1,433 matches
-
psihică, raportată la grupul social decât luând în calcul importanța factorilor mai sus menționați. Întrucât însă factorii modelatori ai sănătății mintale cât și ai psihozelor colective, acționează în direcția sufletului colectiv trebuie ca aceștia să fie raportați la aceleași „modele arhetipale” fundamentale din care se „construiesc” atât normalitatea, cât și anormalitatea vieții sufletești. Prin aceasta însă, ne raportăm în final la un sistem de valori specifice, așa cum vom arăta mai jos. Semnificația psiho-socială a Nebuniei Se consideră că istoria nebuniei corespunde
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
orice emigrant trăiește o situație oedipiană de factură psiho-culturală nerezolvată sau eșuată. El își neagă originea. O refuză, încercând să o găsească în altă parte. Țara de adopție va trebui să reprezinte pentru cel care „intră” în ea un model arhetipal, cu care să se identifice. Dar este necesar ca și acest „model” să-l accepte și să-l recunoască. Toate acestea, reunesc în final condițiile psihopatologice, care duc la edificarea unor situații conflictuale, stări de inadaptare nevrotică și, în situații
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
morfologice și structurale ale cântecului despre jertfa zidirii. Cele douăsprezece tipuri regionale sunt repartizate în trei grupe: Transilvania nordică - Transilvania sudică - Banatul, Oltenia-Muntenia, Moldova. Trecând la „demontarea” textului poetic, nu este uitat nici unul din constituenții acestuia: motive, personaje, mentalitate, forme arhetipale și aluvionare, elemente de compoziție, „figuri de stil”. În urma acestui examen amănunțit, se oferă câteva concluzii demne de a fi luate în considerare: textul „trebuie să fi circulat altădată pe întregul cuprins al țării în variante cum sunt cele pe
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
R.M. Gagné în anii ’70. Dar critica lui Schwab viza și un aspect mai grav. El acuza teoreticienii și designerii curriculari că ignoră „clasele școlare reale”, concrete, particulare și că structurează curriculumul având în minte o „clasă ideală”, o „clasă arhetipală”, aflată în afara spațiului și a timpului, funcționând „dincolo” de elevi. Mai mult, pentru teoreticienii moderniști ai curriculumului, copiii nici nu există în mod concret; teoreticienii și designerii vorbesc întotdeauna de o abstracțiune, „copilul”, care este un concept generic, nu o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cenușii ale mineriadelor). Din studiul lui Rus reiese că minerul este proiectat și se autoproiectează prin intermediul unei masculinități puternice și orgolioase, care a fost speculată de diferite regimuri ideologice. Comunismul, în prima sa fază, a construit din miner un „proletar arhetipal”, un „vârf de lance al proletariatului”, un om nou. Minerii au acceptat această mitizare, care le conferea o aură simbolică. Lecția sovieticului Alexei Stahanov - care a extras într-o singură noapte 102tone de cărbune - a fost, de aceea, învățată cu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Rusu, Fotografia lui Pituț, RL, 1991, 25; [Gheorghe Pituț], VR, 1991, 6 (semnează Cezar Baltag, Gheorghe Istrate, Gheorghe Grigurcu); Andrei Grigor, Singurul Gheorghe Pituț, L, 1992, 45; Constantin, Complicitatea, 154-157; Alex. Ștefănescu, Poetul ca moralist, RL, 1995, 42; Adrian Popescu, Arhetipala casă, ST, 1995, 12; Vasile Spiridon, Existența transilvană, LCF, 1996, 6; Munteanu, Jurnal, VI, 107-120; Rodica Mureșan, Gheorghe Pituț. De veghe în cuvânt, Timișoara, 1998; Rotaru, O ist., V, 317-320; Grigurcu, Poezie, II, 240-249; Dicț. scriit. rom., III, 757-759; Popa
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
