1,013 matches
-
decât cu prietenul lui de la Casa de copii. De altfel, elevii nu se înghesuiau să-i adreseze vreun cuvânt. Veșnic încruntat și incomunicabil, școlarii se temeau de el. Vându era scund și de o veselie debordantă, în totală contradicție cu apatia celuilalt. Îi curgea încontinuu nasul și zilnic tovarășa îl lovea peste față din pricina asta. Prima lovitură peste obrazul băiatului izbise urechile Luanei ca o plesnitură de bici. I se oprise inima în loc. Se așteptase ca pământul să se surpe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fost cel mai îngrozitor lucru care i se putea întâmpla. Altă dată plină de vervă obositoare, Luana afișa acum o tăcere bolnăvicioasă. Mama o iscodi cu insistență. Se ținu după ea prin toată casa, insistând să afle motivul stării de apatie. Luana se răstea, se plângea de dureri de burtă, voia să fie lăsată în pace și amenința că va pleca înapoi la Iași. Simțind atmosfera încărcată, ca într-o zi de vară toridă când vântul uită să mai adie, Sanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la populația civilă, ca și la combatanți, manifestate prin psihonevrozele de război, în cadrul cărora se consemnează stări confuzionale, manifestări anxioase și crize de tip isteric sau tulburări psihosomatice. La prizonierii de război sau la persoanele deportate, se menționează stări de apatie, iritabilitate, depresii, reacții anxioase, stări delirante sau halucinatorii, deliruri sistematizate cu temă mistică. Sănătatea mintală la deportați și prizonierii de război. În cazul persoanelor deportate și al prizonierilor de război, problemele de sănătate mintală sunt diferite de cele ale populației
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
o modificare profundă a stării de sănătate mintală a individului, cu un aspect polimorf: stări de neliniște intrapsihică pe care bolnavul nu le poate lega de o anumită cauză, crize anxioase, stări de angoasă, suferințe fizice sau somatice rău definite, apatie, dispoziție tristă, plâns, depresie, deznădejde, la care se asociază idei sumbre, pesimiste, izolarea de lume și dezgustul față de viață, fenomene ce pot merge până la refuzul alimentar sau chiar tentative de suicid. În cazul acesta se impun măsuri de igienă mintală
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a suprasolicitării. Etapa socială și cea psihobiologică sunt depășite, fenomenele focalizându-se asupra proceselor psihice. Starea de epuizare se manifestă prin astenie fizică și intelectuală, tulburări de atenție și concentrare, insomnii, nervozitate, neliniște, iritabilitate, cefalee, amețeli, tulburări neurovegitative, stare de apatie. Se realizează în final un tablou clinico-psihiatric de nevroză. Prin decompensarea individului, activitatea este grav compromisă și în unele cazuri chiar complet dezorganizată. În această situație, dacă efortul de suprasolicitare continuă, fenomenele clinice se agravează și asistăm la un efect
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
o deplasare a reacțiilor personalității de la extraversie către introversie; diminuarea gândirii creative și a facultății de învățare; motivațiile devin din ce în ce mai monotone; facultatea de a se concentra un timp mai îndelungat scade; emotivitatea și afectivitatea sunt mai slabe, mai șterse; apar apatia și egocentrismul; modul de a reacționa la situațiile noi are un caracter rigid, stereotip; apare o accentuare a particularităților de caracter; sensibilitatea și percepțiile sunt mai slabe, mai șterse, se diminuează acuitatea senzorială (văz, auz, tact, gust, miros); se produce
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
este rezultatul unor standarde formale impersonale și depersonalizante (vestimentație, accesorii, limbaj, gesturi, coduri simbolice etc.). Conținutul sufletesc se reduce rapid la pulsiunile primare, un mod de a gândi simplu, schematic, o sensibilitate lipsită de gust, centrată pe plăcerile imediate, dezinteres, apatie, lipsă de responsabilitate morală, conduite „libere”, lipsă de inițiativă etc. Nesigur de sine, neliniștit și singur, omul modern devine o ființă dependentă de puterea politică a statului, de la care „așteaptă” totul, fiind prin aceasta ușor și permanent manipulabil. Cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
schimbări în planul stării de sănătate mintală, atât individuală, cât și colectivă. Aceste schimbări vor duce la o treptată depersonalizare, la slăbirea identității Eului, alienarea și însingurarea persoanei, incomunicare, închidere în sine, robotizarea gândirii, regresiune afectivă, depresie și angoasă sau apatie cu indiferentism și inactivitate. Pe acest „fond psihosocial” de disoluție a vechilor valori tradiționale morale, culturale, sociale și religioase, se va dezvolta o nouă formă de „patologie colectivă”: nevroze și psihoze colective, acte antisociale, delincvență și criminalitate, alcoolism, consum de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
