702 matches
-
gesticula către femeia încă preocupată de rotocoalele ei, pe care le scotea câte două-trei deodată. Cum mă apropiam, o vedeam din profil, cu capul dat pe spate, cu umerii arcuiți, și sprijinindu-se cu o mână de portiera mașinii. Părul arămiu, cu o tunsoare paj, îi cădea pe umeri și pe gâtul zvelt. Linia jachetei sport și a fustei de lână îmi spuneau că-i subțire din cap până-n picioare. Blanchard mă văzu și-o înghionti. Ea se întoarse, suflând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cactușii și palmierii de zăpada și de gerul de afară - fierbeau, pline de agenți În uniforme. Logan Îl găsi pe inspectorul Insch așezat pe o punte arcuită de lemn, care traversa un bazin albastru pătat, plin de pești aurii și arămii. — Domnule? Inspectorul aruncă o privire peste umăr, cu o urmă de Încruntare umbrindu-i trăsăturile rotunde, ceea ce-i dădea un aer tâmp și incapabil. — Da’ nu te-ai grăbit deloc. Logan Încercă să nu dea curs provocării. Doamna Henderson nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sălașul. Câte un ochi de apă adunat pe câte o piatră mai mare ascundea câte un crab... și reflecta nuanțele cerului. La un moment dat, am constatat că mai trecusem prin același loc, ceva din peisajul luminat misterios de razele arămii care luceau pe nisipul ud mi s-a părut familiar. M-am oprit, privind în jur. Pescărușii zburau pe deasupra stâncilor și a valurilor, fără să-mi spună dacă mai trecusem pe-acolo sau nu. În fața și în urma mea, pașii mei
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
fost nicicând atinse de mâna vreunui copil născut În umbrele lumii, existând doar În visele lui despre un preafericit Liban. Construcție barocă, cosmopolită, de mâncăruri fine, fructe exotice și fructe de mare, fazani, pulpe de porc și vițel În glazuri arămii, pești uriași zăcând În sosuri onctuoase, brânzeturi fine, torturi, prăjituri sofisticate, lichioruri mov și dulci, icre negre și roșii, sticle de șampanie și vinuri Îmbătrânite În răcoarea subteranelor, asemeni arhitecturii luxuriante a unui Brillatt de Savarin transfigurat Într-un Dalí
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o sută de capcane? Privirea îmi urcă pe trupul ei, de la pulpele curbate ce te invitau la dans la pantalonii scurți mov care îi transformau fundul într-o prună coaptă. Mâna mea cuprinse forma aceea. În fața ei, două corpuri mici arămii, lucioase, pline de săpun, care stropeau în delir. Fiica mea mai mare se ridică să mă ia în brațe, dar alunecă și dispăru dincolo de bordura căzii. M-am întins repede după ea. Brațul soției, ars de soare, lucios și plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
acolo, niște bucăți care în ateliere deveneau corpuri. Și intrarăm în spațiul de penumbră în care se auzea o larmă mare de lovituri și de fiare, iar razele soarelui cădeau pieziș prin ușa deschisă pe cutele unei figuri statuare, scăpărând arămiu pe carnea aia rece care se simțea la pipăit atât de netedă și de tare. Mă uitam uimit la uriașa aia care, sub acoperișul din bârne și tablă vălurită, își purta zâmbetul pe sâni și era suplă și tânără, rămânând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la miniaturile deplin realizate. Maestrul vorbea oarecum dezolat, fiindcă, deși împlinea condiția muncii, n-a izbutit să desăvârșească nudul băiețandrului fixat pe marele șevalet din clopotnița părăsită, unde-și făcuse atelierul peste vară. Îi lipsea capul dintre umeri, acestui trup arămiu și gingaș, superb în goliciunea lui armonioasă. Felul degajat în care se sprijinea cu antebrațul stâng de trunchiul retezat al unui arbore bătrân în luminișul pădurii, făcea din el o ființă vie, agățată de viață cu toate legile și credințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Hildei în legănarea lor prin aer, cu tălpile în sus, aceeași pantofi gotici, ca două pernițe negre și prelungi, în timp ce pe pânza de pe marele șevalet, care masca fereastra dinspre apus a clopotniței, am surprins, parcă, zvâcnind, penisul somnolent dintre coapsele arămii, ale tânărului fără cap. În splendida dimineață de Septembrie, în care venisem să-mi iau rămas bun înainte de plecare, Egon mă întâmpină să-mi spună nepăsător și simplu, că Hilda mă așteaptă alături. - Pentru ce? întrebai eu, bineînțeles numai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
