752 matches
-
Bulgariei partea sudică a Dobrogei (Cadrilaterul în română), și și-a dat acordul în realizarea unor schimburi de populație. Acest teritoriu fusese anterior cedat de către Bulgaria României, în urma Păcii de la București din anul 1913. 80.000 de români (mocani mărgineni, aromâni și meglenoromâni), majoritatea așezați de la sfârșitul celui de-al doilea război balcanic din 1913, în urma căruia teritoriul a fost anexat de România, au fost obligați să își abandoneze locuințele din sudul Dobrogei și să se așeze în nord, în timp ce 65
Tratatul de la Craiova () [Corola-website/Science/303631_a_304960]
-
(n. 18 august/ 1916, București) este un istoric, diplomat, filozof, jurnalist și romancier român. s-a născut la București într-o familie aristocrată de origine aromână, așezată în țările române la sfârșitul secolului al XVIII-lea, care a dat mulți oameni politici, diplomați și universitari de prestigiu.. Tatăl său, Marcel Djuvara, șef de promoție la "Politehnica din Berlin-Charlottenburg" în 1906, căpitan de geniu în armata română
Neagu Djuvara () [Corola-website/Science/303639_a_304968]
-
apropiere de orașul Laçi din Albania de astăzi către Serdica (astăzi Sofia, în Bulgaria) și apoi urmează Munții Balcani către Dobrogea, cuprinzând litoralul cu cetățile Callatis, Tomis, Histria, Argamum și Aegyssos. Totuși linia nu reflectă realitatea, existând numeroase minorități latinofone (aromâni ș.a.) ocupând spații importante în Grecia, Albania, FYROM (Macedonia) și Bulgaria. Amplasarea liniei se bazează pe descoperirile arheologice : majoritatea inscripțiilor descoperite la nord de linie erau scrise în latină, iar majoritatea inscripțiilor din sud erau în greacă. Această linie este
Linia Jireček () [Corola-website/Science/303664_a_304993]
-
fost un mitropolit ortodox al Transilvaniei, militant pentru drepturile ortodocșilor și ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Brașov (1851), membru de onoare al Academiei Române. s-a născut în decembrie 1808, la Mișcolț în nordul Ungariei, din părinți aromâni, originari din Grabova, lângă Moscopole în Balcani. Naum Șaguna, tatăl lui Andrei Șaguna, a trecut în 1814 la catolicism. În 1817 Anastasie (numele de botez a lui Andrei) a început școala la Mișcolț. În 1826 a terminat gimnaziul catolic la
Andrei Șaguna () [Corola-website/Science/303759_a_305088]
-
(n. 15 septembrie 1904; d. 7 aprilie 1985, Salò, Italia) a fost doctor în economie politică, autor, istoric și publicist de origine aromână, membru al Mișcării legionare. Descendent al unei familii de aromâni, s-a născut la 15 septembrie 1904 în Grecia la Selia, aproape de orașul Veria din provincia Macedonia, regiune cu o numeroasă populație aromânească. Familia (tatăl său Ion, mama sa Ianula
Constantin Papanace () [Corola-website/Science/303828_a_305157]
-
apropiații îi spuneau Costache. Face studii la Salonic, la Școala Superioară Română, și apoi București, la Academia Comercială, cu specializarea în economie politică și finanțe. Îl cunoaște pe Corneliu Zelea Codreanu în iulie 1930 când, împreună cu un grup de tineri aromâni este închis la Văcărești. Este un militant înflăcărat pentru drepturile aromânilor, lipsiți de drepturi în Munții Pindului și hărțuiți de comitagii bulgari care intrau ilegal și desfășurau acțiuni cu caracter belicos în Cadrilater. Între anii 1932-1933, într-o perioadă de
Constantin Papanace () [Corola-website/Science/303828_a_305157]
-