femeia fără vârstă, face pasul decisiv pe celălalt tărâm, al ficțiunii estete (și al bărbatului). Un moment epifanic în care realitatea reală și (i)realitatea interioară, imaginată, visată, se unesc, când Lady V. și pictorul Whistler se ating într-o arhetipală îmbrățișare-fantomă, de senzuale trupuri spirituale. Romanul Traversând Washington Square (1999) vorbește tot despre timp, identitate, lumi paralele, relația subiect privitor - obiect privit, fiind articulat ca două povestiri în oglindă, dar cartea este, din punct de vedere estetic, inferioară celorlalte, adoptând
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
un roman-eseu, un roman-problemă în același timp. În cel de-al doilea volum al ciclului, Podul de gheață, sceneria e proiectată pe un fundal mitic, dându-i-se semnificații ontologice, omologându-se parțial actele personajelor cu acelea ale unor eroi arhetipali. Oamenii sunt vag individualizați, unii nu au nici măcar nume (colecționarul de fluturi, „femeia utopică”, orbul), alții, cei mai mulți, poartă sau sunt desemnați fie prin numele de familie, fie prin prenume (Lucuță, Gotlieb, Marcovici, Paramon, Logofet, Apăchioară, Diamantopol, Boboc, Dina, Ortansa), chiar
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
destinații și exigențe diferite, publicistice sau didactice, însă ele poartă amprenta unității de atitudine și viziune. Pretutindeni, explicitată și în micul eseu programatic Critica - lectură, există o particulară coeziune a demersului, marcată de apelul constant la modalitatea și conceptele analizei arhetipale, cu aplicare în primul rând la proza lui Mihail Sadoveanu, dar și la scriitori ca V. Voiculescu, Marin Preda, Ștefan Bănulescu. Edificată asupra orientărilor contemporane, R. se înscrie între primii critici români care cultivă, la sfârșitul anilor ’60, analiza arhetipală
RADU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289094_a_290423]
-
arhetipale, cu aplicare în primul rând la proza lui Mihail Sadoveanu, dar și la scriitori ca V. Voiculescu, Marin Preda, Ștefan Bănulescu. Edificată asupra orientărilor contemporane, R. se înscrie între primii critici români care cultivă, la sfârșitul anilor ’60, analiza arhetipală (Ioana Em. Petrescu). Explorările în problematica prozei fantastice indică siguranță analitică, exactitate, finețe disociativă și simț teoretic, imaginație a ideilor, orientare pertinentă în bibliografia critică a temei, semn că eseista intrase pe un făgaș propice pentru lansarea proiectului său critic
RADU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289094_a_290423]
-
grefată pe tipare mitice și turnată într-o scriitură artizanală, uneori prolixă. Astfel, romanul În preajma legendei (1989) conjugă tema creației cu erosul și cunoașterea, descriind alienarea individuală și posibilitatea transcenderii. Susținut de o metafizică spiritualistă, provenită din simbioza dintre reverberațiile arhetipale și speculațiile paraștiințifice, textul descrie autocreația personajului-narator, care parcurge o inițiere multiplă - erotică, estetică și mistică. Punctat de introspecții abisale și întrerupt de divagații eseistice, nucleul narativ se coagulează prin asamblarea unor mituri convergente (Faust, Orfeu, Meșterul Manole), ce compun
MUNTEANU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288300_a_289629]
-
de la cel comparatist la cel al criticii literare, de la analiza literaturii populare la cea a literaturii culte, de la literatura veche la literatura contemporană. Este vizibilă o înclinație tot mai accentuată către cercetarea morfologică a formelor literaturii balcanice (în direcția criticii arhetipale a lui Gilbert Durand și a criticii tipologice a lui Northrop Frye) și către o filosofie a culturii sud-est europene, în linia viziunii lui Lucian Blaga (la ai cărei termeni sau concepte autorul apelează uneori), trecând și prin idei ale
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
