2,862 matches
-
fel cum întâmpinau și dacii moartea, cu liniștea pe care le-o dădea credința că natura este un leagăn al vieții eterne, în care nu există dispariția totală, ci numai o circulație între regnuri. Când oița năzdrăvană spune că l-apus de soare / vreau să mi-te-omoare / baciul ungurean / și cu cel vrâncean, ciobanul, întrezărind doar posibila moarte, roagă pe oiță să spună celorlalți doi să-l îngroape peaproape în strunga de oi și în dosul stânii pentru a fi tot cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
alge, scoici sidefate, câteodată și mărgean. Marea, ființa atât de vie, atât de primitoare, care i-a învățat pe oameni să folosească mai bine forțele ei, a încetat să se mai zbată; nici o unduire nu se mai vede. Soarele a apus la orizont, răspândind pe suprafața ei nuanțe de portocaliu și violet, iar marea își doarme acum somnul. Mihaela Pascu, clasa a VI-a C Grădina mea Grădina mea este cea mai frumoasă și mai atrăgătoare dintre toate grădinile. Plină de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
spus. În ghid scrie că există un golfuleț izolat, cam la douăzeci de minute de mers pe jos depărtare de tabăra noastră, plin cu stânci uriașe, dintre care unele seamănă cu niște animale. Ghidul spune că golful ăsta este la apus unul dintre cele mai romantice locuri din toate insulele Ciclade și mai amintește, într-un fel surprinzător de direct, că este un loc minunat pentru a face sex în aer liber. — Bine, zise Clio. Uite ce propun: luăm unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai importante de făcut. Ceea ce știm cu certitudine este că, înainte de izbucnirea Primului Război Mondial - încăpățânat și neîmblânzit ca întotdeauna -, Ward își găsise un post de ofițer în armată. Însă Marele Război nu semăna cu nici unul dintre războaiele trecutului. Era Brigăzii Ușoare apusese de mult, despuiată de mândria și alămurile și poemele și picturile ei. Războiul era acum industrializat, lumea întreagă era despărțită în două mari mașinării de finanțare a zilnicei zdrobiri a milioane de corpuri omenești. După cum am spus, Ward nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și el Își era singur sie margine, iar marginile aparțineau acelui mijloc și el se află oriunde te uitai și Încotro te-ai fi Îndreptat pentru cé totul era mijloc. Soarele, nici el nu le mai aréta calea, résérind sau apunînd În una dintre pérți, ci se oprise aproape de tot, chiar deasupra și nu se mișcă În nici un fel și nici un nor nu-l acoperea, nici pentru o clipé. Chiar dacé stétea mai mult pe umerii tatélui și prea puțin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
sens opus, mult mai rapid, al furnicilor desfrunzite ce se întorc pentru următorul transport. Este atât de liniștitoare această după-amiază târzie... Totul zace într-o armonie statică și deplină; vântul a stat, soarele agățat în cer a uitat să mai apună, norii nu mai aleargă, stau desenați pe cer. Singure, furnicile vibrează calm aerul în surdină, concretizând tăcerea. Ceva mă gâdilă în palmă. O deschid și privesc la furnicoiul uriaș, cavalerul vătaf, ce continuă să se joace în palma mea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lanț energetic, ce fac obiectul operațiilor vizibile și invizibile. Rătăcit pe platforma de filmare, tu îți cauți rolul tău. Îl joci așa cum crezi tu de cuviință sau cum vezi la ceilalți. E alegerea ta. Și rolul e numai al tău. Apus de soare în Abadiania. Semnele anotimpului De pe terasa "Casei de Dom Ignacio" poți urmări miracolul apusului. Printre straturile de nori, soarele strecoară arteziene de lumină. La limita orizontului, lumina devine roșiatică; soarele cade lent ca un balon. De sub vălul subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și Florentinul s-a rătăcit în mijlocul lor, cu toate că-l avea călăuză pe Vergilius care era mult mai experimentat. Era în jur de trei dimineața, Peștii se vedeau răsărind la orizont, exact în clipele în care Carul Mare se pregătea să apună, ce coincidență, tot luna aprilie, dar Roja îi întrerupe gîndurile cu numărătoarea sa silabisită. — Trei, doi, unu, sper că v-a intrat bine în cap, o s-o ținem una și bună. N-o să aibă încotro decît să ne creadă pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o „aștepta” să crească, așa Își Învăța și fetele, folosea numai volocuri cu ochiuri mărișoare, reținând numai exemplarele mature ale speciilor pitice. După ce Ochenoaia privea Soarele, care se rotea imperturbabil În jurul pământului... și aprecia câte prăjini mai sunt până să apună, echipajul intra În apă, exact În locul ultimei acostări, În timp ce Va, cu ochii Înfipți În cea mai tentantă găleată cu pește, urmărea cu mare atenție exemplarele deosebite, În Încercările lor disperate de a ajunge lângă familiile lor În, pe nedrept numita