Bătrân (1484), deci nicidecum o cronică a Șcheiului. Tot Vasile Olteanu continuă: "„prima frază este o evidentă epenteză impusă intenționat de autoritățile brașovene, ulterior scrierii cronicii, în scopul lipsirii locuitorilor din Șchei de drepturile lor istorice”." Venirea bulgarilor, macedonenilor și aromânilor la Brașov - presupusă a fi legată de nevoia de mână de lucru pentru reconstrucția Bisericii Negre, care fusese distrusă de incursiunile tătarilor din secolul al XIII-lea, rămâne foarte controversată. Lucrările de reconstrucție au debutat în anul 1385 și au
Șcheii Brașovului () [Corola-website/Science/304043_a_305372]
-
răsăritean. Orator bisericesc, diplomat, primul scriitor român, mitropolit al Kievului, Grigore Tamblac a rămas în multe privințe, în ciuda marii sale popularități din vremea sa, încă un necunoscut. Asupra originii sale s-au exprimat câteva păreri: este de origine bulgar, este aromân, este român din Tarnovul Bulgariei (argumetnându-se cu o posibilă etimologie a numelui său, din "Sam" și "Blahu"). s-a născut în anul 1367 la Târnovo și a murit în perioada cuprinsă între anii 1419-1420 la Kiev. Tatăl său era fratele
Grigore Țamblac () [Corola-website/Science/312397_a_313726]
-
veche aratând o predominanță a slavilor la șes, și a romanicilor în zonele peri-montane, deluroase și mai păduroase; țărmurile aveau o populație preponderent grecească. Ulterior, despărțirea proto-românilor de către populațiile slave așezate printre ei, a creat cele patru grupuri lingvistice : daco-român, aromân, meglenoromân și istro-român ; dacoromânii absorbind treptat slavii din nordul Dunării, în timp ce slavii au absorbit treptat majoritatea aromânilor, meglenoromânilor și istroromânilor din sudul Dunării. Așadar, etnogeneza bulgarilor și românilor are rădăcini în parte comune, încă vizibile în limbile actuale și în
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
opt linii roșu-albastre care pornesc din centrul cercului, străpungând circumferința sa, și care se termină în mici cercuri tip "gămălie" în colțurile, respectiv la mijlocul laturilor dreptunghiului. Laturile dreptunghiului/pătratului sunt tivite cu roșu, respectiv albastru închis. Steagul, țesut de femeile aromâne, nu a avut niciodată vre-un caracter oficial, fiind în variantele lui (poziția culorilor și "gămăliilor")doar praporul unor mari familii din Macedonia, transmis prin tradiție, din generație în generație. Aceste flamuri nu erau arborate ca drapele naționale în locuri
Steagul aromânilor () [Corola-website/Science/309664_a_310993]
-
nunți. La pompele funebre, se arătau înfășurate și legate cu panglici negre. Din puține detalii cunoscute privitoare la istoria concretă a steagurilor, se pare că cel cu cercul la mijloc a fost semnalizat pentru prima oară în jurul anilor 1860 printre aromânii "cipani" (denumiți și "țipani", "țopani" sau "Torvlahi") care populau un colț din nord-estul provinciei otomane Macedonia, teritoriu aflat azi sub jurisdicția Bulgariei. Această ramură a aromânilor, originară în ultimă instanță din regiunea muntelui Gramos, s-a aflat pentru o vreme
Steagul aromânilor () [Corola-website/Science/309664_a_310993]
-
și de delegația aromânilor din Grecia la Conferința de pace de la Paris în 1919 pentru a-și revendica drepturile culturale. Mai recent, în a doua jumătate a anilor 1990, o parte a aromânilor din diaspora a propus un nou steag aromân, constând în alăturarea oarecum artificială de simboluri considerate a fi relevante pentru presupusa origine a lor: steaua macedonienilor antici de la Vergina, uneori cu o cruce în colțul de stânga sus simbolizând religia lor creștin-ortodoxă, lupoaica romană, acvile bicefale și altele
Steagul aromânilor () [Corola-website/Science/309664_a_310993]
-
