1,172 matches
-
apă la izvor când le vine pofta. Lecția de înțelepciune: și în acest caz e bine să urmezi natura, să refuzi cultura, să nu-ți pese de conveniențe și, mai ales, să nu te sinchisești de privirea și de judecata aproapelui, primă condiție pentru a ajunge la o adevărată înțelepciune. Ca buni discipoli, Crates și Hipparhia se execută și, în chip de lucrări practice, se împreunează în piața publică, contribuind astfel la gesta cinică, deja bogată în evenimente... Ce spune anecdota
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-ți devora aproapele devine deci un exercițiu filosofic: nimic imposibil în asta, mai întâi pentru că unele populații de pe planetă acționează în acest fel, dar și pentru că nimic nu se pierde, iar economia generală a lumii este astfel salvgardată. Materia cadavrului aproapelui meu nu este pierdută, ea este reciclată, modificată, transformată și reintrodusă în marele joc al particulelor în mișcare Canibalismul - sau omofagia - devine un argument în favoarea atomismului, reciproca fiind de altminteri la fel de adevărată... Ceva mai antiplatonician nici că se poate! în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de la viața omului, s-ar putea demonstra că opera lui este incoerentă, cu neputință de apărat, neprezentabilă. Responsabilul-șef al acestei întreprinderi de calomniere poartă numele de Ieronim. Starea civilă: sfânt al Bisericii catolice apostolice și romane. Strălucind în iubirea aproapelui, ca toți cei din casta sa, lui i se datorează pachetul de informații detestabile despre poet cuprinse în anexa la Cronicile lui Eusebiu din Cezareea. Dalmat convertit la Roma, Ieronim a rămas în istorie ca autor de epistole, comentator al
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că n-o dorea atât de reușită... - materialismul fermecat. Fermecat așa cum sunt lucrurile înconjurate de o vrajă, nimbate de aurele magice țesute de vrăjitori sau vrăjitoare, acoperite de o zeamă malefică. în mod evident, legea care cere să-i reproșezi aproapelui tău ceea ce nu reușești să-ți reproșezi ție funcționează aici de minune: un sfânt creștin îi reproșează unui filosof materialist gustul pentru farmece; un mare iubitor de fecioară ce dă naștere, de duh sfânt care copulează și de taumaturg ce
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
De ce oare oamenii cunosc adevărata valoare a unei prietenii sau iubiri mai ales În clipa despărțirii? Poate din cauză că obișnuința Îndelungată cu altul slăbește, pe nesimțite, capacitatea de a observa Îndeajuns cât de importante au fost influențele de fiecare zi ale aproapelui asupra gândurilor și faptelor noastre. Μ Se Înalță cu adevărat În spiritualitate sau În moralitate doar cei la care rugăciunea către Dumnezeu exprimă mai mult căință decât cerință: prizonieri ai propriului corp, unii cer Domnului doar ce-i trupesc În
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mărinimia celor bogați. „Poate Ioan Botezătorul - îl întreabă ea retoric - să fie oaspetele tetrarhului Irod?” Prin neputința de a lua o decizie, preotul se găsește într-un greu impas mai cu seamă moral. Pricepând că nu se poate consacra ridicării „aproapelui sărac și osândit” fără a se subordona celor avuți, el își vede amenințată și virtutea fecioriei. Exasperat, măcinat de nehotărâre, se destăinuie epistolar duhovnicului său de departe, căruia îi mărturisește „groznica văpaie”, chinul lui. În romanul Doctorul Taifun, un conclav
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
câmpul somnolent, cuprins de toropeala amiezii reprezintă obiectivări care ascund clipe binecuvântate, când sufletul ființei umane se identifică, extaziat, cu lumea care primește har: „Simt dumnezeirea-n fagul crud,/ O aud pe ape, o aud. Dibuitoare mâna s-atingă pe aproape/ Pe Dumnezeu, mireasmă plutind pe flori, pe ape...” - Dorință. Pentru eul liric, vara este o copilă, iar sosirea toamnei echivalează cu iubirea pierdută. Deși la nivelul acestor versuri de început nu se poate vorbi de o temă a iubirii deplin
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
a vorbit despre cineva aflat în dificultate la Copenhaga. Monseniorul a răspuns: „Trebuie să merg la Varșovia, voi face un mic ocol prin Copenhaga” (Elisabeth de Miribel). Credința, care lucrează în sensul unei teologii a nevoii de celebrare a liturghiei aproapelui, se sprijină pe ajutorul dat de rațiune. Dintre instrumentele rațiunii, filosofia tomistă e considerată de G. instrumentul pregătitor adecvat pentru acceptarea adevărurilor relevate. În 1931 publică singura lui piesă de teatru, La femme adultère (reluată în limba română la Săbăoani
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
