604 matches
-
supraveghere și-i poftea pe amândoi Înăuntru, Popescu făcu prezentările. Pedagogul Încercă să-și repare impolitețea sărutându-i mâna fetei și Întrebând-o apoi dacă nu vrea o cafea. Scenariul lui continuă În timp ce urca scările spre camera de unde venise, Îi apostrofa pe câțiva elevi găsiți În dezordine pe culoar, intra și lua ceașca de cafea care rămăsese plină după refuzul lui Axente și se Întreba Întorcându-se ce e cu fata asta care a venit după Popescu până la cămin. Ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și bolnavi nedeclarați. "Lasă asta ― i-am zis ―, vrei să te sinucizi?" S-a încruntat și m-a măsurat din cap până la picioare. Ce-mi păsa mie? Apoi, a izbucnit într-un râs răutăcios. "Ce știi despre deșerturi?" m-a apostrofat, rânjind. Nu-mi mai aduc aminte ce i-am răspuns, dar, probabil, m-am lăudat, căci s-a aplecat spre mine și mi-a șoptit: "Bravo, e o specialitate folositoare". 10. De fapt, doctorul Luca e de părere că sinuciderea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dacă nu vă duceți să-l vedeți la față pe președintele nostru iubit? - Da președintele, de ce nu vine să ne vadă meclele? I-a răspuns Omicron, așa i-a rămas porecla după ziarist și s-au îmbrâncit puțin mai mult; apostrofat în felul acesta nepoliticos, numai el avea dreptul să împingă, a început să-i facă poze. Agasați amicii lui au sărit în sus: - Vrem și noi să ne pozezi moacele pentru președinte! Unul negricios a strigat disperat aranjându-și zulufii : - Pe
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
un trenci soios, purtând niște ochelari imenși în rame negre de baga, rostește moale, aproape în șoaptă: Avea dreptate omu’, stă-ăm aici de două ore... Și se pornește pe o tuse adâncă și nesănătoasă. O femeie cu un copil îl apostrofează. Da’ du-te dom’le mai încolo când te-apucă! Câtă nesimțire! Nu se poate măi frate așa ceva! Toți pacienții cad de acord că singurul loc unde tusea e îngăduită e mai încolo, pe culoar, spre capătul celălalt, unde-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Știu. Știu. Ai aflat cumva dacă îi musai să votezi? Păi cam așa merge vorba. Doar nu or vrea să-i votăm pe cei ce ni-i bagă ei în ochi... Măi Toadere, de ce vorbește gura fără tine? l-a apostrofat Făcutu, tot un invalid de război, care ședea lângă el. Dacă am fost pe front și ne-am întors betegi, vărsându-ne sângele, am făcut-o ca să ne conducă un neica nimeni? Un pierde-vară? Calicul calicilor din satul ista? Mai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Toadere, omule! Asta m-a făcut să te caut iar și să-ți amintesc că ai uitat cine ai fost, băiete! Ai uitat că toată lumea te respecta, dar de când ai început să bei... Oprește-te, omule! Oprește-te!” - l-a apostrofat vocea care de obicei îl vizita în vis... „Dacă am ajuns calic îi din vina mea? Nu! Îi din cauza golanilor iștia care ne-au luat totul și am devenit slugi fără simbrie, zâua mamei lor!” „Ai grijă, Toadere, ce vorbești
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Nașul îi trăsese mâna, făcând ce trebuia pentru a-i pune oasele la loc dar, pare-se nu reușise. Cuprins de groază din cauza durerii, trupul i se chircise involuntar, țipând cât putea de tare. Nașul, exasperat de strigătile ascuțite, îl apostrofă: - Dacă-i așa, n-ai decât să rămâi cu mâna strâmbă. Prefăcându-se grozav de supărat, se-ntoarse spre mama care-și ștergea pe furiș lacrimile: - Ia-ți-l acasă Evdochio, să nu-l mai văd! Plângea din cauza durerii, dar
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
a amintit profesorul și plicul cu scrisoarea către cei dragi. A sărutat-o pe Maria, așa cum spun bătrânii - pe copii să-i săruți doar când dorm - și a ieșit În vârful picioarelor... „Te bucuri de răul altuia, prietene” - l-a apostrofat gândul de veghe, tocmai pe când Gruia se gândea bucuros că a reușit să n-o trezească din somn pe Maria. „Nu prea am priceput ce ai vrut să spui, cumetre” - i-a răspuns Gruia. „Nu te gândești că biata fată
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
invitat de Însuși profesorul Hliboceanu! ― Nu mai spune. Ia să Întrebăm dacă te primește... Până ce portarul a pus mâna pe receptor, Petrică, cu mersul lui alignit, dar ferm, ajunsese departe. ― Eiii! Băi! Da’ unde mă-ta te trezești? - l-a apostrofat portarul, luând-o după el. Petrică nici n-a Întors capul. Continua să meargă cu pas hotărât! Portarul alerga după el, Întorcând mereu capul Înapoi, să vadă dacă nu-l mai caută altcineva. Când l-a ajuns, a Întins mâna
