6,712 matches
-
fost blocat de Claude pe dinafară, dacă vă amintiți. Nu înțelege de ce nu se deschide și împinge cu toată forța. Fără succes. E ora 11.10. Claude mulinează încet. Scoate montura din apă și schimbă momeala: trece pe boillies cu aromă de scorțișoară. Îl întreabă pe Clovis: — De când venim noi la pescuit? — De când m-am apucat de băut, răspunde Clovis fără să ezite. — De-o viață de om, face Claude socoteala. Lansează cu noua momeală și așază lanseta în stativ. E
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Ulmu: Pe lîngă norocul de-a avea har, trebuie să mai ai și harul de-a avea noroc... Interviu publicat in rev. Cronica veche, nr.1/2012 Dacă intri În Universitatea de Arte Iași și simți În nări o vagă aromă de țigară de foi Înseamnă că undeva, prin zonă, se află Bogdan Ulmu. Evident,fumatul este interzis În Universitate! Dacă vrei să afli ceva din cealaltă istorie a teatrului românesc, cea nescrisă, Îl Întrebi pe Bogdan Ulmu. Evident, nu vei
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ochii lumii cultivă levănțică, raportează la fisc veniturile din cultura de levănțică. oricum, ea miroase atât de frumos încât shangdi di liwu, ființa ta iubită, nu poate decât să te laude pentru apariția floricelelor mov înșirate vertical, pentru izvorul de arome fantastice. experiment am deschis aparatul de așteptat, l am reglat din butoanele mici, cât și din cele mari am dat cu puțină culoare, de asfințit de santorini de jad chinezesc am pus la incubat peste noapte am întins preparatele mele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ocean, cu trăsura trasă de căluți de mare, și în fața voastră să zburde delfini roz, să puteți vedea cum orificiul lor de respirație se închide exact când aceștia ating apa, căzând din salturile lor zvelte, cu grație, să puteți simți aroma sărată, în care se dizolvă bucuriile voastre... 152 anxietatea - limitarea mea obsesia că tu te prefaci, că fericirea nu durează, că totul este o strategie că luna nu va mai fi luminată, prin creșterea uriașă a pământului și curbarea acestuia
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
stăpânește, orice s-ar zice, tehnica suspansului. Nu întâmplător notează: „la 8.IV., să consemnăm un fenomen care se întâmplă anual de mii și mii de ani, Amazonul își schimbă direcția, se întoarce către izvor“. Și o alta care adâncește aroma de mister referitoare la monstrul din Loch Ness. Totuși, nu putem să nu observăm că autoarea nu prea are criterii în decupajul notelor de jurnal. Introduce balast lângă o informație epocală. „Nessie, monstrul marin, e «văzut» în lacul Loch Ness
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de indivizi din Sighetu-Marmației care lucraseră în București sau Bucale cum ziceau ei și care se întorceau acum acasă. Murdari, îmbâcsiți. Papornițele unele peste altele. Din unele, ieșea un miros de salam. Din altele, nu. În cele din care izbucnea aroma, ghiceai hârtia transparentă de atâta unsoare în care fusese împachetat mezelul. Ți se lipea spinarea de banchetă. Prin maiou. Sau tricou. Depinde ce purtai. Eu, de pildă, nu că mă laud, dar aveam un tricou negru foarte mișto pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
temeți... Tunurile bat încolo, spre ruși. Bătu-i ar Dumnezeu să-i bată. Ne-au luat Basarabia cu japca... și acuma... Doamne-ajută!... Cu fâșâit prelung și ritmic, coasele purtate de Costăchel și Petrache culcau la pămânat în brazde cuminți toată aroma verii adunată în florile de pe costișa din țarină. Prelungul tunet a zdruncinat pământul din temelii... Ce-i cu tunetul ista așa din senin, Costăchele? a întrebat Petrache. Costăchel, care se oprise în loc ciulind urechea ca un ogar, a răspuns cât
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
venit și poftiți în casă! Au intrat și au rămas într-o tăcere jenantă. Costăchel era preocupat de gândurile lui... Petrache - mai puțin îndrăzneț - tăcea chitic. În acest timp, inginerul își făcea de lucru cu o oală din care emanau aromele unui vin „Puterea ursului” și cu o farfurie doldora cu pastramă de berbec... Dacă nu sunt plăcinte, să ne mulțumim cu pastramă, că tot îi toamnă - a deschis vorba agronomul, așezând bunătățile în fața lor. Ehei! De când n-am mai pus
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
