1,035 matches
-
corespundea unei Facultăți de filosofie și litere din cadrul Universităților europene și se bucura de un mare prestigiu, devenind un far de lumină pentru Țara Românească, dar și pentru Întreg sud-estul Europei, fiind prezenți aici și tineri greci, bulgari, sârbi și aromâni. Se stabilesc și relații cu marile universități europene ale vremii, mai ales cu scopul de a propovădui Ortodoxia În occidentul catolic și protestant, Brâncoveanu trimițând teologi mai ales la Oxford și Cambridge. Comuniștii au avut grijă să șteargă orice urmă
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Cristina-Alina Bardos-Micu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92314]
-
12"". În subtext, anecdota sugerează - dincolo de valorizarea preferențială a genului masculin - o remarcabilă prețuire a propriei sale istorii de viață. Pentru a explica numele anterior căsătoriei, doamna B. a deschis un adevărat roman de familie, începând cu fondatorul, bunicul său, aromân din Bulgaria. Făcând parte dintre liderii unei răscoale anti-turcești, a trebuit să plece din sat și a venit în România. În micul oraș moldovenesc unde s-a stabilit, până la urmă, el și copiii săi "au construit și au avut moară
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
N. Drăgan, R. Cândea, Ioan Muslea, Aurel A. Mureșianu, Șt. Pașca din Ardeal; Lucian Costin și V. Loichiță din Banat; C. Albescu, Mihail Straje din Dobrogea; Al. Brateș, Valeriu Grecu, Radu Cyr, Perpesicius din Muntenia; Ion N. Popescu din Oltenia. Aromânii T. Capidan, P. Papahagi, Nuși Tulliu, Cristea Geagea au fost și ei găzduiți la Făt-Frumos. Dar au scris la această revistă și Virginia Zoe Giorgi-Alberti din Italia, Milan P. Sesan din Cehoslovacia, Emil Briedzycki din Polonia. Paginile din Făt-Frumos cuprind
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
făcut colibă și am trăit acolo pînă în toamnă". "Bănățenii au întemeiat, în cîmpul gol, sub cerul liber, douăzeci de așezări devenite, prin sacrificii, un adevărat grînar al țării. S-au întîlnit aici, sub povara necazului, bucovineni, bănățeni, macedoneni, nemți, aromâni, turci, sîrbi, cugulani, basarabeni. Au stat în deportare minim cinci ani, dar unele familii au ajuns la zece și cincisprezece ani. Cînd s-au întors acasă, urmau alte prigoane: copiii nu erau primiți în școli, tinerii în facultăți, bunurile, casele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ci e român, iar altul e evreu și altul negru și nu tot om, asta pentru mine se cheamă politică. Or, eu, domnule Eliade, eu cânt pentru toți oamenii, și români, și evrei, și negri, și unguri, și turci, și aromâni, și ruși ! Iar asta nu pentru un succes mai mare, mă acuzați nedrept de o presupusă lăcomie, însă vă contrazic, nu mă cunoașteți, mie un singur buzunar îmi ajunge, puteți întreba pe orișicine m-a cunoscut cu adevărat, cât despre
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
numeros decât românii. Românii au colonizat teritoriul și l-au pus În valoare (până atunci, fusese un ținut de margine al Imperiului Otoman, cu totul neglijat). S-au așezat aici români din sudul Transilvaniei, agricultori și crescători de vite (mocani), aromâni din Peninsula Balcanică... Constanța abia dacă era puțin mai mult decât un sat. A devenit un oraș modern și unul dintre porturile Însemnate ale Europei. La 1930, structura populației Dobrogei era următoarea (socotind și Cadrilaterul, două județe luate de la Bulgaria
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În argumentația istorică, această „moștenire balcanică“ era de natură să justifice și politica românească În zonă: la Începutul secolului al XX-lea, România se erijează În arbitru al Balcanilor și, În orice caz, În protectoare a elementului românesc din Balcani (aromânii). Nu este Însă mai puțin adevărat că accentul principal a continuat să cadă asupra teritoriului nord-dunărean, istoricii fiind preocupați, evident, de marcarea frontierelor prezente ale României. Spațiul de la sud de Dunăre rămânea un „rezervor“ luat În considerare, totuși secundar. Totodată
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sau macedoromâna, care grupează un număr sensibil mai mare, poate vreo 400000.<endnote id="11"/> Asemănarea acestor dialecte cu limba română, incontestabilă pentru lingviști, e mai puțin evidentă În vorbirea curentă; vorbind fiecare În graiul lui, un român și un aromân nu s-ar putea Înțelege. Cam jumătate dintre aromâni sunt răspândiți În Grecia (Îndeosebi În Munții Pindului), ceilalți În Albania, În Macedonia și În sud-vestul Bulgariei. Ocupațiile lor tradiționale sunt creșterea vitelor și negoțul. Pe la 1900, sprijiniți activ de România
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
