1,567 matches
-
compusă, potrivit chiar indicațiilor auctoriale, din „lichele”, „licheluțe”, „hoțomani”, „caiafe”, „vulpoi” și alte asemenea specimene, caracteristice fiindu-i ciocoismul, veleitarismul, impostura, snobismul, indolența, servilismul, ipocrizia, invidia, delațiunea, hoția legalizată, corupția. Șefii de legații și alți funcționari superiori își dau aere aristocratice, își atribuie origini nobiliare, chiar princiare. Ambasadorul interimar State Daltaban, fiul unui „fioros bivolar” de la Zimnicea, fost hoț de cai, obține prin tertipuri cognomenul „de Seraschier” și visează să figureze în Almanahul de la Gotha, din care îi citește încântat, după
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
de pildă, sau petrece o vreme cu Paul Claudel. Participă la seratele muzicale ale lui George Enescu și își notează cu acuitate impresiile. Portretul Marucăi Cantacuzino Enescu este bun. O scenă epică remarcabilă, călinesciană, este aceea care înfățișează o nuntă aristocratică după război. Bine prinsă e atitudinea demnă, puțin scorțoasă a oamenilor scăpătați. Dar religioasa diaristă nu se arată invariabil blândă. Pe Elena Văcărescu, marea doamnă franco-română, o bănuie de impostură: „Nu e om de adevărată cultură, nu are dragoste respectuoasă
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
de mai multe ori în scrierile sale această idee. Discursul lui este coerent și elegant, plin de idei și de o expresivitate remarcabilă. El însuși, ca om, are în relațiile obișnuite de viață un comportament de o distincție, aș spune, aristocratică. Ușor retractil, de o corectitudine și o discreție ce contrastează cu volubilitatea și relativismul nostru valah, moldoveanul Alexandru Zub este o figură distinctă în comunitatea intelectuală de azi. Nu-i cunosc bine biografia, dar felul lui de a fi mă
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
mode”. Articolele politice învederează, în egală măsură, posibilități de analiză pătrunzătoare și vocația combativității pătimașe, ceea ce impune reconsiderarea imaginii lui Z. în conștiința multor contemporani și a posterității, el fiind văzut îndeobște ca un personaj excesiv de protocolar, trufaș, cu fumuri aristocratice. Unele intervenții exprimă situări curajoase, sfidări chiar la adresa monarhiei, atitudini demofile riscante. Amintirile, ca și portretele unor politicieni (P. P. Carp, Ion C. Brătianu, Dimitrie Sturdza, Alexandru Marghiloman ș.a.) se integrează, prin calitatea expresiei, prozei literare. O ținută artistică aleasă
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
fără apel pe poetul român care ar încerca să scrie în franceză”), e prezentă la conferințele de la Sorbona, la întâlnirile prilejuite de venirea lui Mircea Eliade la Paris, face vizite lui Emil Cioran și plimbări cu Monica Lovinescu etc. Distanța aristocratică și comentariul acid caracterizează multe comentarii ale memorialistei. La dineul pentru Eliade, doctor honoris causa la Sorbona, diarista remarcă: „Toată seara, nota pariziană s-a pierdut în concertul de adulații în stil românesc, cu care cei prezenți îi înconjoară pe
STOLOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
p. 304); vezi și E. Stein, Histoire du Bas-Empire (trad. în franceză de J.-R. Palanque), Desclée de Brouwer Paris, 1949-1959, vol. I: De l’état romain à l’état Byzantin (284-476), p. 276. 21. Ennodius provenea dintr-o familie aristocratică provensală. S-a stabilit în Italia de Nord în 490, când era tânăr. La 20 de ani intrase în rândurile clerului din Pavia, apoi a plecat la Milano. Și-a sfârșit cariera ca episcop de Pavia. Renumele de cărturar i
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
vieții profane. Episcopii s-au văzut obligați să renunțe la ospețele pline de fast, la relațiile cu femeile și viața îmbelșugată 25. A fost aproape un cataclism, deoarece mai toți episcopii din secolul al V-lea proveneau din bogate familii aristocratice 26. În secolul al VI-lea deja ei nu puteau să acceadă ierarhic decât dovedind o viață ascetică obținută prin imitatio Christi. Ruperea clerului de cultura profană nu a fost lipsită de primejdii. Conciliul de la Arles din 525, constatând că
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să nu citească lucrările păgânilor, iar pe ale ereticilor, pentru necesitățile de moment”). Este vestitul „Canon 5”, considerat de unii teologi ca având aceeași autoritate ca și Didascalia. 25. „Statuta...”, ed. cit., „Prefatio” și paragrafele 4, 6. 26. Despre originea aristocratică a episcopilor din Galia secolului al VI-lea găsim detalii la H.G.J. Beck, The Pastoral Care of Souls in South-East France During the Sixth Century, Gregorian University, Roma, 1950. Despre episcopii din Italia există doar date incerte cu privire la originea aristocratică
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aristocratică a episcopilor din Galia secolului al VI-lea găsim detalii la H.G.J. Beck, The Pastoral Care of Souls in South-East France During the Sixth Century, Gregorian University, Roma, 1950. Despre episcopii din Italia există doar date incerte cu privire la originea aristocratică. Unii proveneau din rândul militarilor, precum Agnellus din Ravenna, conform relatărilor lui Grigore cel Mare (Dialoguri). 27. Conciliul din Sardica a impus o probatio pentru recrutarea episcopilor: De laicis non faciendis episcopis („Despre episcopii care nu trebuie să fie făcuți