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
face tot ce trebuie ca să-l pot aduce aici pe cel care ne va spune povești tot despre iadul rusesc... ― Îți mulțumesc, dragă Nicule, pentru că ne-ai dat speranță - a răspuns Petrică. ― Mulțumita seacă nu este primită, iubitule - l-a apostrofat soția lui. ― Mă Întrebam eu unde a dispărut nenea Mitru, dar miroazna de gogoși mă face să cred că ați pus voi ceva la cale. Ia să vedem noi dacă simțul meu de cercetaș mai funcționează - a răspuns Petrică. În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
după aceasta, am discutat probleme de ordin didactic, dar nici în treacăt n-am încercat să aduc vorba despre ce s-a întâmplat în acest caz. Eu evitam voit să-i amintesc că „n-a avut dreptate când m-a apostrofat să-i las băiatul în pace” iar el, dintr-o jenă justificată n-a adus niciodată vorba despre ce s-a întâmplat. Ulterior, copilul colegului și-a continuat studiile ajungând profesor și având de rezolvat aceleași probleme de didactică și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
e vorba. Îi explic toată comportarea vlăstarului său arătând că feciorul iubit nu numai că nu învață, dar prin atitudinea insolentă, obraznică, împiedică întreaga clasă să-și însușească lecțiile - și toți profesorii nu-și pot desfășura normal lecțiile. M-a apostrofat imediat: „- Care profesori? Că în momentul de față, doar dumneata ai ce ai cu copilul, în timp ce ceilalți sunt mulțumiți de felul cum învață și se comportă Gigel. Explic faptul că ceilalți nu îndrăznesc să-și arate nemulțumirile și țin cont
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
al apei abundente ce curgea permanent, un mehenghi glumeț i-a zis-o de la obraz: - Vai, săracul domnul Tachi, o să-i moară vaca (pe care n-o avea) de sete. Înțelegând ironia incisivă a răbufnit cam ca atunci când m-a apostrofat pe mine la începutul uceniciei mele de școlar: - Calicilor! Numai voi aveți vite și eu nu, dar veniți și vă rugați de mine, să vă dau toate cele de care aveți nevoie!... - Dar nu ne dai pe gratis, domnule, ci
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și anume că deși eram clasat ca invalid de război, deci inapt serviciului militar activ, partea sedentară nu mai știa nimic de mine din momentul rănirii și ca atare mă considera dezertor. Când m-am prezentat maiorul Rednic m-a apostrofat: „Dezertorule!, unde ai stat ascuns până acum?” Vădit contrariat cer maiorului cu insistență să-și ceară scuze pentru insulta ce mi-a adresat, și-i prezint imediat actele doveditoare invalidității mele. În fața acestei probe, maiorul își prezintă scuzele de rigoare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ceea ce se cheamă palat. Dar va fi o casă locuibilă, cu toate disponibilitățile în care să te simți stăpână cu adevărat! - Aici, la părinții mei... nu continuă, dar se subînțelegea că nu se simțea în largul lui. Ținu să-l apostrofeze. - Discuția aceasta credeam că a fost încheiată! - Așa e! Sunt de acord în totalitate cu tine, adăugă ea docilă. Deci, când mergem? - Săptămâna viitoare, îmi fac puțin timp și vom face împreună un drum până acolo. Să nu te aștepți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Ina în fotoliu, apucă să spună: - Sărut mâna, mami, da’... nu dormi!? - Precum vezi, îmi aștept soțul. Nu mai continuă. În starea de surescitare în care se afla la ora aceea trecută de miezul nopții, nu putu să nu-l apostrofeze: - Se vede că domnu’ inginer a avut o zi bună!... - Am dat în fo-lo-sin-ță cvartalul acela... A fost și o... agapă... E o lucrare... mă mândresc!, spuse el articulând rar cuvintele, ca Ina să nu-și dea seama că băuse
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