instrument, de care el s-a servit pentru ca din durerile iubirii noastre să conceapă chipul lui Eros. Când intrai în atelier, doi oameni, vii amândoi, scăpărau din ochi mânie și durere: pictorul și chipul proaspăt zugrăvit al trupului cu pielea arămie. - Eros cheamă, îmi zise Egon, măsurându-mă disprețuitor, cu mâna întinsă, arătându-mi astfel pe pânza șevaletului, frumusețea, tinerețea și iubirea, încremenite, pentru mulți ani înaintea uitării. Prin ușa clopotniței, care nu se închidea niciodată din pricina balamalelor mâncate de rugină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și ghete negre, pălăria tare și cravata rândunică, prinsă de butonul din față al gulerului dublu, lucios și întotdeauna alb ca zăpada. Mă minunam în vis de agerimea văzului meu, fiindcă de îndată ce l-am zărit, i-am putut desluși chipul arămiu și smead, cu mustața căruntă și scurtă. Tata era copleșit de o mare tristețe. Făcui câțiva pași, întâmpinându-l fericit căci într-un cadru atât de frumos nu ne-am întâlnit niciodată în viață. - Să mergem, fiule! Zise tata. Glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de o boală a sângelui, moștenită de la părinți. - Cred, însă, că a murit numai pentru că nu era sigur dacă fetița pe care am născut-o la nouă luni după porcăria noastră, era a lui sau a taă Băiatul cu trupul arămiu, a trecut oceanul, iar eu am rămas cu dolari mulți, cu un amant frumos și cu fetițaă - Nu te cunosc, vreau să spun Matildei, când tiroleza mea cu trupul dolofan intră în rochie-pantalon, cu o mână pe ghidonul bicicletei. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a zgîlțîit instalația, gata s-o dărîme. A rupt chingile. Și a murit. N-am moștenit nimic de la el, nici o trăsătură, era În ’85. Pe prima mea bunică din partea mamei am văzut-o Într-un tablou. Avea un păr splendid, arămiu, și părea oarecum tristă, pentru că murise demult. Bunica următoare a fost cea mai neplauzibilă femeie pe care-am cunoscut-o. Uluitor de generoasă, iubea pe toată lumea, chiar și pe mine. Poate din pricina pianului de familie, poate din pricina iubirii a țipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Femeia aceea știa de obiceiul copiilor de a mânca în sufragerie, dar puțin îi păsa, deși era foarte limpede că nimeni nu-și poate înghiți supa când la doi pași o femeie își pilește unghiile arătându-și pulpele lungi și arămii și sânii cu sfârcuri aproape negre. Nu avea rost să-i spună nimic, nici măcar să-i atragă atenția asupra ținutei. Intuise că atâta așteaptă ca să-și dea drumul la gură și s-o umple de ocări; sau să se plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
urma să câștige un premiu. Oarecum stingherit, Andrei Vlădescu a înaintat în parcul mai mult grădină, cu gutui și piersici amestecându-se printre arbori sălbatici, iarbă mare, în parte uscată, peste care începuseră să cadă frunze roase de galben și arămiu. A început să le adune cu piciorul în grămăjoare și atunci a auzit glasul obișnuit, cu nimic diferit de cel de altădată, al doamnei Marga Pop: „Nu te duce prea departe. Am să-ți vorbesc“. Și, pe când se întorcea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și tafta mulate pe curburile trupului ei tânăr - extraordinar, nu-i așa? un trup care trebuie să trăiască și să se distreze, nu-i așa? - și foșnetul periei ce reușise, ca de atâtea ori, să-i electrizeze părul cu nuanțe arămii înfoiat acum peste umerii subțiri și peste gâtul înalt care se înfrumuseța cu perlele, mărgelele, cordeluțele, lanțurile de aur și de argint de care atârnau scarabei falși și minusculi, medalioane goale, cioburi cioplite din cornalină, cruciulițe dintr-un timp îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
inteligenți, care mi i-ar fi țintuit cu siguranță pe ai mei ca s-o privesc insistent dacă nu i-aș fi ocolit în mod voit, preferând în schimb să observ detaliile tenului ei palid și ușor pătat și părul arămiu bogat. Îmi zâmbi, nu cu toată gura, doar atât cât să se întrevadă dinții frumoși, regulați și să mă îndemne să zâmbesc și eu oricât de greu mi-ar fi. Am reușit să încropesc ceea ce cred că semăna mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în timp ce se dezbracă. Am apucat un colț al cearșafului și l-am ridicat câțiva centimetri. Ieși la lumină o ispititoare porțiune de vopsea verde-cenușie densă. Am mai ridicat puțin cearșaful, până când am zărit doar o mică fâșie provocatoare de roșu arămiu, plasată excitant la marginea pânzei. Era mai mult decât puteam suporta