770 matches
-
de nicăieri al acestui boier moldovean, naturalețea și umorul sănătos al punerii în pagină a unei lumi dintre cele mai alese, cu eroi toți unul și unul, de un zguduitor rafinament. O carte, aș spune acum, prea subtilă și prea aristocrată pentru ritmurile și apucăturile lumii literare de la noi. O carte făcând risipă de informații precise în fața unui public cu o memorie - prin definiție și prin deformație - volatilă. Întâi pentru că, s-a remarcat bine, cu o asemenea superioară distincție a relatării
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
cea din scenele trăite de Ghica însuși la maturitate. Această lume imensă, acest "muzeu de ceară" al primei jumătăți a secolului al XIX-lea se construiește pe două coordonate prezente în aproape oricare paragraf din Scrisori: inginerul Ion Ghica și aristocratul Ion Ghica își împart în mod egal textul. Uneori, ei își dau întîlnire în punctele cruciale ale narațiunii. Inginerul aristocrat comandă redactarea scrisorilor. Ca inginer, Ghica a compus un text care se construiește pe o schemă de veracitate istorică. Memorialistul
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
secolului al XIX-lea se construiește pe două coordonate prezente în aproape oricare paragraf din Scrisori: inginerul Ion Ghica și aristocratul Ion Ghica își împart în mod egal textul. Uneori, ei își dau întîlnire în punctele cruciale ale narațiunii. Inginerul aristocrat comandă redactarea scrisorilor. Ca inginer, Ghica a compus un text care se construiește pe o schemă de veracitate istorică. Memorialistul vrea să povestească ceea ce crede el că a fost istoria "adevărată" a Principatelor pînă la înfăptuirea Unirii. De aceea, privește
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
și episodice, răsărite o singură dată din întunericul în care vor reintra imediat, e admirabilă și poate fi comparată doar cu cea a lui Ion Creangă, autor, în exact aceiași ani, al unui fastuos șir de mici personaje, toate "indimenticabile". Aristocratul Ion Ghica împarte cu inginerul spiritul textului. Observăm, mai întîi, un aristocratism afișat: scriitorul se plasează pe el însuși, spontan, în vîrful piramidei sociale, comentează de pe picior de egalitate sau privește de sus marile familii boierești; numele proprii prezente în
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
Laura Tătulescu este o Susanna încântătoare, cu voce limpede și flexibilă, bine instalată în disciplina stilului mozartian, feminină și grațioasă, iar Ionuț Pascu are fizicul și dezinvoltura personajului, dublate cu muzicalitate de un timbru generos. Mai puțin reliefată este perechea aristocrată: Simonida Luțescu este frumoasă, credibilă în linia personajului melancolic al Contesei, dar fără a-i da o individualitate vocală proprie. Despre Conte, Beaumarchais spunea că trebuie jucat ,foarte nobil, dar cu grație și libertate" și este întrucâtva și optica regizorului
Un proiect avantajos by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10025_a_11350]
-
că îndoita credință este numai părăsită. Altă dată, poate în cea mai reușită lucrare a sa, folosită ca imagine pentru afișul expoziției ce se va deschide curând în Palatul Baroc din Timișoara, interiorul fastuos este dominat de un taur uriaș, aristocrat și în același timp absorbind întreaga energie a locului cu o violență ieșită din comun. Nu știm dacă acesta se află la locul sacrificiului sau poate doar pentru a prăbuși coloanele templului. Dar nu putem să nu constatăm că artistul
Abator sau loc de sacrificiu? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5729_a_7054]
-
decît hoții, vulgari... Poate derbedei? După atîția ani, acum pot să spun că era vorba de o căsuță, o casă-vagon de pe strada Grigore Alexandrescu în care locuia o pereche distinsă. El, un rus alb nobil, iar ea o doamnă tot aristocrată pe care o chema Vera și prin casa cărora trecuseră toți intelectualii de seamă români dintre cele două războaie mondiale, de la Mircea Eliade pînă la Noica, prieten personal al Verei și alții la fel de însemnați. Casa lor simplă, plină de mobilier
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
un motor cu șapte cilindri în stea și care prindea vreo 235 km la oră". Aparatul era o bijuterie tehnică pentru epoca respectivă. Nici Nadia Russo-Bossie nu era o necunoscută la 25 iunie 1940. Provenită dintr-o veche familie de aristocrați ruși, Nadia s-a refugiat în Basarabia după moartea tatălui său și victoria revoluției bolșevice din 1917. În perioada interbelică, după divorț, s-a mutat la București unde a urmat cursurile școlii de pilotaj "Ing. Mircea Cantacuzino". În anii 1935-1936
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]
-
