2,440 matches
-
desfășor conform metodei psihocritice, rețelele, metaforele, structurile obsedante vor fi analizate prin intermediul lecturii simbolice, în sensul practicat de Gaston Bachelard în eseurile sale despre elementele primordiale care au stat la baza constituirii universului, dar și de Gilberd Durand în Structurile antropologice ale imaginarului, al cărui concept fundamental este acela de imaginar. Prin suprapunerea textelor lui Blecher, putem constata, în termenii lui Bachelard, că pământul este elementul primordial care influențează imaginația artistică a scriitorului. Referitor la grila de lectură pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
imaginar. Prin suprapunerea textelor lui Blecher, putem constata, în termenii lui Bachelard, că pământul este elementul primordial care influențează imaginația artistică a scriitorului. Referitor la grila de lectură pe care o propune Durand, punctul de plecare al cărții sale, Structurile antropologice ale imaginarului 78, se află în teoria lui Ferdinand de Saussure din Curs de lingvistică generală 79 despre ,,reflecția logică". Durand se referă la ,,arbitrarul semnului lingvistic", în general și în particular la una dintre clasele subordonate acestuia simbolurile. În ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și Carl Gustav Jung, neacceptând teoria freudiană asupra simbolului, conceput ca un obiect despre care nu se poate vorbi datorită ,,refulării libidoului". Conceptul fundamental al teoriei lui Gilbert Durand este cel de ,,imaginar", prin care criticul vizează obiectul teoretizat ,,traseu antropologic". Astfel, Durand explică simbolul apelând la antropologie. "Traseul antropologic" este definit de Durand ca "neîncetatul schimb care există... între pulsiunile subiective și asimilatoare și somațiile obiective ce emană din mediul cosmic și social" și pe care-l numește și "imaginar
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
conceput ca un obiect despre care nu se poate vorbi datorită ,,refulării libidoului". Conceptul fundamental al teoriei lui Gilbert Durand este cel de ,,imaginar", prin care criticul vizează obiectul teoretizat ,,traseu antropologic". Astfel, Durand explică simbolul apelând la antropologie. "Traseul antropologic" este definit de Durand ca "neîncetatul schimb care există... între pulsiunile subiective și asimilatoare și somațiile obiective ce emană din mediul cosmic și social" și pe care-l numește și "imaginar" considerat drept "un segment" al "magistralei" mișcări a materiei
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cu o descompunere a formelor. Emersiunea repetă gestul cosmogonic al manifestării formale. Contactul cu apa permite astfel, întotdeauna o regenerare: descompunerea este urmată de o nouă naștere, iar imersiunea fertilizează și multiplică potențialul vieții. Cosmogoniei acvatice îi corespund, la nivel antropologic, hielogeniile credințele potrivit cărora specia umană s-a născut din Ape298. Fragmentul în care Emanuel intră cu trăsura în apă, provocând groază și spaimă lui Solange care va merge să caute ajutor, echivalează cu dorința ascunsă a personajului de a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
1976. de Saussure, Ferdinand, Curs de lingvistică generală, publicat de Charles Bally și Albert Sechehaye, în colaborare cu Albert Riedlinger, ediție critică de Tullio De Mauro, traducere și cuvânt înainte de Irina Izverna Tarabac, Iași, Editura Polirom, 1988. Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală, traducere de Corina Popescu și Dan Petrescu, București, Editura Univers, 1977. Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului, București, Editura Univers, 1978. Eliade, Mircea, Fragmentarium, Deva, Editura Destin, 1990. Eliade, Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
edificării și a deșteptării, traducere din germană, prefață și note de Mădălina Diaconu, București, Editura Humanitas, 2006, p. 3. 76 Max Blecher, op .cit., p. 1. 77 Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, ed. cit., p. 28. 78 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală, traducere de Corina Popescu și Dan Petrescu, București, Editura Univers, 1977. 79 Ferdinand de Saussure, Curs de lingvistică generală., publicat de Charles Bally și Albert Sechehaye, în colaborare cu Albert Riedlinger, ediție critică de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
transparency.org/ Website Transparency International România, www.transparency.org.ro Derive ideologice sub vălul democrației Evoluția extremei drepte în România postcomunistă ADRIANA MARINESCU Introducere Extrema dreaptă este un fenomen fascinant atât ca evoluție, cât și ca fenomenologie. În pofida multiplelor cercetări antropologice, istorice și sociologice, diversitatea manifestărilor sale nu a fost încă pe deplin acoperită. Fiecare țară europeană își are propria poveste și România este una dintre acestea. Succesiunea la guvernare a celor două extreme încă din 1938, experiența comunismului și umbrele
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
