576 matches
-
Pruritul anal ("Pruritus ani") este o senzație de mâncărime supărătoare a anusului și pielii din regiunea perianală, este adesea asociat cu o senzație de arsură și durere. Acesta poate fi tranzitoriu sau cronic și dificil de tratat. Perioadele de prurit intens sunt mai deranjante pe timp de noapte. El afectează 1% -5
Prurit anal () [Corola-website/Science/328558_a_329887]
-
sau exacerbat de igiena deficitară perianală sau în exces cu spălături locale cu săpun și frecare excesivă, de umiditatea excesivă cauzată de transpirație, haine ermetice sau ciorapi, pantaloni prea strâmți, pijamale prea groase, obezitate severă, climă caldă sau de un anus situat profund. Cauzele cele mai frecvente ale pruritului anal sunt locale: anorectale, cutanate, urogenitale. Scurgerile anorectale, umiditatea, murdărirea cu fecale sunt factori primari în majoritatea cazurilor. Cauzele pruritului anal pot fi:
Prurit anal () [Corola-website/Science/328558_a_329887]
-
laterale (aripi laterale) longitudinale care permit identificarea ușoară a acestor paraziți pe secțiuni anatomopatologice. Aparatul digestiv este compus dintr-un esofag muscular de tip rabditoid cu un bulb esofagian posterior caracteristic, intestin și rect, care se deschide la exterior prin anus. Gura este înconjurată de trei buze capabile de a se retracta în corp asigurând o fixare solidă la mucoasa intestinală a omului. Oxiurii sunt reprezentați de două specii, "Enterobius vermicularis" și "Enterobius gregorii", care se disting prin caracteristicile masculului înzestrat
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
subțire, larvele devin viermi adulți în momentul în care ajung în zona ileocecală. Viermi adulți se localizează în regiunea ileocecală a intestinului, mai ales în cec, dar se pot mișca de obicei de-a lungul tractului gastro-intestinal de la stomac la anus. Viermii adulți se hrănesc cu conținut intestinal și se atașează de mucoasa intestinală atunci când se hrănesc probabil cu celule epiteliale și bacterii. Timpul total de la ingestia ouălor până la maturitatea sexuală a viermilor este de 15-43 zile. După copulare în regiunea
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
loc sau mor și sunt expulzați în fecale, în timp ce femelele se detașează de mucoasa colonică și migrează activ de-a lungul colonului spre regiunea anală. Ele progresează 12-14 cm pe oră. Când uterul este umplut cu ouă, femela gravidă traversează anusul, mai ales noaptea, și depune în pliurile mucoasei anale, la nivelul marginii anale, 4.000-17.000 ouă (în medie 10.000), în circa douăzeci de minute. Uneori, parazitul migrează și în afara anusului, depunând ouăle în regiunea perianală și perineală. Migrarea
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
uterul este umplut cu ouă, femela gravidă traversează anusul, mai ales noaptea, și depune în pliurile mucoasei anale, la nivelul marginii anale, 4.000-17.000 ouă (în medie 10.000), în circa douăzeci de minute. Uneori, parazitul migrează și în afara anusului, depunând ouăle în regiunea perianală și perineală. Migrarea femelelor spre orificiul anal se face de obicei noaptea, după ce bolnavul se culcă, fiind însoțită de un prurit anal și perianal dezagreabil. După depunerea ouălor, femelele mor și sunt eliminate. În momentul
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
și neinfectanți. Dacă gradul de umiditatea (40%) și temperatura (36-37șC) sunt favorabile, ele se transformă în aproximativ 6 ore în larve vermiforme, infectante, proces ce este inițiat de contactul cu oxigenul atmosferic. Aceste condiții sunt îndeplinite în mucusul rectal și anus. Ouăle contaminează hainele, lenjeria de pe pat, aerul și praful încăperii. Într-un mediu cu un nivel de umiditate de 50% și o temperatură în jurul 21°C, ouăle supraviețuiesc mai mult de 20 de zile. În mediul ambiant, ouăle sunt viabile