de brute. El, la mijloc, serafic, senin, ne-uman, nepricepând realitatea care aparține celor patru antropoizi... * Place Vendôme. Magazinul britanic. în vitrină expuse trei spade: Epée de justice spirituelle, Epée de justice temporelle, Epée de justice curtana... Piața cea mai aristocrată. Ridicată în 1708, are în mijloc coloana viitoarei Mari Armate napoleoneene, 44 metri înălțime, turnată din bronzul celor 1200 de tunuri capturate (dicționarul). De câte ori s-a întâmplat să văd Parisul, m-am dus în piața magazinului cu cele trei spade
Londra, Paris, Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6596_a_7921]
-
materia cărții este dispusă linear, cronologic, spre deosebire de celelalte cărți, în care fluxul conștiinței este singura regulă de organizare epică, iar în al doilea, pentru că are mai curând aerul unei nuvele, central fiind portretul astrologului Conrad Moricand, un soi de cerșetor aristocrat de o amoralitate desăvârșită pe care Miller l-a cunoscut la Paris prin intermediul lui Anaïs Nin. Cartea chiar cu asta începe, ca o povestire la o cafea, stilul simplu și detaliile autobiografice constituind un captatio benevolentiae care funcționează foarte bine
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
față, ca un scut de apărare împotriva loviturilor lumii. În tot ce făcea avea forță, enormă, și fragilitate, enormă. Îi povesteam despre bunicile mele, despre copilăria mea disputată între misterul bunicii materne și al orașului Turnu-Severin și misterul fabulos și aristocrat al bunicii paterne, un personaj uriaș, un filolog și un profesor cu vocație, care a oftat toată viața că taică-su a întors-o de pe vaporul cu destinația Hollywood! Popescu rîdea atunci cu gura pînă la urechi, de i se
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
sub patrociniul căruia viața devenea un tabiet artistic, scutit de griji proletare. Că deseori Bernhard a lăudat virtuțile proletariatului („oamenii din popor“, simpli și dintr-o bucată - cum îi numește în Extincție, p. 145) și s-a năpustit asupra lepădăturilor aristocrate ale putredei societăți vieneze e un detaliu ce ține de misterul conștiinței artistice. La moartea lui Hedwig Stavianicek în 1984, Bernhard îi va face portretul în romanul Vechi maeștri, însuflețit de o gratitudine postumă de la care nu te-ai fi
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
întrucât se închidea într-un sămănătorism desuet și abuziv cultivat. Maturitatea lor nu putea decât să-i placă lui Blaga. Era un lucru "perfect gândit și scris", cum preciza Dan Petrașincu, în prezentarea textului scrisorii care l-a făcut pe aristocratul condeiului, care a fost Lovinescu, aflat în sanatoriu, să le răspundă melancolic: "ochii mei s-ar închide bucuroși peste aceste zări fericite". În scurt timp însă dispariția lui Lovinescu a îndoliat pentru multă vreme literatura română, iar "zorii fericiți" au
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
îl numește autoarea) al Siciliei. Toate aceste itinerarii străbat și lecturile lui Lampedusa, afinitățile sale elective cele mai statornice și subtile, și toate se îndreaptă, în viziunea Margaretei Dumitrescu, spre atracția invincibilă și voluptoasă a morții, spre liniștea superioară a aristocratului Salina, venită din împăcarea cu efemeritatea a tot ceea ce e viu și cu eternitatea strălucitoare a ceea ce e mort: luceafărul care sclipește la orizont, mereu la fel " ultima imagine rămasă pe retina principelui-astronom care, plecând de la bal, rătăcește pe străzile
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
Kartamișev, guvernatorul Kremlinului, sub Nicolae al II-lea... Nu se știe cum ajunsese la Galați, la consulatul rusesc. - Reniul de azi aparținea Rusiei în acel timp. Era o masă cu tapis vert, - se juca pe ea și cărți, - boala rușilor aristocrați. Dacă o răsuceai, se făcea semicirculară, astfel încât o puteai rezema de perete, ca o consolă. în fața ei s-au povestit multe. S-au scris aici și texte, printre ele și Troica amintirilor... în joacă, Păstorel a lăsat pe ea și
Întâmplări cu Păstorel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7758_a_9083]
-
socialiste în spațiul european, care stau la baza multora dintre mișcările teroriste contemporane. "Părintele" terorismului în accepțiunea curentă a termenului, ceva mai scuturată de ipocrizie și mai fățiș negativă, este, după Hoffman, italianul Carlo Pisacane, un extremist republican de origine aristocrată, mort în 1857 în timpul unei eșuate revolte împotriva conducerii Burbonilor. Susținător al violenței ca formă de educație, ca pedagogie de maximă eficiență, superioară propagandei, Pisacane este autorul doctrinei teroriste care mai tîrziu avea să fie pusă în aplicare indiferent de
Terorismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16690_a_18015]
-
di Lampedusa când ai început să lucrezi la el? Nu. Așa cum se scrie și în postfața cărții, romanul a pornit de la găsirea unui vechi tablou de familie, un portret din secolul al XVIII-lea foarte ciudat, pentru că infățișa o femeie aristocrată, cu o expresie specială pe chip și care ținea în mână o foaie albă de hârtie. Atunci am aflat povestea acestei femei și mi s-a părut interesantă. Deseori mie mi se întâmplă ceea ce spunea Pirandello: nu eu sunt cea
