881 matches
-
Arhiducele Joseph Anton Johann al Austriei, Palatin al Ungariei (, , , 9 martie 1776, Florența - 13 ianuarie 1847, Buda), a fost Palatin al Ungariei din 1796 până în 1847. A fost al șaptelea copil al împăratului Leopold al II-lea și al Mariei Louisa
Joseph Anton al Austriei () [Corola-website/Science/319601_a_320930]
-
murit la naștere după ce a născut gemeni. Ambii copii ai ei au murit fără să se căsătorească și fără să aibă copii. Ei au fost: Arhiducesa Hermine Amalie Marie de Austria (14 septembrie 1817, Buda - 13 februarie 1842, Viena) și Arhiducele Ștefan, Palatin al Ungariei (14 septembrie 1817, Buda - 19 februarie 1867, Menton). A treia soție a lui Joseph a fost Ducesa Maria Dorothea de Württemberg, cu care s-a căsătorit la 24 august 1819 la Kirchheim unter Teck. El avea
Joseph Anton al Austriei () [Corola-website/Science/319601_a_320930]
-
Charlotte avea zece ani, mama sa, Louise-Marie, a murit de tuberculoză iar Charlotte a fost încredințată contesei de Hulste, o prietenă apropiată a familiei. La 27 iulie 1857, la Bruxelles, Charlotte s-a căsătorit cu verișorul ei de gradul doi Arhiducele Maximilian de Austria, fratele mai mic al împăratului Franz Joseph I al Austriei. La curtea de la Viena era foarte apreciată de soacra sa care vedea în ea exemplul perfect al soției unui arhiduce austriac. Charlotte n-o plăcea pe împărăteasa
Charlotte a Belgiei () [Corola-website/Science/319621_a_320950]
-
căsătorit cu verișorul ei de gradul doi Arhiducele Maximilian de Austria, fratele mai mic al împăratului Franz Joseph I al Austriei. La curtea de la Viena era foarte apreciată de soacra sa care vedea în ea exemplul perfect al soției unui arhiduce austriac. Charlotte n-o plăcea pe împărăteasa Elisabeta (Sisi), soția lui Franz Iosif. Se spune că arhiducesei îi displăcea legătura profundă care a existat între împărăteasă și Maximilian, care erau confidenți și împărtășeau aceleași gusturi pentru multe lucruri, mai ales
Charlotte a Belgiei () [Corola-website/Science/319621_a_320950]
-
erau confidenți și împărtășeau aceleași gusturi pentru multe lucruri, mai ales că Elisabeta, cumnata sa, era admirată de toată lumea pentru frumusețea și farmecul ei. Charlotte a petrecut mai mulți ani relativ fericit în Italia ca soție a lui Maximilian, în timp ce arhiducele a servit ca guvernator al provinciilor Lombardia și Veneția. Deși Lombardia și Veneția au fost apoi sub conducerea Imperiului austriac, nici Maximilian nici Charlotte nu au avut loc nici o putere reală. La începutul anului 1860, ambițiosul Napoleon al III-lea
Charlotte a Belgiei () [Corola-website/Science/319621_a_320950]
-
de sub dominația austriacă. Cea mai puternică și bine organizată grupare clandestina sârbă a fost Mâna Neagră, care însă milită și pentru unirea Bosniei cu Șerbia, ca și organizația Mlada Bosna (Tânără Bosnie). La sfârșitul lunii iunie 1914, moștenitorul tronului austro-ungar, Arhiducele Franz Ferdinand, împreună cu soția sa, Sophie Chotek, au sosit într-o vizită la Sarajevo, principalul oraș al Bosniei. Ferdinand era considerat un sprijinitor al ideii „triplei monarhii” austro-ungaro-slave. Apariția unui al treilea regat slav ar fi reprezentat o amenințare politică
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
slav ar fi reprezentat o amenințare politică majoră pentru Șerbia, care își arogase rolul de portdrapel al luptei de emancipare a slavilor de sud. Militanții organizației naționaliste Mlada Bosna au luat în calcul organizarea unui atentat la Sarajevo pentru uciderea arhiducelui Ferdinand. Atentatul a fost planficat de șase conspiratori. Pe 28 iunie 1914, Franz Ferdinand a sosit la Sarajevo cu trenul, la invitația generalului Oskar Potiorek, guvernatorul Bosniei și Herțegovinei. De la gară, cele șase automobile ale cortegiului arhiducelui s-au îndreptat
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Sarajevo pentru uciderea arhiducelui Ferdinand. Atentatul a fost planficat de șase conspiratori. Pe 28 iunie 1914, Franz Ferdinand a sosit la Sarajevo cu trenul, la invitația generalului Oskar Potiorek, guvernatorul Bosniei și Herțegovinei. De la gară, cele șase automobile ale cortegiului arhiducelui s-au îndreptat spre centrul orașului. Atentatorii s-au poziționat de-a lungul traseului cortegiului oficial. Nedeljko Čabrinović a aruncat o grenadă spre mașină arhiducelui, dar a ratat țintă, si a fost arestat de poliție. Se părea că atentatul a
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
invitația generalului Oskar Potiorek, guvernatorul Bosniei și Herțegovinei. De la gară, cele șase automobile ale cortegiului arhiducelui s-au îndreptat spre centrul orașului. Atentatorii s-au poziționat de-a lungul traseului cortegiului oficial. Nedeljko Čabrinović a aruncat o grenadă spre mașină arhiducelui, dar a ratat țintă, si a fost arestat de poliție. Se părea că atentatul a eșuat. După ce Franz Ferdinand a ținut un discurs la primărie, el și-a exprimat dorința de a-i vizită la spital pe răniții atentatului eșuat
