1,281 matches
-
în interese sau asociații, este vulnerabil la manipularea demagogilor politici. 3. Despre funcționalitatea comunității Perspectiva pe care o adoptăm aici și care prezintă comunitatea fără a încerca să îi impună o anumită dominantă pozitivă sau negativă poate fi întărită prin aplecarea asupra sensului funcțiilor comunității. O scurtă incursiune în această zonă ne va permite totodată conturarea complexității abordării problemei comunităților. Pentru Thomas Bender (1991: 8) este evident că "O comunitate își are finalitatea în ea însăși: ea poate oferi ajutor sau
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
eșec sau, măcar, nu și-a Îndeplinit obiectivele. Se trece foarte ușor peste aceste lucruri, iar criza este folosită ca pretext, și nu ca o consecință. Oricum, din formularea noii strategii, rezultă o abordare mult mai structurată și realistă, o aplecare mai mare spre esența obiectivelor propuse, și nu numai spre formă. Faptul că documente de o importanță deosebită, precum Small Business Act <footnote Small Business Act (June, 2008) www.europe.eu footnote> , sunt puse acum În slujba unei dezvoltări orientate
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu găsiseră de lucru. Unul era Sorin Mărculescu, astăzi director adjunct la Editura Humanitas, care a reușit destul de repede să scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare; celălalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a răpit nu demult dintre noi. Cu ei am rămas prieten de atunci, ne făcusem și serviciul militar Împreună. Avusesem la Filologie un grup de prieteni
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ale comunității din care făceam parte”. Unele dintre textele menționate au fost publicate mai Întîi În reviste din România sau America, În cursul anilor ’95-2000. Toate sînt deosebit de elocvente, actuale și de o acuratețe științifică neîndoielnică. Scrisă cu o evidentă aplecare către o asemenea temă, cu o rară imparțialitate și o rafinată subtilitate, În America, la „Vatra Românească” reprezintă Încă o treaptă către monografia comunității române din Lumea Nouă, recomandîndu-l pe Alexandru Nemoianu ca pe un virtual autor al ei. Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mă duc domol pe Dunăre în jos.” E, de asemenea, o poezie a elogiului țării și a invocării unor momente istorice, conturată uneori prin evocarea lucrurilor „simple, aparent banale, ce-și pot dezvălui [...] valoarea simbolică” (Al. Ruja). Există și o aplecare spre invocarea peisajului preferat, simțit ca teritoriu existențial. Lirica de acest tip, configurată în notația discretă, se înscrie în descendența tradiționalismului transilvănean, îndeosebi a lui Lucian Blaga, prin predilecția pentru satul arhaic, arhetipal, prin frecventarea simbolurilor folclorice, eresurilor și a
MADUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
realizate fie ca scurte compoziții libere („capricii”), ca experimente în stil avangardist („schițe iconografice”) sau în forme fixe (sonetul), fie ca piese de largă respirație (poemul dramatic în versuri), atrag atenția atât prin vigoarea și echilibrul unora, cât și prin aplecarea spre jocurile de cuvinte și retorismul altora. Varietatea de atitudini este a unui parnasian fantezist și elegiac, „cu un pronunțat gust al tanaticului și cavernosului” (Cornel Regman). Temele predilecte sunt mitul și istoria (Gebeleizis, Apolodor din Damasc, Meșterul Manole, Ioan
MAGHERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287956_a_289285]
-
mai puțin pe aceea a umoristului, volumul readuce în actualitatea românească toată disponibilitatea spre comic a unui personaj cum e Gâgă, model interbelic al anecdotelor de mai târziu cu Bulă, filtrând același filon vulgar al mahalalei. Autorul are o deosebită aplecare spre miticismul bucureștean, din buna tradiție anecdotică a lui Anton Bacalbașa sau din substanța dulce-amăruie a epigramei lui Cincinat Pavelescu, personalitate mereu evocată. Lumea pe care o descriu aceste schițe de mediu nu trece însă dincolo de o anumită candoare sentimentală
MANZATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288000_a_289329]
-
Țara Loviștei. A colaborat la „Viața studențească”, „Argeș”, „Ramuri”, „Orizont”, „Contemporanul” ș.a. M. este un împătimit scormonitor al mărturiilor legate de valorile culturale vâlcene. Contribuția sa cea mai importantă este lucrarea Istoria cărții vâlcene (sec. XVII-XVIII), publicată în 1981. Cu aplecare spre domeniul literaturii române vechi, pe urmele profesorului său ieșean I. D. Lăudat, istoricul literar cercetează vechile centre de cultură (Cozia, Govora, Bistrița, Horezu, Râmnic), cu meșterii tipografi, manuscrisele și cărțile ieșite din tiparnițele vâlcene, Antim Ivireanul, episcopul Damaschin, Chesarie de
MARINOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288041_a_289370]
-
debutează editorial în volumul colectiv Alfa ’87. Conceptul de text poetic integral, introdus de M. și aplicat exegezei poemului Luceafărul de Mihai Eminescu, în volumul Lumile „Luceafărului” (1999), urmărește configurarea procesului poetic luând în considerare textul definitiv și variantele, cu aplecare specială asupra hermeneuticii sensului textual. Lucrarea Lumile „Luceafărului” propune o analiză semantică sui-generis (prin teoria lumilor posibile), legitimând o nouă interpretare, conform căreia liniile de forță ale coerenței de adâncime aparțin sensului și se sudează într-o complexă dualitate, atât
MARIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288023_a_289352]
-
la teoriile lui H. Bergson, formulând un judicios punct de vedere: „funcționarea reală a gândirii nu-i un automatism psihic pur”. Cât despre „marafeturile” și „scrântelile” dadaismului, i se pare că exhibă ceva caricatural. Chiar punctată de ciudățenii, e vădită aplecarea către filosofia religiilor și a culturii. Era convins că, în această sferă, are un cuvânt definitiv de spus. Nici o inhibiție nu îl încearcă când lansează provocarea că studiul Metafizica laică și metafizica sfinților ar fi o „sinteză extremă”, cum altele
MATEESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
poeziei eminesciene, rostit în 1889, fiind o astfel de excepție. Poet el însuși, profesează o artă a durității, susținută de vâna satirică, pamfletară a temperamentului. Preferința pentru „o poezie neagră”, „de granit”, „mișcată de teroare și palpitând de ură” (Viersul), aplecarea spre viziunea grotescă și invectiva nestăpânită, fulminantă (Complotul bubei, Odă la ciocoi) îl plasează într-o familie căreia îi aparțin Heliade, Al. Macedonski, Tudor Arghezi ș.a. Târziu, vitalității fruste, deseori prolixă și necenzurată, inflamată retoric, îi iau locul pâlpâiri tainice
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
la adresa sistemului totalitar. Nuvelele i-au fost traduse în limbile rusă, germană, slovacă ș.a. Ca regizor, a turnat numeroase filme de lungmetraj, a semnat scenariul și regia la câteva filme inspirate din basmele populare, creația lui cinematografică caracterizându-se prin aplecarea spre baladesc. SCRIERI: Râsul și plânsul vinului, Chișinău, 1965; Dincolo de ploaie, Chișinău, 1970; ed. pref. Vasile Coroban, Chișinău, 1979; Trei proze, Chișinău, 1971; Dimitrie Vodă Cantemir, Chișinău, 1974; Făt-Frumos (în colaborare cu Nicolae Esinencu), Chișinău, 1981; Un hectar de umbră
IOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287616_a_288945]
-
operă e mai autentic națională, cu atât are mai multe șanse de a deveni universală; cei mai talentați scriitori „coincid” de cele mai multe ori cu „cei mai naționali”. În prefața la Bel Ami de Maupassant, I., traducător al scriitorului francez, sublinia aplecarea spre anumite aspecte tipice, în funcție de structura personală a unui scriitor sau a altuia: „Zola, de pildă, e constructor de societăți, de stări sociale, Bourget de stări psihice, Loti de peisaje. Maupassant e de toate [...], e artistul mare, e artistul desăvârșit
