1,654 matches
-
Mihăilescu umoarea religioasă a fost extirpată fără șanse de remediu în această viață și este de remarcat că lipsa aceasta autorul nu numai că și-o recunoaște, dar are tactul de a nu o preschimba într-o calitate a inteligenței arogante. (Sorin Lavric). Cu acest portret sub ochi, ce izbește în litera cărții este inadecvarea crasă dintre fibra autorului și stringența decorului în care se pomenește strămutat. Autorul merge în Athos ca și cum s-ar deplasa în Rhodos, trăgînd după sine toate
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
avea buzele pline de vopsea roșie” ... După cum am spus, la Misac, fiind loc central, se aduna multă lume: învățători, preoți, funcționari la poștă, pensionari. Uneori intrau aici și industriașii satului, Costică Teodorescu și Iancu Anastase. Iancu era clănțău de gură, arogant și de o zgârcenie proverbială. Din câte îmi amintesc, deși cu buzunarele doldora de bani n-a făcut niciodată vreun gest de filotimie. Ba, greșesc! În Ajun de An Nou, l-a chemat pe preotul Spirică și i-a spus
JUPÂNUL NAE MOLDOVEANU ŞI CULOAREA VINULUI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348105_a_349434]
-
a lui Misac: “Măi, Tomo, tu să vorbești de câți bani ai. Așa era, pe dl.Toma și pe ceilalți tovarăși de dăscălie nu-i dădeau banii afară din casă. La spusele de mai sus ale lui Iancu, zeflemitoare și arogante, i se dădu de către interlocutor o replică cu nimic mai prejos, încărcată de dispreț dar cu o ironie bine aleasă și dozată: “Tu să vorbești de câte clase ai învățat, că nu e în capul tău decât cum să faci
JUPÂNUL NAE MOLDOVEANU ŞI CULOAREA VINULUI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348105_a_349434]
-
marginea geamului, sau pe banchetă: ambalaje, sticle, cutii cu resturi de meniuri de la McDonald's, ziare... Ce mai! Mizerie cât cuprinde. Așa că la capitolul curățenie toate zonele stau foarte prost. Și culmea... mă întreb de ce oamenii de pe-aici sunt aroganți, gălăgioși, încrezuți și indiferenți la tot ce mișcă din „alte țări mai puțin neaoșe”. Nici nu pot să vă descriu... Oare aceștia ne învață pe noi ce înseamnă bunul simț...? Hm! Mai au foarte mult să ne ajungă... Sincer! Dar
JURNAL LONDONEZ (1) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348104_a_349433]
-
asta ca să dăm un exemplu cunoscut. Ba chiar, exceptând întunericul accentuat de niște lumini rotitoare, puțea destul de concret a urină, bere trezită, oameni nespălați și nelipsitul miros de mici cu mult usturoi. Eracle se duse însă, ferm și cumva cam arogant, la tejghea, urcă pe un scaun și ceru un șpriț de vin cu sifon. Barmanul, un tânăr, în felul lui, foarte stilat, îi spuse că nunțile se țineau la cârciuma din colț, iar aici se serveau numai specialități colorate divers
ET AVERTIZEAZĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350100_a_351429]
-
și nemernicii spre a distruge, mânji și batjocori chipul de icoană al maicii Românii, prin prestațiile lor împotriva propriei țări și a propriului popor nîpîstuiu iar ți iar în tragicul lui destin. Doar și prin înregistrarea în Guinnes Book de către arogantul și pocitorul politruc Sorin Oprescu, în cârdășie cu mizerabila tagmă din care face parte de peste două decenii, a celui mai lung cârnat, a celui mai mare ghiveci și a celor mai despuiate și sexicioase ”crăciunițe”, imaginea României a fost penibilizată
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT – CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR A AJUNS LA 7000 DE STROFE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361818_a_363147]
-