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
fost arestat de poliție. Se părea că atentatul a eșuat. După ce Franz Ferdinand a ținut un discurs la primărie, el și-a exprimat dorința de a-i vizită la spital pe răniții atentatului eșuat. Deși Potiorek a hotărât că mașina arhiducelui să urmeze un traseu ocolit, dintr-un motiv care mai este încă subiect de dezbatere, șoferul a urmat altă ruta, ducându-i pe arhiduce și pe soția sa în dreptul atentatorului Princip. Gavrilo Princip a alergat spre mașină și a deschis
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
de a-i vizită la spital pe răniții atentatului eșuat. Deși Potiorek a hotărât că mașina arhiducelui să urmeze un traseu ocolit, dintr-un motiv care mai este încă subiect de dezbatere, șoferul a urmat altă ruta, ducându-i pe arhiduce și pe soția sa în dreptul atentatorului Princip. Gavrilo Princip a alergat spre mașină și a deschis focul, mai întâi asupra soției arhiducelui, iar mai apoi asupra lui Franz Ferdinand. După atac, Princip a încercat să se otrăvească și, cum otravă
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
dintr-un motiv care mai este încă subiect de dezbatere, șoferul a urmat altă ruta, ducându-i pe arhiduce și pe soția sa în dreptul atentatorului Princip. Gavrilo Princip a alergat spre mașină și a deschis focul, mai întâi asupra soției arhiducelui, iar mai apoi asupra lui Franz Ferdinand. După atac, Princip a încercat să se otrăvească și, cum otravă nu și-a făcut efectul, să se împuște, dar a fost capturat viu. Imediat după asasinarea arhiducelui la Sarajevo au avut loc
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
focul, mai întâi asupra soției arhiducelui, iar mai apoi asupra lui Franz Ferdinand. După atac, Princip a încercat să se otrăvească și, cum otravă nu și-a făcut efectul, să se împuște, dar a fost capturat viu. Imediat după asasinarea arhiducelui la Sarajevo au avut loc în Austro-Ungaria atacuri împotriva sârbilor. Toți cei șase conspiratori au fost arestați. Unul dintre ei a declarat în timpul anchetei că grenadele și armele au fost furnizate de guvernul de la Belgrad. Această declarație a fost folosită
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
teroriștii. Încă din 1913, Austro-Ungaria a încercat să atace Șerbia pentru a îndepărta principala amenințare la adresa supremației Vienei în Balcani, dar până în acel moment nu avusese nicio bază legală. Motivul perfect pentru declarația de război a fost oferit de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand. A doua zi după producerea atentatului, ministrul de externe austriac, contele Leopold Berchtold, i-a scris premierului István Tisza, informâdu-l despre intenția de a folosi „crimă de la Sarajevo pentru reglarea conturilor cu Șerbia”. În același timp, împăratul Austriei
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
amploare asupra planurilor de luptă a Austriei și Germaniei, deoarece nu s-a putut face legătura cu trupele Imperiului Otoman, cu care cele două puteri erau aliate. Generalul Potiorek a fost înlăturat de la comanda, noul comandant al trupelor austro-ungare devenind arhiducele Eugen von Österreich-Teschen. Contribuția armatei sârbe la cauza Antantei a fost fost foarte importantă în anul 1914. Armata austro-ungară a fost nevoită să păstreze efective importante în Balcani, pe care nu a putut să le trimită pe frontul din Galiția
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Refugiații au suferit de foame, tifos, sau au murit în timpul bombardamentelor de artilerie și atacurilor aeriene. Prin comparație cu trupele germane și austriece, bulgarii au evitat folosirea armelor împotriva civililor. Un jurnalist german prezent la ofensiva avea să scrie: „Sângele arhiducelui Franz Ferdinand, care a murit ca un martir, va fi spălat cu râuri de sânge sârbesc. Suntem martorii evenimentului solemn al unei pedepse istorice. În șanțuri, de-a lungul drumurilor și pe pârloage, peste tot putem vedea cadavrele împrăștiate pe
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
început să apară imediat după izbucnirea ostilităților. Printre acestea se numără un poem publicat în ziarul „Slovenul” din Ljubljana la 27 iulie 1914 scris de către naționalistul sloven Marco Natlachena, intitulat „Srbe na vrbe!” (în ) în semn de răzbunare pentru asasinarea arhiducelui Ferdinand. De la începutul războiului cunoscutul Jock Bogdanovici din Belgrad a început să filmeze primele operațiuni din Balcani, iar împreună cu fotograful rus Samson Chernov au filmat lupta de la Sirmia și lupta pentru Zemun, în septembrie 1914. Cu toate acestea, după ce teritoriul