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
pot fi găsite în localizării ectopice: zona vulvară, zona inghinală, tractul genital masculin, tractul genital feminin (vagin, uter, salpinx), tractul urinar, cavitatea abdominală (peritoneul pelvin), oment, ficat, splină, rinichi, plămâni, glandele salivare. Aceste migrații neobișnuite sunt datorate trecerii viermilor din anus spre tractul genital apoi în cavitatea abdominală la nivelul trompelor uterine (Fallopio). Oxiurii pot trece, de asemenea, în cavitatea abdominală printr-o perforație a peretelui intestinal, în cursul unei diverticulite, unei apendicite, unor boli inflamatorii intestinale sau a unei tumori
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
antrena vaginită, metrită, salpingită, endometrită, anexită, care se manifestă prin leucoree, dureri pelviene, sau dispareunie. Dismenoreea, chiar și hemoragii genitale postmenopauzale sunt uneori observate. Infecții urinare recurente pot fi asociate cu oxiuri, în special la fetițe. În timpul migrării lor de la anus spre tractul urogenital, viermii pot vehicula germeni, cum ar fi colibacilii ("Escherichia coli"). La bărbat, cazuri de prostatită au fost descrise. Oxiurii pot penetra în uretra masculină, după un raport sexual anogenital, și provoca o inflamație acută. "Enterobius vermicularis" poate
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
la amfipode. La cap se sudează primul și cel de-al doilea toracomer (= segment toracic). Pleonul (= abdomenul) este scurt, cu somitele abdominale parțial sudate. La nivelul abdomenului ultimul pleomer (= segment abdominal) fuzionează cu telsonul (= porțiunea terminală a corpului care conține anusul) și formează așa-numitul pleotelson. Pereiopodele (= picioarele toracice) sunt ambulatoare (adică servesc pentru deplasare). Au o pereche de maxilipede (= apendice pereche care intra în alcătuirea aparatului bucal), restul toracopodelor (= apendicelor toracice) sunt uniramate (adică formate din segmente neramificate), asemănătoare între
Izopode () [Corola-website/Science/329458_a_330787]
-
dorsală e mai lungă și înaltă decât înotătoarea anală. Înotătoarea anală este opusă celei de a doua înotătoare dorsală. Înotătoarele pectorale sunt mari și largi, în formă de evantai, atingând începutul înotătoarei anale. Înotătoarele ventrale înguste, scurte, fără a atinge anusul. Înotătoarea caudală ușor rotunjită la vârf. Colorația corpului, deasupra, este cafenie-cenușie, cenușie-brună sau brună-verzuie. Laturile cu pete neclare și 3-5 benzi largi transversale întunecate, care formează un desen marmorat divers. Abdomenul este cenușiu-deschis până la alb. Toate înotătoarele, în afară de înotătoarele ventrale
Zglăvoacă () [Corola-website/Science/331014_a_332343]
-
În diferite perioade de timp, alte culori au fost considerate simbol al homosexualității. În anii 1890, galbenul era văzut ca un simbol al decadenței homosexuale, probabil din cauza publicației favorite a decadenților, "The Yellow Book". Garoafa era un simbol tradițional al anusului, iar culorile verde și roșu au un istoric vechi în ceea ce privește asocierea cu homosexualitatea. Rozul a dobândit conotații homosexuale abia în anii 1900, însă verdele a fost o culoare a homosexualilor vreme de secole. În Roma antică, precum aflăm din "Epigramele
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
0-1,5 kg, greutatea maximală 8 kg. Poate trăi 12 ani. Corpul alungit și gros, aproape circular în secțiune transversală, ușor comprimat lateral; înălțimea lui maximă reprezintă 21-31% (în medie 25,12%) din lungimea lui. Abdomenul între înotătoarele ventrale și anus este rotunjit. Capul mare, reprezintă 17-24% (în medie 21,14%) din lungimea corpului. Botul scurt, rotunjit, obtuz și iese deasupra gurii. Lungimea botului este de 25-42% (în medie 35,5%) din lungimea capului. Fruntea plată și proeminentă, profilul superior al