clipele ei de înflorire.In aceste peisaje nu există conflicte știute,ca de pildă,dintre piatra anorganică și vegetația organică,dintre acestea și om.Englezul John Constable spunea:Pictorul de peisaj trebuie să pășească peste câmpuri cu mintea umilă.Nici un arogant nu a avut vreodată capacitatea de a vedea natura în toată frumusețea ei”. Universul Tatianei Cibișescu este văzut și înțeles printr-un văl ce extompează culorile,paliditatea lor le salvează de ipocrizia elementelor primare.Privindu-le ne îndeamnă la reflecție
CULORILE TOAMNELOR, MESAJUL NUANŢAT AL DOAMNELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361891_a_363220]
-
unității creștine, a urmat o perioadă de lehamite și de promovarea, fără tragere de inimă, a unității tehnico-economice mondialiste, fără Dumnezeu: modernizare (laică) fără occidentalizate (religioasă). Asta e mărul discordiei, ne asigură Puțin, nu Ucraina. Occidentalii, azi prizonierii unui laicism arogant, unei imagini deformate a islamului și creștinismului sunt și ei în deruta, așa că greco-pravoslavnicii profita de lipsă de unitate din lagărul catalicilor și protestanților, adică a catolicilor care au trecut prin Reforma. Ei câștiga timp până la Marele și Sfanțului Sinod
REVOLTA ORTODOXĂ 2015 de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366011_a_367340]
-
chiar cu colegii de clasă, Andrei se distingea prin felul în care știa să se facă plăcut, astfel încât să fie mereu înconjurat de copii. Chiar dacă nu purta haine de firmă așa cum aveau câțiva colegi care se mândreau nevoie mare, devenind aroganți și obraznici, avea întotdeauna o ținută impecabilă, aspect ce nu putea fi trecut cu vederea, mai ales, de fetele care îl priveau cu admirație. Într-una din aceste pauze ale ultimelor trei zile de școală, câteva dintre colegele băiatului îl
MUNTELE SIHAŞTRILOR (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365345_a_366674]
-
cea mai de pe urmă răutate, pentru a câștiga ceea ce râvnim, fără să căutăm a ne însuși viețuirea sfinților a căror virtute zicem că ne-am hotărât să o urmăm”. Dar nu suntem noi chiar atât de săraci cum ne consideră, aroganți și infatuați, mai marii lumii și ne putem descurca foarte bine și fără ei, aici, în acest colț de lume binecuvântat. Dacă ne-ar fi lăsat în pace de-a lungul istoriei, am fi fost, poate, mai bogați decât ei
PARTEA 2/5 de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365420_a_366749]
-
care i-am trimis și nici munca depusă ( o fac mereu cu drag) ci îngâmfarea, lipsa de profesionalism și propriile interese ale acelei persoane, m-au dezamăgit enorm, făcându-mă să mă retrag la timp... din proiect, gândind, cît de aroganți sunt unii, care cred, că ar străluci mai puternic decât...stelele cerului. Incep să înțeleg acel text citit și deși nu pot să spun, decît ceea ce văd cu proprii ochi, totuși înclin să-i dau dreptate autorului și să-l
LASĂ-MI DOAMNE... POMII VII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365010_a_366339]
-
evenimentelor, trăiește o experiență hotărâtoare, ce pune în alți termeni adaptarea orășeanului, născut și crescut la oraș, în comunitatea sătească care are alte obiceiuri și mentalități - descoperim în Poveste de amor cu final tragic: „Lea Vaida depunea, anume pentru el, arogantul cocoșel, coji de pepene verde, frunze ofilite de salată, resturi de pâine, coji de castravete și de ceapă verde, să aibă ce mânca atunci când ei se găsesc în oraș. Iar el se îndestula zile în șir la acest ospăț al
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
tocmai în aceste zile când vedem că Dumnezeu îl pedepsește pe Becali pentru incultură - pentru că lipsa elementară de cultură față de comportamentul în societate și obligațiile civice, ignoranța lui generală, care nu cunoaște alte legi decât ale blaturilor din fotbal, primitivismul arogant prin care credea că-și poate face singur dreptate și-și poate cumpăra cu bani orice, chiar și libertatea, într-un cuvânt lipsa de învățătură elementară pe care n-o pot compensa șmecheriile - tocmai când îl vedem pe acela condamnat
