2,251 matches
-
acum, cu voia dumneavoastră, aceste considerații și m-aș lăsa dus de ispita inițială a citatelor. Iată, de pildă, cum M.B.B. ne subliniază faptul că luna ianuarie este o perioadă depresivă. „Amintirea tot mai îndepărtată a chiolhanurilor de la sărbători, gândurile apăsătoare că mai ai cam o veșnicie până la concediu și ești nevoit, în această perioadă să te faci că muncești, băutura și banii s-au terminat, precum și gagicile care umblă-nfofolite în palton și încălțate cu galoși, ar fi câteva motive, însă
CODUL LUI M.B.B. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363483_a_364812]
-
o femeie erau foarte concise: casă, copii, supunere absolută și muncă dură și susținută în casă și în afara ei. Aspirațiile Mariei se stinseră una câte una în scurt timp și viața lângă un astfel de bărbat deveni foarte anostă și apăsătoare. Foarte repede deveni mamă și nevoia ei mare de afecțiune își găsi împlinirea. David, incapabil de iubire conjugală, se dovedi un tată incredibil de iubitor, responsabil și tandru cu fiul lui. Asprimea cu care își trata nevasta, mentalitatea lui rigidă
BRAȚUL RĂZBUNĂRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362488_a_363817]
-
de afecțiune își găsi împlinirea. David, incapabil de iubire conjugală, se dovedi un tată incredibil de iubitor, responsabil și tandru cu fiul lui. Asprimea cu care își trata nevasta, mentalitatea lui rigidă în raportul de cuplu, absențele lungi de acasă, apăsătoarea lui prezență atunci când nu se spetea de atâta muncă pe unde apuca, săpară între ei o prăpastie de netrecut. Anii trecură anevoioși, băiatul crescu mare și umplea atât cât putea și el, golul din sufletul mamei care îl adora și
BRAȚUL RĂZBUNĂRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362488_a_363817]
-
focului și se plângea că are spatele rupt. În fine, mă dezmeticesc puțin și îmi dau seama că mă apasă ceva rigid pe umeri, pe piept și pe picioare. Ceva ca o pătură de scânduri. Nu prea grea, dar totuși apăsătoare, ceva care mă ținea imobilizat. Mă strecor cu greu de sub aceea greutate necunoscută mie până atunci, aterizând pe iarba din spatele căsuței! Eram acolo toți patru, fără lipsă la inventar, destul de întregi, fără răni grave, doar cu câteva cucuie și dureri
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]
-
imaginarului: „cum să opresc timpul acesta /ce curge haotic? Să-ți pot strecura printre gene/o mângâiere /un cântec, /un cuvânt, /ca o lumină adâncă, / frumos să încolțească / în inima ta?” (Învață-mă). După cum observăm, procedeul ales înlătură efectele distanțării apăsătoare dintre cele două Eu-ri și decodifică în cheie tironiană rețeaua de semnificații a elementelor de continuitate în facultatea textelor. Dihotomia evocativă din poemul „Poate...“ este depășită de cutezanța figurației poetice, care gravitează între formula oraculară a idealității pure, la altitudinea
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
nu mă va lăsa să mă înec în această viață? Și nici eu să nu-l las? S-a îndreptat către geamul pe care, cu ceva timp în urmă, Mădălina îl deschisese. Nu mai zicea nimic. Se așternuse o liniște apăsătoare. Româncuța gândi că patronul plânge în amintirea prietenului său. Asta o făcu și pe ea să se cutremure. A izbucnit într-un plâns în hohote. De ce? O durea durerea acestui bărbat din fața ei. Dar o durere care-i sfâșia inima
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
Acasa > Poezie > Familie > NU POT SĂ UIT... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1131 din 04 februarie 2014 Toate Articolele Autorului 4 Făurar 2014 Nu pot să uit, mereu îmi dă târcoale Același gând, tot mai apăsător, De ce nu poate Mama să se scoale Din patul ei ca umbra unui nor? Parc ' o aud strigându-mă pe nume Și-așa mă simt de singur și stingher Precum atunci când a plecat din lume Să-și odihnească sufletul în
