992 matches
-
pururi palpită în vis". Trupul poetal al imaginii e "trup crescut din cleștar" sau, nevăzută, "făptura de rază și cânt", așa cum apare în poemul Stele 13: "Cum ne aplecăm pe livezi/ Aripile nu ni le vezi;/ Vezi numai, veghind prin arțari,/ De foc ochii noștri prea mari./ Strălimpezi la trup și obraz". Trupul "strălimpede" e imaginea filtrată a intermediului transparent, a trecerii și a luminii, a răsfrângerii și a răscrucii. A oglinzii ce aprinde "lumină-n inimă", în care "se întretaie
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
permeabilă luminii, o pastă moale care poate fi remodelată, reorientată către modelul ce îi imprimă forma. Un astfel de proces de rafinare și de sublimare întâlnim în poemul Feofan. Slavă de Nichita Danilov 77: "Unghiile mi-au ruginit/ asemenea frunzelor arțarului/ și oasele mi s-au subțiat/ asemenea pietrelor/ peste care curge râul Lethe". În aparență, decrepitudinea marchează corpul ajuns în amurgul existenței, dar nu ar fi decât un exemplu particular al unui adevăr general uman, dictat de timpul care ne
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pahar de vin. Usturoiul se pisează și se amestecă cu sucul de roșii, sarea, piperul și vinul. Se pune găina la copt, și din când în când, o udăm cu acest sos. GRĂTAR DIN PIEPT DE RAȚĂ CU SIROP DE ARȚAR Pieptul de rață se dă cu sare și piper pe amândouă părțile, apoi se prăjește în ulei de măsline. După ce s-a prăjit, tăiem bucata de carne în două felii, între felii turnăm siropul de arțar, apoi adăugăm feliile una
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
RAȚĂ CU SIROP DE ARȚAR Pieptul de rață se dă cu sare și piper pe amândouă părțile, apoi se prăjește în ulei de măsline. După ce s-a prăjit, tăiem bucata de carne în două felii, între felii turnăm siropul de arțar, apoi adăugăm feliile una peste alta, turnăm puțin sos brun peste carne și dăm la cuptor pentru a se rumeni. Dacă nu avem sirop de arțar putem înlocui cu sirop de brad. Se taie felii și se pun la porție
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
a prăjit, tăiem bucata de carne în două felii, între felii turnăm siropul de arțar, apoi adăugăm feliile una peste alta, turnăm puțin sos brun peste carne și dăm la cuptor pentru a se rumeni. Dacă nu avem sirop de arțar putem înlocui cu sirop de brad. Se taie felii și se pun la porție două felii de grătar, două linguri de orez fiert și apoi, călit în unt, ornat cu pătrunjel și cimbru verde. Ca murătură, punem gogoșari roșii sau
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
vopsele (mai cu seamă naturale). Folosea (cum numai ea știa taina) cojile de ceapă și de nuci verzi, încât de pe ouăle vopsite de ea, nu se lua nimic pe mâini. De cu toamnă își făcea colecții de frunze mici de arțar, de stejar, de pătrunjel, de țelină și le aplica pe ouă, ieșind modele de o rară frumusețe. Când veneam la ea se bucura mult și mă ruga să mai stau, căci singură, îi era tare urât. Mă întreba câte toate
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Șerbănescu, directorul școlii, învățătorul Gheorghe Nastase și tatăl meu, secretarul (notarul) Silvestru Lavric, au trecut la treabă. Ei au considerat că natura trebuie sprijinită. Nu poți comanda naturii decât dacă îi dai ascultate" (Bacon). Au sortat puieții, de plop, de arțar și de tei și au stabilit ziua pentru sădit. În Costișa, prea erau multe locuri fără nici un pom, care așteptau întărituri! Pornind de la faptul că nimic nu e mai scump decât locul în care te-ai născut, fiecare zi de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Gh. Năstase nu s-a lăsat mai prejos și a făcut câteva fotografii. (O secvență stă la loc de cinste într-unul din albumele mele de familie). Au continuat acțiunea în altă săptămână, plantând diferiți puieți de tei și de arțar în jurul școlii și pe lângă primărie. Copiii au adus cu ei pe lângă unelte și tăblițe scrise cu numele lor, data și le-au atârnat în puietul preferat. Acțiunea s-a numit "Un elev, un pom". Deși eram într-o clasă mult
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pe mine la această activitate, spunându mi că n-are ce să-mi strice. Mi-a pregătit și mie o tăbliță, am scris numele cu lac roșu și abia am așteptat să sădesc un puiet. Am ales un pui de arțar, care peste ani, s-a făcut un copac de o mare splendoare. De multe ori, venind în sat, am trecut și pe la arțarul "meu", încercând amintiri din anii de școală primară... Adesea m-am întrebat: Oare forța magică mă atrage