eminesciene, să releve osmoza acesteia cu biografia, precum și locul, originalitatea poetului în mișcarea romantică de pretutindeni. În cea din urmă componentă a acestui triptic, Eminescu. Limbajul simbolic (1989), se analizează oniricul romantic și limbajul simbolic al nocturnului prin metoda criticii arhetipale a lui Carl Gustav Jung și a ideilor lui Gaston Bachelard despre poetica reveriei. Dar P. este el însuși un scriitor, deplasându-și interesul mai cu seamă spre proză. În Orele albastre (1981), un memorial de călătorie prin Leipzig, călătoria
PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288792_a_290121]
-
care examinează câteva dintre animalele fabuloase (unicornul, salamandra, aspida, vasiliscul, pasărea Phoenix) asociate unor concepții morale, filosofice sau religioase. Motive și semnificații mito-simbolice în cultura tradițională românească (1989) pornește de la motive mito-folclorice autohtone pentru a defini un model de gândire arhetipală, centrat pe înfruntarea dintre Cosmos și Haos. În Mythos & Logos. Studii și eseuri de antropologie culturală (1997) precizia informațiilor și reticența în fața speculațiilor hazardate se aliază cu o reală mobilitate a spiritului. Volumul include studii de istoria religiilor de factură
OISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
au preocupat mai demult, O. abordează în perspectivă comparatistă diferite teme magico-rituale și motive mitologico-religioase românești situate în context european (furtul astrelor de către demon, legenda românească a potopului, dendromitologia - cazul paltinului, balaurul și solomonarul ca termeni ai unei ecuații mitice arhetipale -, magia erotică, fecioara legând fiara, mitologia labirintului, limba adamică, antropologia locuirii tradiționale), pentru a evidenția importanța confruntării permanente dintre haos și cosmos ca elemente de semn contrar, coexistente în imaginarul popular românesc. În Imaginea evreului în cultura română. Studiu de
OISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
intelectuale și în privința elaborării unei ideologii literare. După întoarcerea Universității la Cluj, N. revine în orașul natal, încercând să continue activitatea cerchistă. Vrea să scoată o revistă sub titlul „Euphorion”, care ar fi sugerat, în concepția sa, sinteza dintre clasicitatea arhetipală și spiritul faustic modern. Are proiecte mari, imaginând, de pildă, crearea unui clasicism românesc axat cu precădere pe categoria tragicului. Face lecturi sistematice din filosofie și din marii mistici, îndeosebi în limba germană. Se pasionează de teatru, susținând și o
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
și din micromonografia E. Lovinescu (1970). N. preia din Lovinescu teoria sincronismului, însă cu un sens modificat, conform euphorionismului său; sincronismul nu se reduce la stricta actualitate, cultura/ literatura română trebuind să se sincronizeze, cumva retroactiv, cu o „Europă culturală arhetipală”, cu o „clasicitate absolută”. Pe de altă parte, criticul descinde din ceea ce el numește „simbolismul” textului lovinescian, revendicându-se și dintr-o înțelegere a actului critic ca expresie intuitivă. Călinescian până la un punct este N. printr-o concretețe aproape senzuală
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
Cu toate că, în fond, nu a aderat la nici una dintre formulele noii critici, în sensul imitării lor, N. se dovedește extrem de sensibil la sensul novator al acestora. Uneori chiar anticipându-le, așa cum se întâmplă în Poezia lui Eminescu, unde face critică arhetipală. Deși a apărut în 1968, cartea fusese încheiată în 1954 și rămâne, alături de Istorie..., opera fundamentală a autorului. Eminescu este abordat din perspectiva unui proiect vast, care constă în scrierea unei istorii a literaturii române, concomitent cu altă necesară, tranșantă
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
și Scoica de lemn. Prima, dezvăluind trista condiție a unei familii nevoite, spre a exista, să lucreze într-un studio cinematografic la producerea de zgomote, la imitarea, bunăoară, a tropotelor de cai, exprimă implicit nostalgia unei presupuse origini mitice. Strămoșul arhetipal, totemic, al capului familiei ar fi fost un bizon: forță a naturii, „care îngenunchea numai în vadul apelor, niciodată în praf”. Titlul celei de-a doua piese e o metaforă a iluziei. Casa de la mare în care eroii își petrec
