805 matches
-
pe alte coordonate, dar aceasta nu ne împiedică să subliniem valoarea studiului, cu atât mai mult cu cât, în același demers interpretativ, criticul amintește de un mit comun la cei doi scriitori. Concret, deși ideea nu este pe deplin originală, aplombul și nonșalanța inteligentă cu care îl reliefează sunt de invidiat. Așadar, este menționat mitul infirmității sociale a geniului, observație pe care o acceptăm și dorim să o aprofundăm cu mai multe argumente. Totodată, subliniem o altă posibilitate de paralelism: Dna
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Terasă la Roma acreditează o rețetă fără cusur a narațiunii postmoderne și un autor ce știe să edifice (din 47 de capitole incisive) o partitură-dosar de existență a unui protagonist și a unui climat european post-renascentist. Cu erudiția cuvenită, cu aplomb, cu un ritm și un stil demne de marii povestitori ai vecului al XXI-lea. Splendoarea și suferința lumii Familia lui Jean-Marie Gustave Le Clézio (Nisa, 1940), originară din Bretagne, a emigrat în secolul al XVIII-lea spre insulele Mauritius
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
milită revista română 'La Ronda' în universul literelor regimul mussolinian a impus imaginea Imperiul român că oglindă ideală a noii orânduiri fasciste. Prin mistificarea ideologiei și filozofiei partidului și prin insistența asupra modelului antic, trâmbițat în capitala cu mai mult aplomb decât în restul teritoriului, se avea în vedere crearea unei autarhii alimentate de aspirații imperialiste. Cenzură impusă de regim și necesitatea de a produce un număr mare de poezii și cântece encomiastice au determinat scindarea panoramei literaturii italiene în funcție de disponibilitatea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
filozofiei feministe, avem și un echivalent al noțiunii de mai sus. Francezii au legat "spațiul interior" de l'ecriture feminine (autoscriitura feminină, revendicată din capacitatea femeii de a media între "văzut" și "nevăzut", "inteligibil" și "neinteligibil", capacitate prezentată cu atîta aplomb de Simone de Beauvoir în Le deuxième sexe/Al doilea sex), iar americanii de gynocritică (termen propus de Elaine Showlater, în anii șaptezeci, în Toward a Feminist Perspective/Către o poetică feministă, ca semn al independenței social-mentale femeiești). Pînă și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
arareori, limpezimea privirii intense, iscoditoare. Patosul, ținând de fibra adâncă a acestui temperament, e stăpânit de un, câteodată poate inaparent, dar perceptibil simț al măsurii. O aură de mlădie erudiție conferă distincție demersului cărturăresc al Elvirei Sorohan, demers în care aplombul argumentației își păstrează, în turul de forță al speculației, prospețimea. Așa, în Singurătatea scriitorului (Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", 2004), ca și în alte contribuții importante pe care ea le-a semnat. Lecturile "în palimpsest" (expresie predilectă), cu priza lor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mereu să vadă dincolo de aceste deficiențe mundane și să trăiască esența însăși a iubirii. Pînă la un punct, însă. Din păcate, odată domolite valurile mediatice și limpezite chestiunile juridice, odată ce el și-a regăsit libertatea și măcar o parte din aplombul de altădată, ea a plecat. Am asistat, poate, în direct, la sublimarea și moartea unei excepționale povești de iubire. Și ăsta da, subiect de roman... Cine face cărțile? Revoluția numerică, năucitoarele crize economice, prăbu șirea iminentă a Europei tradiționale, cinismul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ce se încăpățînează să vadă în Cioran doar nihilistul tenebros, ce stinge candela în urma unei lumi pierdute, uită că acest teoretician al descompunerii a fost o ființă vioaie, care se lăsa cu voluptate pradă unor conversații frivole, care înjura cu aplomb (în românește!) și rîdea ca un copil. Vom adăsta, deci, fugitiv asupra uneia din cele mai savuroase și temeinice "ocupații" ale sale, pe care am numit-o iscusința-de-a-nu-face-nimic (le savoir-ne-rien-faire), în care a excelat, cu nedisimulată mîndrie, întreaga viață. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
anume se confruntă pe parcurs). Pe această linie, plasez următoarele scrieri: În vreme de război de I.L. Caragiale, Frigul de Gib. I. Mihăescu și Îmbrățișarea mortului de Alexandru Philippide. În fine, a treia direcție ilustrează teroarea supranaturală, care plonjează cu aplomb în fantasticul pur, aproape în absența oricărei preocupări pentru plauzibil. Universul este inventat, însă ingredientele de bază se mențin intacte: cel care face diferența este dozajul estetic în care sunt acestea distribuite. Aici, voi aborda următoarele proze: Moara lui Călifar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
