toată fracturarea tematică, unitatea internă a discursului moral este perfect controlată și nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
sunt construite anticariatul lui Brummer (bazilică, loc apocaliptic, mai târziu crematoriu), galeria casei Sumbasacu (semnificația suplimentară e cea de confesional), odaia lui Axente (templul laic al rațiunii), casa familiei Merișor din Dristorului etc. Descrierea acesteia din urmă, în câteva pagini antologice, are un evident rol anticipativ: cele trei obiecte decupate cu privirea Retei (cea care vede casa cu o uimire încântată, o tehnică, desigur de a se lăsa sedusă și de a seduce, astfel cititorul), îngerul de cireș strangulat de draperie
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
obicei urmează canonul, o poetică normativă clasicizantă ordonează cuminte și cele mai romantice motive. Versurile exprimă sensibilitatea disimulată, implicată convenției epice și viziunii antichizante, a unui monden de familie spirituală horațiană. Dar, neavând resursele lui Horațiu, poetul realizează, în piesele antologice Amurg, De la Villa Tusculana, Nimfa tânără Leuco..., Jos, la Tivoli, Anienul, fără să aducă și o situare ontologică în absolut, un hieratism maiestuos, sublimarea idilicului în umor, o delicată fructificare lirică a suprapunerilor trecut - prezent, limpezime clasică, glacială, transformând trăirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
burgheziei roșii, galeria personajelor de opoziție față de căutătorul adevărului oferă probabil cea mai diversă colecție de alienați moral din lumea contemporană. Romancierul are o deosebită predilecție pentru scenele de brutalitate, de violență, de degradare colectivă. Petrecerile acestor pseudoumani oferă pagini antologice: scena în care un procuror și amanta sa ling câinește dintr-un lighean cu whisky sau scena în care o femeie este hăituită de urmăritori ori lunga descriere a unei reuniuni mondene de proaspeți capitaliști, preocupați să se șantajeze cât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
în contradicție cu normele morale ale societății noastre, lucrări pe care le-a obținut prin relațiile sale cu cetățeni străini" (DAGI, 290), mobilizează resurse la fel de importante ca activitatea de culegere a informațiilor privind o navă rătăcită în spațiul acvatic național. Antologică, soluția tehnică (în condițiile unei dotări mediocre a "serviciilor") va stârni ulterior în textele lui Luca Pițu scârbavnice ironii pe tema aparatelor genitale feminine echipate cu microfon. Propunerea ofițerului inferior de folosire a soției proprii ("faute de mieux...") ca purtătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
motiv în Poveste tăinuită, lângă bolți de mănăstire în „lumină străvezie”, mișună „crapi negri prin adâncul verde”, foșnesc trestii, bubuie pușca nevăzută. Astfel de detalii senzoriale plasează lucrurile pe o axă a timpului veșnic. Ca în Mănăstirea din adânc, poem antologic, locurile sunt bântuite de duhuri diavolești și de puteri pângăritoare ale sacrului, iar fantezia liberă, tentată de bizantin, se nutrește din eresuri. Acolo unde altădată „clopote sunau, răsunau” de „clocotea și vuia cuprinsul”, acolo unde veneau „ologi în cârje, târgoveți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
treilea volum de versuri, Cu voi..., apoi Comedii în fond (1936), Stanțe burgheze (1946), iar postum îi apare ciclul Stanțe și versete (în „Viața românească”, septembrie 1961). În 1934 Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II” îi publică volumul antologic Poezii cu o prefață de Adrian Maniu. Toate scrierile lui B. (inclusiv articolele, însemnările subiective, prozele lirice, interviurile) vor fi tipărite, într-o ediție integrală, însoțită de desenele făcute de poet, în seria „Opere fundamentale” (2001), sub îngrijirea lui Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
Corrida, Racheta, Mănușă). Treptat, pornirile polemice se calmează, făcând loc unui discurs confesiv, liric, în care fantezia, nonșalanța și umorul polizează asperitățile sincerității. Veritabilul roman autobiografic în versuri are, în chip vădit, ca erou pe A. Relativ puține, unele însă antologice, sunt cronicile brodate în jurul unui eveniment, al unor figuri politice ori ținând de faptul divers (Five o’clock, O lacrimă la dosar sau Tribulațiile unei petiții, Un fost ministru - Un portret, Scrisoarea deschisă a unui melc). Multitudinea de asociații surprinzătoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
el e un producător, în spațiul românesc, de versuri în stil clasic nipon, adoptând formele prozodice haiku, tanka, senryu: „Vară și noapte - / în valul din heleșteu / spărturi de lună”; „În balconul meu - / greierele nu știe / că ninge de ieri”. Volumul antologic bilingv Pasagerul de seară - The Evening Passenger (2001) cuprinde toată recolta poetică a autorului, de la poezia discursivă, cu nuanțe elegiace, la poemul scurt și la cel dialectal. S. scrie și proză umoristică, reportaj, eseu etc. SCRIERI: Interogația adevărului, Iași, 1981
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289732_a_291061]
-