manșon protector Între puterea infernală a mortului și viața lor; au acea forță magică dedusă din funcția lor de intermediere Între real și semnele ce reprezintă mijlocit acest real. „Dă-te, bă, mai Încolo, că te lovesc cu oasele!“, mă apostrofează grosolan un muncitor. Eram gata-gata să alunec În groapa aceea, nu știu ce mi s-a Întâmplat, cred că o clipă mi-am pierdut controlul, am uitat unde mă aflu; poate m-am apropiat prea mult de schelet. (acum) Vreau să-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Parcă nemulțumit de lipsa de aderență intelectuală, profesorul Își retrage fulgerele din priviri sau le Îndreaptă brusc către unul dintre Însoțitori. Îl Întreabă ceva la modul familiar: „Nu-i așa, domnule Novicov?“; și, la aprobarea din cap a acestuia, Îl apostrofează franc, „Dar tu ești prost!“, fără să se sinchisească de reacția asistenței. După aplauzele jubilatorii ce urmează, este convins că atmosfera a devenit propice Începerii monologului; da, a monologului, pentru că profesorul declamă cu vervă studiată rolul său de actor extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În jos de greutatea dusă În spinare. Să-ți duci singur tot harnașamentul de alpinist face parte din regula jocului. „Bă, n-o să ajungeți niciodată alpiniști, dacă ați venit cu mâinile În buzunare și Încălțați cu pantofi de oraș“, ne apostrofează ea. E pentru prima dată când stau mai mult timp de vorbă cu ea. Are o privire albastră, În care se aprinde intermitent o luminiță galbenă. În această privire citesc o mare bucurie a vieții. Spune banalități, dar câteodată vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
doamnei Gavrilaș de purtarea lui neleală. O seară întreagă a trebuit să-i explice și să-i jure că numai pe ea o iubește, ca s-o astâmpere. Ba într-o zi s-a pomenit cu doamna Alexandrescu că îl apostrofează atât de jalnic, de parcă ar fi părăsit-o Jenică: ― Domnu Titu, din suflet te rog și te implor, ia seama să nu se nenorocească din pricina matale biata Mimi!... Ea te-o fi iubind, sărăcuța, c-am observat de atunci că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să se mai întîlnească și cu Ilie Rogojinaru, arendașul cu care călătorise astă-toamnă și-l exasperase cu teoriile lui agrare practice. Nu mai scăpă de el până la Costești. ― Ei, cucoane, am avut ori n-am avut dreptate cu țăranii? îl apostrofase arendașul, mereu jovial și zgomotos. Pe urmă a venit în compartimentul lor, să le mai treacă urâtul. Le-a povestit că se repezise la București, fiindcă prinsese din vânt o vorbă cum că moșia Babaroaga a doamnei Iuga ar fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să ne zgândăre necazurile! Intervenția și mai cu seamă înfățișarea lui pătimașă păru tuturor atât de insolentă, că provocă indignare. Miron Iuga îi aruncă o privire de dispreț, căpitanul de jandarmi își mușcă buzele strivind o înjurătură, iar Boerescu îl apostrofă nervos: ― Ce vrei tu, băiete, ce? Pe Petre întrebarea parcă I-ar fi pălmuit. Adică același prefect, care a ascultat strigătele și batjocurile celorlalți, numai pe el îl bruftuluiește, ca și când el ar fi cel mai ticălos om din sat, tocmai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o rindea, pământul la un loc cu gunoaiele. — Mie mi-e cam frică, șefu’, șopti Chisăliță. Parcă doarme... De tare ce-mi chiorăie mațele, mi-e frică să nu se trezească... — Atuncea măcar abține-te să mai tragi bășini, îl apostrofă Pârnaie. — Tot de frică... Da’ io credeam că nu se simte... — Precum vezi... Chisăliță strânse din buci și îl urmă. Cât vedeai cu ochii, până la marginea orașului, nu erau decât smocuri încrețite de troscot ori tufișuri prizărite și rariște. Mormanul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fuseseră vreme de secole cei mai credincioși soldați ai împăraților habsburgici. Comandantul Purić din regimentul Užice și-a condus oamenii în paisprezece atacuri, la care cei de la Lika au replicat prin contraatacuri fulgerătoare. În timpul unuia dintre acestea, Purić i-a apostrofat: " Predați-vă, de ce să muriți prostește ?", la care ei au răspuns: "Ai pomenit vreodată ca sîrbii să se predea?"5 După începerea războiului, primul stat care a ajuns la o concluzie în legătură cu loialitatea a fost Imperiul Otoman. Sub presiunea lui
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
sa Madeleine, se apucă să frecventeze pe ascuns "locurile rău famate". Se lasă legănată de muzica orchestrelor de jazz, amețită de băuturile gin fizz. Tânăra își dă frâu liber, se dezlănțuie, face "orice". Dansează, vorbește tare, îi șicanează și-i apostrofează pe obișnuiții localurilor, dându-se, din distracție, când drept model, când drept prostituată. Tânăra burgheză împinge chiar îndrăzneala până la a se lăsa agățată pe stradă și a merge să bea ceva la bistrou cu bărbați necunoscuți. Cutezanța sa are limite
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]