NU POT SĂ UIT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364135_a_365464]
-
fapt acesta este drumul spre Mioveni, acolo unde se fabrică Loganul, n-am fost niciodată , dar cunosc persoane care lucrează acolo. Nu mai vedeam nimic în exteriorul meu, totul venea cumva din interior, neeliberată încă de spaimele traversării , de gândul apăsător al trecerii pe dedesupt, pe sub Pod, ca un puzzle real, rămas nerezolvat din copilărie...o zonă incertă, culori cenușii, contururi neclare de trăiri agățate în memoria afectiva! Mă văd alergând după autobuzul, de obicei un „burduf„ mare ce scârția din
INTERSECTĂRI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364151_a_365480]
-
pentru hainele scumpe cu care sunt fetele lor îmbrăcate? Este o rușine și o mâhnire în sufletul fiecărui părinte să afle asemenea știri dezolante... In acele momente, în timp ce îmi auzeam limba natală vorbită de acele dame... am simțit o rușine apăsătoare; pentru a doua oară, decând sunt aici, îmi era rușine să spun că vin din România... Prima dată când am mai simțit așa o rușine a fost atunci când s-a anunțat la televiziune, despre hoții români prinși asupra faptului, sau
O ”BUCĂŢICĂ” DE...OMENIE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363108_a_364437]
-
tot ce scrie și făptuiește în televiziune, dar în primul rând prin interviurile cu Majestatea Sa, sau prin emisiunea pe care o realizează, „Ora Regelui”. „Avem un Rege!”, a vorbit la miting, jurnalistul Doru Braia, un exilat pentru îndelung și apăsător timp, revenit după 1989 acasă, spre a-și pune mintea și inima în serviciul restaurării țării. „Avem un Rege care nu a abdicat niciodată, pentru că ceea ce s-a întâmplat în 1947 a fost un puci ordinar, făcut de niște oarecare
ACUM! MARŞUL REGAL ROMÂNIA PENTRU VIITOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363116_a_364445]
-
la maximum stările extreme care o caracterizau de fapt, îl privi pe bărbat cu interes. Se simțea dintr-o dată curajoasă și puternică. Chiar îi plăcea de el iar situația în care se afla o excita. Situația ei de virgină devenise apăsătoare. Nici să se ofere unui coleg fără experiență, care apoi ar fi povestit întregului liceu că s-a culcat cu ea, nu i-ar fi surâs. Spera mereu ca atunci când va sosi momentul să se dăruiască cuiva, acesta ori să
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
prim-plan actualitatea inimii greu încercate. Peisajul pluvial consonează cu o problematică aspectare interioară, predispusă la multiple frământări. Dominanta clar-obscuritate a versurilor Cristianei Maria Purdescu devine adeseori supliciantă. Astrul nocturn privilegiază complexe circumstanțe fluide, profund misterioase. Provizoratul sentimental capătă proporții apăsătoare, odată cu substanța unui paseism completudinar. Câteodată, peisajul liric ia accepțiuni de mult apuse. Sunt invocate florile carnivore, descinse parcă dintr-un fantomatic neant al idealurilor erodate. Fundamentele nocturne, împreună cu atotputernicia solitudinii, determină nedisimulata interiorizare. Persistă, invariabil, tentativa de a frecventa
AMPRENTELE INTERIORIZĂRII DE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368308_a_369637]
-
zori. Mut se-mpleticeau sălcii bătrâne Șoptind bizar, sub cer capitonat. Toamna și Iarna tot zâne bune, Îmi bat la geam jilav, anticipat. Pogoane-i risipit un gând sub nori, Sorb patima din somnul abisal. Tăceri de plumb și timpi apăsători, Rod tărăgănat un destin total. Nu vii! Doar tu nu vii s-auzi în ploi Rece, sacră muzica expresă Fierbând în aluatul de noroi, Și-uneori cum plâng fără adresă. 16.05.13 Referință Bibliografică: ROMANȚĂ FĂRĂ PORTATIV / Stelian Platon