editură S. tipărește ghiduri turistice despre România și câteva volume de poezie românească, precum Anthologie inachevée de la poésie roumaine (1970), care îi va netezi calea spre postul de maître de conférences la Universitatea din Liège. La București îi apare volumul antologic Poeme (1971). După 1980 este tot mai mult tentat de memorialistică. În 1987-1988 scrie lucrarea La Monarchie démocratique de Ferdinand et Marie de Roumanie (1914-1927). Recherches et souvenirs, editată în 1990, la Louvain. În Avertisment ține să precizeze că nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289923_a_291252]
-
Al. Vlahuță, cultivându-se „claritatea” și forma impecabilă tehnic. Dar autorul face parte din generația de după Arghezi și Blaga. De aceea, poezia sa de factură clasică este traversată de întrebări asupra existenței, a morții și a dumnezeirii. Într-un poem antologic, Ceramică, elaborat înaintea plecării din țară, S. dă expresie unui sentiment neliniștitor al încarcerării, simbolizat de o „pasăre de smalț”. În emigrație versurile în limba franceză adaugă o nouă coardă, cea a dorului de acasă, poetul încercând, doar exterior, fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289923_a_291252]
-
Ion Heliade-Rădulescu și C. Aristia pun în scenă, cu elevi de la „Sf. Sava” și de la alte școli din București, piese de Euripide, Racine, Molière, Voltaire, Alfieri. În general, în ambele Principate, scrierile clasice stau mereu în atenția organizatorilor vieții teatrale. Antologică e și orientarea mișcării teatrale din Transilvania, susținută de către elevii școlilor din Blaj, care dau primul spectacol românesc atestat, cu piesa Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa, compusă în jurul anului 1780. Declanșat în literatura franceză și constituit pe plan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
poeți) francezi, spanioli, ruși, a scris studii de istorie literară și folcloristică și a colaborat la lucrări didactice colective, a întreținut o prodigioasă corespondență. În 1998, după o tăcere de cincizeci și cinci de ani, poetului i se publică volumul antologic Alborada. A mai semnat cu numele real ori cu pseudonimele Ear, E. Arabescu, B. Bănulescu, Mălin Bucur, Dem. Codrescu, E. Frăsinel, Firu Magdalin, Radu Vochița. Fixată în tipare clasice, poezia lui Z. izbește, la debut, printr-o senzualitate debordantă. Aproape
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
consecvente ale limbii. Necazuri cu pronunțarea consoanelor. E drept că și io greșisem, neacordându-le vreo atenție. Am reparat prejudiciul, dându-le politicos bună seara. Dar, așa, ceremonios, nu oricum. N-a fost un salut de toată mâna, ci unul antologic, demn de curtea lui Ludovic al XIV-lea. Și i-am mulțumit ăluia cu limba împleticită, bre, bine că mai există oameni responsabili ca matale, să ne scoată și pe noi din prostie, bre. Deci așa vine treaba, când intri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
constatativ care-mi împuținează ridurile. Acum o săptămînă am fost la P. Neamț numai pentru a vedea filmul lui Daneliuc "Glissando". Memorabil! Nu o capodoperă, evident, dar ador aceste filme "de cinematecă", incongruente, cu planuri și eschive "furate", cu scene antologice. M-a încîntat și tema dublului, urmărită cu consecvență de Daneliuc, cu dese schimbări temporale, cu toate gesturile-metaforă. Și ce dacă întîlneam și scabroșeriile lui Fellini, roșul pal al lui Antonioni sau incongruențele lui Tarkovski!? Daneliuc mi se pare un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cei care se dau de ceasul morții să preia „sticla națională”. Prinși cu fofârlica, ofertanții se spală pe mâini în pofida evidențelor irefutabile. Inițial foarte reținut în comentariile privind un pretins malentendu, dl Cristea publică în Ziua (11 februarie) un text antologic: „Despre cavalerism sau unde poate duce scara unui coteț”. Într-o cancelarie politică respectabilă, această găinărie a Președinției s-ar fi soldat cu demisia cuiva. La Cotroceni s-a lăsat doar cu schimbarea numelui unui cabinet - „Săftoiu 1” a devenit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
să pun mai apăsat ghilimelele. Îmi cer iertare. A.R. Passons. Țin minte însă că, ori de câte ori treceam prin fața biroului de Cadre, tremura inima-n mine. Tovarășul director de la Cadre avea un nume predestinat, se numea Șfichi. Am scris în volumul antologic Primul meu job, apărut la Editura Art, cum am ajuns în Ministerul Culturii, întâi la Departamentul de Epurare a Bibliotecilor și apoi la Direcția Generală a Editurilor și Difuzării Cărții. Pe post de redactor, nu pe un post foarte important
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
un scaun și să dansăm cât ne-au ținut picioarele. Călătoria mea frustrantă la Dresda... R.P. Cea a regretelor pe care le-a încercat partea bărbă tească a cuplului... A.R. Da, aceea. Am descris-o în amănunt în volumul antologic Prima mea călătorie, apărut la Editura Art, căreia văd că-i fac o publicitate extraordinară. R.P. Humanitas practică niște comisioane rezonabile, să știți... A.R. Succint. La scurt timp după război, soțul meu e trimis la Dresda, cu încă patru
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]