Virezub () [Corola-website/Science/331480_a_332809]
-
pectorale) și se mișcă ondulatoriu, fiind folosită ca mijloc de locomoție. Cavitatea abdominală este foarte mult redusă și organele vitale (aparatul digestiv, respirator și circulator) se află în partea anterioară a corpului și constituie doar aproximativ 20% din lungimea peștelui. Anusul este deplasat sub cap, adesea în apropierea gurii. Partea posterioară a corpului conține trei perechi de organe electrice (organul principal, organul lui Hunter și organul lui Sachs). Coada (partea corpului aflată posterior de cavitatea abdominală) constituie aproximativ patru cincimi din
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
apei și înghite aer, pe care-l elimină imediat prin orificiul anal. În timpul cât aerul parcurge tubul digestiv, pereții intestinului posterior rețin oxigenul: este așa numita respirație "intestinală". Dacă este scos brusc din apă, peștele elimină aerul din intestin prin anus, producând un țipăt slab: de aici i s-e trage numele de "țipar". Este foarte sensibil la schimbările de presiune atmosferică, ridicându-se la suprafața apei înaintea furtunilor; din această cauză, deseori este ținut în borcane cu apă pentru anunțarea
Țipar (pește) () [Corola-website/Science/331101_a_332430]
-
cm). Corpul este alungit sau relativ înalt, slab comprimat lateral, în secțiune eliptic. Capul comprimat lateral. Ochii sunt situați în jumătatea anterioară a capului și privesc lateral. Spinarea și abdomenul înaintea ventralelor, rotunjit. Abdomenul, în urma înotătoarei ventrale (între ventrale și anus) este rotunjit sau slab comprimat formînd o carenă slabă acoperită cu solzi îndoiți la mijloc. Corpul este acoperit cu solzi cicloizi. Solzii sunt groși, persistenți, imbricați, mari sau mijlocii, bine fixați. Gura terminală sau subterminală, semiinferioară sau inferioară, semilunară și
Rutilus () [Corola-website/Science/331195_a_332524]
-
20-30 cm, maximală de 51 cm. Ajunge la o greutate până la 2 kg. Poate trăi 10 ani. Are corpul ovalar și înalt, ușor comprimat lateral și acoperit cu solzi relativ mari persistenți. Spatele este convex. Abdomenul între înotătoarele ventrale și anus este rotunjit. Capul scurt, cu gură mică, subterminală, aproape inferioară, cu deschiderea îngustă și semilunară. Botul este ascuțit. Ochii sunt mici. Înotătoarea dorsală este înaltă și începe din dreptul marginii posterioare a înotătoarelor ventrale. Linia laterală ușor curbată, cu 41-45
Tarancă () [Corola-website/Science/331217_a_332546]
-
fără orificii și, după o curbură în jos, ajunge la baza înotătoarei caudale. Cele două înotătoare dorsale sunt separate. A doua înotătoare dorsală este mai lungă decât înotătoare anală, dar egale după înălțime. Înotătoarele ventrale lungi, ajung de obicei până la anus, iar la mascul depășesc anusul, atingând uneori înotătoarea anală. Cea de a patra radie internă a înotătoarelor ventrale este foarte scurtă, fără a egala jumătate din lungimea celei mai lungi. Înotătoarele pectorale mari, largi, în formă de evantaliu, ating începutul
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
curbură în jos, ajunge la baza înotătoarei caudale. Cele două înotătoare dorsale sunt separate. A doua înotătoare dorsală este mai lungă decât înotătoare anală, dar egale după înălțime. Înotătoarele ventrale lungi, ajung de obicei până la anus, iar la mascul depășesc anusul, atingând uneori înotătoarea anală. Cea de a patra radie internă a înotătoarelor ventrale este foarte scurtă, fără a egala jumătate din lungimea celei mai lungi. Înotătoarele pectorale mari, largi, în formă de evantaliu, ating începutul celei de a doua înotătoare
