1,017 matches
-
ne aflăm În plină resurecție a unui nou Ev Mediu religios, În toată „absurditatea” sa? Iată, teoria marilor cicluri istorice e mai puțin hazardată decât le părea unora, cădem Încă o dată Într-o mare „Formă” a istoriei, „formă” În sensul aristotelic al cuvântului, tipare esențiale ale omului și ale mediului În care se mișcă?! Sau nu ne aflăm Într-un „război religios”, ci Într-o „simplă și brutală” ciocnire Între civilizații, cum o declară un sociolog american, Huntington? Dar... cruciadele ce
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
invizibil sau chiar dedesubt, alergând sub tălpile noastre nătânge - ne amintim sobolul pe care-l invocă Hamlet! -, pedagog subtil și tenace ne indică, ne sugerează și uneori chiar ne Împinge pur și simplu Într-o „formă”, una dintre acele Forme aristotelice, care nu sunt altceva decât un tipar fix, etern repetabil și esențial al viului. Pentru a ne face să Înțelegem, să ne Înțelegem nu atât existența, cât marile posibilități conținute Într’ânsa. Și acest „fenomen al simetriei morale” eu am
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
despre Iarna Fimbul și Ziua cea nouă, de mitul chaldeean și platonician al Marelui An Cosmic etc. Logica dinamică a contradictoriului întâlnește logica visului și logica mitului, adică revine la un model al gândirii care a fost reprimat de logica aristotelică. În genere, gândirea științifică a veacului nostru își descoperă înrudiri structurale cu gândirea mitică. Este acesta un foarte serios argument în favoarea unui dialog între critica/ teoria literară și disciplinele științifice. Pentru ca dialogul să nu eșueze însă în diletantism sau mistificare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
moștenitor al lui Noica este Alexandru Surdu prin viziunea sa pentamorfică în domeniul artei. Ethosul creștin reprezintă o dimensiune constitutive a transmodernității. Dogma Sfintei Treimi: D-zeu Unul manifestat în trei persoane (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh) este contrară logicii aristotelice. Unul este de la Început multiplu, distribuindu-se fără să se împartă. În cultura europeană Unu dă unități, el este un ansamblu de unități, ce se diversifică, la rândul lor, întocmai ca Unul prim. Ontologia până la Nietzsche a fost repetiția Unului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
că epoca premodernă începe în anul 325 prin Conciliul de la Niceea când a fost recunoscută ca dogmă fundamentală a creștinismului trinitatea divină (Theodor Codreanu consideră că acesta a fost momentul nașterii transmodernismului prin care logica trivalentă a pus capăt logicii aristotelice bivalente). Transmodernismul, în concepția criticului nostru acoperă toate manifestările spirituale: religia, știința, politica, arta. În religie, transmodernismul începe cu dialogul global între credințe (mișcarea confesională mondială devine speranța viitoarei ere). Viziunea lumii ca lumen, ca transparență a credinței creștine care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
gândirii eminesciene", susține autorul. La ea se raportează întregul eșafodaj metodologic al disocierilor sale de ethosul postmodernist, profund resentimentar, în favoarea ethosului "antitezelor împăcate". E disocierea dintre ideologie, care ține partea uneia dintre antiteze, și adevăr, între "raționalismul în exces" al "aristotelicilor întârziați" și "gândirea transmodernă". "Transmodernismul" este conceptul ("mai îngăduitor") al volumului cu același titlu, apărut la editura "Junimea" în 2005, prin care Theodor Codreanu încearcă să ofere o soluție pentru depășirea impasului ontologic și epistemologic modernist și postmodernist în raport cu transcendența
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din Lyon, Adalhard din Corbie redactează și difuzează tratate despre raporturile temporalului și spiritualului etc., în timp ce loan Scotus Eriugena, care preda teologia la palatul lui Carol cel Pleșuv, compune mai multe opere în spiritul platonician și în cel al dialecticii aristotelice, care, ținute sub semnul suspiciunii de Biserica Romană, tind către un anume panteism, ba chiar agnosticism. În sfirșit, pentru a ne rezuma doar la figurile cele mai reprezentative, Nithard, abate de Saint-Riquier și tovarăș de arme al lui Carol cel
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
aspiranți la acest statut, corporații adesea opuse autorităților ecleziastice și laice. În jurul universităților se produce o schimbare, o reînnoire a gîndirii prin redescoperirea autorilor antici și mai ales a lui Aristotel. Problema împăcării mesajului evanghelic întemeiat pe Revelație cu logica aristotelică reprezintă esența scolastică, ilustrată de Abelard, Albert cel Mare și mai cu seamă de Toma d'Aquino. Începînd cu secolul al XII-lea, în școlile publice, se dezvoltă cunoașterea limbilor "vulgare" ș i, plecînd de la acestea, o anume literatură profană
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