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
că sorgintea marii civilizații europene poate fi găsită în matricea spirituală a Antichității eline. Unitatea acestei civilizații provine din unitatea culturală a grecilor. Au existat, desigur, dispute între poleis-urile spațiului egeic și chiar o schismă perenă între democratica Atena și aristocratica Sparta. Dar archaia paideia, diaspora paideutică pitagoreică, înțelepciunea căutată de philosophoi, credința în posibilitatea athanasiei și virtuțile principiului meléte thanatou, dar mai ales marea sinteză enkyklios paideia au fost îmbrățișate de toate cetățile în mod unitar. Unitatea culturală elenistă a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
le clocotea în venele sălbatice. Este procesul care s-a numit „creștinare”, dar care, în mod practic, s-a realizat prin educație. Convertirea la creștinism a fost, de fapt, un fabulos travaliu paideutic care a conferit tuturor barbarilor Europei virtutea aristocratică pe care Democrit din Abdera o botezase physiopoiesis. Dar paideia elenistică nu putea rămâne „fără pată și fără prihană” în acest efort titanic. Nici chiar forma ei cea mai coerentă, enkyklios paideia, nu a rămas neafectată. Dimpotrivă. Tocmai această coerență
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
bună înțelegere la nivel internațional și diseminarea pe scară largă a informațiilor vor contribui, foarte probabil, la asigurarea păcii mondiale 207. Astfel încât disprețul unor teoreticieni - precum Willinsky - față de promotion-ul internațional de tip food and festival ține de o anumită infatuare aristocratică, total neavenită în această situație tragică. Se prea poate ca evreii și palestinienii să se urască mai puțin dacă vor schimba rețete culinare și vor dansa pe muzica adversarilor! O problemă esențială pentru funcționarea „satului global” va fi, neîndoielnic, „limba
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sistematice de educație specială sunt cele din Spania, întreprinse la mănăstirea San Sebastian. Interesul pentru aceste aspecte s-a datorat faptului că s-au înregistrat frecvente cazuri de surzenie, transmisă ereditar, la nivelul familiei regale și la cel al familiilor aristocratice. Legislația succesiunii, preluată de la romani, stipula că băieții nu puteau solicita moștenirea dacă nu puteau vorbi; această legislație a stimulat căutarea unor mijloace de educare a copiilor cu deficiențe de auz provenind din familiile aristocratice. Călugărul benedictin Pedro Ponce de
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
și la cel al familiilor aristocratice. Legislația succesiunii, preluată de la romani, stipula că băieții nu puteau solicita moștenirea dacă nu puteau vorbi; această legislație a stimulat căutarea unor mijloace de educare a copiilor cu deficiențe de auz provenind din familiile aristocratice. Călugărul benedictin Pedro Ponce de Leon a creat și a utilizat anumite metode de educație specială pentru copiii care aveau surditatea și care care proveneau din cele mai bogate familii spaniole. El îi învăța să scrie, apoi indica obiectele semnificate
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
și Tudor Vianu, meritul cardinal al acestei generații fiind acela de a fi făcut din critică o disciplină intelectuală a cărei individualitate este dată de investigarea literaturii din perspectivă estetică. În peisajul acesta P. este o prezență, s-ar spune, aristocratică, oficiind cu atașament și virtuozitate, existența sa confundându-se cu însăși existența literaturii române pe durata unei jumătăți de secol. În 1923, când revista „Spre ziuă” îl solicită să îndeplinească, în paginile ei, serviciul unei „registraturi de cărți românești”, adică
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
solemnitate la familiaritate, unde, în locul unei severități profesorale, sunt preferate tonul bonom, gluma, persiflarea și autopersiflarea. Valorificând modele livrești și populare în ingenioase alternări lexicale, O. realizează, prin cizelarea relației dintre cuvinte (arhaice, populare, neologice), efecte neașteptate, de un pitoresc aristocratic. Imagist care refuză expresia cenușie, el este deopotrivă un muzician ce frazează armonios, utilizând fie perioada cu arborescența ei solemnă, fie enunțul oral, brevilocvent, cu o euritmie cristalină. Odobescu bate câmpii cu grație pe simpla firmă verbală a vânătoarei. Pseudo-kinegheticos
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
, Dinu (pseudonim al lui Dinu C. Ioanid; 18.VI.1886, București - 10.XII.1948), prozator. Despre biografia lui se cunosc puține date certe. Mai edificatoare, evocările contemporanilor acreditează un personaj original, excentric. Era de condiție aristocratică, lucra ca agent bancar și frecventa cenaclul Sburătorul, E. Lovinescu compunându-i în Memorii un portret de neuitat, intitulat, în chip definitoriu, Un anglo-saxon autohton, în care N. e rând pe rând un „Des Esseintes bucureștean”, „yankee” și dandy wildeian
