906 matches
-
vă voi spune. Și, aproape simultan cu calamburgiul, s-a apucat și el (prăvălindu-se insolent pe ultimul rând de banchete al sălii) să-și îngîne poemele sale inepte, de începător, la urechea cu pieliță dogoritoare a unei necunoscute. Necunoscuta, arătoasă și apetisantă, să calci în călcâie oricare sacoșă de piață și să te azvârli către ea. Dușumelele continuau să fumege, zidăriile zuruiau, învăluindu- ne într-un nor gros de fulgi albi de tencuială. Terchea-berchea, complet detașat, își săltase boturile cafenii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trei sferturi. Păr strâns. Băsmăluțe reglementare de protecția muncii. Și-o frumusețe de depășea geamandura și-ți întuneca uzul gândirii... - E-te ale dracului! Băsmăluțe... 74 DANIEL BĂNULESCU - În doi ani n-o mai cunoșteai după caroserie. Majoritatea din alea arătoasele, le lași blonde și sprintene... Și le găsești îngropate și cu pătrunjelul pe piept... Rămân astea pocitele... și cocîlcioasele. Cu picioarele obosite cât doi bulumaci... Care când merge, își mestecă șezutul. Și care pare făcute doar ca să-ți ție rândul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-v-o, ca și până acum, vă rog, cu folos. - Domnule!... Redescoperit, Robin ar trebui să ocupe locul ce i se cuvine, acela de a fi fost primul dintre cei doi-trei bărbați reușiți ai speciei sale. Era și mult prea arătos, arză-l-ar focul! N-a existat vreo femeie care, observând o singură dată înzestrarea excepțională a lui Robin, din acel moment, să nu-și privească soțul legiuit ca pe un urangutan. Ghinionul cu el era că, având un comportament
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din păr uman, ce-o purtase ca pe-o căciuliță și îi gâdilase, tot timpul, una dintre urechi. Pe fotoliul din față, înfășat într-o husă păr de cămilă, se ghemui Fisente, nepotul preferat al lui Sucu Marcel, un lungan arătos și viclean de-și trăgea chiar și singur clapa, dacă nu avea cui, mustăcind sub pletele lungi, blonde și mutra de fecioară, de se gheruiau puștoaicele după el. Nu puteai să-l scapi din ochi pe Fisente, că, în timpul în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca să le dai pe spate pe elvețience?! Cu ce o să-l deblochezi și o să-l blochezi pe mecanism?... Crezi tu că guvernantele mai copticele n-au mai văzut ele țeavă ca a ta?... A glisat ele și pe țevi mai arătoase! Pui pariu că a mea e de două ori mai groasă decât a ta?!... Eu crez că singura șansă ca să le momim afară pe gudulance... e să le coborâm, c-o undiță, în mormânt, o poză de la mătărînga mea! Has-Satan
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
A stat o vreme până s-a liniștit. Se uita în oglindă și abia își mai zărea ochii injectați de sânge, aparent umpluți cu lacrimi indigo, cum se limpezeau odată cu trecerea timpului. Chiar și cu ochii roșii era mult mai arătos decât ‚’’viitorul soț’’ însă ce folos? Își repeta: - Trebuie să uit<trebuie să uit! A folosit puțină pastă de dinți la clătit gura până s-a calmat. Când a ieșit din baie, fata brunetă, slăbuță dar bine făcută, îl aștepta
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de-i șef pus de primărie... Meșterul își scutură șorțul și o iscodi: 15 - Și ce vrei? Cocoșată s-a uitat repede la curtea largă, plină de orătănii, și la drumul măturat de zăpadă. În fund se ridicau trei odăi arătoase, cu geamuri înalte, acoperite cu perdele albe. Se simțea mână de om gospodar. - N-ai vrea matale să intrăm înăuntru, că aici nu se poate vorbi, spuse ea cu șiretenie. Dogarul clătină capul neîncrezător, apoi îi făcu loc. - Poftim. Intrară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
râdea și el. Era mai mare norocul că le căzuse în drum. Banii se adunau repede, se înmulțeau. În câteva luni, locul se schimbase. Spre Filantropia crescu o mahala nouă. Către lacurile din marginea orașului se ridicau alte curți, mai arătoase. Altfel de lume. Proprietari se aflau numai d-ei pricopsiți, cu bani mulți. Umblau cu mașini și aveau droaie de servitori. Între gardurile acelea de gresie, acoperite cu trandafiri urcători, se deschideau străzi pavate, cu tei pe margini. Casele rare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bordei, pe săturate, că nu mai avea treabă. Grigore crezuse la început că or să-l înece zăpezile pe fundul gropii și