imaginație, dar sângele și carnea ei nu au cunoscut acel amestec amețitor de plăcere care îți frige simțurile. Ca atunci când dorința tulbure îi întunecase mintea, durerea adunată în sufletul ei de copil se răzbunase pe un trup umilit. O îmbătase aroma cuvintelor șoptite la ceasul înmuguririi. Miroși a pădure, a căprioară". "Căprioara cum miroase?" Nu știu, ca tine... a pădure, a muguri, a crud". Se simțea ca atunci, la cincisprezece ani, în lanul de porumb dat în pârg, când ceva cald
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Cel de lângă ea? Tânăr, frumos, uimit. Ce făcuse? Se jucase. O joacă dureroasă în care copilul fusese învins de femeie. Dorința tulbure îi întunecase mintea, durerea adunată în sufletul ei de copil se răzbunase pe un trup umilit. O îmbătase aroma cuvintelor șoptite la ceasul înmuguririi. Miroși a pădure, a căprioară". "Căprioara cum miroase?" Nu știu, ca tine... a pădure, a muguri, a crud". Vară, zăpușeală, un coridor îngust. Țevi groase de canalizare vopsite în roșu. Sub ele, bănci lipite de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu spor și cu tragere de inimă tot ce era de făcut pe lângă casă, își lăsase cumva identitatea urbană acolo, în casa unde se simțea mereu prizonieră, și trăia în satul ei natal ca într-un lichid amniotic. Lumina, umbrele, aromele fructelor de pădure, mirosul ierbii proaspăt cosite, explozia florilor de câmp ca un dezmăț carnal îi dădeau o ușoară amețeală. Trăia ca într-un vis, era istovită, îi venea să plângă zile în șir, dar nu voia să-și amărască
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
strig : „hii! caii popii tai-i trenul”, în timp ce mă înecam de nu aveam aer și-mi ieșea fum pe ochii bulbucați. Normal că cele mai bune țigări erau alea cu filtru, unele chiar parfumate pe deasupra, gen Litoral, Amiral, Snagov sau Aroma, dar fiind scumpe, între cinci și șapte lei pachetul, ne mulțumeam cu Mărășești, Naționale sau Carpați, care costau doar doi lei snopul, fiind considerate de uz muncitoresc. La librăria din sat, de unde ne procuram țigări fine, prin interpuși, se afla
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
umflat și m-a aruncat pe scară ca pe un lepros, Înjurând și lovindu-mă cu descreierare, În timp ce Creț, alt idiot, dirija Întreaga scenă, fredonând ”Simfonia destinului”, a lui Beethoven. Începe să mă cucerească vodka asta. I-am descoperit și aroma. O beau din pahar (e mai civilizat). Sorb sistematic. Sunt la al treilea acum și Plăcerea Începe să mă ia În brațe, să mă alinte, să mă prefacă În sclavul ei. O simt tractată de licoarea asta magică, ce-mi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
preț cu vinul și sucurile. La Starbucks ( unde m-a dus băiatul meu) , cafenea celebră de la subsolul Luvrului, am degustat niște băuturi reci pe bază de cafea, dar mai ales am rămas cu ochii la pungile atît de diverse ca aromă și tărie, ale boabelor cu pricina... Clipa mea franceză a fost inuman de scurtă : n-am decît o soluție - s-o repet...Pentru că, repet, Parisul cre ează dependență... Moartea marelui actor Gheorghe Dinică m-a convins, deși nu mai era
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
piesei sale. Ne consolează gîndul că Învață româ nește”... Pentru un spectacol de și cu Florin Piersic, Țion folosește termeni gastronomici : „ Piersicile bine coapte, fierte În suc propriu, din grădina inepuizabilului Florin, date prin făina textului și Înviorate de superbe arome feminine, formează o cocă omogenă, elastică și atractivă, numai bu nă de introdus În cuptorul unui spectacol reglat la tempe ratura fierbinte, spre exploziv”. În fine, o cronică la o premieră petroșeneană, Începe cu suspans :”...Curtea Regiei Autonome a Huilei
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
acesta este un pericol care trebuie evitat. Așa că omul nostru își luase din drum remediul necesar. Și anume o sticlă de plastic pe care era lipită cam strâmb o etichetă cu numele strămoșului nostru Romulus, plină cu "băutură fină cu aromă de vodcă", după cum susținea producătorul, precum și o altă sticlă conținând un lichid maroniu despre care fabricantul afirma că este vestitul rom "Șoricelu". Probabil un soi de avertisment subliminal la ulcerele viitoare de care se vor bucura consumatorii acestei elevate licori
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