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
în gît! blesteamă femeia. Pornesc la drum cu sacii de iută pregătiți și înjură amîndoi birjărește. Înjură tot, mamă, tată, frate, sfinți, diavoli și cam tot ce le vine la gură. Cînd ajung la iaz este întuneric încă, luna a apus și doar o geană albicioasă anunță de unde va răsări soarele. Parcă se întîmplase o minune, toate sculele gemeau de atîta pește și într-un cîrlig, un crap de vreo 12 kg obosise de cît se chinuise să scape. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o exagerată "dare de mînă" aveau acces la niște chestii pe care nu pot să le spun. Parșivu, spaima cuțitarilor, pistolarilor, ninjiștilor și parșivilor, a căzut lat, inert ca un tăbîltoc, în plasa drăcoaicei Rodica. Hai cu mine la Soare Apune, o ruga Ceaun cu o voce seacă, ieșită dintr-o gură uscată. Și mama? Doamne, s-o las pe mama singură, fără nimeni pe lume? Această poziție fermă l-a făcut pe Parșivu să accepte și nenorocitul de arest din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
didacticienilor, Principele să devină fie o carte piesă de muzeu fie o sămînță roditoare. Problemă de context și calități personale, cum ar fi spus secretarul florentin. Dar, o formă de neacceptare e și răstălmăcirea sau folosirea cărții ca pretext, spre apune în evidență, prin ricoșeu și confuzii voite, alte idei. Așa, Leo Strauss, autorul unei cărți bizare, Gînduri despre Machiavelli, predînd un curs special la Universitatea din Chicago, îi reproșa gînditorului renascentist un anume ateism pe motivul că biblia lui a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de joc, în care se găsesc jucători cinstiți, dar și trișori; pentru ca un principe, care trebuie să joace această partidă, să nu fie înșelat, trebuie ca el să știe în ce mod se trișează la joc, și aceasta nu pentru apune în practică vreodată aceste lecții, ci pentru a nu fi el cel tras pe sfoară de ceilalți. Să revenim la concluziile politicianului nostru: Pentru că toți oamenii sînt ticăloși și oricînd nesocotesc cuvîntul pe care vi l-au dat, nici voi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Par arcuiri de talazuri strivitoare, Înmăr murite locului ca să nu se prăvale unele peste altele. Ai zice că fiecare e capătul dinafară al unui tunel ce coboară În pîn tecele pămîntului. Înăuntru, sub bolțile de cărămidă, butoaie ce nu mai apune din ce În ce mai mari, pe măsură ce te afunzi În grotă. Meșteșugul cultivării viței și al stoarcerii vinului nemții l-au adus din Valea Dunării Superioare și de pe țărmurile Mării Suabiei. Pare se că, În Europa, vița-de-vie nu răzbate la nord de linia care
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
PÎnă atunci, stăteam degeaba, compuneam poeme În cap și așteptam ca sora mea, verișoara Sanda sau alți veri mai mici să-și facă timp și să-mi citească din vreo carte. Sanda citea elocvent și cu mare plăce nu mai apune cere, dar ăia mici, i-am prins o dată, săreau paginile ca să termine cartea mai repede. Nu cîștigau mare lucru pentru că de regulă Îi dibuiam, punîndu-i să le reia. Un concitadin de la latină, din același an cu mine, a Înțeles ușor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lor au toată Încrederea că eu Înțeleg toate diligențele cît se poate de corect. M-am arătat foarte Înțelegător și plin de gratitudine În scrisoarea următoare, am Întărit că ființez Într-adevăr „in cor 124 O vară ce nu mai apune pore et in persona, in carne et animo“, plîngîndu-mă totuși că, est-european fiind, nu dețin suma aceea, fabuloasă pentru mine deocamdată, de 6 800 pounds. Dar, dacă nu se poate altfel, să continue excelențele lor demersurile legiuite și, la sfîrșit, să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