și igiena mintală (P. Kielholz, H.P. Rome, P. Pichot, J.J. Lopez-Ibor, J. Angst, N. Sartorius, H.J. Weitbrecht). Tabloul manifestărilor depresiilor colective include următoarele tulburări: sentimentul unei presiuni externe, al marginalizării sociale, care generează o stare de insecuritate; neliniște, panică, anxietate; apatie, inactivitate, reducerea cantitativă și calitativă a activității profesionale, dezinteres; îngustarea nivelului de aspirații și a câmpului de interese; adoptarea unei atitudini triste, pesimiste față de viață; atitudine defetistă; idei și acte de suicid. 3. Stările de nevroză colectivă Când discutăm aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
tip deviant, care-l deosebesc de bolnavul mintal. Semiologia deviantului sociopatic este reprezentată prin următoarele grupe de manifestări: - un anumit stil de existență, caracterizat prin: instabilitate, impulsivitate, inadaptabilitate, tendință spre mitomanie, disimularea actelor comise; - o copilărie tulburată, cu: alternanță între apatie și surescitare, activitate școlară neregulată, acte de indisciplină, crize de mânie, fugă; - accentuarea acestor tulburări în perioada adolescenței, când apar: conflicte cu autoritatea (părinți, educatori), instabilitatea sau inegalitatea școlară urmată de eșecuri, frecventarea unor grupe marginale sau delictuale (furt, lovire
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sau negative ale intereselor pentru lumea exterioară; existența sau absența aptitudinii de organizare emoțională și impulsională, de care depinde în mare măsură adaptabilitatea socială; gradul afectivității și al sociabilității; existența sau absența anomaliilor de caracter sau a tulburărilor de comportament (apatia, impulsivitatea, perversiunile); existența sau absența tulburărilor nevrotice sau psihotice (obsesii, folii, atitudini isteroide, cleptomanie, procese de tip schizofrenic), aspectele care compromit acțiunea de recuperare. Recuperarea în nevroze Frecvența crescută a nevrozelor pune cu acuitate problema recuperării bolnavilor psihic cu aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
endogene, deficiența psihică se traduce printr-o alterare gravă a personalității, constând din următoarele: ruperea de realitate, cu alternarea stării de conștiință; apariția unor importante modificări perceptive (iluzii, halucinații); tulburări de gândire (obsesii, idei delirante); tulburări de activitate și comportament (apatie, agresivitate, suicid, homicid); modificări afective (euforie, distimie, paratimie, depresie, melancolie, anxietate). Cele mai importante sectoare care focalizează atenția acțiunii de recuperare sunt: afecțiunile din grupa schizofreniei, psihozele delirante cronice sistematizate (de tip paranoic, paranoid sau parafrenoid, PMD, epilepsia cu tulburări
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
alții nu vor mai reveni vreodată acolo de unde au plecat ei sau ascendenții lor. Pe mulți români, gândul acesta pare să-i deconcerteze, blocând sau estompând orice întrebare adiacentă. Depășind această stare de uimire sau amnezie aparentă, urmată de o apatie obișnuită, întrebările încep să se prefigureze, dar nu însoțite numaidecât de un efort mental, ci de un fior emoțional. Pentru a depăși confuziile, se cuvine acceptat adevărul că românii americani sunt americani, și încă autentici, din toate punctele de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sistemului, dar a cărui existență o justifică. Ar fi deci necesare multiple replici ale acestui volum, cu atât mai oportune cu cât actuala echipă ministerială cheltuiește tot mai puține resurse pentru „necosmetizarea realității”. Acalmia este doar un alt nume al apatiei. Cătălina Mihalache Dan PAVEL, Iulia HUIU, „Nu putem reuși decât împreună”. O istorie analitică a Convenției Democratice, 1989-2000, Editura Polirom, Iași, 592 p. Este incitant pentru autorul unei note de lectură să fie pus în fața unei cărți care a stârnit
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
comandă. «Doresc să am o dorință», a spus bătrânul”. Lipsa de chef, proasta dispoziție, oboseala sunt fenomene de o mare complexitate - undeva la granița dintre biologie și psihologie, dintre normalitate și boală - pe care nu le pot analiza aici. Există apatii organice și apatii dobândite. Pentru a vedea până la ce punct se combină acești doi factori, voi alege, dintr-un text de psihopatologie, o serie de cauze care blochează dorința sexuală: „Rutina În relația de cuplu; probleme obișnuite (discuții, lipsă de
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
am o dorință», a spus bătrânul”. Lipsa de chef, proasta dispoziție, oboseala sunt fenomene de o mare complexitate - undeva la granița dintre biologie și psihologie, dintre normalitate și boală - pe care nu le pot analiza aici. Există apatii organice și apatii dobândite. Pentru a vedea până la ce punct se combină acești doi factori, voi alege, dintr-un text de psihopatologie, o serie de cauze care blochează dorința sexuală: „Rutina În relația de cuplu; probleme obișnuite (discuții, lipsă de Înțelegere); administrarea de
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
nesemnificative. Dacă debutul este precoce, între luna a IV-a si a VIII a de viață se remarcă la acești copii, lipsa mișcărilor anticipatorii atunci când sunt luați în brațe, precum și lipsa zâmbetului ca răspuns la zâmbetul mamei. Progresiv devine evidentă apatia, dezinteresul pentru cei din jur, copilul retrăgându-se parcă într-o lume interioară în care jocul ritualizat ocupă un loc important. Dacă debutul survine mai târziu, după o evoluție normală, tabloul clinic se caracterizează prin trei simptome principale: 1. În