pe el, și pe armăsari, dar omul dăduse animalele serviciului edilitar. Când i-a adus înapoi, caii erau arătoși, că-i ținuseră bine cei de la primărie. Moș Leu îi hrănise mai mult cu răbdări, oricât de vrednici se dovediseră. Stere îi știa pe fiecare, cum ți-ai cunoaște sufletul: cu necazurile și încurcăturile pe care le aveau, pentru că la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui. Multe luni după aceea oftau muierile cu gândul la el... Biserica era gata pe dinafară. Mai mare dragul să te uiți! A sădit primăria pomi în jurul ei, a pus piatră, i-a făcut și popii casă alături, înaltă și arătoasă, cu scări și gard de zid. 132 Primăvara au venit pictorii s-o împodobească. Erau doi tineri cu bărbi și fețe lungi, osoase, galbeni și schilavi. Aveau haine peticite și rupte, murdare de culori. Au deschis ușile, biserica, goală, fără
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de ciugulit până una-alta. O dată s-a-ngălbenit Gheorghe, că el era credincios. Nicu 1-a văzut. - Ce-ți veni, Treanță? Codoșul nu spuse nimic. ' Lunganul le povesti cum pusese geana pe un lăcaș de la Sfântul Gheorghe, făcut de rege, biserică arătoasă, așezată într-un cartier de pricopsiți. - Adică să punem cazmaua pe aurul ăla? întrebă Paraschiv. Da unde-o să-l schimbăm? - Are el grijă, Stăpânul. Poate găsim ceva mărunțiș la cutia milelor, ce-o cădea acolo... - Eu nu mă bag
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cinstiți, și proștii plătesc oalele sparte. Dacă ar fi să-l judeci pe fiecare, noi sîntem buni să stăm în rai, marafeților! Că luăm de colo un pic, de colo un pic? Cinstea-i așa, o broboadă - care-i mai arătoasă, aia ascunde mai multe. C-avem și oameni pe suflet, asta-i altăceva. Așa e meseria. Dai și scapi. Ce, parcă vrei? Ți se pune unu nainte, nu poți să-ți lași libertatea, să te dai legat... Gheorghe își simțea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Abia 1-a scos Mînă-mică din mâinile lor: - Dați-vă la o parte, boarfelor! Venise țața, care le ocăra pe nerușinate. Gheorghe i-a șoptit patroanei că aveau nevoie să stea ascunși vreo două zile în tractirul ei. Una mai arătoasă i-a pus țîța-n palmă lui Sandu, să-l înfierbînte. Împrejur se învîrteau peștii și câțiva olteni veniți să-și aleagă de căpătâi. Mirosea a sudoare și a odicolon. Într-un colț cânta un gramofon răgușit, și două femei dansau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de se bucurau și lăutarii privind-o. Pe Sandu îl uitase Dumnezeu lângă poartă, cu ochii pe ea. S-au urcat în trăsuri. Nașul în față cu mireasa, unu Praporgicu, de furase și el în tinerețele sale, prieten cu Bozoncea, arătos, că avea bani din gros, și pe urmă nașa, nevasta lui, cu starostele. Într-a treia trăsură, veneau Mînă-mică și cu Piele, gătiți, cu obrazurile rase proaspăt, băuți puțin, să aibă chef. Caii mergeau greu prin noroi și Stăpânul striga
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe care le am le cheltuiesc pe cărți. Apropo, am pentru tine un examplar din Exercitationes paradoxical adversus Aristoteleos, o să găsești acolo coincidențe extraordinare cu gândirea ta. Pentru câțiva ludovici de aur, izbutiră să facă rost de o mârțoagă, destul de arătoasă, Tommaso puse deasupra desaga cu manuscrisele, cărțile și proviziile și, după ce se salutară călduros, se despărțiră cu promisiunea de a se revedea la Paris. Când șirul cu ultimele case din Aix-en-Provence se sfârși, Tommaso se simți îngrozitor de singur și avu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cădeau în lături și adormi. Din nou Maca : — Asta e dovada cea mai convingătoare a degenerării la care a ajuns ființa umană, pe scara evoluției... La toate speciile, din oricare clasă a regnului animal ar face parte, masculul e mai arătos. Are coamă, are coadă sau coarne. Rage, țârâie, boncăluiește. Femela n-are de niciunele, ba mai și tace pe deasupra. La om e tocmai pe dos. Femeia e frumoasă și înzestrată cu tot felul de podoabe de la natură. Pe când bărbatul, uită
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