s-a ivit proxima șansă de măritiș, a uitat de toate jurămintele față de tînărul bard idealist. Erau alte vremuri, se impunea restaurația de după războiul revo luționar. S-a afirmat În curînd În societatea budapestană 150 O vară ce nu mai apune purtînd pantaloni, lansînd șarje feministe și fiind una dintre primele femei ale Ungariei care au fumat În public. Același destin și-a amintit de ea mai tîrziu, poate și de Încălcarea legămîntului, și a torturat-o cumplit cu un cancer
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aceleași obsesii, bîrfele și chiar mutrele de altădată. Se săturase. Îmi scria că cel mai frumos an din viața ei fusese 1990, cînd știa că va lăsa totul În urmă și cînd noutățile pentru 178 O vară ce nu mai apune ea Începuseră cu drumurile sub orice pretext, la București. Acum, În Bavaria, dădea de vechile marote ale unor săteni Încă năuciți de schimbarea din viața lor. Se cramponau de aceea de istorii din trecut, cu președinți de c.a.p.-uri
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
povestea că a dat peste o bă trînă Într-o fermă pustie. — Eu nu mă mișc de aici, a spus ea. Voi, băieți, fugiți către soare-apune, țineți-o tot spre apus, nu rătăciți drumul 226 O vară ce nu mai apune și predați-vă americanilor că de dincolo vin În haită rușii. Am un radio, Îl ascult mereu și știu prea bine ce se Întîmplă! Nu, nu mă duc cu voi, lăsați mă pe loc. Aici am crescut, aici vreau să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lunecarea Înainte a unor profiluri erecte asimilabile trunchiurilor de arbori. Abia cînd Iisus i-a așezat a doua oară mîinile pe ochi Îndemnîndu-l să privească țintă, el a văzut deslușit, Înțelegînd pe deplin ceea 240 O vară ce nu mai apune ce vedea, așadar, inclusiv rostul gesturilor unui om În mișcare pe care, la primele priviri, nu-l pătrunsese. Din existența de dincoace, ființa energetică Își conservă probabil doar imaginea. Dar, dacă subtilitatea corpului se traduce prin perfecțiune imagistică, În lumea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
iubesc și pe tine. Tatăl tău era frumos și bun, și deștept, ca tine. Mă uit la tine și-l văd pe tatăl tău. În seara aceea, ne-am uitat amândoi la puntea de raze țesută pe mare, până a apus luna. Am spus pe urmă împreună cu el: "Tatăl nostru, care ești în Ceruri..." și m-am dus la culcare. Nu aveam nevoie să știu cum arată Tatăl nostru, ca să-L pot iubi... Dar prin somn, știam că sunt în brațele Lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cercetași. În stânga, va merge Păpădie și celălalt cercetaș. Orice observați ne comunicați prin unul din cercetași. Credeți că e bine așa, băieți?” „Am vrea să știm cât va dura această observare?” - am Întrebat eu. „Până la chindie. Când soarele dă să apună - chiar dacă este Înnorat, putem aprecia momentul - ne adunăm aici și vom hotărî cum să acționăm mai departe. Aveți altă părere? Vă ascult”. „Nu” - a fost răspunsul nostru dat doar din priviri... „Atunci, la treabă,flăcăii tatii!”... ― Doamne, ce om cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și diseară voi veni. „Eu mă Întreb: Oare profesorul nu are și alți colaboratori, chiar de grade superioare ție, la catedra lui? Te are numai pe tine? Tu ești buricul pământului? Gruia În sus, Gruia În jos. Soarele răsare și apune Începând și sfârșind cu tine!?” - l-a luat la rost gândul de veghe. „S-ar putea să greșesc, dar Între oameni, indiferent de grad pe scara profesională sau socială, există simpatii și antipatii sau chiar indiferență. Uite că norocul mi-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am dat și câte o felioară din pâinea pe care știam că trebuie să o drămuim, întrebându-ne când și de la cine vom primi și alte provizii. Seara ne-am scăldat în voia cea bună, nu ne privea decât soarele apunând; m-am simțit ca renăscută. Am dormit prima noapte sub cerul liber, cu singur acoperiș cerul, din fericire înstelat. Tovarășele mele de suferință erau femei simple care abia știau să citească și să își scrie numele, însă erau harnice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
transmite o bucurie de foarte mult măcar. Izvorul se plimbă, curge lin, intim, infinit la vale, Toate acestea au fost ale mele, Pe toate le-am simțit, Dar acum cunosc această lume, o-nțeleg. Iar stelele mele de mult au apus, Cunoașterea, tristețea, un oftat au rămas pe cerul uscat Nici o magie, nimic nu e adevărat Iar acum, plină de-nțelesuri și pustiuri, Dar ireală mi se deschide o altă lume. Luna rămasă pe cer și suspină înghețată și veșnică Izvorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]