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
organizația (exit), uneori el rămâne, beneficiind de avantajele care i se oferă societatea sportivă, tot ce nu este evadare sau protest, este în mod automat fidelitate (loyalty), însă ne aflăm într-un al patrulea caz al figurii care se numește apatie, ori pragmatism. Fairplayul total nu este o doar integrare normală, ci reprezintă o reacție la frustrare, o tentativă continuă de evitare a controlului violenței. Conceptul de fidelitate sportivă apare prea larg îi cuprinde pe toți cei care rămân în acțiune
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
la rândul lor, de harnicii stenografi angajați la Monitorul Oficial al României. Treptat, aceasta gazeta devine o lectură obligatorie, "un abecedar", atât pentru comunitatea parlamentarilor români, cât și pentru alegătorii acestora. Tinerii educați în străinătate par dispuși să iasă din apatia generațiilor trecute. Printr-un efort intelectual dublat de imaginație estetică și morală, aceștia își vor mobiliza resursele cognitive spre a înțelege și importă o serie de concepte destul de abstracte, relativ îndepărtate de realitățile locale: "republică", "democrație", "monarhie constituțională", "constituție", "parlament
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
la gestionarea și procesul decizional din instituția școlară.” (ibidem) Adesea părinții și cadrele didactice își fac reproșuri, își aduc critici și privesc cu neîncredere, cu atitudini stereotipe și pline de prejudecăți. Principalele reproșuri la adresa părinților se referă la următoarele aspecte: apatia părinților (nu vin la acțiuni anunțate); lipsa de responsabilitate (așteaptă inițiativa cadrelor didactice); timiditatea (lipsa de încredere în sine); participarea cu ingerințe (critică sau impertinență școlară); preocupări excesive (exclusive) pentru randamentul școlar (notele) copilului; rolul parental rău definit (nu înțeleg
MANAGEMENTUL PARTENERIATULUI ȘCOALĂ - FAMILIE by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Science/1260_a_1935]
-
atât de bine, încât carnea se prinde. Frumoasa persoană a scăpat doar cu o cicatrice ușoară. Ce credeți că a făcut, odată vindecată? Îl iertă, și familia s-a reconstituit până la noi ordine. Oamenii din popor și țăranii ies din apatia lor naturală când le sunt atinse prejudecățile, când sunt tulburați în obișnuințele lor sau când le sunt lezate puținele drepturi pe care le posedă; departe de noi de a-i învinovăți pentru asta. Niște sericicultori francezi (acest nume se dă
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
arid al nihilismului contemporan, rod al raționalizării excesive și al unei teologii catafatice condusă de scolastică pănă la cele mai nebănuite granițe ale sale - ateismul și moartea lui Dumnezeu. Nihilismul nietzscheean nu poate fi așadar tradus prin moartea termică sau apatia universală de la sfărșitul timpului. El trebuie să fie pasărea phoenix din cenușa căreia trebuie să se nască “omul nou”. Supraomul lui Nietzsche își va găsi rădăcinile în solul fad al nihilismului care îi va fi, în același timp, reperul inițial
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
drum, rod al raționalismului în exces nu poate fi patrie decăt oamenilor de excepție, decăt supraoamenilor. Există astăzi toate argumentele care ne fac să credem că “epoca” prefigurată de Nietzsche a sosit și continuă să trăiască generănd haos, nonsens și apatie. Ceea ce nu se vede însă este tocmai acea disperare ziditoare de suflete mari și ucigașe de mediocritate. Din acest moment, “evanghelia lui Nietzsche” se dovedește fără obiect și fără adepți. Optimismul nietzscheean nu poate fi susținut de lentoarea ritmului în
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
efectuare etc. Astfel: Gesturile rare, "moi", de mică amplitudine (strânse pe lângă corp) pot să denote: atitudine defensivă, teamă; nivel scăzut al mobilizării energetice, ca urmare a oboselii, a unei stări depresive, sau a unei stări maladive, stare de indiferență, plictiseală, apatie; apartenența individului la tipul temperamental melancolic; tendința la izolare etc. Gesticulația bogată, impetuoasă, largă (uneori, de o amplitudine periculoasă pentru cei din jur) este caracteristică tipului constituțional picnic, iar dintre tipurile temperamentale, colericului și, în măsură mai mică, sanguinicului. Ea
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
școlii - instruirea și educarea. Greutățile de adaptare sau intervalele mult prea mari după care organismul copilului ce nu a trecut printr-o instituție preșcolară se adaptează la programul școlar, generează, cel puțin în primele luni de școlarizare, fenomene de oboseală, apatii, frică de școală, primirea unor note mici sau alte tulburări psihice și fiziologice. Regimul zilnic al copilului de clasa I nu este un scop în sine; părinții trebuie să-l privească drept o condiție necesară a desfășurării procesului de instruire
COLABORAREA ŞCOLII CU FAMILIILE ELEVILOR DE CLASA I by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/642_a_1000]