CORNELIU LEU -SFÂNTUL PAPĂ ŞI PĂCĂTOSUL BĂSESCU de CORNELIU LEU în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351782_a_353111]
-
mai tânăr decât mine, că nu pot și eu, ca el, purta pantalonii-n vine... Și-am să-i spun de ce nu pot: „Cămașa” , „sumanul” rupt, le-am primit de la Vasile și-s... „bucăți pe dedesupt”! Să mă ierte „mucidonski”, arogant, privind la mine, că n-aș refuza nici munca, cea mai grea, ce-o fi, pe lume... Și-i spun, de ce n-o refuz: „Cu munca m-am ajutat, să trimit pensia fetei, sau mai mult, de-am câștigat...” ...Să
SĂ MĂ IERŢI, AŞ VREA, ROMÂNE! (POEME) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 65 din 06 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350482_a_351811]
-
impus o tablă de valori strictă și admit numai nume sonore. Celor care nu se inscriu in canoanele impuse de ei le trântesc în față munți de neîncredere, prăpăstii de nepăsare, încrâncenată împotrivire, îi consideră nonvaloare, impostori, îi privesc cu arogantă, cu rea-voință. Pleznind de infatuare, ei au uitat ei că aceste canoane pe care le impun ca infailibile nu sunt acceptate de multi cititori, sau faptul ca peste un timp pot fi complet devalorizate. Acest sentiment al dominării, vechi de când
GUVERNATORI AI LITERATURII ROMÂNE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350648_a_351977]
-
Acestei fraze care te cuprinde Și-ngroapă idealul tău defunct, În groapa României suferinde. Și lasă-ne! Dispari în mod brutal, Eliberează, cu grăbire mare, De boala ta, românii din Ardeal, Guvern murdar de propria-ți trădare!” (după 1989) * Suntem aroganți... (împotriva trădătorilor, care s-au opus unirii noastre, în 1989) „Suntem și , Îi încurcăm pe guvernanți, Vrem mâncare la copii Și ne place să fim vii: Mama noastră de zbanghii! (...) Iar, dacă nemții s-au unit, Sfidându-și ultimul infarct
POETUL ADRIAN PĂUNESCU de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351283_a_352612]
-
adevăr și divinitate, tocmai în încercarea de a descifra misterul... - Uneori, vă întrebați - “Cât din viața aceasta să fie sortită/sfiiciunii/de a ne arăta întregi/într-o oglindă de cenușă. (“Oglinda de cenușă”) sau doar vă priviți “umbra întinsă arogant/în oglinzi mincinoase.” (“Geografii imaginare”). Într-unul din poemele sale, Magda Isanos spunea: “De oglinzi mă mai tem și acum”, iar Hortensia Papadat-Bengescu a vorbit despre “Femeia în oglindă”. Carmen Firan se teme de oglinzi? Cum se vede scriitoarea Carmen
SUNTEM DEPENDENTI DE MIRACOL. DE VORBA CU SCRIITOAREA CARMEN FIRAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 116 din 26 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350810_a_352139]
-
aduni - îți înmulțești puterea, și scazi când îți împarți averea. Aleg să merg pe calea dreaptă, și chiar îmi judec orice faptă, simt energia-mi creatoare când soarele răsare-n zare... Prietenoasă, creativă, captez atenția oricui, sunt despotul prietenos sau arogantul ce-și înclină balanța în favoarea lui. Pot fi tot ce-mi propun în taină, când am resursa necesară. Sunt rece ca un sloi de gheată emoții nu-mi citești pe față. În clipa când aleg bărbatul, voi străluci ca briliantul
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
Primordiale De ce totdeauna trebuie să fie O apă Un foc Cerul, pământul Și văzduhul acesta amețit De neliniștea zborului? Cum să fie înțeleasă Povestea aceasta În care o melancolie aspră Își țese văl din incertitudini, Somnambule deznădejdi? Neașteptate amintiri Incendiază Arogante trădări Că urci sau cobori, La fiecare treaptă simți Golul. Că realitatea Nu este ceea ce vedem Că viața noastră E întreținută de cuvânt Ce e Adevărul? Adunătura plebee din Agora Înțelegea capcanele socratice “ știu că nu știu nimic” dar zilnic
PRIMORDIALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351719_a_353048]
-
comoditate, e neînstare să se hotărască la un singur drum, vrea să le încerce pe toate, împrăștiindu-se în toate vânturile. N-are destulă răbdare să ajungă la miez, la esență, la sâmbure. E fricos și excesiv de timid. Sau de arogant. Este ori prea tolerant cu sine, ori excesiv de pretențios și de aspru. In momentul în care își pierde simțul deșertăciunii, cu greu îl mai pot suferi. Mai vrei să continui? Mai am ocări pentru cel care sunt și care nu
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
cele mai mici detalii mai ales gîtul lebedei lui Lohengrin în surîsul fragil al unei plante smulse din pămînt toamna, stelele, vara și ploaia rînduri-rînduri, lumea și lucrurile umbre din propria voce risipită fără margini, a Satori de un albastru arogant printre părăluțele cu guler Claudine întru desăvîrșirea unui strop din viața veșnică la apropierea morții o chemare, un strigăt desenînd pe geamuri foșnetul singurătătii noastre... Referință Bibliografică: Improvizație cu uși deschise / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
IMPROVIZAŢIE CU UŞI DESCHISE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351234_a_352563]
-
sufletul, ci dimpotrivă, îl strică. O astfel de rugăciune nu atrage ajutorul lui Dumnezeu, ci îl respinge. Da, trufia împrăștie tot binele. De remarcat este faptul că, pe măsură ce fariseul își enumera virtuțile, expunându-I-le lui Dumnezeu într-o manieră arogantă și, astfel, sporindu-și trufia și așa fără măsură, nu numai că nu-L sensibiliza pe Dumnezeu, ci el însuși se înstrăina de însăși dorința sa de mântuire, izolându-se astfel chiar de propriile sale reușite. Ba mai mult, faptele
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352085_a_353414]
-
profundă, vibratoare a semnelor) o afirmare a valorii. Trebuie să înțelegem că eul criticului, la fel ca eul poetului este o subiectivitate inversă. Criticul-parazit al scriitorului, pot spune, este verigă intermediară, a treia, între scriitor și cititor, el este parazitul arogant care de multe ori, de-a lungul istoriei literare, s-a înșelat, dar și a canalizat, uneori bine, alte ori rău, gustul cititorilor. Dacă creația literară este fructul talentului și transpirației autorului, lucrarea criticului este „parazitul” acestui produs. Elisabeta Iosif
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A CINCEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356390_a_357719]
-
la fel cu plata, am obținut-o cu greu, insistând cu telefoane, și a fost la jumătatea așteptărilor și a cuantumului, și-așa redus, din contractul cu ei. Fărăexplicații, pentru căm-am lipsit sămai comunic cu editorul, o femeie nesuferit de arogantă. A fost însăo muncăpasionantă, pentru care m-am documentat pe net, aș repeta figura, dacăcineva mi-ar da o „temă” asemănătoare, o oportunitate, dar aici e țara pilelor și șpăgii (a câta oarăo spun, oare? Sorry), așadar slabănădejde. - Cât de
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]
-
sufletul, ci dimpotrivă, îl strică. O astfel de rugăciune nu atrage ajutorul lui Dumnezeu, ci îl respinge. Da, trufia împrăștie tot binele. De remarcat este faptul că, pe măsură ce fariseul își enumera virtuțile, expunându-I-le lui Dumnezeu într-o manieră arogantă și, astfel, sporindu-și trufia și așa fără măsură, nu numai că nu-L sensibiliza pe Dumnezeu, ci el însuși se înstrăina de însăși dorința sa de mântuire, izolându-se astfel chiar de propriile sale reușite. Ba mai mult, faptele
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355267_a_356596]