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
numele cu lac roșu și abia am așteptat să sădesc un puiet. Am ales un pui de arțar, care peste ani, s-a făcut un copac de o mare splendoare. De multe ori, venind în sat, am trecut și pe la arțarul "meu", încercând amintiri din anii de școală primară... Adesea m-am întrebat: Oare forța magică mă atrage ca un magnet, de locul în care îmi simt înfipte adânc rădăcinile?" Răspunsul mi-l dă Napoleon prin cuvintele sale: "Dragostea pentru pământul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ce-și notează sârguincios spusele sale, care continuă astfel: Sake și Anotimpurile Fiecare anotimp are farmecul, culoarea și gustul specifice. Farmecul este dat de sărbătorile tradiționale, culoarea este reprezentată de gingașa floare de cireș-Primăvara; de peisajele exotice -Vara; Toamna, de arțarii în flăcări, iar Iarna, de crestele înzăpezite ale munților. Gustul este dat de ingredientele de sezon folosite la prepararea mâncărurilor, accentul punându-se pe specific și tradiție. Fructele de mare îndeosebi, dar și alte mâncăruri, pe lângă faptul că sunt hrănitoare
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ghidat pașii către parcurile și localitățile în care toamna devine oaspetele dorit și așteptat. Intenția ei este de ami arăta cum Natura transformă verdele copacilor în culori nebănuit de spectaculoase de la verdele pinilor, la auriul copacilor gingko și până la rubiniul arțarilor ce par în vâlvătaie, adevărate miracole pe care penelul toamnei le pictează spre delectarea și încântarea sufletului omenesc... Cu toamna în geamantane am pornit veseli spre România. Japonia este o țară mirifică, deținătoare a unei tradiții foarte vechi, transmisă din
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
trăiesc în viitor...La ora 9:10 am coborât la micul dejun, unde mi-am ales, din varietatea mâncărurilor expuse, o bucățică de pește, un rondel de ceapă, iaurt, două chifle, două clătite japoneze peste care am turnat sirop de arțar, din abundență, un pahar de lapte, patru felii de ananas și, ca de obicei, o cafea fierbinte cu mult lapte. Cafeaua mi-o prepară Dragoș: un sfert de cană de cafea și trei sferturi lapte. Vremea înnourată mă trage la
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
a fost copilăria ta, jocul preferat? Jocul meu preferat, am mai spus, era unul cu sticle. De parfum. Pe o masă de șah. Cu pătrățele. În pătrățele. Dar era și tenisul de masă. Era și șahul. Era și cățăratul în arțarul din curtea casei părintești. Iarna, canalul îngheța. Aveam o pivniță adîncă, de vreo opt metri, în care îți putea fi frică să cobori. Un beci. Acolo se păstrau pepenii și erau scoși seara, pentru cină, brumați. Acolo se păstra, deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
strada Militară. Pe Rîpă, așa se numea cartierul, unul rău famat, chiar pe malul Dunării. Faleza și Dunărea erau, ambele, jucăria mea de fiecare zi. Ciorpacele. Peștii. Pescarii. Sălciile. Galațiul. Unul dintre copacii providențiali ai copilăriei mele a fost un arțar. Unul bătrîn, gros, din fața pivniței "înfricoșătoare" despre care am și mai vorbit. În aceeași circumferință cu el se mai aflau și un cais, și un vișin, și un cireș, dar și un corcoduș. Toți, deși roditori, erau mai tineri decît
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
peste noapte în Parcul Național sau Parcul Carol al II-lea, cum i se va spune, odată ce arhitecții austrieci Pinard și Rebhun, împreună cu Octav Dobrescu, vor termina de proiectat aleile și peisagistica minunată, creată dintr-o varietate vegetală nemaiîntâlnită, de la arțari, flașini, simpli plopi, sălcii sau tei până la stejari și cireși exotici, tufe și flori asiatice, împodo- bit de asemenea cu sculpturi și statui moderne. Îndrăgostiții închiriau bărci sau luau vaporașul pentru a se plimba pe lac, într-o scurtă călătorie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Afară, norii negrii care împânziseră Midland County se destrămau, priveliștea devenind atât de strălucitoare încât puteam vedea dincolo de Commons în valea de sub campus. Caii pășteau pe un câmp lângă un cort și un tractor galben se însăila printre stejarii și arțarii uriași care se înălțau în continuarea pădurii care ne separa de oraș, apoi l-am văzut pe tata, ciorile rotindu-se pe cer deasupra lui, el stând la capătul pajiștii Commons, fața albă și privirea lui fixându-mă intens, ținând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o