atenție ce le povestea un al cincilea, în costumaș și bonețică albe, proaspăt sosit. Prima cucoană ieși din nou de la PRIMIRI, de data asta cu o farfurioară pe care se afla o cană frumoasă, din porțelan, din care se ridica aroma unei cafele bune. Se scurse așa cam un sfert de oră, într-o liniște care nu era tulburată decât de chicotelile grupului și de târșâitul papucilor doamnei celei corpolente. Până la urmă, tipul cu bandajul nu mai rezistă: "Alo! Da' dă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
noi, fără să știm nici cu spatele. Mă uitam eu la el cum duce mai întâi țoiul cu rachiu sau ulcica cu vin la nas și mă întrebam de ce? I-o fi mirosind ceva rău? Și când colo el adulmeca aroma băuturii precum copoiul de vânătoare urma cerbului. Și nu spunea nimic pezevenchiul. Ne lăsa să murim proști dacă nu-l împingea căldura de afară să ceară vin rece - l-a tachinat moș Dumitru. Cu alte cuvinte, Costache, ia aminte ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
125 armăsari, nechezând toți a neputință sub capota Înfierbântată, cât timp ea rămânea mereu prea mică, prea iute, prea Îndepărtată. O dată, o singură dată, a Încolțit-o În interiorul unui țarc, convins fiind că nu mai avea scăpare, Îi simțea deja aroma pătrunzându-i prin filtrul de polen, Însă ea a zbughit-o dintr-un grajd alăturat și aproape că i-a atins portiera când a trecut pe lângă el claxonând vesel. Apoi, când Fauvé abandonase aproape orice speranță de-a o regăsi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mângâiere, niciodată Însă nu erau coșmaruri, ca În anii deplinei mele integrități fizice, când cataclismele Îmi despicau somnul În două. Curând aveam să descopăr și strania legătură dintre vise și bucătăria spitalului, aflată, cred, la numai câțiva metri de salon. Aroma unui gulaș mă trimitea, odată cu adormirea, În plină pustă, galopând pe un armăsar Înspumat spre curtea lui Árpád, Împins de aburul leneș prin tubul unei macaroane nimeream În plin carnaval venețian, de unde izul unsuros al cartofilor prăjiți mă propulsa, evident
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe toate În brațe, docile sau răzvrătite, Încinse cu șorț de bucătărie sau Încătușate de tăblia patului, cu codițe ridicate feciorelnic ori cu părul curgând cascade pe umeri, Încotoșmănate În blănuri de tapir sau goale ca niște naiade, scăldate În arome fine ori, dimpotrivă, Învăluite În parfumul aspru al femeii care Își câștigă singură existența, trăitoare În de mult trecuta epocă de piatră ori poate Încă nenăscute. Nu voi uita niciodată ziua În care a sosit kitul de instalare. Nerăbdător ca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Nu șefule-s S.T.L.-uri. Ba, mai mult, când vine vremea, În al meu atelier, Bucureștiul și Craiova Sunt la mine-n palier. M-a servit cu o cafea, Și un S.T.L. sadea, Coniac de vre-o cinci stele Pentru aroma gurii mele. Don Brighiu în mare formă Mi-a mai prezentat un ac, Și-n acel moment simțit-am Un miros de coniac. La mulți ani, Don Brighiu ! (Faza cu Cernobîl la următoarea aniversare !)
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93213]
-
reglează temperatura. Orice acțiune cere sacrificii, zice Monte Cristo, credeți că s-ar putea să dăm peste ceva filtre? — De cînd n-am mai băut o cafea pe cinste, zice Petrică, înmuindu-și cu grijă limba în ceașcă, ademenit de aroma braziliană. — Atîta ne-a mai rămas din marfa de import, zice domnul Președinte, abținîndu-se deocamdată de la prima sorbitură, mulțumindu-se doar cu adulmecatul. Cine ne așteaptă acolo? se interesează Monte Cristo, răzuind în dreptul său geamul înghețat, folosindu-se de muchia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Tîrnăcop răspicat. — Promit că de data asta totul o să rămînă între noi, spune Roja. Fără infuzia de ceai dinainte de culcare nu putea să adoarmă. Dacă înainte de a se demachia și a se spăla pe dinți nu simțea alunecîndu-i pe gît aroma fierbinte a ceaiului pe care-l cumpăra alegîndu-l cu grijă de la același Plafar, n-ar fi avut nici o șansă să ațipească decît spre dimineață. Singurul obicei al vremurilor de demult la care nu renunțase. Ce căsnicii mai pot fi astea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe care-l făceam când mă trezeam, era să-mi răcoresc gura spălându-mă pe dinți cu pastă verzuie, mentolată. Periuța Împrăștia pasta uniform și, Înadins Întârziam să-mi clătesc gura cu apă, pentru a ține cât mai mult captivă aroma ei. Vara făceam acest lucru În fiecare dimineață desculț, În livadă, lângă o brazdă de tufănele luând apă dintr-o cană de lut. Simțeam limba rece și amorțită plăcut. Urma o inspecție prin livada gemând de rod, ca o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]