și, dintr-un singur gest brutal, am tras cearșaful la o parte și întregul tabloul mi s-a înfățișat în toată splendoarea sa neterminată. L-am privit câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și vin înapoi, da? — Orice dorești. Am urmărit-o amândoi cum pedala în jos pe drum, la început nesigură pe ea, apoi căpătând viteză și încredere. Se retrase din câmpul lor vizual până când singura trăsătură distinctă rămase coama de păr arămiu bătută de vânt. — Prinde viteză acolo, spuse Norman, — Se pricepe, am spus, suprins că sunt mândru să-i spun asta. A organizat o excursie de șaizeci de kilometri cu sponsorizare în urmă cu câteva luni. — Păi - îmi făcu cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vești mărunte. — Tati te Îmbrățișează, zise ea. — Chiar așa? Nu-l interesa subiectul. Stătu jos doar o clipă, apoi se ridică emoționat și luă ceva de pe raft să-i arate. — Uită-te la asta, zise el. Era o cană mică, arămie, cu o urmă de lovitură Într-o parte. Am luat-o duminică și am dat treizeci și șase de penny pe ea. Tipul mi-a cerut șapte șilingi și l-am făcut să reducă prețul. Cred că-i din secolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de capul ei, iar barba lui aspră i se Încurca În părul ei. Ea se uita la cer. Așa cum Îi apărea, imaginea era Încadrată de crengi și de vîrfurile mișcătoare ale copacilor. Crengile erau groase și Încă mai aveau frunze arămii, aurii sau de culoarea verde-gălbui a uniformelor militare. Cerul era lipsit de nori - de un albastru la fel de profund ca În timpul verii. Ce fel de pasăre e aia? Întrebă ea arătînd cu degetul. — Aia? Un uliu. Îl Înghionti. — Ce-i, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
scânduri vechi abandonată Hambarul vechi - razele soarelui printre scânduri Lângă hambarul vechi o căruță goală - soarele apune Hambarul plin - un șoarece apropiindu-se pe furiș Amurg de toamnă - luna plină se ivește prin crengi de arțar Cireș sălbatic - două frunze arămii cad împreună Cireș desfrunzit - printre crengile rare o singură stea Seară fără nori - pe mormântul vecinei o crizantema Plouă monoton - în cuibul lăstunului pana vrabiei Șoim în picaj - printre munți se înalță fâșii de ceață Un singur salt - pisica prinde
CULORILE TOAMNEI by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83880_a_85205]
-
ofertă și-i trântesc telefonul În nas. Și imediat regret gestul pentru că toate celelalte companii de taxiuri fie nu au mașină disponibilă, fie Îmi propun un timp de așteptare mult mai dezastruos. Sunt Înnebunită, când descopăr o carte de vizită arămie murdară ițindu-se de sub preșul de la ușă. E a unei companii de taxiuri de care nu am mai auzit niciodată: „Pegas - șoferul dumneavoastră Înaripat“. După ce formez numărul, tipul de la celălalt capăt Îmi spune că vine imediat. Bucuria mea nu ține mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cât de primitiv este tratamentul. Mă simt ca un sat medieval pe care-l distrug din temelii. Numai că oricine ar prefera să fie prădat de vikingi decât de un oncolog, nu crezi? Înainte de tratament, Jill avea un păr des, arămiu, cu bucle elastice, și acel ten celtic ca spuma laptelui cu un praf de scorțișoară, pistruii. Cele trei nașteri - toți băieți zdraveni - nu au reușit să Îngreuneze trupul de iepșoară al fostei atacante la netball 1. Robin spunea că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
chemat-o și Cordelia. I se potrivește, principială și definită de dragoste. Îi văd pe Robin și pe băieți În prima strană. Robin trebuie să se aplece până jos ca să-l sărute pe fiul lui cel mai mic pe părul arămiu. Alex tremură puțin În costumul lui nou, primul lui costum. Jill mi-a spus când au venit la Londra Împreună ca să-i aleagă un costum: ea știa cu siguranță care va fi ocazia la care Îl va purta prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În funcțiune. Cu puțin timp Înainte de-a se scufunda, cu partea din spate trasă În jos de greutatea celor două motoare externe, o ultimă explozie Îi sfîșie rezervorul de combustibil, scăldînd portul și mulțimea de spectatori Într-o aureolă arămie. Am privit În jos și mi-am văzut mîinile strălucind În Întuneric. Strada care Înconjura portul se umpluse de curioși Încîntați de spectacolul pentru care ieșiseră de prin baruri de noapte și restaurante; flăcările reflectate le făceau ochii să strălucească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]