1,313 matches
-
părinții Îndoliați, cine să fie, prostituatele, denunțătorii, orfanii, afaceriștii, văduvele, marii invalizi care s-au sacrificat pentru Germania Mare. Așteptau disciplinați, Încrezători, În adăpost, cu lanternele stinse, răsuflare lângă răsuflare, dar dărâmăturile au astupat intrarea. Au murit toți, arși, asfixiați, arși, asfixiați, arși, asfixiați, iar falșii civili aprindeau din când În când lanterna ca să vadă cine a vorbit, cine a țipat fără să se controleze. * Dar ce ar fi fost dacă nu ar fi pus la poștă scrisoarea pentru Hermann cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cine să fie, prostituatele, denunțătorii, orfanii, afaceriștii, văduvele, marii invalizi care s-au sacrificat pentru Germania Mare. Așteptau disciplinați, Încrezători, În adăpost, cu lanternele stinse, răsuflare lângă răsuflare, dar dărâmăturile au astupat intrarea. Au murit toți, arși, asfixiați, arși, asfixiați, arși, asfixiați, iar falșii civili aprindeau din când În când lanterna ca să vadă cine a vorbit, cine a țipat fără să se controleze. * Dar ce ar fi fost dacă nu ar fi pus la poștă scrisoarea pentru Hermann cu o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
roșie, care se Întețește deasupra Rinului plumburiu, până atinge dealurile roșii, până atinge cerul roșu-prăfos, În timp ce ea aleargă pe bicicletă, aleargă, cine a spus că pe Bergstrassse, acolo, a căzut bomba? Gâtul Îi e Înfundat cu praful cenușiu, gustul de ars, de funingine, pe limbă, icnește, bicicleta s-a poticnit de un corp moale și a aruncat-o Între mormanele de moloz care fumegă, imense, pe cerul roșu, se ridică În patru labe, e desigur un vis că merge Împiedicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de ce? Doar le-ai rugat de-atâtea ori să se ducă În adăpost când o să sune sirena, erau greoaie, depresive, bolnave, de ce, de ce? Ca să rămână doar ea să rătăcească, cu gâtul sufocat de aerul Înecăcios, de praful cu gust de ars, printre movilele de moloz În care se aud scrâșnind lopeți, sunt prizonierii de război francezi, americani, ruși, polonezi, care caută bombele neexplodate, care Îi scot pe cei morți, asfixiați, striviți de sub ruine. * De fiecare dată când revine la poveștile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai uiți niciodată, ce rost mai avea să-i amintești logodna cu sora ta, când știi mai bine decât el al cui era copilul pe care Klara nu va mai avea timp să-l nască, pentru că vor muri amândoi, asfixiați, arși, la bombardament. Eram atunci alte persoane și trăiam o altă viață, a spus Înțeleptul Hermann. Tu ai să te uiți la el fără să-l vezi, ai să mergi, Înconjurată de ei toți, ca o somnambulă, prin mirosul de verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fie. Ceva era îngrijorător de diferit. Bărbatul auzea conversația frenetică de la o emisiune pentru copii, care se revărsa dinspre televizorul din bucătărie, dar altfel apartamentul era invadat de o tăcere stranie. În plus, în aer se simțea un miros de ars. E cineva acasă? a strigat el în susul scărilor. Nici un răspuns. Un fior de îngrijorare i-a făcut pielea de găină pe brațe. Poate Caitlin trebuise să plece cu Milly de acasă, dar era ceva total necaracteristic pentru ea să lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
orbește, dar ea se ridică deodată în fund, ce s-a întâmplat, mami, eu mă ridic, nimic, Noghi, dormi. Ce faci aici, insistă ea, iar eu spun, am venit numai să te acopăr, ea se întinde iar, simt miros de ars, șoptește ea, am visat că toată casa noastră era mistuită de flăcări, eu îmi adun chibriturile și murmur, hai, dormi, dormi. Nu am altceva de făcut, decât să aștept prima rază a soarelui, la răsărit mă voi strecura acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de fete, au ciclul cam în același timp. Deci, în fiecare zi se strâng cam tot atâtea tampoane. — Așa o fi. Eu nu mă pricep la asemenea calcule. — Cam multe, nu? O sută optzeci de tampoane de adunat și de ars zilnic. Cam cum crezi că se simte cel care se ocupă de ele? — N-am nici cea mai vagă idee, am spus. Cum puteam să-mi imaginez ce simte bătrânul? Am continuat amândoi să privim fumul cel alb. — Eu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se afla la o înălțime mai mare decât casele dimprejur, așa că de acolo se vedea totul foarte bine. Nori negri de fum se înălțau la vreo trei-patru case mai încolo și erau purtați de vânt spre strada principală. Mirosul de ars se simțea până la noi. — A, e casa lui Sakamoto, spuse Midori aplecându-se peste balustradă. Pe vremuri făceau uși și ferestre, dar s-au lăsat de afaceri. M-am aplecat și eu peste balustradă ca să văd mai bine. O clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