situațiile economice critice, dar mai ales ceea ce Legionarii numeau "parazitul dinăuntru": corupția, nepotismul, politicienii care își "vând țara". În baza ei, meteahnă veche a societății românești, dreapta extremă încă mai poate capitaliza. Acesta este, din punct de vedere al categoriilor antropologice, tot o variantă a Alterității, un Sine alterat care ajunge să fie respins sub forma "Altuia". Aici este sursa din care pot acumula capital politic mișcări precum Noua Dreaptă (încă nepătată de scandaluri, spre deosebire de PRM și PNG), care, prin membrii
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
a randamentului sportiv, prin obiectivarea în mai mare măsură a selecției, diminuarea în consecință a fenomenului de plafonare, ceea ce conduce la o eficiență sporită a activității prin evitarea investirii unui capital de muncă și material în subiecții lipsiți de calitățile antropologice și genetice necesare atingerii marii performanțe. În ceea ce privește dezvoltarea fizică, urmărind creșterea taliei și a greutății pe vârste, remarcăm că aceste procese nu respectă același ritm să că între ele nu există un paralelism, deoarece apar perioade de încetinire
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
creștere demografică din secolele X-XI a determinat și o rată mai mare a mortalității, mai puțin infantile, cum s-a întâmplat cu precădere în prima jumătate a mileniului I (cu accent pe secolele II-IV). Defuncții (îndeosebi adulți) mureau, potrivit analizelor antropologice, în medie, la vârste cuprinse între 30 și 40 de ani. În privința numărului descoperirilor funerare, pe teritoriul Moldovei s-au identificat 20 de morminte izolate/cimitire, dintre care peste jumătate în spațiul bazinului amintit: Banca (punctul Șapte case), Bârlad (punctele
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
din os, brățări, pandantive din bronz, aramă și argint, mărgele din piatră ori din sticlă multicoloră) și vestimentare (catarame și nasturi globulari). Obiectele casnice (amnare, cute, ace, cârlige, fusaiole) încheie gama diversității inventarului funerar din cimitirul de la Brănești. Potrivit trăsăturilor antropologice și a similitudinilor cu alte necropole medievale românești sau din aria carpato-dunăreană acest cimitir a fost atribuit, corect de către specialiștii români, unei comunități autohtone și nefondat (potrivit autorilor) unui grup slav, răsăritean, ce ar fi trecut de la păgânism la creștinism
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
cu alte necropole medievale românești sau din aria carpato-dunăreană acest cimitir a fost atribuit, corect de către specialiștii români, unei comunități autohtone și nefondat (potrivit autorilor) unui grup slav, răsăritean, ce ar fi trecut de la păgânism la creștinism (potrivit inventarului, trăsăturilor antropologice și a ritualului practicat). Caracteristicile inventarului au datat necropola amintită în secolele X-XI. În privința mormintelor de incinerație, lipsa spațiului amenajat rugului a provocat unele controverse în privința contemporaneității acestora cu restul necropolei, astfel că părerile specialiștilor basarabeni și români sunt împărțite
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
10m), fiind mai mare pentru cele cenotafe (1,20-1,90m). Mormintele de înhumație erau situate în gropi pătrate, dreptunghiulare, circulare sau ovale, ultimele constituind un grup aparte în cadrul zonei funerare. Acest ultim amănunt indică gruparea mormintelor pe criterii familiale. Analiza antropologică a indicat o rată ridicată a mortalității infantile, 22 de copii și adolescenți, restul fiind adulți. O parte din craniile umane prezentau câteva lovituri și deformări, asemenea celor din cimitirul de la Arsura - Vaslui, iar în unele morminte scheletele nu au
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
la dezvoltarea abilităților, îmbogățirea cunoștințelor, plăcerea de a face personal o anumită muncă etc. și care pot fi realizate numai de către fiecare persoană în parte). Rezultă deci că, în aceste teorii, comportamentul uman este conceput ca un sistem biologic; teorii antropologice, care au în vedere, pe lângă motivațiile extrinseci și intrinseci, și pe cele transcendente (motivațiile prin care se desemnează acele consecințe pe care acțiunea unei persoane le generează asupra alteia sau altora, consecințe a căror obținere este urmărită în mod special
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
se petrece în afara persoanei respective. Rezultă deci că, în aceste teorii, comportamentul uman este conceput ca un sistem deschis sau deschis - adaptiv. Analiza comparată a celor trei categorii de teorii motivaționale conduce la concluzia că singura teorie completă este cea antropologică; cea psihologică este un caz particular al teoriei antropologice; similar, teoria mecanicistă este un caz particular al teoriei psihologice. Teoria ierarhiei nevoilor sau teoria lui Maslow este una dintre cele mai cunoscute realizări ale celebrului psiholog american. Abraham Maslow a
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
aceste teorii, comportamentul uman este conceput ca un sistem deschis sau deschis - adaptiv. Analiza comparată a celor trei categorii de teorii motivaționale conduce la concluzia că singura teorie completă este cea antropologică; cea psihologică este un caz particular al teoriei antropologice; similar, teoria mecanicistă este un caz particular al teoriei psihologice. Teoria ierarhiei nevoilor sau teoria lui Maslow este una dintre cele mai cunoscute realizări ale celebrului psiholog american. Abraham Maslow a fost un psiholog care, de-a lungul a câțiva