altele. Pe măsură ce ipoteza originii exclusive din macedonienii antici ai lui Filip și Alexandru cel Mare s-a răspândit printre unii aromâni, mai ales cei rezidând în mijlocul populaților slave majoritare în Balcani, simbolurile latinității sunt abandonate. Exceptând diferitele versiuni ale drapelelor aromâne sus menționate, a mai existat un steag aromân folosit oficial de efemerul Principatul de Pind, formațiune statală susținută de regimul mareșalului Antonescu, care a existat între 1941 și 1943 pe teritoriul Greciei ocupată de Italia fascistă. Drapelul avea crucea lui
Steagul aromânilor () [Corola-website/Science/309664_a_310993]
-
ai lui Filip și Alexandru cel Mare s-a răspândit printre unii aromâni, mai ales cei rezidând în mijlocul populaților slave majoritare în Balcani, simbolurile latinității sunt abandonate. Exceptând diferitele versiuni ale drapelelor aromâne sus menționate, a mai existat un steag aromân folosit oficial de efemerul Principatul de Pind, formațiune statală susținută de regimul mareșalului Antonescu, care a existat între 1941 și 1943 pe teritoriul Greciei ocupată de Italia fascistă. Drapelul avea crucea lui Sf. Andrei roșie pe fond verde, dar ulterior
Steagul aromânilor () [Corola-website/Science/309664_a_310993]
-
de pe teritoriul actual al României (cu puține excepții, create de modificarea hotarelor de-a lungul istoriei). Etniile creatoare de folclor studiate în articol sunt, în cea mai mare parte, vorbitorii de dialecte românești (nord-dunărean, dar și - în limita cercetărilor efectuate - aromân și meglenoromân). Folclorul muzical din România poate fi tratat din perspectiva a două științe apropiate: folcloristica și etnomuzicologia. În zilele noastre, folcloristica numără doar câteva școli naționale; între ele, o poziție semnificativă e ocupată de cea românească. Multe alte școli
Folclorul muzical românesc () [Corola-website/Science/309111_a_310440]
-
astăzi erau în secolul al XIX-lea strâns legați de Biserica Ortodoxă Greacă. Clerul era în majoritate grec. Spre deosebire de musulmanii sau catolicii din regiune, între ortodocșii de acolo existau numeroase minorități naționale care au influențat regiunea: în primul rând greci, aromâni și macedoneni. Mișcarea națională albaneză "Rilindija" (română: Renașterea) formată din musulmani și catolici a dorit independența Albaniei față de Imperiul Otoman, iar mulți ortodocși au dorit alipirea sudului provinciei la statul grec. În 1912 Albania devine independentă. Primele încercări de organizare
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
Arthur Garguromin Verona (nume la naștere Arthur Petre Anton Bartolomeu Francisc Maria Verona, ) a fost un pictor român de origine aromână. A făcut studii militare în cadrul Academiei Militare Tereziene de la Wiener Neustadt pe care a absolvit-o în anul 1891, devenind ofițer în Armata Comună. Datorită vocației sale artistice manifestate încă din copilărie și-a continuat studiile, de această dată în
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
, sau Heribert Ritter von Karajan, în Austria "Ritter" fiind rangul nobiliar de cavaler (n. 5 aprilie 1908, Salzburg - d. 16 iulie 1989, Salzburg) a fost un dirijor austriac de origine aromână. s-a născut la Salzburg, în Imperiul Austro-Ungar la 5 aprilie 1908, într-o familie înstărită, ca fiu al lui Ernst și al Martei von Karajan. Familia von Karajan provenea dintr-o familie aromână (Gheorghe Ion Caraion), după unele surse
Herbert von Karajan () [Corola-website/Science/304955_a_306284]
-
fost un dirijor austriac de origine aromână. s-a născut la Salzburg, în Imperiul Austro-Ungar la 5 aprilie 1908, într-o familie înstărită, ca fiu al lui Ernst și al Martei von Karajan. Familia von Karajan provenea dintr-o familie aromână (Gheorghe Ion Caraion), după unele surse, sau greacă (Gheorghios Ianis Karaianis), după altele, din orașul Kozani, Rumelia, atunci provincie otomană (actualmente în Macedonia de vest, care aparține Greciei. În 1767 el și fratele său s-au mutat la Viena sau
