4,016 matches
-
pe prispa din fața casei și-mi aruncam privirea spre liliacul de la poartă. Vedeam mugurii cum așteptau să-și deschidă petalele și să umple ograda cu parfumul lor îmbătător. Cel care intra în curte, îndată ce deschidea poarta, era întâmpinat de un arbust a cărui ramuri ajungeau și la trei metri înălțime, ... Citește mai mult Totdeauna aștept cu nerăbdare momentul înfloririi. Fiecare floare are frumusețea și farmecul ei, dar liliacul... Nu știu de ce îndrăgesc tot mai mult acest arbust cu parfum suav, delicat
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
era întâmpinat de un arbust a cărui ramuri ajungeau și la trei metri înălțime, ... Citește mai mult Totdeauna aștept cu nerăbdare momentul înfloririi. Fiecare floare are frumusețea și farmecul ei, dar liliacul... Nu știu de ce îndrăgesc tot mai mult acest arbust cu parfum suav, delicat, cu inflorescențe de culori variate: albe, violet, albastre. Pe la sfârșitul lunii aprilie, când temperaturile devin mai blânde, în lumina curată a dimineții, are loc mirajul mult așteptat. Îmi amintesc că, sunt ani de atunci..., înainte de a
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
pe prispa din fața casei și-mi aruncam privirea spre liliacul de la poartă. Vedeam mugurii cum așteptau să-și deschidă petalele și să umple ograda cu parfumul lor îmbătător. Cel care intra în curte, îndată ce deschidea poarta, era întâmpinat de un arbust a cărui ramuri ajungeau și la trei metri înălțime, ... III. ÎNTRE DOUĂ CUVINTE, de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 2318 din 06 mai 2017. Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă însoțea în tăcere. Nici rănile și nici
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
buchete, Frezii albe, frumoase violete, În culorile cele mai vii, Incluse în diverse poezii. Tu ești floarea mea aleasă, Aș vrea să te aduc acasă, Floare simplă de bujor, Pe care sincer o ador. S-a cuibărit pe lângă bloc, Un arbust frumos de soc, Având ca vecin un măceș, Mai departe un cireș. În coșul plin cu albăstrele, Am pus doar gândurile mele. Să știi cât de mult te prețuiesc, Mai mult, în suflet TE IUBESC Referință Bibliografică: FLORILE GRĂDINII / Mihai
FLORILE GRĂDINII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381099_a_382428]
-
azi decantate, gânduri cresc rotund,Vâslesc în ape fumurii, trecând prin noriSpre casă sufletului meu, atins, ... XXXIII. GUTUIUL, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1933 din 16 aprilie 2016. Gutuiul Deși curtea bunicii era plină de pomi fructiferi, de arbuști și flori, de legume de toate felurile, în spatele casei, înalt și rămuros, străjuia un gutui. Doar verile mi le-a amintesc din toate anotimpurile, atunci timpul stătea în loc pentru mine sau derula foarte încet ață de pe mosor. Se pare că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
la hambar, deși erau și alți copaci, acolo în gutuiul înflorit se culcau curcile și găinile. Cât erau de mari, tremura gutuiul, se scuturau ușor crengile de flori, ... Citește mai mult GutuiulDeși curtea bunicii era plină de pomi fructiferi, de arbuști și flori, de legume de toate felurile, în spatele casei, înalt și rămuros, străjuia un gutui.Doar verile mi le-a amintesc din toate anotimpurile, atunci timpul stătea în loc pentru mine sau derula foarte încet ață de pe mosor. Se pare că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
la ce s-a gândit când a făcut promisiunea”, își aminti Ana. Ospătarul care le servise cina în grădină cu o seară înainte, avea raionul undeva spre hotel, mai departe de orchestră și într-o zonă plină de copaci și arbuști. Era chiar sub fereastra lor. Putea să-l strige să le rezerve o masă și pentru astă seară. Încercă să o facă dar observă că doarme Cristina și nu dorea să o trezească cum procedase ea mai devreme. Poate era
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
ninsoare Și nici nevoie de fulare, Pe cer zâmbește mândrul soare Și vesele se-ntrec izvoare. Natura este în schimbare, Nu este ger, dar e răcoare, Iar ghiocei și tămâioare Vestesc adâncă transformare. Amenții-și mișcă aripioare Pe crengi de-arbuști și sălcioare, Iar apa scursă prin ponoare Tresaltă-n vesele izvoare. Căldura binefăcătoare Trezește-albinele să zboare Pe viorele zâmbitoare Și pe brândușe vestitoare. În poienițe e splendoare De flori și gâze la plimbare, Iar din zăvoi, privighetoare, Trimite triluri cu
CHEMAREA PRIMĂVERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373374_a_374703]
-