l-au dat copiii afară. Aceștia recurseră la o stratagemă. Amenințară cu vânzarea cărților, simulând chiar desfacerea lor, în chipul următor: unul din prietenii lui Petrișor fu prins de Hagienuș în oraș având la braț câteva cărți din cele mai arătoase și mai prețioase ale orientalistului. - Da' ce ai acolo? Întrebă acesta. - Niște cărți, răspunse amicul, extrem de interesante. Le-amluat de la un anticar. A cumpărat o bibliotecă întreagă de cărți științifice și le dă ieftin. Am luat multe. Hagienuș ceru să vadă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vechi - după cât constată Hergot privind de la fereastra cabinetului de consultații. Tudorel nu merse cu ei, ci, după plecarea lor, o luă pe jos, precipitat. La mai puțin de o jumătate de oră după aceasta, se opriră două mașini, nu mai arătoase decât cea dintâi. Erminia bănui că Pica s-a întors și se repezi la ușă. Dar fu întîmpinată de cinci persoane cu revolvere în mâini. Alți indivizi ședeau la poartă. Erminia, speriată, făcu un "ah", unul dintre indivizi, cu aer
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
frontonul cavoului, numele Preasfinției Sale. Mi-am dat seama într-un târziu, poate la al treilea drum făcut spre Păltiniș, ce arc ciudat de timp deschidea în mintea mea imaginea aceasta. Când eram mic și răsfoiam în neștire cărțile mai arătoase aflate în casă, pierzîndu-mă în câte un amănunt nesemnificativ - număram de pildă fulgii de păpădie de pe coperta Larousse-ului, stârniți de suflarea suavă a unui profil feminin -, mă întorceam mereu la coperta somptuoasă, cu reflexe gri-albăstrui, a unei cărți pe care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu pateu. Și pe urmă porcul de câine îmi spune cu privire nevinovată: Uite, mamă, eu chiar că nu pot să suport pateul. GRETE: Fugi de aici, Erna, de ce trebuie să trăiești tu așa de exagerat? Herrmann e un bărbat arătos căruia nu-i lipsește decât o femeie ca lumea. Daca aș mai fi fost eu azi o femeie tânără încă... nu știu... Și când te gândești că în ziua de azi toți tratează iubirea cu așa o ușurință... (Chicotește.) ERNA
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și drăguț. GRETE: Întocmai. Un chef mare, strașnic ar fi ceva potrivit pentru Grete. Ar trebui să fie o mulțime de oameni și muzicanți, toți în costume de sărbătoare. Unul din muzicanți trebuie să fie înalt și voinic, un flăcău arătos, și așa de în puteri, că să poată sufla în tubă. Și tocmai ăla-i face mereu obraznic cu ochiul lui Grete. Se vede pe loc că ăsta-i cel mai mare golan dintre toți muzicanții, pentru că-i singurul care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ăla-i face mereu obraznic cu ochiul lui Grete. Se vede pe loc că ăsta-i cel mai mare golan dintre toți muzicanții, pentru că-i singurul care și-a suflecat mânecile costumului. Și când orchestra face o pauză, băiatul ăsta arătos bea bere din ditamai halba și-o ridică în semn de noroc către Grete. Grete ridică și ea un picuț, păhăruțul ei cu vin. Și uite așa, fără ca mulțimea de inși binedispuși din jur să bage de seamă, se iscă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și măsuța la care stă Grete o idilă. Și acu', să zicem că e vremea pauzei celei mari pentru orchestră, și se urcă pe scenă unul de-i în stare să spună glume ca lumea. Și să zicem că băiatul arătos, de-i zice Freddy, are destulă vreme ca s-o cântărească pe Grete. Grete abia dacă se mai uită la el, că doar ea nu-i una din alea care cade lată după primul care se uită la ea. Dar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
are o fermă și o grămadă de argați, ba chiar un abator propriu. Și acolo ar fi loc destul pentru zbenguiala Lydiei și numai cărnuri din cele mai fine. Și că Grete ar fi tocmai potrivită pentru postul de șefă arătoasă. Și abia acum remarcă Grete că prezicerea s-a îndeplinit la fix, așa cum îi fusese lui Grete prezisă. Pe urmă, Freddy zice că ar vrea să caute împreună cu Grete, un loc liniștit la aer liber. Dar atunci Grete ridică un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Da, sigur că s-ar putea ceva aranja, cumva cu o vrajă artistică, de băgat în toți dracii, dacă e vorba de un detectiv mișto. Dar în realitatea polițienească de zi cu zi organele active nu sunt de nici un fel arătoase, pe bune. Toată realitatea nu este chiar atât de arătoasă, ori că e unul schilod, ori are ditamai burdihanul, ori o chelie cheală. DESIRÉE: Da, de cele mai multe ori realitatea arată așa cum arată Herrmann Wurm. DOMNUL KOVACIC (amuzat): Da' eu n-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]