763 matches
-
multe alte premii, sunt ele o recunoaștere a muncii și talentului? Truda poetului nu are monedă de schimb. Cu ce-l răsplătiți pe baronul Johannes von Buday pentru "Țiganiada"? Probabil bătându-l la stâlpul infamiei marxiste, că ar fi fost "aristocrat". Dar amărâtul de Marx nu a fost un profitor "burghez"? Al naibii ce-i mai plăceau chefurile stropite cu multă bere, pe banii de cotizații ai boiangiilor și minerilor! Sunt "cetățean" pentru munca la catedră, de mic profesor suplinitor, asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe bulevardul Sevastopol, am coborât în stația de metrou Stalingrad... De ce n-ar exista și la Lille câteva denumiri rusești? VITALIE CIOBANU: Sunt o făptură meridională. Duc dorul Sudului, căldurii și intimității lor istorice - garanție a valorii și a spiritului aristocrat. La Lille mă simt ca un personaj din romanele lui Zola, în miezul epocii industriale și al cruntei exploatări muncitorești, sau - asociațiile se suprapun - de parcă aș vizita America anilor ’20-’30, cea din filmele lui Coppola: mafie, sindicate, pistoale-automat, prohibiție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Grand-Place - punctul nevralgic al vechiului centru. Grand-Place nu e „mare” în sensul propriu al cuvântului, ci maiestuoasă, cu adevărat excepțională ca realizare urbanistică. Un perimetru rectangular, 110 m x 68 m, înconjurat de o salbă de clădiri istorice, aparținând familiilor aristocrate - fațade lucrate, ai zice, de o mână de bijutier nebun, pasionat de arta detaliului, atâta suplețe, eleganță, bun-gust și rafinament, cum nu-mi amintesc să fi văzut până acum în alte locuri. Este, cred, cea mai frumoasă piață din Europa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
diplomatului prizonier. [...] La orele 4, toți diplomații ne-am întâlnit în peristilul Palatului Smolnâi. Am fost punctuali la întâlnire, pentru că voiam să intrăm toți odată la dictatorul Rusiei. N-am să uit niciodată dezordinea indescriptibilă din încăperile unei case cândva aristocrate. Echipamente militare, oale mari în care se pregătea supa pentru Gărzile Roșii și pentru Comisarii Poporului, străchini de lemn murdare de grăsime, alături de tunuri, mitraliere și puști. Traversasem mai multe săli când, deodată, în fundul unui coridor, sub arcada unei uși
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
greu, aproape că erau rari excepții mediciniști copii de țărani: "medicina costă scump, cine nu are bani să nu se apuce de ea", spunea unul dintre cei mai mari chirurgi ai timpului, Djuvara. Deși cinică, observația era o realitate. Familiile aristocrate își trimiteau copiii doritori să fie medici la Viena și la Paris. Așa a apărut o categorie specială care avea să se impună. În general însă, mediciniștii erau săraci. O duceau greu mai ales cei care nu erau ieșeni; pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a și creat, de altfel, o mișcare a școlilor populare (Landschule). Un alt admirator al lui Reddie, de data aceasta un francez EDMOND DEMOLINS (1852-1907) deschide o "școală nouă" la Roches, lîngă Paris (1899), dar pentru copiii proveniți din familii aristocrate. Lui Demolins i se datorează utilizarea pentru prima dată a termenului de educație nouă, termen ce apare în titlul uneia din lucrările sale L'éducation nouvelle (1898). Treptat, se deschid și alte școli, care se intitulau "școli noi" și care
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
un secol mai devreme 12, să creeze o nouă societate bazată pe atitudinile puritane cooptate ulterior în sistemul de clasă englez ca fiind virtuțile de necontestat ale clasei mijlocii rațiunea, prudența economică și principiul răsplății întârziate cum putea continua nelegiuirea aristocrată să treacă nepedepsită? Pe scurt, devenise clar înainte de sfârșitul secolului XVIII că sistemul predominant, pe cât de ineficient, pe atât de corupt, era nepotrivit pentru a guverna o țară într-un proces accelerat de industrializare, a cărei stabilitate politică fusese și
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
a întâmplat. De fapt, guvernarea a trecut de la conducerea monarhică la controversata conducere oligarhică, cu multe din caracteristicile Casei Stuart transferându-se pur și simplu către Parlament și Administrația publică. Acest fapt nu este surprinzător, din moment ce, în mare parte, moștenitorii aristocrați ai curtenilor de la Casa Stuart și-au păstrat responsabilitățile afacerilor statului fără să fie tulburați nici de controlul extern, nici de orice noțiune de noblesse oblige. În absența unui sistem de partide eficient, ca să nu mai vorbim de orice percepție
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