tuturor resurselor naturale existente, cu o mână forte și sigură de rezultat. Peisajul montan era amețitor, plin de poteci șerpuitoare, pentru drumeții de o zi sau mai lungi, vârfuri de munți înzăpeziți mai tot timpul se profilau pe cerul albastru, arbuști pitici se vedeau pe înălțimi, înlocuiți apoi, spre poalele munților, de păduri falnice de conifere, poieni pline de verdeață bogată erau străjuite de pereți din piatră, drepți și abrupți. Erau amenajate nenumărate pârtii pentru schi, care în acea perioadă erau
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
ai mijlocitorii?... îl întrebasem pe prietenul meu, văzând încotro își îndrepta pașii. Taci. Uite și ferma de care îți vorbisem, îmi arătase el cu brațul ridicat . Într-adevăr, la numai o aruncătură de băț, pe o mică înălțime, înconjurate de arbuști stufoși, se zăreau deja zidurile unui fel de conac, distrus parțial, după toate aparențele, de un incendiu. Arbuștii aceia, după felul cum erau aliniați, păreau să fi alcătuit cândva un gard viu îngrijit, dar, lăsați de izbeliște, lăstăriseră la voia
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
îți vorbisem, îmi arătase el cu brațul ridicat . Într-adevăr, la numai o aruncătură de băț, pe o mică înălțime, înconjurate de arbuști stufoși, se zăreau deja zidurile unui fel de conac, distrus parțial, după toate aparențele, de un incendiu. Arbuștii aceia, după felul cum erau aliniați, păreau să fi alcătuit cândva un gard viu îngrijit, dar, lăsați de izbeliște, lăstăriseră la voia întâmplării. Martin venise cu ideea să dăm mai întâi pe la cireși, să ne luăm grija de pe cap, spusese
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
aici s-a circulat de curând ca pe corso într-o sâmbătă seara. Am continuat să înaintăm cu prudență, până când Martin și-a întins lateral o mână, oprindu-mă. Taci! mi-a poruncit iarăși. Deși nu cred că vorbisem. Dindărătul arbuștilor se auzeau voci. Hai să ne întoarcem! am șoptit. Stai așa! s-a stropșit printre dinți Martin, rămas nemișcat, cu mâna în aer. Cred că sunt de-ai noștri. Se auzeau din ce în ce mai distinct voci și râsete. Hai s-o întindem
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
o reședință pentru familia Banfy. Asta o aveți acum în față, în starea mizerabilă în care se află. Din construcția medievală se văd ruinele turnului pentagonal de acolo, probabil vechiul donjon al acesteia. Și mai departe, năpădite de ierburi și arbuști, puteți descoperi resturile din cărămidă ale unei biserici romanice de prin 1300. Ăia care s-au dus la mure ar putea să dea peste ele. Mai târziu tot complexul a intrat în posesia familiei Teleki... Angela se exprima în stilul
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
în armată,/Iar pe noră la muncă la câmp./„ Du-te, noro, la treierat la câmp,/ Iar când se înserează să nu vii acasă.”/ Și-a treierat cât a treierat până s-a lăsat seara,/Apoi s-a transformat în arbust./ Vine feciorul din armată/Și întreabă pe mamă:/„ Unde mi-e nevasta de nu mă întâmpină?”/„ Nu mă întreba de nevastă,/ Ia toporul și taie acel arbust!”/ El când a lovit o dată/Ea s-a cutremurat./ Când a lovit a
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
cât a treierat până s-a lăsat seara,/Apoi s-a transformat în arbust./ Vine feciorul din armată/Și întreabă pe mamă:/„ Unde mi-e nevasta de nu mă întâmpină?”/„ Nu mă întreba de nevastă,/ Ia toporul și taie acel arbust!”/ El când a lovit o dată/Ea s-a cutremurat./ Când a lovit a doua oară/ Ea i-a vorbit:/„Nu tăia, cozace, acest arbust,/Că ăsta e soția ta/Și în pădurice doarme copilul nostru./ Mama ta greu m-a
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
e nevasta de nu mă întâmpină?”/„ Nu mă întreba de nevastă,/ Ia toporul și taie acel arbust!”/ El când a lovit o dată/Ea s-a cutremurat./ Când a lovit a doua oară/ Ea i-a vorbit:/„Nu tăia, cozace, acest arbust,/Că ăsta e soția ta/Și în pădurice doarme copilul nostru./ Mama ta greu m-a blestemat/Ca în mijlocul câmpului/ În arbust să mă transform.” Corul "Bila Roja" (Trandafirul Alb) din Letea este alcătuit din femei în vârstă de peste 60
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
Ea s-a cutremurat./ Când a lovit a doua oară/ Ea i-a vorbit:/„Nu tăia, cozace, acest arbust,/Că ăsta e soția ta/Și în pădurice doarme copilul nostru./ Mama ta greu m-a blestemat/Ca în mijlocul câmpului/ În arbust să mă transform.” Corul "Bila Roja" (Trandafirul Alb) din Letea este alcătuit din femei în vârstă de peste 60 de ani, care poartă costume foarte simple alcătuite din cosinca „colț alb”, cămașă albă, fustă neagră. Interpetează cântece vechi ucrainiene, despre invaziile