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
dispoziție tensionată de afirmare, acea dîrza "îndreptătire-a ramurei obscure" de-a răzbate la lumină, de-a vorbi nu doar în numele său, ci și oarecum exponențial, tipologic. Revoltă și tăgada să nu sînt exclusiv individualiste, înfățișînd un reziduu colectiv. La antipodul aristocratului din naștere, poetul e un plebeu din naștere. Biografia pare a-i fi favorizat conștientizarea unui asemenea profil. Copilăria și adolescență nescutite de traume, inca insuficient cunoscute, tinerețea aventuroasa, așezarea gospodăreasca tîrzie s-au conjugat cu o mentalitate de autodidact
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
și sunt fericit. Asta poate unde Gaițele este într-o mare parte autobiografica și cum Kirițescu petrecuse o bună parte din viață la Romă că atașat cultural, poate se vedea pe el tânăr în Mircea lui Zinelli, la fel de distins și aristocrat. După ce au plecat toți din cabină, Zinelli cu lacrimi în ochi, m-a întrebat. Oare am fost așa de bun?... Sau Emil Ștefănescu, profesorul pictor care expunea aproape tot timpul picturile în vitrina tipografiei lui Colțos de pe bulevard. Colțos încadra
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și sunt fericit. Asta poate unde Gaițele este într-o mare parte autobiografica și cum Kirițescu petrecuse o bună parte din viață la Romă că atașat cultural, poate se vedea pe el tânăr în Mircea lui Zinelli, la fel de distins și aristocrat. După ce au plecat toți din cabină, Zinelli cu lacrimi în ochi, m-a întrebat. Oare am fost așa de bun?... Sau Emil Ștefănescu, profesorul pictor care expunea aproape tot timpul picturile în vitrina tipografiei lui Colțos de pe bulevard. Colțos încadra
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
vest european și nord american. Construit mai mult pe orizontală, orașul amintește de Paris, cu vestita catedrală Notre Dame din centru, dar și de metropolele tipic americane. Cred că fără să greșesc, Montréal poate fi considerat în Canada, un oraș aristocrat, așa cum este Boston pentru Statele Unite al Americii. Am întâlnit aici doi români despre care se știu mai multe sau mai puține în țară: Dl Dan Fornade și scriitorul Alex Cetățeanu. Voi începe prin a vii prezenta așa cum i-am cunoscut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și sunt fericit. Asta poate unde Gaițele este într-o mare parte autobiografica și cum Kirițescu petrecuse o bună parte din viață la Romă că atașat cultural, poate se vedea pe el tânăr în Mircea lui Zinelli, la fel de distins și aristocrat. După ce au plecat toți din cabină, Zinelli cu lacrimi în ochi, m-a întrebat. Oare am fost așa de bun?... Sau Emil Ștefănescu, profesorul pictor care expunea aproape tot timpul picturile în vitrina tipografiei lui Colțos de pe bulevard. Colțos încadra
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
centrul infernului este plasat, în acord cu vulgata partinică, latifundiarul lipsit de omenie: stereotipul se impune și, o dată cu el, sunt exorcizați demonii sămănătoriști care au bântuit generații. Interpelarea boierului expune un strat de rapacitate seculară, imposibil de domesticit prin civilizație. Aristocratul autohton este, pe linia best seller-ului semnat de Zaharia Stancu, proprietarul de sclavi în a cărui ecuație contează doar eficacitatea exploatării "șeptelului uman": "Mie îmi trebuiesc brațe de muncă, nu profesori și doctori Auzi dumneata Școală țăranilor Alintare și bătaie
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
de ani - diplomat în post (unde? la Paris, firește!). Pînă atunci, doar Maiorescu mai urcase treptele sociale în asemenea viteză și cîte trei deodată. La vîrsta cînd alți colegi ai săi de generație se luptau din greu cu dificultățile vieții, aristocratul Odobescu se strecurase deja în vîrf și privea lumea de sus. Devenise personalitate publică de prim rang. Examinată cu distanțarea oferită de trecerea unui secol, zestrea culturală a Academicianului și a Profesorului universitar se prezenta mai degrabă inconsitentă - cel puțin
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
și viețuiau în zona Rinului. Abia prin secolul al VI-lea, după ce a fost cucerită Galia, a apărut Statul Franc, inima viitorului imperiu, făcut de Carol cel Mare. Cum relațiile dintre papa de la Roma și o bună parte a nobilimii aristocrate europene Îchiar și italieneă nu erau, în acea vreme, în măsură să permită o colaborare fructuoasă, mai cu seamă în planul creștinării, Sfântul Scaun a început a se clătina vizibil. Crescut întrun puternic spirit religios, Carol a găsit că era
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]