3,252 matches
-
O, ce tezaur mare Ar fi oricând în noi, De clisa, prin chemare, Nu ne-ar dori ’napoi! Deși legați de humă Din leagăn la mormânt, Gândirea își asumă Eternul legământ. În goană sau în pripă Crezu-i spre veșnicii, Argila-n orice clipă Ne ia-n nimicnicii. O oarbă nemurire S-avântă fără har : Țărâna-i lămurire, Furtună în pahar, Căci după legi știute Din trecute ere Pământul dă virtute, Dar înapoi ne cere. Cu voia de-a fi pururi
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
mănos. Șoseaua trece printre livezi de măslini și holde, nu prea departe de casa lui Salazar. Pe aici, verdele puternic cu ape metalice, începe să domine peisajul. Au dispărut nuanțele palide din Sud, verdele acela decolorat de soare, biruit de argilă și nisip după cele dintâi secete. Aici văzduhul e mai dur, culorile mai precise. Se văd în zare spinările roșcate ale masivului Caramulo. Se știu astăzi prea puține amănunte despre copilăria lui Oliveira Salazar. Dar nu e greu să ni
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
gospodăria ei de-a-ndoaselea. Găinile nu se ouau sau se Împerecheau cu gâștele, aluatul nu creștea, laptele nu se-nchega și mâncarea din cuptor se umplea de mucegai. Găsea mereu În curte păpuși de cârpă și falusuri de cal confecționate din argilă și mucuri de țigară sau chibrite stinse În candelă... De multe ori sculându-se În toiul nopții, văzu viermi groși cât degetul urcându-se pe icoane sau crucea Întoarsă cu susu-n jos sau ace Înfipte În pâine. Spiritele necurate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
expusă de Platon în Phaidon. Tabernaculum: cort, pavilion. Teriac: puternic narcotic și analgezic extras din macul de opiu, floare cunoscută în bazinul mediteranean din cele mai vechi timpuri. Opiul era larg folosit de sumerieni, asirieni și egipteni. Pe tăblițele de argilă găsite în Mesopotamia de Jos, macul și bucuria, veselia sunt indicate cu aceleași caractere cuneiforme. Răspândit în Grecia și în Imperiul Roman, era utilizat nu doar în cultele misterice, ci și ca medicament împotriva durerilor fizice, dar și a melancoliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe lângă ea. Duggie a prezis că toate sălile uriașe de marmură vor avea câte una în sezonul următor. Îmi petrecusem ultimele luni transpirând deasupra nenorocitului obiect (literlamente: măștile de sudură sunt un chin pentru ten. Îmi făceam un tratament cu argilă pentru a curăța impuritățile de câte ori o foloseam) și ultimele săptămâni, asamblându-l în mai sus-amintita sală de marmură. Îl făcusem din bucăți, ca pe o portocală, căci altfel nu ar fi ieșit niciodată pe ușa atelierului meu, cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de zile, de risipiri. Nu sunt pregătit pentru așa ceva. Mi-i teamă parcă să intru în mine, să mă apropii de mine. Încă nu sunt pregătit pentru amintiri. Răscolesc doar cuvintele, cu acea nepăsare a unui meșter olar care frământă argila, nehotărât încă dacă va face un vas de vin, o strachină, un chiup ori un cocoș. Sau, cum spunea Ester, mai degrabă încă o păpușă de lut smălțuită cu umbre sângerii de asfințit de viață. Avea ea o teorie. Spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acela. Toate celelalte uși de pe coridor - și din toată casa - erau deschise, lipsite de Încuietori și de clanțe. Cu excepția aceleia. O stavilă de cărămizi roșii ascunsă În fundul unui coridor lugubru și ocult. Julián și-a pus mîinile pe plăcile de argilă stacojie. — Julián, te rog, hai să plecăm... Impactul pumnului său asupra peretelui de cărămizi a smuls un ecou gol și cavernos de partea cealaltă. Mi s-a părut că mîinile Îi tremurau cînd a pus lampa jos și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
activitate nouă: Lenora în sanatoriul ei! Mika-Le prin dedalurile traiului ei. Elena Drăgănescu în locuința ei somptuoasă, dar prea nouă - Hallipa, cel care lucrase pământul și purtase cizme trainice de lut, acum cernut prin sita orașului, cutreiera cu picioare de argilă în căutarea casei ele închiriat. Tradiția era nimicită și poate toi uși Doru Hallipa, cel ca o epavă, încă mai păstra tradiția legîndu-se cu mătușica Eliza, logodnica de odinioară. Se rupsese de pământ, dar aducea cu el la oraș pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