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
geografică și socială intermediază analiza aspectelor care transpar în violența trăirilor și a reprezentării, în receptivitatea la tentațiile visului și ale mitului, convertite critic în formula realismului magic, care îmbină adevărul crud cu suflul poeziei. Folclorul indigen favorizează la Asturias aplecarea spre mitologicul local de origine maya, prozatorul preluând și de la suprarealiști imaginea dislocată, fervoarea metaforică și irumperea în subconștient și oniric, iar de la Dostoievski priza la suferință și descrierea situațiilor-limită. Mai pronunțat înnoitoare sunt intențiile volumului Literatura hispano-americană în lumină
GEORGESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]
-
uman tot mai recurent În perioada actuală (desigur, nu În sens psihiatric, ci În sens cultural, așa cum se vorbește de politropism și de policronie). Dincolo de aceste considerații sociopsihologice, credeți că anarhetipul ar necesita o definiție mai apăsat filosofică, cu o aplecare mai puternică spre ontologie? Mircea Muthu: Da, la asta mă gândesc, Într-adevăr, la o circumscriere mai puternică dintr-un unghi evident filosofic, pentru că În momentul În care vorbim despre personalitate multiplă... Corin Braga: Sau subiect multiplu... Mircea Muthu: ...eu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ar putea să coexiste pașnic și să creeze printr-o conlucrare, nu totalizatoare, nu centrată, ci pur și simplu rizomică. Mihaela Ursa: Vreau să spun ceva legat strict de experimentul tău cu Castaneda. Un cosmolog - publicat și la noi, cu aplecări certe spre discursul teoretic, filosofic, critic -, Lee Smolin, scrie o carte de educare a publicului nespecializat cu ceea ce Înseamnă teoria relativității, teoria cuantică, un volum de popularizare. El amintește acolo unul din principiile teoriei care se străduiește să Împace fizica
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
până și de categoriile estetice. Un text greu de Încadrat, naiv-blasfemator din punct de vedere religios, extrem de ambițios din punct de vedere artistic, dar, În opinia mea, periclitat În substanța lui filosofică de folosirea arbitrară a conceptelor... Vlad Roman: În ceea ce privește aplecarea dumneavoastră către religie: cred că ține de textul lui Horea faptul că ați ajuns acolo și aș face o disociere (despre care vorbeam cu el venind Încoace) Între așa-numitul stil paulin, care este destul de clar tuturor, și stilul christic
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care renunță la discursivitatea și intimismul mărunt din primele poeme, înlocuindu-le cu o lirică sobră, reflexivă, care preferă să sugereze decât să exprime concret evenimentele, lucrurile, vocile, percepute acum într-un vortex sinestezic. Poemele, ce se constituie într-o „aplecare riscantă peste balustrada eului”, păstrează, din prudență, o distanță protectoare față de real, de care F. este fascinată. Abordând o poetică de provocare, autoarea descrie în volumul Trepte sub mare (1991) „un holocaust de casă” (Horia Gârbea), universul intim fiind sufocat
FIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]
-
lungă... (1978): „analiza relațiilor dintre individ și lumea în care trăiește sau, mai bine, [...] a gradului de libertate îngăduit de societate individului” (Nicolae Manolescu). Tema, desigur îndrăzneață și delicată în contextul istoric al apariției romanului, e tratată cu relevanță. Persistă aplecarea spre intimism, dar apare un spor de comentarii analitice auctoriale pe tărâmul psihologismului, frizând uneori fastidiosul și vădind obsesia interpretării micilor gesturi uzuale ca elemente ale codului nescris al unui joc al disimulării. Romanului Magdalena avea să i se reproșeze