apel la determinismul genetic, ci la învățarea socială (vezi secțiunea următoare). Pe de altă parte, există încercări sociobiologiste (Wilson și Gober, 1994, apud Batson, 1998) care includ reciprocitatea genetică în selecția de grup. În acest caz, raționamentul este următorul: ajutorarea aproapelui, fie prin gene „egoiste” - mă reproduc genetic prin celălalt -, fie prin reciprocitate - partenerul mă ajută și, astfel, eu trăiesc mai mult și mă pot reproduce prin urmași direcți -, înseamnă avantaj selectiv între membrii din interiorul unui grup, dar poate însemna
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
norme, dintre care legile juridice și instituțiile corespunzătoare sunt cele mai eficiente. Dar și religia și codul moral al oricărei culturi includ printre prescripțiile fundamentale datoria de a-ți ajuta semenul, și cu atât mai mult pe cei apropiați. Iubirea aproapelui - expresia superioară a prosocialului - este valoarea centrală în creștinism. Dar, după cum chiar cei mai bine de 2000 de ani de creștinism dovedesc, norma responsabilității sociale, îndemnul moral general de a-ți ajuta semenii nu se traduc repede și cu prea
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de împrejurări să devină muzeograf, se salvează proiectând un roman-document despre Marele Cronicar, personaj simbolic conceput ca alter ego. SCRIERI: Cercul de ochi, București, 1968; Zeii obosiți, București, 1969; Dincolo, București, 1970; Paralele, Iași, 1970; Ziua uitării, București, 1972; Așteptarea aproapelui, Iași, 1974; Speranța care ne rămâne, I-II, București, 1974-1977; Miezul și coaja, Iași, 1975; Dimineața, București, 1977; Când vine umbra, Iași, 1979; Sărutul pământului, București, 1980; După echinocțiul de primăvară, Iași, 1981; Ruptura, Iași, 1983; Drumuri de fum, Iași
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
1981; Ruptura, Iași, 1983; Drumuri de fum, Iași, 1985; Și mâine, și poimâine..., Iași, 1988; Spovedania valetului, Iași, 2002. Repere bibliografice: Damian, Intrarea, 120-123; Teodor Tihan, „Paralele”, ST, 1971, 5; Sorianu, Contrapunct, 180-183; Andriescu, Disocieri, 260-270; Mihai Dinu Gheorghiu, „Așteptarea aproapelui”, „Dialog”, 1974, 4-5; Nicolae Manolescu, Două romane, RL, 1974, 37; Andriescu, Relief, 203-214; Ciobanu, Critica, 154-157; Iorgulescu, Rondul, 214-218; Zaharia Sângeorzan, Evoluția unui romancier, TR, 1975, 12; Ardeleanu, Opinii, 82-86; Ungheanu, Arhipelag, 192-207; Popa, Dicț. lit. (1977), 547-548; Dana Dumitriu
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
că nu știu ce fac” (Luca 23, 34). Având În centru iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, ca model al iubirii interumane, creștinismul promovează nonviolența, atenția asupra nevoilor semenului, ajutorul material ori spiritual acordat celor aflați În dificultate. Cultivând sentimentele de iubire la adresa aproapelui, accentul se mută de pe propria persoană asupa celuilalt, cultivând empatia, altruismul, reconcilierea Între oameni. Profesorul de religie Îl Învață pe elev rugăciunea, ca modalitate indispensabilă de comunicare cu Dumnezeu. Rugăciunea zilnică se reflectă În comportamentul oricărui om. Ca ilustrare a
COMPORTAMENTUL AGRESIV ÎN ŞCOALĂ: CAUZE, INTERVENȚII. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
despre mireni, acestora nu le este îngăduit să judece preoții și episcopii căzuți în erezie, de vreme ce propriul lor suflet nu este lipsit de pată: „Cine dintre cei care sunt de față se poate lăuda cu iubirea sinceră (<ΛΒ6Δ4ϑ≅<) a aproapelui? Oare nu se întâmplă adesea ca buzele să mărturisească iubirea, chipul să surâdă, ochii să strălucească de bucurie, în timp ce în inimă se lucrează vicleșug, iar în spatele cuvintelor de pace se pregătește lovirea necinstită?”. Penultimul semn premergător apariției Anticristului este propovăduirea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
atât În sfera religiei, cât și În cea a Psihologiei Morale, este reprezentat de iubire. Iubirea, ca virtute creștină fundamentală, semnifică apropierea dintre oameni, o apropiere sufletească, interioară, o dăruire reciprocă, dezinteresată. Cel mai important aspect este legat de iubirea aproapelui, care este nu numai virtute morală, ci și atitudine sufletească. Ea atinge plenitudinea În iubirea dintre persoana umană și persoana divină, așa cum este realizată În persoana lui Iisus. Morala se situează Între religie și psihologie, ca sursă a Psihologiei Morale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
le analizăm În continuare. Caritatea este o virtute morală având la bază sentimentul iubirii (etimologie: latinescul caritas, cu corespondentul În greacă agapéĂ. În ceea ce privește semnificația acestei virtuți morale, distingem următoarele: - virtute teologală, având ca scop ultim iubirea de Dumnezeu și a aproapelui; - virtute morală, constând În a vrea și În a face bine altuia, după nevoile acestuia, dincolo de orice interes personal; - din punct de vedere practic, caritatea este actul de binefacere care exclude orice beneficiu pentru cel care-l practică. Filantropia este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