Herbert von Karajan () [Corola-website/Science/304955_a_306284]
-
alianțe, care continua să funcționeze ca un pact de prietenie între cele patru țări semnatare, fără a se trece la măsurile de întărire a alianței preconizate de Nicolae Titulescu. România avea însă și alte interese în Grecia, legate de minoritatea aromână. Aromânii erau considerați cetățeni de categorie inferioară în Grecia și statul grec nu le dădea posibilitatea unei educații în limba maternă. Totuși, în condițiile apropierii politice de România, statul grec acceptase înființarea unor școli cu limbă de predare română, cu
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
acordului. În aceste condiții, Eugen Filotti a depus mari eforturi pentru întărirea liceului român din Salonic și a școlilor primare existente sau pentru înființarea de școli primare noi în zonele din Pind, Tesalia și Macedonia cu importante concentrații ale populației aromâne. Elevii meritoși de la școlile primare primeau burse acordate de statul român pentru ca să-și poată continua studiile la liceul din Salonic, unde învățământul avea loc după programa analitică a Ministerului Educației Naționale din București. De asemenea, Eugen Filotti se îngrijea de
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
construcția bisericii pe banii proprii. Localitatea a primit un important aport de element românesc transilvan, prin stabilirea la Crihana a mai multor familii de mocani (oieri) de dincolo de Carpați. Numele de familie ale localicilor îndreptățesc ipoteza unui aport de populație aromână de la sud de Dunăre. La 1 ianuarie 1906 satul avea 1227 de locuitori, inclusiv 123 de copii de vârstă școlară 8-11 ani. În școala parohială bisericească învățau 43 de elevi într-o clasă cu suprafața de 69,6 arșini. Prin
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
Emanuil Gojdu (n. 9 februarie 1802, Oradea; d. 3 februarie 1870, Budapesta) a fost un avocat de succes și patriot ardelean de origine aromână, familia sa fiind originară din Moscopole. Gojdu a fost un luptător neobosit pentru drepturile românilor din Transilvania și Ungaria. Casa în care s-a născut mai poate fi văzută și astăzi în Oradea, lângă Biserica cu Lună. Studiile preuniversitare le-
Emanoil Gojdu () [Corola-website/Science/305992_a_307321]
-
pe când limbile din sudul Dunării prezintă o influență slavă mai slabă și o influență directă traco-iliră și grecească antică târzie. Sigurele Românii populare care se datorează unor migrațiuni atestate sunt grupul Istro-Românilor și Vlahia moravă. Ceilalți, fie ei Români sau Aromâni, sunt atestați de cel puțin un mileniu acolo unde trăiesc și azi. Unii lingviști aromâni din România, cum ar fi Matilda Caragiu-Marioțeanu susțin totuși că aromânii se află într-o criză de identitate întreținută de interferențele politice în domeniul cercetărilor
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
traco-iliră și grecească antică târzie. Sigurele Românii populare care se datorează unor migrațiuni atestate sunt grupul Istro-Românilor și Vlahia moravă. Ceilalți, fie ei Români sau Aromâni, sunt atestați de cel puțin un mileniu acolo unde trăiesc și azi. Unii lingviști aromâni din România, cum ar fi Matilda Caragiu-Marioțeanu susțin totuși că aromânii se află într-o criză de identitate întreținută de interferențele politice în domeniul cercetărilor filologice, istorice, etnologice și lingvistice. Aceste interferențe se manifestă prin teorii contradictorii și dispute între
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]