poate vreo 400000.<endnote id="11"/> Asemănarea acestor dialecte cu limba română, incontestabilă pentru lingviști, e mai puțin evidentă În vorbirea curentă; vorbind fiecare În graiul lui, un român și un aromân nu s-ar putea Înțelege. Cam jumătate dintre aromâni sunt răspândiți În Grecia (Îndeosebi În Munții Pindului), ceilalți În Albania, În Macedonia și În sud-vestul Bulgariei. Ocupațiile lor tradiționale sunt creșterea vitelor și negoțul. Pe la 1900, sprijiniți activ de România, aveau școli În limba lor, care astăzi nu mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
activ de România, aveau școli În limba lor, care astăzi nu mai există. Pe atunci, ei jucau un rol important În politica balcanică a României și au fost oarecum monedă de schimb În 1913, când România a obținut Cadrilaterul (În timp ce aromânii, aflați oricum departe de hotarele românești, au intrat Între frontierele celorlalte state balcanice). Numeroși aromâni au emigrat În România, mai ales În Dobrogea. Sunt percepuți de români drept foarte Întreprinzători și perseverenți. Și-au manifestat calitățile În primul rând În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ei jucau un rol important În politica balcanică a României și au fost oarecum monedă de schimb În 1913, când România a obținut Cadrilaterul (În timp ce aromânii, aflați oricum departe de hotarele românești, au intrat Între frontierele celorlalte state balcanice). Numeroși aromâni au emigrat În România, mai ales În Dobrogea. Sunt percepuți de români drept foarte Întreprinzători și perseverenți. Și-au manifestat calitățile În primul rând În comerț, dar au dat și nume În viața intelectuală a țării. Statele balcanice practic nu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de câteva generații sunt deja americani de origine română mai mult decât români). Nu cred că numărul total depășește cu mult 25 de milioane (și, de fapt, mai presus de statistică, se pune o problemă de identitate; nu toți basarabenii, aromânii sau românii americani se regăsesc Într-o identitate românească). Dar și statistica poate fi abordată În spirit naționalist (În ciuda aparențelor ei riguroase, statistica e foarte dependentă de ideologie). Și astfel, românii ajung să urce — În imaginar — la 30 sau chiar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
the History of Romania“, pp. 179-192. Vezi și Emmanuelle Pons, Les Tsiganes en Roumanie: des citoyens à part entière?, Paris, 1995. 10. E. Lovinescu, Istoria civilizației române moderne, vol. I, București, 1924, p. 118. 11. Un dosar bine informat cu privire la aromâni, la Max Demeter Peyfuss, Die Aromunische Frage, Graz, 1994; ediție românească: Problema aromânească, București, 1994. </endnotelist> 7. Incursiune În Panteon <endnotelist> 1. Dosarul „Vlad țepeș-Dracula“ este prezentat În toate detaliile de Raymond T. McNally și Radu Florescu: In Search of
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
al Academiei Române); 8) de la turcescul huși = rămășiță de la vin, termen de origine cumană sau peceneagă; 9) de la huci (pronunțat moldovenește huși), ipoteză emisă de geografii Vintilă Mihăilescu și Ion Gonea; 10) de la Hus (ebr.), fiul lui Ham. Forma Husa la aromâni ar justifica originea biblică a numelui; 11) Emil Petrovici considera că denumirea orașului Huși provine de la pârâul omonim, iar din punct de vedere etimologic, numele moldovenești de persoane Hus, Husul, Husea derivă din ucr. gγs´ (gâscă). Lingvistul susținea că toponimul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de Dina Cutava) și în albaneză, pe care le consideră "un act cultural notabil și necesar". Cât despre demersul transpunerii în limba aromână, este apreciat cu atât mai mult cu cât, spune autorul studiului, "trăitori prin secole în spațiul balcanic, aromânii, numiți și vlahi, macedo-vlahi etc., și-au păstrat cu stăruință propriul grai, datinile și tradițiile culturale, în pofida atâtor împrejurări nefaste. În ultimele secole, din rândul lor s-au ridicat numeroși cărturari, literați, poeți etc., mulți cu o contribuție remarcabilă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
o componentă aromână: "ipoteza lui D. Caracostea după care strămoșii în linie paternă ai marelui poet ar fi fost de obârșie aromână (macedoromână), citând, în acest sens și pe N. Iorga, Th. Capidan sau Dușan Popovici, cu date referitoare la aromânii stabiliți în Banat în urma războiului turco-austriac din 1736-1739. [...] autorul citat acceptă inițial că posibila ipoteză după care "niște aromâni, cu numele sârbizat Iminovici vor fi migrat și ei, mai întâi în Banat, iar mai apoi în Transilvania, astfel încât, pe la 1747