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
unde hotarul e „un tăiș de coasă” și umbra „se dezleagă” fatidic de trup. Descinderea, care va precumpăni la maturitate, în derizoriul banalității, al dramei anonime și fără salvare, se deconspiră încă din Singurătatea spectacolului, ca refuz al „terorii dublului” arhetipal: „Ce s-a întâmplat cu Ianus, / iubite? / [...] Cele două fețe s-au dublat, / s-au triplat / și azi e proprietarul celor o sută / [...] Ianus refuză teroarea / celor două fețe dintâi / se rupe de mit și devine / un oarecare / ca mine
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
prin prisma conceptelor de general și particular, conform modelului ontologic și logic I-D-G (Individual - Determinații - General). Pentru câțiva ani N. se afundă în limba veche românească, recitește cronicile, cărțile de cult, omiliile și didahiile și aduce la suprafață semnificații originare, arhetipale, pierdute ori ignorate. Până la așezarea într-o carte, studiile tipărite în „Revista de filosofie” și mai ales eseurile din „Ateneu”, „Steaua” și îndeosebi serialele Viață și societate în rostirea românească și Creație și frumos în rostirea românească, desfășurate în „România
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
revoluție a sensibilității, a emoției, a simțirii”, „umanizarea” unei lumi „dezumanizate” de „înstrăinare”, „nesimțire”, „lehamite”, boli grave ale lumii în care trăim. Salvarea este tot iubirea: iubirea care vrăjește, care transformă, nu doar individul - „iubirea este înainte de toate o experiență arhetipală și doar mai apoi o experiență personală” -, dar și lumea înconjurătoare, iubirea care se dăruiește și care contopește. Manualul... își propune să „educe” și să „convingă”, dar este și joc imprevizibil, între liniște și neliniște, o luptă în care „autorul
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
și Mircea Cărtărescu. Sunt propuse mai multe clasificări posibile ale interogației poetice, în final autorul operând cu triada zetetic (întrebarea „căutătoare” de adevăr), ephektic (interogația „suspensivă”) și aporetic (dubitația totală). Un paragraf are ca obiect polaritatea Eminescu-Caragiale, înțeleasă ca pereche arhetipală a spiritului românesc, exprimând, pe de-o parte, himericul, nocturnul, metafizicul și (cu un concept blagian) „timpul cascadă”, iar de cealaltă parte, realismul sarcastic, diurnul, antimetafizicul și „timpul havuz”. Polaritatea îl va preocupa în continuare pe M., ilustrând afinitatea comentatorului
MIHAILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
civilizării popoarelor băștinașe din regiune. Îndemnat de această provocare, Ovidiu călătorește de unul singur prin împrejurimi și poartă discuții savante cu localnicii nedumeriți. Îndeletnicirea, foarte ciudată pentru cei din jur, îl transformă pe eroul lui M. în caricatura modelului său arhetipal. Tot despre exil, dar într-o cu totul altă manieră vorbește piesa Idoli de lut. Aici predomină tonul grav și situațiile dramatice extreme. Personajele au funcții simbolice și sunt angrenate în raporturi de tensiune reductibile, în cele din urmă, la
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
femei suple și strălucitoare care râd prea mult și se lăfăie pe scaun, arătându-și excesiv picioarele”), la Muriel și Crystal, reprezentând întrupările extreme ale genului, universul femeilor cu păr de culoare deschisă trasează un veritabil carusel al primejdiilor. Blonda arhetipală căutată de Marlowe se îmbracă în alb și negru, o sugestie a faptului că fidelitatea e o problemă de opțiune - este de părere unul dintre exegeții admirativi ai lui Chandler (Marling, 1986, p. 119). Chiar dacă acestei cohorte îi este opusă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]