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > - DUPĂ STORURI COSMICE TRASE ? / - EUL Autor: Mihaela Doina Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 2299 din 17 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului exult. afară, larvele-mi lichide, picurii, ingurgitează lacomi senzațiile mele. exult. oțetarii arbuști de la fereastră-mi par a-mi flagela rănile din pastă. exult. păsările au storurile trase-n cenușă. exult. viața mea-i o lavetă mecanică pe care-mi șterg zgârâieturile morții. exult. Paler seamănă cu pescărușul ce și-a rătăcit carcasa
EUL de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372390_a_373719]
-
la ce s-a gândit când a făcut promisiunea”, își aminti Ana.Ospătarul care le servise cina în grădină cu o seară înainte, avea raionul undeva spre hotel, mai departe de orchestră și într-o zonă plină de copaci și arbuști. Era chiar sub fereastra lor. Putea să-l strige să le rezerve o masă și pentru astă seară. Încercă să o facă, dar observă cum doarme Cristina și nu dorea să o trezească, așa cum procedase ea mai devreme. Poate era
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
închiriasem pentru o noapte la un hotel din apropiere, târziu, după miezul nopții pentru că avusesem un program încărcat dar minunat și a doua zi dimineață trebuia să revenim la Limassol. Toată stațiunea era luminată, peste tot beculețe colorate inclusiv pe arbuștii ornamentali pe care îi întâlnești peste tot. Panouri stradale cu reclame luminoase, baruri, cafenele, terase înțesate de lume de te minunai de unde au apărut, pentru că în timpul zilei era liniște și pace de parcă toată suflarea de aici ar fi fost plecată
AYIA NAPA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347897_a_349226]
-
povârniș cu conglomerate, apoi se afundă într-o pădure deasă. Oare ce căuta în aceste locuri? Mergea dezorientat neștiind ce dorește. După un timp pădurea se rări și doar ici colea se ivea de după câte o stâncă un grup de arbuști. Era o liniște deplină că nici adierea vântului nu se simțea. Nu zări nici o vietate și nu auzi nici un tril de păsărele. În jurul său plutea o atmosferă apăsătoare. De după un abrupt stâncos îi apăru în fața ochilor masivul sterp, rece și
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
povârniș cu conglomerate, apoi se afundă într-o pădure deasă. Oare ce căuta în aceste locuri? Mergea dezorientat neștiind ce dorește. După un timp pădurea se rări și doar ici colea se ivea de după câte o stâncă un grup de arbuști. Era o liniște deplină că nici adierea vântului nu se simțea. Nu zări nici o vietate și nu auzi nici un tril de păsărele. În jurul său plutea o atmosferă apăsătoare. De după un abrupt stâncos îi apăru în fața ochilor masivul sterp, rece și
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Raze de lumină Raze de lumină mătăsoase, Dar din soare sclipitor, Îmbracă poiana în broderii lucioase, Roua sclipește pe verdele covor. Brazi impunători veghează munții, Ce își trimit făcliile spre cer, Ici, colo se pitesc arbuștii, Mesteacănul se clatină stingher. Pe alte coame domnesc fagii Și paltini vașnici și aluni, Pe creștet măngăiați de vânturi Și munții parcă au cununi. Cu zgomot Râul Mare ne salută Și trece-n fugă-n treaba lui, El piatra nemișcată
IUBIRE SI NATURA. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347324_a_348653]
-
15 ani ne deplasăm spre Waterloo. Plouă mărunt și persistent în această zi de noiembrie, ploaie mocănească -cum se spune pe la noi - și o ceață deasă ne taie din câmpul vizibilității. Trecem prin Pădurea deosebit de îngrijită, curățată de uscături ori arbuști crescuți anapoda, pădure situată la periferia orașului pe drumul ce duce spre Paris. Este « plămânul « orașului ne precizează V de câteva ori, subliniind frumusețea ei și grija pe care o poartă primăria orașului pentru buna întreținere. Copacii sunt drepți, falnici
WATERLOO de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348719_a_350048]
-
De la scările cu trepte de marmură și bazinul de înot de dincolo de gardul de beton înalt de doi metri și până la mobilier, covoare, lampadare, bibliotecă ticsită cu cărți de colecție legate elegant, tablouri în rame sclipitoare, lambriuri și candelabre, până la arbuști și flori uriașe cu origini tropicale, totul, păreau a fi de pe altă lume. Iuliana era așa de uluită, că se împiedica la aproape fiecare doi pași până să-și revină cât de puțin. În uriașa cameră de oaspeți era gălăgie
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]