starea de tranquillitate animi. Fericirea este, În primul rând, acea stare de liniște interioară a sufletului care se dobândește numai prin ordinea morală. Creștinismul aduce o nouă valoare, pe care o pune la baza fericirii: iubirea. Deschiderea către celălalt, iubirea aproapelui, iubirea lui Dumnezeu este condiția fericirii. „Dumnezeu este iubire”, spune Sf.Ev. Ioan. În creștinism, iubirea este deschiderea către celălalt, este starea de comuniune. Ea este motorul universal al lumii, este ceea ce Dante numea „amor che muove il sole et l
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoane aflate Într-o relație de comuniune. Completându-se reciproc, ei se dezvoltă În mod progresiv. Iubirea creează o grijă și, implicit, o responsabilitate reciprocă, morală, dar și sufletească a mea față de celălalt. Prin aceasta, grija creștină raportată la iubirea aproapelui este o grijă altruistă, și nu una grija egoistă, interioară, Întoarsă către mine dintr-o neliniște ontologică, existențialistă, care mă Închide și Îmi arată că sunt singur, Împingându-mă către disperare. Prin grija pentru aproapele meu, Eu am datorii morale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
valorifică, iar valorizarea mea este posibilă numai prin iubirea pentru celălalt, pentru că și celălalt, la rândul, său mă iubește. Aceste aspecte scot În evidență o dimensiune superioară a iubirii, care transcende plăcerea carnală, este o valoare sufletească și spirituală. Iubirea aproapelui este un sentiment profund, care mă leagă spiritual de acesta. Eu nu pot fi singur, am nevoie de celălalt, după cum și el are nevoie de mine. Aceasta Îmi dă siguranță și echilibru interior, prin valorile morale pe care le incarnează
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de a Îmbogăți știința atât timp cât Îmi va sta În putere. Întotdeauna am acționat conform proverbului: Nulla re homo proprius accedit ad Deum, quam salute hominibus danda - adică „nimic nu-l apropie mai mult pe om de Dumnezeu decât ajutorul acordat aproapelui”. Nu este ușor să desființezi sisteme Înrădăcinate de secole. Cine Își va asuma responsabilitatea unei astfel de schimbări care afectează existența și bunăstarea miriadelor de ființe umane? La drept vorbind, sistemul meu cu greu poate fi numit unul nou, el
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de igienă mintală. Vom analiza pe rând fiecare dintre cele patru situații-limită descrise de K. Jaspers. Moartea, ca fapt obiectiv al vieții empirice, nu este o situație-limită. Moartea capătă această semnificație în două cazuri concret determinate: moartea mea și moartea aproapelui meu. Moartea aproapelui meu, a ființei celei mai iubite de care eu mă simt cel mai legat și cu care sunt într-o permanentă comunicare, dă impresia că „îl las singur și nu-l pot urma” (K. Jasper). Fiecare moare
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Vom analiza pe rând fiecare dintre cele patru situații-limită descrise de K. Jaspers. Moartea, ca fapt obiectiv al vieții empirice, nu este o situație-limită. Moartea capătă această semnificație în două cazuri concret determinate: moartea mea și moartea aproapelui meu. Moartea aproapelui meu, a ființei celei mai iubite de care eu mă simt cel mai legat și cu care sunt într-o permanentă comunicare, dă impresia că „îl las singur și nu-l pot urma” (K. Jasper). Fiecare moare singur. Singurătatea din fața
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cu nevoi speciale au existat și vor exista atâta timp cât va fi omenirea, de aceea trebuie ținut cont de faptul că acest lucru implică o anumită condiție de viață, de unde și necesitatea pregătirii societății prin educație și legislație adecvată, pentru acceptarea aproapelui așa cum este acesta.
Logopedie : modele de programe logoterapeutice : caiet de lucrări practice by Iolanda Tobolcea () [Corola-publishinghouse/Science/474_a_733]
-
aud rezonanțe din versul lui Lucian Blaga: „marie vara ce-a trecut / m-a tot rănit m-a tot vândut /și toamna toamna care trece /spre akheron mă va petrece /nu știu pământul de sub pleoape / cât m-o așterne de aproape / nici steaua-njunghiată-n prund / de m-o răni tot mai rotund” (Elegie). Poezia din Uneori, plutirea a fost receptată, de regulă, ca lirică integral erotică, cu precizarea că e vorba de un eros subordonat vizionarismului ontologic și moral. Începând cu volumul
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
într-o seară în fosta casă a părinților săi, ce va fi reconstituită cu ajutorul unei vecine, Sibi (posibil avatar al sibilei), și a doi cerșetori. Fie bătrână și urâtă, fie tânără și frumoasă, fie mireasă, fie moartă, aceasta reflectă ipostazele „aproapelui” iubit: amantă, soră, fiică, mamă etc. Chiar mama protagonistului ilustrează același proteism: este bătrână sau tânără, bună sau rea, frumoasă sau urâtă, cârnățăreasă, farmacistă, cântăreață etc. Obsesie mai veche a autorului, motivul „viața este vis” se răstoarnă și el în
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]