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de obârșie aromână (macedoromână), citând, în acest sens și pe N. Iorga, Th. Capidan sau Dușan Popovici, cu date referitoare la aromânii stabiliți în Banat în urma războiului turco-austriac din 1736-1739. [...] autorul citat acceptă inițial că posibila ipoteză după care "niște aromâni, cu numele sârbizat Iminovici vor fi migrat și ei, mai întâi în Banat, iar mai apoi în Transilvania, astfel încât, pe la 1747, să-i găsim în Blaj, începând cu Iovul Iminovici și sfârșind cu Vasile Iminovici, legătorul de cărți, "poreclit Rați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Banat, iar mai apoi în Transilvania, astfel încât, pe la 1747, să-i găsim în Blaj, începând cu Iovul Iminovici și sfârșind cu Vasile Iminovici, legătorul de cărți, "poreclit Rați", nota bene, "în amintirea originii sale sud-dunărene". Acest nume rați, dat îndeobște aromânilor din Serbia, apare ca o confirmare și în tabloul genealogic publicat de Ion Roșu [...] unde cel de-al treilea fiu al lui Imin(u) din Banat, Vasile Iminovici Rați (n. cca 1715) a avut doi băieț, pe Ioan (n. 1748
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Izomorfismele canonului literar, Editura Contemporanul, București, 2010. 3 Cornel Munteanu, Eminescu. Polimorfismul operei, Wydawnietwo Uniwersytetu Jagiellonskiego, Krakow, 2012 4 George Ene, Eminescu. Securitatea și siguranța națională a României, Editura Eikon, Cluj-Napopca, 2014. 5 Justin Tambozi, Dumitru Garofil, Lefterie Naum, Eminescu aromân/român. Fundația Societatea Academică Moscopolitană, Editura Justin & George Justinian Tambozi, Editura Cartea Aromână, Constanța, 2000. 6 Acest studiu, ca și studiul introductiv la M. Eminescu, Basme în proză (Ediție îngrijită de Ion Pillat. Editura Cartea Românească, București, 1939), Eminescu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în Pelopones, ba chiar și în insula Creta. În multe regiuni, populația indigenă a fost obligată să se retragă pe dealurile sau în munții îndepărtați. În zonele muntoase ale Greciei și Albaniei, o populație cunoscută sub mai multe nume vlahi, aromâni, cuțovlahi sau țînțari -, a rămas aici pînă în zilele noastre. Aceștia vorbesc o limbă înrudită cu latina și apropiată de româna contemporană. Pe teritoriile Greciei, Albaniei și României din zilele noastre, populația autohtonă i-a absorbit pe coloniștii slavi, care
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
societatea de mai târziu a oamenilor pur și simplu de treabă și de ispravă - indiferent de culoarea părului lor. Negustorii albanezi din mahalaua noastră, formând familii onorabile și respectate, erau mai toți veniți din Boboștița, sat de albanezi și de aromâni, cu moravurile lor patriarhale de aspre virtuți domestice, păzite și păstrate cu sfințenie prin alianțe și cumetrii, ei Înde ei; sobri și, de aceea, avuți; bisericoși, cu frica de Dumnezeu; rezervați, dar amabili - mai ales femeile lor Îmbrăcate În negru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se căsători cu muieri de altă limbă”. Încercând să susțină o iluzorie puritate etnică, Mihail Kogălniceanu scria În 1837 că „niciodată românii nu au vrut să ia În căsătorie femei de alt neam” <endnote id="(82, pp. 87-89)"/>. Și la aromâni „era rușine să te căsătorești cu cineva din alt neam” <endnote id="(610, pp. 28 și 41)"/>. Legile endogamice nescrise erau dublate de cele oficiale. Atât Codul Calimachi (promulgat În Moldova În 1817), cât și Codul Caragea (adoptat În Țara
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cf. 149, p. 101"/>), dar și din centrul și estul continentului : la sașii din Transilvania, la slavii de la sud de Dunăre, la polonezi <endnote id="(33, p. 59)"/>, la greci <endnote id="(228, p. 400)"/>, la rutenii din Bucovina, la aromânii din Macedonia, la ruși <endnote id="(149, p. 101)"/> etc. Interesant este faptul că până și evreii din România au preluat această superstiție, inclusiv remediul <endnote id="(300 și 126, p. 35)"/>, ba chiar au Încercat să le explice apelând
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Sem” (455, III, p. 370). 608. George Voicu, Zeii cei răi. Cultura conspirației În România postcomunistă, Editura Polirom, Iași, 2000. 609. Radu Theodoru, România ca o pradă, Editura Alma, București, 1997. 610. Irina Nicolau, Haide, bre ! Incursiune subiectivă În lumea aromânilor, Editura Ars Docendi, București, 2000. 611. Carol Iancu, Evreii din România (1919-1938). De la emancipare la marginalizare, traducere de Țicu Goldstein, Editura Hasefer, București, 2000. 612. O istorie a evreilor din România În date, volum Îngrijit de Hary Kuller, vol. I
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
aibă componente dâmbovițene! Se întreba un erou al lui Caragiale: " Ce căuta neamțul în Bulgaria?". Ce căutam eu în Albania? Am fost primul diplomat român care a pășit în Albania după 1990. Mergeam acolo să aflu cât mai multe despre aromâni, dacă mai trăiesc, dacă mai vorbesc în graiul strămoșesc, dacă se mai gândesc la noi... Întâlnirea mea cu Albania și albanezii nu a fost o "întâlnire de gradul 3", ci de "gradul 4". Ceea ce aveam să văd acolo întrecea scenele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]