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
Între doctrinele lor nu se vede o legătură profundă. Spre deosebire de paulicianism, bogomilismul nu afirmă că lumea de aici ar fi produsul unui al doilea principiu. În ciuda prezenței unui mit aparent bizar, premisele bogomilismului par a fi ortodoxe; consecințele de ordin antropologic și etic care derivă din ele au Însă puternice nuanțe dualiste. Mișcarea se cuvine definită drept pseudodualistă (vezi, În continuare, capitolul 8). Bogomilismul este menționat pentru prima dată În Bulgaria, În preajma anului 950; după 972 face obiectul unui ample refutații
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai mult pe superioritatea omenirii față de ecosistemul căruia Îi aparține. Acest ecosistem adăpostește de altfel nenumărate ființe care sînt cu siguranță sortite pieirii: turma Demiurgului și adepții Potrivnicului. Răsturnînd principiul antropic și negînd inteligența ecosistemică, doctrina gnostică realizează un optimism antropologic excesiv. La fel, experiența gnostică a lumii nu implică refuzul radical al acesteia. Dimpotrivă, chiar și acei maniheeni În care Învățații s-au grăbit să vadă niște campioni ai pesimismului supuneau lumea unei permanent proces de testare menit să distingă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acestuia către oameni este absolut gratuit și nemeritat. Optimismul soteriologic nu anulează circumstanțele originilor omenirii și ale speranțelor Îndreptățite ale acesteia. În vreme ce negarea inteligenței creatorului de ecosistem, combinată cu negarea principiului antropic, i-a condus pe gnostici la un optimism antropologic neegalat pînă astăzi În metafizica occidentală, combinația lui Marcion - negarea inteligenței ecosistemice și acceptarea principiului antropic - duce la unul dintre cele mai pesimiste conglomerate ale metafizicii occidentale. Atît pentru gnostici, cît și pentru Marcion punctul de plecare este inferioritatea Demiurgului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
număr și nemărginit al Iadului”139. În privința principiului antropic, maniheismul este o formă de gnosticism. Ființelor omenești li se atribuie numai trup și suflet, nu trup, suflet și spirit. Ca și În gnosticism, omul maniheenilor este superior creatorilor săi. Optimismul antropologic al gnosticilor pare să-și atingă În maniheism expresia cea mai democratică și mai triumfătoare: fiecare om În parte este Înzestrat cu un suflet care va avea În cele din urmă parte de salvare. Totuși Mani admite că și după
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
multe ori abordată, până acum, esopic, aproximativ, cu umoarea simțului comun. Perspectiva aleasă de exegeză nu este deloc comodă. Dimpotrivă. Foișorul cu laboratoarele analizelor făcute actului polemic e situat undeva într-un spațiu cu determinații cvasimetafizice. Dintr-un unghi vădit antropologic, sunt deconstruite, mai întâi, sintaxa și morfologia, mecanismele semantice pe care le antrenează funcționarea turbionară a discursului polemic; după cum sunt urmărite, aproape detectivistic, comportamentul, strategiile și tacticile personale de care face uz și abuz un polemist și cum acesta din
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
semnifica întrecerea sau lupta sportivă, așadar o competiție prenormată al cărei scop principal era oferirea unui spectacol grandios deopotrivă liderilor politici și maselor largi. Astăzi, conceptul de polemică este învestit cu ambele caracteristici: pe de o parte, agresivitatea ca proiecție antropologică a frustrărilor sau tensiunilor inerente pe care le generează relația individ-comunitate, pe de alta, ideea de competiție, care presupune existența unui al treilea actant: publicul. Cu certitudine, oratoria antică, predica în mijlocul mulțimii, predica de amvon și discursurile de tribună (într-
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
poate trăi decât prin altul, el nu poate trăi decât contra altuia"34. Înțeleasă ca atitudine ce presupune, mai întâi, un declic mental ducând la actul premeditării și, consecutiv, materializarea verbal-gestuală a acestuia, polemica este identificată cu dimensiunea sa profund antropologică, ca discurs autonom, argumentativ, care are drept mobil un axiologem (= adevăr ajuns în situație de criză, pe care doxa îl relativizează)35. În acest caz, polemica se prezintă în dimensiunea sa manifestă, concretă și comportă o analiză discursivă specifică. Alexandru
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la satiră. Mai toate deosebirile teoretic evidențiate au legătură cu faptul că, semantic, cei doi termeni aparțin unor registre diferite. Polemica, așa cum am văzut, are aceeași vârstă cu limbajul articulat și conștientizarea sinelui și a alterității. Ea reprezintă, în termeni antropologici, conflictul arhaic dintre "eu" și "ceilalți", redat substanțial de Huizinga în celebra sa Homo ludens ("dorința de a da un spectacol și cea de a doborî un concurent într-o luptă publică" reprezintă "cele două forțe motrice ale jocului social
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]