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
populația orașului era formată aproximativ din 60% polonezi și 20% evrei, iar orașului era considerat unul dintre cele mai importante centre culturale poloneze. Ucrainenii formau însă majoritatea populației a Galiției răsăritene, regine în care se afla orașul Liov. Datorită intervenției arhiducelui Wilhelm de Austria, un Habsburg cu vederi pro-ucrainene, au fost încartiruite în octombrie 1918 în Liov două regimente austro-ungare constituite în mare majoritate din militari ucraineni. În același timp, cele mai multe unități austro-ungare în rândul cărora erau mobilizați polonezi erau trimise
Bătălia de la Liov (1918) () [Corola-website/Science/319294_a_320623]
-
în septembrie, la mormântul surorii sale de la Saint-Denis. Se aștepta să rămână numai câteva săptămâni însă a rămas aproape un an. Élisabeth s-a întors în Franța din nou în septembrie 1757, pentru a aranja căsătoria fiicei ei Isabella cu arhiducele Joseph de Austria, viitorul împărat Joseph II. Căsătoria a avut loc în 1760. Regele Ferdinand al VI-lea al Spaniei a murit fără să lase moștenitor în august 1759 și a fost succedat de fratele lui mai mic, Carol, care
Prințesa Louise-Élisabeth a Franței () [Corola-website/Science/315580_a_316909]
-
pe 13 mai, dar Împăratul austriac Francisc I continuă războiul și ofensiva franceză este respinsă la sfârșitul lui mai, la Aspern-Essling. Cu toate acestea, Împăratul Napoleon își organizează o nouă ofensivă în iulie, trecând Dunărea și învingând trupele austriece ale Arhiducelui Carol la Wagram. Imperiul Austriac este nevoit să încheie un armistițiu și apoi să semneze un tratat de pace extrem de defavorabil la Tratatul de la Schönbrunn. Ofensiva britanică tardivă de la sfârșitul lui iulie se încheie dezastruos la Walcheren. În urma războiului celei
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
pe teatre de operațiuni secundare în Italia și Polonia, administrată de un guvernator francez și aparținând de Regatul Westfaliei, condus de regele Jérôme. Urmau să aibă loc ofensive rapide, neașteptate, menite să nu lase francezilor timp să își concentreze forțele: arhiducele Ioan de Austria urma să conducă o armată de 60 000 de oameni, denumită „Armata Austriei Interioare”, ce avea să atace în nordul Italiei; armata Galiției urma să cuprindă 30 000 de soldați, 10 000 de oameni urmau să fie
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
Dalmația contra generalului francez Marmont, iar 8 000 de oameni erau masați la granița cu Regatul Saxoniei, pentru a susține eventuale revolte antifranceze. Armata principală austriacă, cuprinzând peste 200 000 de oameni, puși sub comanda celui mai capabil comandant austriac, arhiducele Carol, urma să lanseze ofensiva în sudul Germaniei și să învingă aici armata principală franceză. Este de notat totuși că arhiducele împărtășea viziunea tuturor militarilor din înalta aristocrație habsburgică, conform căreia armata era un liant care trebuia să asigure unitatea
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
revolte antifranceze. Armata principală austriacă, cuprinzând peste 200 000 de oameni, puși sub comanda celui mai capabil comandant austriac, arhiducele Carol, urma să lanseze ofensiva în sudul Germaniei și să învingă aici armata principală franceză. Este de notat totuși că arhiducele împărtășea viziunea tuturor militarilor din înalta aristocrație habsburgică, conform căreia armata era un liant care trebuia să asigure unitatea imperiului multinațional. Din această cauză, pierderea armatei într-o bătălie decisivă ar fi fost o catastrofă ce ar fi putut amenința
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
aristocrație habsburgică, conform căreia armata era un liant care trebuia să asigure unitatea imperiului multinațional. Din această cauză, pierderea armatei într-o bătălie decisivă ar fi fost o catastrofă ce ar fi putut amenința chiar existența monarhiei, motiv pentru care arhiducele, un strateg oricum destul de precaut, era mai degrabă preocupat să nu fie învins decât să câștige. Totuși, deși ofensiva nu era în firea sa, arhiducele Carol părea să fie singura opțiune viabilă pentru o comandă atât de importantă. Ambele părți
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
fi fost o catastrofă ce ar fi putut amenința chiar existența monarhiei, motiv pentru care arhiducele, un strateg oricum destul de precaut, era mai degrabă preocupat să nu fie învins decât să câștige. Totuși, deși ofensiva nu era în firea sa, arhiducele Carol părea să fie singura opțiune viabilă pentru o comandă atât de importantă. Ambele părți, atât austriecii cât și francezii, vedeau Germania ca fiind principalul teatru de operațiuni pentru războiul ce se anunța. Astfel, Napoleon I, conștient că un nou
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]