ROMANŢĂ FĂRĂ PORTATIV de STELIAN PLATON în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/368395_a_369724]
-
și-i pusesem în fața prispei la uscat, să nu-i fie recele prea rece, la talpă. I-a luat blestemăția asta de volbură neagră! ... Își ținea strâns lipite la piept împletiturile, și cu obida lacrimilor pe obraji, se întoarse, umil, apăsător, spre... ....Draga lui, odihnea liniștită între scândurile umflate de ape. În candelă, pâlpâia ultima îmbucătură de ulei ars. Casa își lipea obrajii striviți de igrasie, de tâmplele lui. De departe, un câine mușca din fărâma de viață, osificată. Seara își
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
personalitate, întărit de împărat cu depline puteri. După nouă ani a ajuns guvernator în Siria. Romanii se fereau să înrăutățească legăturile dintre ei și Iudei; se fereau să-i jignească, deși realitatea era cu totul alta. Ei îmbrobodeau o stăpânire apăsătoare m forme de prietenie politicoasă... Diplomația cancelariei romane era foarte mlădioasă. Stăpânirea romană statornicită in Iudeea în anul 63 înainte de Hristos n-a urmărit să lipsească poporul evreu de întreaga lui independență. In timpul lui Irod de pildă, fiii lui
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367887_a_369216]
-
Dau dezamăgit din mână ... și continuu să răscolesc în minte posibile variante unde s-ar afla Giulia. Cercetez atent în toate camerele și magazia de bagaje. Ușile sunt întredeschise, încăperile parcă așteaptă să fie inspectate, totul încărcat cu o liniște apăsătoare. Un aer irespirabil, stătut, mă întâmpină în fiecare odaie. Mirosul obișnuit al dușumelelor din lemn și mozaic, date cu petrol, ca-n orice gară imprimă singurătatea indestructibilă ... peste tot mă așteaptă un gol și-un pustiu chinuitor. Nu înțeleg ce
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
cuceririlor revoluționare ale poporului muncitor”. Aplicate și parafolosite cu temei și înrurire vrei-nu vrei pozitivă, cum se dorea. Și asta (din nou!) pentru vina de a fi „cârtit” la adresa-scut a „valorilor” imuabile de inspirație comunistă, uitându-ne, în nevinovăția apăsătoare a juneților noastre, fie și auditiv (trăgând cu ureche-că doar această posibilitate o-aveam) la „putreziciunea” valorilor burgheze oocidentale, transoceanice. Până și refrenul melodiei devenită șlagăr „Bongola, bongo cea-cea-cea” - pe care într-un moment de exaltare tinerească, poate beatitudine teribilistă
BONGOLA, BONGO-CHA-CHA-CHA CU... CÂNTEC ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366822_a_368151]
-
discursului epic în care sunt armonizate cu măiestrie conexiuni reale între faptele de viață, grupate în perioade și ansambluri semnificative. Sprintena transparență stilistică introspectiv-confesivă investește fericit distribuția sensurile inedite a seriilor temporare de evenimente... Îndurătoare, Cătălin Fluorina Florescu înviorează greutatea apăsătoare a amintirilor, fără să împuțineze substanța scrierii, care aleargă virtuos prin arterele ei. Tonul elevat și înflăcărat al limbajului este călăuzit de ceremonialul infuziei de prospețime”... Autoarea cărții, stăpânindu-și destul de greu emoțiile, plăcută ochiului și urechii prin tinerețe, farmec
IMPRESII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366871_a_368200]
-
controlat, direcționată inducerii nostalgiei, gândindu-mă la cât de variată și complexă este viața pe pământ și ce minuțios a fost ea organizată. Am stat ore întregi fixându-le în încremenirea lor suavă și mi-a trecut prin cap ideea apăsătoare și îndreptățită, greu măsurabilă a „stoicismului matern”. Mai cu seamă că începuse să ningă cu zăpezile de altădată, transformându-le, bietele, într-un ghem de omăt agățat pe crengile înghețate și moarte și pe care se depuneau fulgi mari și