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
pentru cei mai rezistenți, se urmărea o "totală destabilizare psihică": erau obligați să mănânce fecale, să se comporte ca porcii la masă (să mănânce fără tacâmuri și să grohăie de plăcere), să meargă în patru labe, în cerc, fiecare lingând anusul celui din față sau în timpul slujbelor religioase înscenate să recite versuri obscene și să facă gesturi perverse. În momentul „șocului”, după bătaie și umilire, venite de multe ori din partea celor pe care îi considerau prieteni, deținuții mai erau supuși unei
Reeducarea în România Comunistă () [Corola-website/Science/331584_a_332913]
-
Înotătoarea anală are aproximativ aceeași lungime ca și partea moale a înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudală este rotunjită și are 14 radii, din care 12 ramificate. Înotătoarele pectorale și ventrale sunt rotunjite și scurte, vârful lor rămâne la mare distanță de anus. Înotătoarele ventrale rotunjite, cu poziție pectorală, se inserează puțin în urma înotătoarelor pectoralelor și au o radie anterioară spinoasă și 5 radii moi. Formula lor este V I 5. Înotătoarele pectorale sunt rotunjite și au o radie spinoasă și 14-15 radii
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
Defecația (din = curățire, purificare, de la "defaecare" = a curăți) este un act reflex motor voluntar, extrem de complex, la nivelul regiunii terminale sigmoidorectale a colonului distal care are ca rezultat eliminarea rectală prin anus a materiilor fecale. Acest act este coordonat de centri medulari și controlat cortical. La adulți, defecația apare în mod regulat de 1-3 ori pe zi și în mod voluntar; defecația poate fi inhibată dacă circumstanțele sociale nu permit realizarea ei
Defecație () [Corola-website/Science/335751_a_337080]
-
și a gazelor intestinale, chiar și în condiții deosebite - diaree, efort fizic, lipsa toaletei) și pe de alta, evacuarea materiilor fecale din rect, prin actul defecației. Sfincterul anal intern, involuntar, este un mușchi neted, dispus circular în peretele intern al anusului; el este inervat de fibre parasimpatice (nervii splanhnici pelvini) cu originea în măduva sacrală S-S (centrul sacral parasimpatic al defecației) care relaxează sfincterul anal intern și de fibre simpatice (nervii hipogastrici) ce își au originea în măduva lombară L-
Defecație () [Corola-website/Science/335751_a_337080]
-
de dezvoltare. Diagnosticarea unui abces de piele se face, de obicei, pe baza modului în care arată și este confirmat prin incizia acestuia. Imagistica cu ultrasunete poate fi utilă, în cazul în care diagnosticul nu este clar. La abcesele din jurul anusului, tomografia computerizată (CT-ul) poate fi importantă pentru a anticipa o infecție mai adâncă. Tratamentul standard pentru abcesele pielii sau a țesutului moale este reprezentat de incizie și drenaj. La oamenii care au stare de sănătate generală bună nu există
Abces () [Corola-website/Science/335781_a_337110]
-
ciclostomii adulți, organul excretor (rinichiul) este mezonefrosul sau rareori pronefrosul. Din partea posterioară a lor pleacă două uretere, care unindu-se cu conductele peritoneale formează un sinus urogenital. Canalul urogenital se deschide prin orificiul urogenital, așezat pe o papilă urogenitală îndărătul anusului. Ureterul primar servește numai la eliminarea produselor de excreție. Glandele genitale sunt nepereche și nu au canale de evacuare, produsele genitale fiind aruncate în cavitatea generală a corpului, iar de aici, eliminate prin porul genital în sinusul urogenital. Sexele, la
Ciclostomi () [Corola-website/Science/333343_a_334672]