marfă neprețuită pentru o națiune de emigranți, canadienii, care trebuie să-și inventeze o identitate, pentru a nu fi confundați cu alții (reușesc, iată, la repezeală, să-mi fixez în minte acest comentariu, cu ochii pe „țara frunzei de arțar” pe care o survolăm). Sub noi, peisajul își modifică necontenit înfățișarea. Un aer suprarealist, de înaltă tehnologie. Vezi construcții ciudate, acoperișuri curbate ca niște scoici, un pod suspendat care leagă pavilionul german (cel mai întins dintre toate - mă rog, cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Septembrie. Am găsit într-un colț un fel de stejar-răchită, american din nord, care crește extrem de repede și face un fruct ca o alună, ceva mai mic decât ghinda. În grădina aceasta se fac experiențe cu specii folositoare cum e arțarul balan ce crește repede și dă un lemn bun pentru instrumente muzicale. Florile lui sunt ca niște lalele roze alburii. Și sus și jos grădina e plină de chiparoși piramidali și gigantici tufoși, cum și de toate soiurile de palmieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dintr’o dată, masivă, a unei noi specii presupune, pentru a obține același efect, adică a păstrării echilibrului, un studiu complex privind ecologia acelei specii. Un prieten basarabean Îmi propunea, acum câteva săptămâni, o colaborare pentru a scăpa de alt copac, arțarul american, plantat masiv pe malul stâng al aceluiași Prut și care a așteptat doar modificarea regimului hidrografic al râului, consecutivă construirii barajului de la Stânca, pentru a invada zona, eliminând arborii autohtoni, stejarul, plopul, salcia. Într’adevăr, vin “americanii”, dar nu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fi bine Înțeles. O substanță dată, să-i spunem de exemplu zahăr, se află În plan-te net diferite: cel mai mult În trestia de zahăr, mai puțin În sfecla de zahăr, și mai puțin Încă Într’un neam de arțar nord-american și chiar În porumb. Să revenim la ciupercile noastre, care pot excepta de la cele arătate, valabile pentru toate ființele. Nu există o specie net toxică ori net comestibilă; sunt destule care nu ucid, ci produc doar indispoziție. Cu alte
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
noi, oamenii, dar la fel de radical. Și aici e vorba de un invadator și cineva care Își apără teritoriul. Doar că războiul se poartă subteran, iar gloanțele sunt Înlocuite cu molecule. De protagonistul acestui război, invadatorul, am mai amintit mai demult: arțarul american, Acer negundo În pașaport, prezent de aproape un secol și pe la noi, la Început cu o slujbă modestă, de lizieră a pădurii, altfel spus de paznic. Nefericită inspirație, să pui lupul paznic la oi. Căci el a așteptat cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
făcut de domeniul trecutului obișnuitele inundații ce Întrețineau un nivel specific al pânzei freatice și o anume umiditate În luncă. Și așa, speciile locale de arbori, până atunci compatibile, au devenit dintr’o dată handicapate. Spre deosebire de speciile locale, stejar, plop, salcie, arțarul american are o putere de Înmulțire, ca viteză și volum, de-a dreptul prodigioasă. Și așa, a invadat toate spațiile libere: parcele defrișate ori poieni, mai ales că nu este nici pretențios, iar uscăciunea și solul greu Îi sunt chiar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
exista așa ceva? Nicidecum. Spuneam de altfel deunăzi că diversitatea entropică, de calități ale mediului, favorizează biodiversitatea, Viața găsind forme noi cu care să populeze și să exploateze orice loc; ceea ce este ostil uneia, poate fi numai bun alteia. Modest-modest acest arțar, dar compensează prin perfidie. Puneți de aici Încolo ghilimele acestui cuvânt; e doar o figură de stil, căci natura nu e și nici nu produce ceva perfid. În ce constă perfidia? În gloanțele pe care le folosește În lupta cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Împiedicați să se apropie, căci ei sunt semințe, apoi puieți, iar tineretul diferă ca preferințe de maturi, ca și cum ar fi specii străine. Dar speciile autohtone realizează modificarea pomenită Într’un singur sens, reductiv, diferind doar cantitativ una de alta. Perfidul arțar mai face ceva, anume, mai În depărtare, modifică solul Înspre oxidant, inhibând chiar arborii - aceia nu chiar atât de bătrâni - lângă care se aciuiază. E drept, arborii autohtoni se pot apăra, neutralizând mesajul chimic al arțarului, dar cu prea puțin
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]