meu? Forrester simte prezența unui spirit. A murit în potop și acum probabil că trăiește un fenomen anume, unul ca acelea pe care le invocăm bătând în masă și în tăblițele Quija. Dar această zeiță pare foarte reală. Întrupată din argila spălată de ape. Îi trece prin minte că poate a creat-o chiar el, a sculptat-o în nopțile sale de nesomn și peregrinările prin deșert. Probabil, chibzuiește el, dacă-ți lipsește ceva foarte tare, ajungi, prin puterea gândului, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
poate deosebi. Fiecare gopodărie are unul uneori în curte, alteori afară, în câmp, unde pare să aibă grijă de recoltă. Idolii, aflați sub mici adăposturi din stuf, au forme diferite: din piatră, sculptați în lemn, vopsiți sau nevopsiți, movile de argilă cu fragmente de țiglă albastră smălțuită care trebuie să fi fost aduse din sud, dinspre deșert. Altul constă într-un baton de metal oxidat care se dovedește a fi o pușcă cu închizător de cremene, cu patul mâncat de termite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pauză ca pentru a mai scoate ceva nou din interiorul său, reluând la nesfărșit ciclul. Mâinile îl acoperă din cap până în picioare în noroi care se usucă, lipindu-se de el ca o nouă piele de caolin. Marginea dură de argilă a unui vas îi este lipită de gură; capul îi este sprijinit și este făcut să bea un lichid amar, care i se scurge pe bărbie. Cade înapoi pe pământ. Apoi, se ridică spre tavan, în timp ce trupul său se răsucește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
podeaua pe care este așezat, scârțâitul acesteia și cu noile sale degete care cercetează totul, ridică o bucată albă, o duce în dreptul ochilor săi noi și recunoaște o bucată de os. O senzație ciudată; poate să zboare, deși învelit în argilă, sau să zacă pe un covor de oase în trupul unei mari stânci care pulsează de viață. Oamenii intră și ies, dar bătrânul nu se mișcă de acolo, zornăind din șiragul său, continuându-și incantația, sub forma unui ritual în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
noapte, Muză, Eu te-oi iubi, o veșnicie! Cizelare divină Am să mă las o vreme un om fără simțire, Un om fără vedere și fără de auz. Mirosul să-mi lipsească, nici sete de iubire, Să fiu un boț de-argilă, un bolovan confuz. Avea-vei tu putere să modelezi din mine, Cu razele-ți din suflet, cu ochii, cizelând? Putea-vei să insufli de-acum în nemurire, în inima-mi pustie, IUBIRE, doar iubind? Simți-vei cum din mine tresar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
De imi cedezi iubirii, te lasă presărată, Pe Căile Lactee, ferită de păcate. Pe-altare, în chivoturi, să ne unim o dată, în suflete de oameni, de alții sfărâmate. Dar vezi? Mi-e hărăzită o viața mai săracă, Sunt boț de-argilă sfântă, de Domnu-nsuflețit, Iubește-mă și astăzi și dacă o să-ți placă, Vom trece-n nemurire, îmbrățișați, IUBIND! Acolo unde nemurirea suie Te văd și-acum zburând spre neființă, Cu aripile frânte de atâta zbor. Grăbită ești, găsind de cuviință
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
holbez la cerșetor în timp ce el trece prin dreptul ferestrei mele. Își ridică spre mine castronul gol. Degetele îi sunt la fel de uscate precum niște crengi lipsite de sevă. — Terci, îmi zice. — Nu mai avem orez, îi răspund eu. Am săpat după argilă albă în grădină și am amestecat-o cu făină de grâu ca să fac chifle. Vrei una? Nu știi că argila albă astupă intestinele? Ba știu, dar nu mai e nimic altceva de mâncare. Ia chifla pe care i-o dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
uscate precum niște crengi lipsite de sevă. — Terci, îmi zice. — Nu mai avem orez, îi răspund eu. Am săpat după argilă albă în grădină și am amestecat-o cu făină de grâu ca să fac chifle. Vrei una? Nu știi că argila albă astupă intestinele? Ba știu, dar nu mai e nimic altceva de mâncare. Ia chifla pe care i-o dau și dispare la capătul uliței. Tristă și cu moralul la pământ, merg prin zăpadă la Fann Sora cea Mare. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
celălalt. Templul e plin cu zeități de toate soiurile. Pe lângă zeul manciurian oficial, care se numește Shaman, există zei taoști, budiști și zeul popular chinez, Kuan Kong. — A fost odată un prinț care în timpul rugăciunii a descoperit că armăsarul din argilă al zeului chinez transpira, vorbește pe neașteptate călugărul, de parcă m-ar fi spionat tot timpul. Prințul a ajuns la concluzia că în mod sigur zeul muncea din greu călărindu-și calul ca să patruleze prin toate palatele. De atunci, Kuan Kong