antene iscoditoare, alergând repede în toate direcțiile, nesuferind lumina, sălbatice și crunte; șarpele orb, negricios, cu înfățișare de râmă, cu picioare subțiri ca niște peri, apoi scolopendre de toate felurile". Vedeta expoziției este scolopendra gigantică de la Tropice, creatură descrisă cu aplomb și decupată, parcă, din imaginarul bestial al unor Bosch sau Goya: "Singură într-o colivie, gângania monstruoasă, lungă de un sfert de metru, își întindea trupul gălbui, inelat și sprijinit pe optzeci de picioare, cu antenele vibrând, la pândă printre
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
1978: 204). De aceea, desigur, opera nu este străină de elemente biografice. Gheorghe Cunescu precizează că setting-ul narativ al nuvelei incarnează pădurea și moara din Didești, satul natal al scriitorului (1982: 50), pe care acesta le descrie cu minuțiozitate și aplomb. Mai mult, o minimă investigație poietică ar furniza detalii suplimentare interesante. Într-un text cu tentă autobiografică, publicat imediat după război, în 1945, și reluat în antologia critică editată de Teodor Vârgolici, Galaction precizează că moara din nuvelă "este moara
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
atribuind regimul diurn personei științifice, iar pe cel nocturn personei artistice a omului de cultură, și consideră că "[p]e o asemenea structură bipolară se axează și Domnișoara Christina" (1997: 186). Mai recent, Paul Cernat, cu un cert și fericit aplomb analitic, subliniază că "Domnișoara Christina trebuie privită nu atât ca o ruptură (subl. în text) față de literatura preexistentă, cât mai ales ca o glisare dinspre realul "diurn" înspre tărâmul nocturn al imaginarului" (2009: 279-280). Un segment de critică privilegiază constant
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
distorsionat, ca și preluarea demonismului romantic byronian în substanța propriilor genii rele, insistând mai degrabă pe latura negativismului asumat ca răspuns la ideea de progres, proprie secolului al XVIII-lea reluată în secolul al XIX-lea cu și mai mare aplomb și a avatariilor raționalismului acestui secol. "Decadența nu constituia o simplă reluare a obsesiei byroniene a "marelui om rău", acest erou pervertit care este totuși superior omologului său lipsit de defecte, și nu reprezenta câtuși de puțin o variantă maladivă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mulgere a vacii românești și anume înființarea acelor extrem de păguboase societăți mixte româno-sovietice numite „sovromuri” înființate prin efectul unui acord semnat la Moscova la data de 8 mai 1945. Aceste sinistre făcături mijlocite de Stalin și întreținute cu un trădător aplomb de către comuniștii români, au funcționat, în nimicnicia lor, până în anul 1956! Iată ce-i scrisese academicianul Onisifor Ghibu, imediat după apariția acestor struțo-cămile, vânzătorului de neam și țară Petru Groza: „Un capitol al tragediei noastre de astăzi, camuflat sub firma
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
consideră un concept atât de vag, încât devine inoperant, și-l înlocuiește cu cel de "eu", considerat baza mentală absolută a lumii. Nici nu mai trebuie să menționez aici că Fichte însuși se lasă îmbătat de terminologie și, cu același aplomb neglijent care-i caracterizează pe fabricanții de visuri metafizice din Germania, nu aduce nicio dovadă convingătoare în sprijinul afirmațiilor sale. El se mulțumește să sublinieze că subtilă conștiința de sine se trezește atunci cand eul stabilește o relație între sine și
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
nevoit să opteze pentru salariul de la școală (fiecare cadru didactic ce era și slujitor al bisericii era obligat de lege să nu primească decât un salariu). În această perioadă, diaconul învățător nu stă departe nici de politică, susținându-și cu aplomb și înfocare ideile. Iacob Negruzzi, în Electorale îl portretizează sub numele literar de Părintele Smântână, devenit apoi celebru. Criza familială se acutizează în momentul în care soția, tot mai mult atrasă de egumenul călugăr Isaia Vicol Dioclias, va părăsi căminul
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
să denumim guvernările ca fiind "regimuri" legate de diverșii președinți, iar pe de alta, cum, până la urmă, guvernul acesta nu exista fără efortul său de persuasiune asupra PC, putem începe cu asta. Un alt câștig ar putea fi un anume aplomb al politicii externe, absent la predecesorii săi, Iliescu și Constantinescu, în care intră și un ton mai ferm față de Rusia, dar și intensificarea relațiilor cu Statele Unite. Nu spun că toate răstelile la ruși sunt neapărat oportune, nici că referirea la