retracteze. Abélard nu era nicicum revoluționar în materie de teologie și cu atît mai puțin un eretic. "Nu vreau să fiu Aristotel, scria el, astfel încît să fiu separat de Hristos." Dar mai mult decît Sf. Anselm, el așeza logica aristotelică în centrul gîndirii teologice, estimînd că rațiunea trebuia să lumineze credința și opunînd, în opera sa Sic et non (da și nu), autoritatea autorității. De la încrederea acordată rațiunii și pînă la repunerea în chestiune a anumitor dogme, drumul de parcurs
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
desprinde de gîndirea augustiniană. Albert cel Mare (1193-1280), provenit dintr-o familie nobilă suabă, provincial din ordinul dominican și magister la Regensburg, Strasbourg, Koln și, în cele din urmă, la Paris, își petrece o parte din viață reconstituind ansamblul filosofici aristotelice, conspectînd lucrările arabilor și rabinilor care aduseseră în Occident traduceri din filosoful grec. S-a străduit, apoi, să facă acest material accesibil clericilor și să-1 folosească în Summa theologiae, către 1270 în favoarea dogmei creștine. Discipolul său, dominicanul Toma d'Aquino
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Sf. Toma d'Aquino și autor al unui Itinerariu al sufletului către Dumnezeu, descrie aici etapele și instrumentele spirituale cu ajutorul cărora omul poate spera să se înalțe către creator. Progresul logicii și al dialecticii, la fel ca și aplicarea gîndirii aristotelice la examinarea textelor sfinte și a scrierilor Părinților Bisericii, fundamente, pentru secole de-acum înainte, ale gîndirii teologice occidentale, nu trebuie să pună în umbră reușitele în domeniul științific, fie că e vorba de zestrea antică, reintrodusă în Occident grație
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
scrie De Monarchia pentru Împăratul Henric VII, de la care așteaptă permisiunea de a se întoarce la Florența de unde l-au alungat guelfii "negri", partizani intransigenți ai Papei, în 1302), savant (Quaestio de aqua et terra) și filosof, format de gîndirca aristotelică și de cea a lui Toma d'Aquino. Scrisă în exil, probabil între 1307 și 1321, Divina Comedia (adjectivul "divin", apărut doar în secolul al XVI-lea, spune mult despre admirația postumă de care s-a bucurat Dante) relatează, în
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
dialectic) pe temeiul structurii judicative originare / 107 2.2. Contextualizarea filosofică a sensurilor originare ale analiticii și dialecticii / 112 Capitolul 3. Aplicații / 115 3.1. Logos-ul trecut în logică; analitică și topică la Aristotel / 115 3.1.1. Ipostaza aristotelică a dictaturii judicativului / 115 3.1.1.1. Introducere / 115 3.1.1.2. Precizarea rolului formal al analiticii și dialecticii (topicii) aristotelice / 116 3.1.1.3. Interferența orizonturilor analiticii și dialecticii / 118 3.1.1.4. Cunoaștere autentică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
3.1. Logos-ul trecut în logică; analitică și topică la Aristotel / 115 3.1.1. Ipostaza aristotelică a dictaturii judicativului / 115 3.1.1.1. Introducere / 115 3.1.1.2. Precizarea rolului formal al analiticii și dialecticii (topicii) aristotelice / 116 3.1.1.3. Interferența orizonturilor analiticii și dialecticii / 118 3.1.1.4. Cunoaștere autentică și cunoaștere ilicită / 121 3.1.1.5. Elementul a priori al logicii formale / 124 3.1.1.6. Adevărul-corespondență / 128 3.1
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
3.1.1.5. Elementul a priori al logicii formale / 124 3.1.1.6. Adevărul-corespondență / 128 3.1.1.7. Identitatea structurii formale S P cu "formula" adevărului corespondență / 131 3.1.1.8. Sensuri non-judicative ale unei meontologii aristotelice / 133 3.1.1.9. Alcătuirea judicativului constitutiv în primul sistem de logică / 136 3.1.2. Inducție, deducție, reducție și reconstrucție / 139 3.1.2.1. Introducere / 139 3.1.2.2. Inducție fără reducție / 141 3.1.2
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fiindcă tehnicile în cauză sunt ele însele posibile printr-o "facultate sufletească", anume "gândirea" (în sens psihologic și logic) sau "conștiința" (în sens fenomenologic), facultate care înlesnește constituirea unor "dispoziții habituale" (héxis, deprindere căpătată prin învățare, dar stabilă, după conceptul aristotelic), anumite modalități ale gândirii, înglobând, formal, întreaga fenomenalitate sufletească, au căpătat preeminența de care aminteam. Aceste modalități ar putea fi interpretate, provizoriu, ca fiind tot una cu ceea ce în condițiile logicii constituite vor fi schemele logice bazate pe principiile gândirii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și scenariile proprii gândirii; totodată, către acreditarea câtorva dintre ele, astfel încât celelalte, posibile sau chiar probate (încercate) și "picate" la această probă, să fie socotite "incorecte" (cum sunt, în orizont filosofic-istoric, unele scheme din logica stoicilor, din perspectiva schemelor logicii aristotelice). Momentul formalizării modalităților de gândire (a unora dintre ele) are prima semnificație pentru scopul lucrării de față. Tocmai acest moment instituie un fel de "dictatură" a gândirii (ca act) asupra obiectului inițial al gândirii practicile și unitățile de viață omenească
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