armele militare și în legăturile corupte ca mijloc de a încerca să își asigure această putere (Fiorentini și Peltzman 1995: 12). Totuși, este evident că nu toate mijloacele organizației criminale care par absolut normale într-o mică insulă ierarhică, partenalistă, aristocrată și în mare parte neindustrializată precum Sicilia se transferă în mod fericit nordului industrializat, sau cel puțin arenei transnaționale. Atunci când se operează pe scară globală, ultimul lucru pe care orice criminal profesionist ar trebui să-l facă este să permită
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
coroanei Sfîntului Ștefan. Ca națiune politică, nobilimea condusese rezistența față de autoritatea centrală. Ea era ferm hotărîtă să păstreze controlul asupra regiunilor care făcuseră parte din Ungaria istorică, cu toate că recunoștea poziția specială a Croației. În timp ce conducerea maghiară fusese anterior feudală și aristocrată, un alt grup, alcătuit în primul rînd din mici proprietari funciari sau din nobili provinciali și burghezi, avea să joace în secolul al nouăsprezecelea un rol tot mai important în viața națională. Puternic influențați de ideologia Revoluției Franceze, noii lideri
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
În paranteză fie spus, acest tip de receptare a străinului era destul de uzual În spațiul cultural sud-est-european, chiar dacă (sau mai ales dacă) străinul părea a fi un om cumsecade. Iată ce Îi sfătuia, pe la 1075, scriitorul bizantin Kekaumenos pe tinerii aristocrați ai Bizanțului : „Dacă un străin vine În orașul tău, se Împrietenește cu tine și se Înțelege cu tine, nu te Încrede În el ; dimpotrivă, tocmai atunci trebuie să fii cu ochii În patru” <endnote id="(41, I, p. 73)"/>. Dictonul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o privește cu dispreț, propria mamă, împărăteasa Maria Tereza, îi cere, în numele alianței franco-austriece, să depună mai mult efort pentru a-și inspira soțul. Cu ditamai farsa jucîndu-se noapte de noapte în dormitorul regal și cu atîtea cutre și hahalere aristocrate pe margini, aceasta e partea cea mai simpatică a filmului. După care regina începe să petreacă : șampania curge zi și noapte, proliferează modelele fantastice de pantofi, prăjituri, căței și coafuri, din dragostea ei pentru viața la țară se naște un
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mai buni. Dilema Veche, decembrie 2008 Ca pe vremuri Australia (SUA-Australia, 2008), de Baz Luhrmann Noul film al lui Baz Luhrmann, Australia, n-are nici o tangență cu realitatea. E în întregime derivat din filme vechi. Eroina (Nicole Kidman), o englezoaică aristocrată care, după moartea soțului ei, trebuie să se ocupe practic de una singură de o cireadă de vite, în pustietatea australiană a anului 1939, nu e un personaj cu o identitate proprie, ci o sumă de gesturi și atitudini împrumutate
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
scrisorile lui Cehov, în mod special adresate fratelui lui (tatăl lui Michael Cehov) și surorii lui. Cehov - penultimul dintre cei șapte frați. Va fi împrumutat decorul din Pescărușul. Scena improvizată într-un parc. Vom încerca să fim un fel de aristocrați ruși. Piesele rămân intacte. Scena improvizată ca o pată albă într-un hău negru, o insulă de sărbătoare actoricească, o insulă a adevărului scenic. Un mesteacăn. Actorii vor sta mereu în scenă, urmărind piesele. Teatrul contemporan a intrat pe mâinile
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și c) a devenit apt s) p)trund) pe ț)ramuri mai profunde ale gândirii decât au ocazia mulți. Arăt) ca si cand a trecut prin ordaliile anglo-saxone, a Îndurat toate privațiunile, a acceptat toate responsabilit)țile. Seam)n) foarte mult cu aristocratul din New England, fiind Ins) versat, dur, Inc)p)tanat: nu Înceteaz) o clip) s) susțin) c) el este omul destinului - În stil american, aș ad)uga eu. Cândva am petrecut cu el o dup)-amiaz) În Georgetown. Mi-a
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de care aveam absolută nevoie ca să rezist. Așa am văzut-o, tot plimbându-mă pe bulevardul Mărășești, pe fata aceea, care mi s-a părut (și chiar era) deosebit de frumoasă și de nobilă (tare îmi plăceau pe atunci domnișoarele „superioare”, „aristocrate”...). Am remarcat-o și m-am ținut după ea până ce a intrat pe poarta acelei case de pe colț, fără etaj, dar plăcută la înfățișare, bine zidită, o casă de oameni cu stare. Dumirindu-mă că locuiește acolo, a doua zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