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
pătrunde În acest mediu bătând la poartă cu un chestionar sau un reportofon În mână, că e nevoie de o recomandare personală, că aceasta a funcționat „ca un adevărat sesam, deschizând porți greu de trecut”, ca acelea ale marilor cluburi aristocratice. Numai prezentat poate pătrunde cercetătorul Într-o asemenea rețea de relații și alianțe. Și astfel realizează distanța socială ce separă sociologul de origine modestă de un mediu pe care nu-l poate trata cu condescendență sau complicitate, cum e tentat
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a tălmăcit tragedia lui Corneille, Cidul. Din 1909 este membru al Societății Scriitorilor Români. Înainte de Mateiu I. Caragiale, imaginația lui O., romantic cernit, se închide într-o zonă a tainei și a visului, în care se perindă avatarurile unui trecut aristocratic și sumbru („E mult de-atunci; în vremuri luptat-am pentru cruce,/ Un templier cu fruntea scăldată în lumină”). Bun cunoscător al poeziei parnasiene și simboliste, aflat sub amenințarea unei necruțătoare boli, O. dă, în „estampele” în care își transformă
ORLEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
Revoluția de la 1789, mai întâi în rândurile adversarilor și victimelor acesteia, alimentând o întreagă serie de antimodernisme iliberale romantice, unele saturate de diverse forme de utopism (catolicismul social francez, „socialismul utopic” etc.), altele de diverse forme de reacționarism (de la reacționarismul aristocratic al lui Joseph de Maistre la conservatorismul lui Burke, de la viziunea istoriozofică a astăzi uitatului Buckle, la organicismul lui Spencer, anumite aspecte din Comte, darwinismul social etc.). Ideea de Sittlichkeit în idealismul german, precum și (după cum a argumentat convingător Friedrich Jaeger
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mijloace adecvate, care îi susțin viziunea asupra acestei lumi hieratice: perifraza imaginativă, traseul sinuos, reveria și povestea, arabescurile, vorba dantelată. Miza estetizantă se regăsește în romanul Maica Domnului de la mare. La Balcic, într-un mediu cosmopolit, policrom, cu lume subțire, aristocratică și extravagantă, se pregătește un spectacol de teatru, programat ca „un joc sfânt medieval”, ca un miracol creștin. Astfel, fiecare încearcă să fugă din fața lui însuși, să se retragă din real ori să evadeze din amintire în legendă. Dar pe
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
demnă de măreața noastră epocă (...). După unele succese în creație - succese pe care le-a dobândit tocmai pe linia combaterii rămășițelor propriilor concepții formaliste - tov. Nina Cassian a scris recent niște versuri individualiste. Aceste versuri exprimă un punct de vedere aristocratic, de «superioritate» a poetului față de oamenii simpli (...). La C. Theodorescu, ca și la criticul I. Vitner și într-o măsură la Nina Cassian s-a manifestat tendința înapoiată de a respinge criticile întemeiate ce li se aduc, de a-și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fertil, oferind și creații proprii, cum a fost, de pildă, antitrinitarianismul și unde marele propagator al noii religii, Francisc Davidis, era unul dintre importanții traducători ai textelor biblice, alături de Heltai GĂspăr. Cât privește cultura umanistă, ea părăsește izolarea clericală și aristocratică, refuză vechile precepte religioase, înnoindu-se în continuu prin orășenime și prin școlile reformate înființate de aceasta, prin artă, știință și cultură îmbrățișate de cele mai alese minți ale timpului. Ea stârnește deseori vii proteste, nemulțumește acolo unde îmbracă o
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
a științelor care, la cumpăna timpurilor istorice, nu putea însemna altceva decât un instrument de activare a valorilor, de redescoperire a ceea ce era mai nobil în om. O Societate Savantă se naște odată cu strădaniile lui Batthyăny Ignăc, un „atelier științific aristocratic” în cadrul căruia va fi rememorată istoria secolelor de început ale evului de mijloc, în care vor fi prelucrate scrierile contemporane ale Apusului, vor fi reanalizate textele sacre ori normele vieții clericale, vor fi interpretate legile ecleziastice în Ungaria sau prerogativele
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
demers romanesc este folosit și în Castelul Romanului. Etymologicum parvum (1981), o narațiune insolită de tip fantastic. Eroul, Logographus, pornește într-o călătorie inițiatică în misteriosul Castel al Romanului, o fortăreață ce păzește cu strictețe o altă realitate, închisă, severă, aristocratică. Drumul este anevoios, inițierea e plină de primejdii și obstacole, dar, acestea odată depășite, se poate atinge acea nouă realitate, care, deși născocită, poate fi mai reală decât prima. Din această perspectivă, lectura devine o adevărată expediție, un proces de
BREZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]