istoriei filosofiei, de către unii sau alții dintre filosofii de astăzi, despre anumite "structuri", "forme", "paternuri", "dispoziții", "capacități", "condiții" etc. ale preluării și prelucrării în fond, ale reconstrucției filosofice care, deși pot părea uneori "primite" (asemenea veritabilelor dispoziții habituale, în sens aristotelic), alteori par a fi "native" (asemenea "facultăților" sufletești, în sens kantian). În legătură cu ultima chestiune, formulez următoarea ipoteză: aceste "structuri", "forme", "paternuri", "dispoziții", "capacități", "condiții", funcționale în sensul preluării și prelucrării "subiective" a unui obiect, sunt primite prin învățare (sau inițiere
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
native" (asemenea "facultăților" sufletești, în sens kantian). În legătură cu ultima chestiune, formulez următoarea ipoteză: aceste "structuri", "forme", "paternuri", "dispoziții", "capacități", "condiții", funcționale în sensul preluării și prelucrării "subiective" a unui obiect, sunt primite prin învățare (sau inițiere), au, cu un termen aristotelic, statutul de héxis, "dispoziție habituală", ceea ce înseamnă că, deși par a fi originare în raport cu orice preluare și prelucrare subiectivă a unui obiect oarecare, ele sunt condiționate, relative, neavând și neputând să aibă statutul unor "facultăți" subiective înnăscute și al formelor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dialectica apar, cred, și în filosofia contemporană: ca filosofie analitică și filosofie continentală. Acest fapt în cazul în care poate primi o dovadă suficientă, și numai angajând o interpretare propriu-zis judicativă a elementelor altor logici decât cea clasică de origine aristotelică reprezintă semnul cel mai clar pentru zăbava filosofiei în spațiul vechilor sale convenții, puse la punct încă din perioada filosofiei clasice grecești, prin evenimentul constituirii dictaturii judicativului. Rămâne, desigur, de dovedit că cele două "discipline" ale dictaturii judicativului, analitica și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
raționamentele din premise probabile (Topica; Respungerile sofistice), semnalează dificultățile argumentării într-o discuție, dificultăți distribuite cu aceeași măsură și de partea celui care pune întrebări și de partea celui ce răspunde. Dificultățile indică limite ale raționamentului în toate formele sale aristotelice demonstrativ, dialectic, eristic -, nicidecum posibilități infinite ale sale. Reflecții de natură să lămurească "probleme logice" pot fi ușor descoperite înainte de Aristotel, de exemplu, la reprezentanții Școlii Eleate: Xenofan, Parmenides, Melissos, Zenon. Parmenides, îndemnându-și discipolii să înainteze pe calea ființei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru mersul istoric al "lucrurilor" în toate compartimentele discursului (și nu numai). De altminteri, discursul capătă "forme" diferite prin chiar acest eveniment. 1.2. Problema adecvării cuvintelor la lucruri și regulile corectitudinii gândirii; adecvare și corespondență. Observație despre întrebare Momentul aristotelic, deși mai vizibil în istoria cunoașterii datorită întemeierii directe în el a "formelor" de discurs omologate în sensul valabilității lor necondiționate pentru ceea ce se numește cunoaștere, are multe aspecte care trebuie elucidate din perspectivă fenomenologică. În felul acesta, ar putea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
omologate în sensul valabilității lor necondiționate pentru ceea ce se numește cunoaștere, are multe aspecte care trebuie elucidate din perspectivă fenomenologică. În felul acesta, ar putea fi sesizate și din unghiul unei (abia vizibile) atitudini non-judicative aspectele judicativ-constitutive pe care momentul aristotelic le-a legitimat. Pentru aceasta, voi lucra mai departe judicativ. Și de aceea se cuvine spus, din capul locului, că nici una dintre operațiile logice nu este nefolositoare, chiar dacă se află încadrată în "logica" dictaturii judicativului. Dar trebuie spus, de asemenea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fără a se confunda cu acestea. La începutul Categoriilor, Aristotel discută despre cuvinte legate în propoziție și cuvinte fără legătură. Dar legătura cuvintelor presupune o formă logică și de exprimare "suprapusă" cuvântului: este vorba despre enunțare sau, potrivit destinului logicii aristotelice, propoziție sau judecată.24 Categoriile, luate în sine, sunt simple cuvinte izolate care pot servi drept "material" de discurs prin intrarea lor în structura enunțării. Dar, deși Aristotel se ocupă în multe locuri ale operei sale și din mai multe
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
forma de gândire și de exprimare "propoziție" sau "judecată". Aceasta din urmă nu este, la Aristotel, nici doar formă de exprimare (cum se întâmplă în logica simbolică), nici doar formă a gândirii (cum este cazul logicii clasice de tradiție, totuși, aristotelică); este, mai degrabă, "formă logică", ceea ce înseamnă că ea adună sensurile ambelor instanțe, anume pe cele ale gândirii cu cele ale exprimării.25 Categoriile au însă, chiar în contexte aristotelice, o funcție prin ele însele sub unghi ontologic. Din acest
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]