1925, au stat în Franța și Elveția. O duceau greu și, cum bătrâna știa perfect vreo cinci limbi, când a murit ruda lor din occident, s-au stabilit în România unde era foarte bine de trăit în acele vremuri. Bătrâna, aristocrată, dar fără diplome, s-a ocupat cu predarea limbilor germană, engleză și franceză: Avea o clientelă foarte distinsă, avea mari relații. Fata, adică Maria Ivanovna, mama motociclistului, era, cum am spus, extraordinar de "comme il faut". Doar că, cu atâtea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o zi, Teodosie s-a apropiat de mine și mi-a cerut să-l ajut cumva, să-l sfătuiesc ce să facă "într-un caz". Se aciuase lângă el un animal care nu era un vagabond oarecare, părea un câine aristocrat, un fel de conte al dinților. Animalul, un lup alsacian, se ținea cu dragoste de Teodosie. "Mă tem să nu-mi spuie că l-am furat", mi-a mărturisit omul, cu ochii în patru, clandestin. Într-adevăr, în proletariatul canin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
drept reper simbolic pentru ultimele prezențe ale vechilor corăbii cu pânze, în Mediterana și-n toate mările lumii, învinse, tot mai mult, de vapoarele moderne cu aburi și motor. O descendență piraterească are și Pantazi, unul din cei trei boemi aristocrați din Craii de Curtea-Veche (1929), romanul picaresc al lui Mateiu Caragiale. Cu aroma barocă a limbajului, personajul-narator îi ascultă spovedania : Sunt grec, urmă el, și nobil, mediteranean ; cei mai vechi străbuni ce-mi cunosc erau, în suta a șaisprezecea, tâlhari
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
aspect o problematică amplă și nuanțată, dar din care voi numi aici doar o componentă care va fi integrată de cercetarea arheologică a imaginarului: memoria. În cazul obiectelor care imitau un model real (legea romană ius imaginum avea să acorde aristocraților dreptul de a deține și a expune în atrium-ul casei imagini sau busturi ale strămoșilor, considerate a fi sacre), era vorba despre memorarea a ceva vizibil, perceput anterior și reintegrat în regimul vizualului, fie ca aparență (pe care grecii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
par astăzi de asemenea ambigue: imaginarius înseamnă fie cel care realizează o figură (materială), fie cel care o poartă în cadrul ritualului funus publicum (în practică, mai mult decât o simplă înmormântare, cu atât mai semnificativ în cazul în care înaltul aristocrat decedase într-un loc îndepărtat, de unde era adusă la Roma urna de cenușă, dacă nu corpul acestuia; cazul augustului Traian, ale cărui rămășițe au fost omagiate și depuse la baza coloanei-mausoleu la aproximativ un an după arderea lui pe rug
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
odată cu modificarea de substanță a puterii. Figurile strămoșilor nu mai au mare relevanță în imperiul creștin, din moment ce ele au fost substituite prin noua teocrație de modelele religioase, umile și virtuoase, mult mai ușor de asimilat de credinciosul obișnuit decât figurile aristocrate romane. La Constantinopol, chipul înaintașului, al fondatorului noii lumi, se de-substanțializează și devine un arhetip − "înainte-mergător" care trebuie urmat cu fidelitate. Figura lui Iisus nu se reprezintă și nu se privește la fel precum cea a lui Constantin I
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cea mai umilă, pentru a-și afirma, cu deplina conștiință a libertății sale de spirit și a geniului său, dreptul de a privi pe deasupra trupului christic, pe care îl susține el însuși, penitent și îndurerat. Văd în această relație, între aristocratul păgân și creatorul creștin, o parabolă vizuală a imaginarului, pe care am vrut să-l înțeleg mai bine. Ambii caută să controleze trecutul, prin omagierea comemorativă, cu speranța de a controla și propria lor imagine din viitor. De la rigoarea și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
între apele ce-și pasc soarta pe câmp și între frunzele care se dau în vânt. MATEIU I. CARAGIALE În poezii de o factură parnasiană savantă, Mateiu I. Caragiale, fiul dramaturgului (1885-1936), își căuta înfrigurat strămoșii pe care îi credea aristocrați. Vedea pe fanariotul indolent și mândru de spița lui, sau mai departe pe barbarul fără nume alergând pe câmpiile acestui pămînt: Sunt seri, spre toamnă, adânci și strălucite Ce luminîndu-mi negura-amintirii Trezesc în mine suflete-adormite. Demult, încît cad pradă amăgirii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prim a fost naționalist. Poate că dacă ar fi simțit că "eticheta" îi "obligă" să nu fie naționaliști nici în limbă și literatură, ei ar fi fost și aici împotriva "firii" lor, ar fi fost franțuziți, neologiști etc.1 Democrat, aristocrat, naționalist, internaționalist etc. - omul se naște așa. Aceste lucruri sunt organice. Și naționalismul socialiștilor, manifestat, în vremea când erau robi ai formulelor, numai în limbă și literatură - naționalism de care acei socialiști au dat dovadă când au scăpat de jugul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]