JURNALUL UNUI OM NEÎNSEMNAT (FRAGMENTE) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366910_a_368239]
-
și celelalte componente ale sistemului de protecție în caz de impact. Iustin era țintuit pe scaunul șoferului, prins de centura de siguranță și „îmbrățișat” de perne protectoare frontale și laterale. A simțit puternică durere în ceafă și un disconfort general apăsător ce-i provoca amețeală. Nu mai putea deschide ochii și avea senzația că pământul se cutremură și că un imens vârtej îl poartă năprasnic spre centrul planetei. „Laura! De ce, draga mea, Laura? Te iubesc...”, au fost cuvintele ori doar gândurile
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
de lumină. Prin ceața vieții te voi aștepta lângă pătuț, singură și străină! Mă-ngenunchează soarta în destin, să nu mai pot păși dincolo de prag! De al iubirii dor îmi leg suspin și-n ultima speranță te aștept cu drag! Apăsătoare-i singurătate ce mă conduce pe nesfârșite zări, Prin nopți de dorințe colindate vor răsuna ale inimii chemări. Colind răsună în sufletul meu, cu ecouri de aduceri aminte. Pe nesfârșite zări duc dorul tău, copile adorat, bun și cu minte
COLIND DE PĂRINTE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367777_a_369106]
-
prin judecată, omul Îl cunoațte pe Dumnezeu prin privarea pedagogică, iconomică, de aceste daruri, prin insuccesele, necazurile, bolile, suferințele personale sau ale celor apropiați, care trezesc în ființa noastră responsabilitatea și încălzesc rugăciunea către Dumnezeu 20. Această cunoaștere este palpitantă, apăsătoare, dureroasă, este o cale mai dramatică de cunoaștere a lui Dumnezeu, Creatorul și Proniatorul nostru - spune Părintele I.C. Teșu în aceeași lucrare. Însă, ceea ce subliniază permanent scrierile duhovnicești ortodoxe este faptul că, spre deosebire de calea pozitivă de cunoaștere a lui Dumnezeu
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
deja colegii mai conștiincioși. Eu eram adepta lucrului terminat și bine făcut, așa că mergeam la școală până în ultima zi, chiar dacă în clasă mai rămâneam foarte puțini și nici profesorii nu mai veneau la ore. Iubeam școala și simțeam o nostalgie apăsătoare la gândul unei atât de lungi absențe, mai ales că vacanțele mele erau destul de monotone și încărcate de nenumărate responsabilități familiale. De data asta, credeam cu tărie că va fi altceva. Am intrat în curte scormonind cu privirea peste tot
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
Articolele Autorului În salonul familiei Belmonte, Deșire și prietenele sale își beau cafelele, fiecare străduindu-se să facă abstracție de motivul pentru care se aflau împreună și să aducă în discuție cât mai puțin nefericitele întâmplări trăite, insă atmosferă rămânea apăsătoare. În cele din urmă Maria Carla care o privea pe furiș, văzând cum fără să-și dea seama se lasă copleșită de răul ce ii chinuia sufletul și rămânea privind în gol fără să scoată un cuvânt, caută în minte
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
personalitate, întărit de împărat cu depline puteri. După nouă ani a ajuns guvernator în Siria. Romanii se fereau să înrăutățească legăturile dintre ei și Iudei; se fereau să-i jignească, deși realitatea era cu totul alta. Ei îmbrobodeau o stăpânire apăsătoare m forme de prietenie politicoasă... Diplomația cancelariei romane era foarte mlădioasă. Stăpânirea romană statornicită in Iudeea în anul 63 înainte de Hristos n-a urmărit să lipsească poporul evreu de întreaga lui independență. In timpul lui Irod de pildă, fiii lui
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363469_a_364798]