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
pentru tot felul de dicționare și mai cu seamă conspecte, însemnări, excerpte sunt aduse de fiul său în țară, păstrate cu pioșenie și nu o dată folosite. Moștenind și transmițând spiritul iscoditor, înflăcărat și bizar, frenezia și orgoliul creației, obsesia celebrității, aplecarea spre exagerare și mistificare, H. este un cărturar care explorează domenii variate - botanică, drept, filosofie, istorie, filologie, folcloristică, literatură -, fără a reuși să-și ducă la capăt proiectele. Majoritatea lucrărilor sunt scrise în limba rusă, dar izvorăsc din conștiința apartenenței
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
relațiile” sau „sistemul” și că, până la urmă, și terapia se referă la membrii familiei purtători de interacțiuni, și nu la entități abstracte. De aceea, dincolo de declarații, nici o variantă a terapiei familiale (sistemice) nu a putut eluda individul. În viziunea contextualistă, aplecarea terapeutică asupra lui este expresă. Sunt apoi încercări de combinare a psihodinamicii (psihanalizei) cu abordarea holistică (sistemică), cum este cea propusă de A. Bentovim și W. Kinston (1991). Terapia cognitivă are însă ca punct de referință central procesele cognitive ale
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
1978; Amiaza lui Empedocle, București, 1983; Îngerul exterminator, București, 2002; Ardealul, București, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Stoie, Viorel Sâmpetrean, AST, 1971, 6; A. B. [Ana Blandiana], Prezentare, AFT, 1973, 3; Constanța Buzea, Viorel Sâmpetrean, AFT, 1974, 5; Adrian Mihai Popescu, Aplecare asupra cuvântului, AST, 1979, 6; Constanța Buzea, „Vară de amiază”, AFT, 1979, 8; Ioan Adam, Contururile imaginarului, T, 1979, 8; Titus Vâjeu, „Vară de amiază”, „Scânteia tineretului”, 1979, 9 257; A. I. Brumaru, „Vară de amiază”, „Cuvântul nou” (Covasna), 1979, 2
SAMPETREAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289455_a_290784]
-
secolului trecut, împreună cu Constantin Abăluță, traduce, în colecția „Poesis” a Editurii Univers, versuri de Wallace Stevens, Dylan Thomas, Theodore Roethke, W. S. Merwin, Frank O’Hâra, unele în ediții bilingve, toate însoțite de studii introductive care, pornind de la o minuțioasa aplecare asupra textelor, în sensul close reading promovată de New Criticism, propun direcții fertile în descifrarea diferitelor viziuni lirice, a identităților poetice. De asemenea, S. a prezentat selectiv, în antologii sau în periodice, numeroși autori americani, contribuind la impunerea acestei literaturi
STOENESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289940_a_291269]
-
plus, caracterul de „amăgitor”, indispensabil rolului de Anticrist. Iudeii vor recunoaște caracterul său mesianic „dat fiind că el se va înfățișa sub alt nume, având o viață nouă, pentru a trece drept Cristos. Daniel spune: «Și nu va avea nici o aplecare spre vreunul din dumnezeii părinților lui sau spre pofta de femei sau spre oricare alt dumnezeu...» (Dan. 11,37). Căci nu va putea înșela poporul tăierii împrejur, decât dacă se va arăta apărător al Legii. Cât despre sfinți, chiar dacă va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu toate puterile sale. [Pavel] a numit „templul lui Dumnezeu” bisericile pe care Anticrist le va lua mai întâi în stăpânire, îndrăznind să se proclame dumnezeu. Acestea au fost vestite și de dumnezeiescul Daniel, prin cuvintele: „Nu va avea nici o aplecare spre vreunul din dumnezeii părinților lui; și‑n locul lor îl va slăvi pe dumnezeul Maozin” (Dan. 11,37), în loc de „el se va numi dumnezeu puternic”. Apoi, ca să arate că nu le spune vreo noutate, adăugase: „Nu vă aduceți aminte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]