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pietrele zidului, se părea că nimic n-ar fi putut ține piept furiei lor. Dar apărătorii castelului nu erau câtuși de puțin inferiori, în propriul lor efort unit, disperat. Cei care acceptau provocarea și se puteau zări deasupra bastioanelor de argilă și al acoperișului pereților de pământ bătătorit, dădeau iluzia că fortăreața era umplută numai cu robuștii războinici din Kai. Dar dacă forțele asediatoare ar fi putut vedea activitățile dinăuntru, ar fi știut că întregul castel era implicat într-o luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ea. XI Kashan, oază de case joase pe Drumul Mătăsii, la marginea Deșertului de Sare. Caravanele se adăpostesc acolo, Își recapătă suflul Înainte de a străbate Kargas Kuh, Înspăimântătorul Munte al Vulturilor, vizuina tâlharilor care pradă Împrejurimile Isfahanului. Kashan, construit din argilă și noroi. Vizitatorul caută În zadar un zid sărbătoresc, o fațadă Împodobită. Și totuși, acolo se fac cele mai vestite cărămizi smălțuite, care vor Înfrumuseța cu verde și auriu miile de moschei, de palate sau de Înalte școli musulmane, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
militari erau de aceeași părere; toți, fără excepție, o considerau sinucigașă. Dușmanul se afla pe o Înălțime, la aproape cinci sute de metri de liniile noastre. Trebuia străbătută acea distanță, În teren deschis, să fie escaladat un impunător perete de argilă uscată, să fie alungați apărătorii, apoi să fie instalate pe poziție suficiente forțe pentru a rezista la inevitabilul contraatac. Fazel ezita. Nici măcar nu mai privea harta, Își punea Întrebări În privința efectului politic al operațiunii. Permitea ea câștigarea câtorva zile? Discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
șî io fac o afașiri aiși, s-o găsâț gata când vă-ntoarșiț. C III O clipă rămase cu cataroiul în mână, într-o poziție destul de stupidă. Apoi realiză că nu era un banal cataroi, ci o cărămidă, acea îmbinare de argilă, apă și foc pe care Sfinții Părinți o foloseau în demonstrațiile lor, când voiau să explice natura stranie a Sfintei Treimi. Pe lângă el se scurgeau șiroaie de oameni în căutare de pradă și de distracție: unii alergau să prindă rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și să stea cu picioarele urcate pe perete, pentru relaxarea circulației. Din poziția aceea îmi șoptea: bună dimineața, soare, să ai o zi ca o zmeură! Apoi eu serveam micul dejun, ea sorbea apa dintr-un pahar în care pusese argilă cu o seară înainte. Mâncând, îi povesteam de câte-n lună și stele. De câteva ori am constatat că rămăsesem singur în casă. Ușa de la intrare era larg deschisă, Adelina plecase să-și revigoreze ceakrele. Ca să mă asigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
scurt (și cam vexat...), din șold, recepționând în plin trepidațiile drăcești și valurile înecăcioase de căldură, care băhneau de pretutindenea. Luîndu-și elan, el ridică strâns, între lăbuțele de dinainte, mărul discordiei și al disputei. O cupă mică, scrijelită, fisurată, din argilă arsă, pe care o înalță tăcut, până peste vârfurile ciulite ale urechilor și închide ochii, retrăgându-se solemn în catacombele întunericului dens, în labirintul neantului neștiut, de dindărătul pleoapelor. Apoi frazează, rar și cu putere: El...! Elohim! Ehieh! Eloah! El
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
povestirea biblică a plăgilor Egiptului sunt obișnuite în Egipt. De exemplu, se poate - sau se putea înainte de construirea digului Asuan - observa în fiecare an, primăvara, apa schimbându-se în sânge când Nilul, mărit datorită ploilor căzute în Africa centrală, transportă argilă roșie. Broaștele, țânțarii, muștele, lăcustele, bolile și epidemiile erau fenomene obișnuite în Antichitate. Numai grindina este un fenomen foarte rar în Egipt. Povestirea biblică dedică acestei plăgi mult spațiu, tocmai pentru că este neobișnuită, însă nu imposibilă (Ex 9,13-35). Plaga
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ca pe vasul unui olar” ca în „textele de blestem” egiptene care conservă un ritual (magic?) atestat în timpul dinastiilor a XIII-a și a XII-a (secolele XIX-XVIII î.C.) în care numele regilor dușmani era scris pe cioburi de argilă (ostraca) ce erau distruse, un gest simbolic care anticipa sau de-a dreptul cauza înfrângerea; un caz analog îl întâlnim în Ier 19,1 ș.u. În Ps 110,1 regelui îi revine locul de onoare lângă tronul dumnezeiesc. Drept
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]