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Robert Turcescu, din 2006, d-l Vosganian nu a putut cita nici măcar o singură carte a președintelui Uniunii, d-l Nicolae Manolescu. Crezi că este atât de emotiv sau... care poate fi explicația? Liviu Antonesei: Da, e posibil ca în ciuda aplombului afișat, să fie un emotiv! Dar mai este ceva nu oricine este făcut pentru concursuri de genul " Cine știe, câștigă!". Cum e scriitor cu volume încă de dinainte de decembrie 1989, este imposibil să nu fi citit vreo carte scrisă de
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Mass-media oficială îi amestecă deliberat printre dezaxații și escrocii acestei vârste inaugurale, care își fac partide în bucătărie cu nevasta și soacra. Față de toți aceștia, Iliescu și ai lui par a fi singurii care știu despre ce e vorba. Cu aplombul anilor interminabili în care stătuseră prin prezidii și conduseseră tot felul de ședințe, de ministere și de comisii, ei arătau, se mișcau, se îmbrăcau asemenea activiștilor (în costum sobru de oraș, cu canadiană și șapcă pe teren) și mai ales
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
fără simț dramatic, care proiectează biografia îndureratului erou lovinescian pe orbita unei existențe "fantomatice și convenționale"175, de comedie ieftină. 4.2. De la un text la altul. Romanul ca lectură a lecturii vieții Revenirea la teatru se petrece cu mare aplomb retoric în Lulù, "romanul" inclus de Lovinescu în Viață dublă ca parte secundă a unuia și aceluiași text-oglindă. După cum s-a remarcat, fuziunea celor două narațiuni într-una singură se realizează în ideea că "un eveniment îl comentează pe altul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o ușurință incredibilă tot ce aud; le e de-ajuns să treacă pe sub ferestrele unui pianist sau pe lângă zidurile teatrului pentru a reproduce cu exactitate partituri întregi. Unele orchestre joacă valsuri de Strauss, cadriluri franțuzești, bucăți de operă cu un aplomb imperturbabil și fără a omite vreun pasaj. Un lăutar din București, violonist emerit, fu chemat la o serată la care erau invitați câțiva străini. El repetă imediat și fără a ezita tot ce tocmai fusese cântat la pian. Fu întrebat
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
nu conta... Păreau mai degrabă niște jucători de poker, trișori josnici. Cu capetele aplecate, nici unul nu avea curajul să mă privească în ochi. Le-am spus vorbe dure, dar nu regret, regret că n-am avut suficientă inspirație și destul aplomb că să le spun unele și mai dure. - Joci tare, adăugase cel mic. Joc viața moșilor și strămoșilor mei, dar vouă ce vă pasă? Voi nu vedeți decật bani în fața voastră, voi naveți suflet, n-aveți inimă; dar ce mă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
scepticismul În sprâncene. Bă, Gicule, să știi că Europa nu e de acord cu introducerea cuțitului În gât de animal delicios și plin de colesterol, așa că treci pe la farmacie și ia-ți și o seringă. Injectează-l cu patimă și aplomb, intră și tu În rândul oamenilor civilizați. Am vrut În Europa, nu trebuie să ne mai comportăm ca sălbaticii. Soarbe câteva guri de vin din cana de lut, Încrustată cu floricele vesele, și-i dă lui Sandu o palmă peste
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
fi mediatizate prin denigrare și compromise prin idolatrizare. Pe suport de hârtie, cartea e mai ușor de citit și mai greu de uitat. Actorii și tiranii nu trăiesc decât din aplauze. Capodoperele nu se zămislesc la foc mic. Poetul are aplomb nemăsurat când încă nu și - a înghițit bine gălbenușul. Aproape în orice artist există un Salieri treaz. Compromisul poate avea scuze în politică, nu în artă. Arta actuală se cam maimuțărește pe cadavrul emoției. Artistul este piesa pătrată care trebuie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un fel de sceptru, cum ne amintește Pierre Ryckmans. Act scurt. Dar, pentru trei minute de execuție, cincizeci de ani de disciplină nu erau prea mulți. Căci transmiterea efectivă a lui qi (dinamismul materiei) de către caligraf depindea în întregime de aplombul corpului, de poziția brațului, de calitatea firelor de păr și de unghiul făcut de vârf cu hârtia 48. Umanismul tolerează foarte bine "elogiul mâinii", organ al Spiritului suveran, dar dă înapoi în fața elogiului mașinii (examinarea cea mai critică fiind încă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
avut o profesoară de franceză originală. Madame Bovary este un roman de Gustave Flaubert. Gaby: Și d[umnea]ta vad că pronunți greșit. Vrei să spui Gùstav Fla-uber. În definitiv, el ori Franț, tot aia.65 Tipologia semidocților plini de aplomb este, după cum anticipam, bine reprezentată în proza și în dramaturgia lui Arghezi. Rectorul Mya Lak din Țara de Kuty este o versiune de "savant" creionat incisiv drept o culme a ridicolului. I s-ar cuveni un trofeu al ignoranței absolute
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]