despre lucruri obișnuite. Despre ce s-a întâmplat în ziua respectivă, despre cărțile pe care le-am citit, despre vremea de a doua zi... cam atât. Să nu-mi spui că-ți imaginai că noi, cei de-aici, sărim ca arși și țipăm ceva de soiul: „Mâine o să plouă dacă ursul polar mănâncă stelele în noaptea aceasta!“ — Nu, normal că n-am vrut să spun așa ceva. Doar mă întrebam ce fel de conversații se pot purta. — E un loc liniștit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
joy, pentru că tot ceea ce În univers se deschidea ca o carte În mintea voastră se reunise deja Într-un volum, iar Proust v-ar fi făcut să zâmbiți. Dar de data aceea când Împreună cu Diotallevi ne gândeam să construim o ars oblivionalis, n-am reușit să găsim regulile pentru uitare. E inutil, poți merge În căutarea timpului pierdut urmărind dâre labile precum Degețel prin pădure, dar nu reușești să rătăcești bunăoară timpul regăsit. Degețel se Întoarce Întotdeauna, ca un cui fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Curat al Tatălui... Sile preia dihania crizată de la Boss, salvându-l în ultima clipă pe scundac, de la o rușinoasă prăbușire și se și execută, conștiincios! Apa sfințită, rece, de izvor, din cristelniță, prinde să sfârâie! Să fumege! Antichristul țipă ca ars, înnebunit! Din nou! În Numele Mântuitor al Fiului... Încă un țipăt! Altul, următorul, succesorul său, și încă unul! Țipetele unui animal, în spasmele grozave ale agoniei. Apa fierbe! Clocotește! Se vaporizează! Și încă odată! Măsoară-ți credința și dârzenia. Nu te
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Boiangiu întrebă în glumă: ― Da ce, băieți, nu ne lăsați să trecem? ― Apoi ce să mai treceți, că arde el și singur! strigă un glas batjocoritor. Plutonierul se făcu a nu pricepe batjocura și se opri în mijlocul lor, zicînd: ― De ars văd eu că arde, dar noi trebuie să ne facem datoria! Ori tu zici că nu, măi Serafime? adăugă către Serafim Mogoș, care se afla chiar în fața lui, întunecat și dârz. Mogoș dădu din umeri, fără a răspunde. În locul lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de pe Nostromo care nu consuma cafea, își îndeplinea sarcina fără stimulare lichidă. Deținea o nouă informație, suficient pentru a-i pune mintea la contribuție. Două displayuri, până acum perfect goale, reînviară aliniind un șir de cifre. Ofițerul științific sări ca ars, le verifică și apasă pe intercom. ― Ripley? Ești acolo, Ripley? ― Da, mormăi ea. (Ea înregistrase intensitatea vocii lui. Se dezlipi de spetează.) Vești bune? ― Cred că da. Captez din nou semnalul emis de combinezoanelor lor. Și imaginile lor video au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se arată că a fost înlăturată și, prin aceasta, puterea celor ce depind de ea a apus. În ciuda disprețului și insultelor unor învățați contemporani, pentru următoarele trei secole, cei care credeau în învierea trupului au fost aruncați la lei și arși pe rug. Niciodată învierea n-a fost un mijloc prin care să-ți găsești liniștea și să fii respectat. Asta s-ar putea întâmpla astăzi în unele locuri din Marea Britanie, America de Nord sau în alte părți, dacă această cale ar face
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de peste opt metri. Tom rămase locului, gâfâind îngrozitor. Avea senzația că se găsea de foarte multă vreme în puțul acela lugubru, șuierător și scăpărător iluminat. Căldura umedă, tropicală, irespirabilă, se propaga în valuri de aer pârjolitor, pe care plămânii lui arși îl respingeau. Cuprins de o teribilă și neputincioasă lasitudine, se sili să respire încet și regulat. Se gândea că, desigur, mecanicii, când coborau acolo, purtau îmbrăcăminte de protecție și măști împotriva căldurii. Se întoarse, cu pași lenți, spre ușa ferecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sergentului. Toaibă a făcut stânga mprejur și a pornit în pas de defilare spre formație. Ei, Toaibă. Ai învățat cum se răspunde superiorului? Ochii lui Toaibă s-au înfipt ca un pumnal într ai sergentului. A răspuns monosilabic: Da! Ca ars, sergentul a sărit din loc și a venit în fața lui Toaibă. Spectacolul care se arăta oricărei priviri - cât de indulgentă ar fi fost - era de tot râsul... Sergentul, mic și îndesat, iar Toaibă cu trei capete mai înalt și bine
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se va naște și crește, atâta / cât luna va muri, eu / te voi iubi, stihie a firii, de la începutul / începuturilor. Cerând iertare părinților! Vino la mine. Vino / acasă unde cântecul cuiburilor e / mai aprins ca niciodată și / vasul de lut / ars, plin cu vin... Reiterând tema iubirii atotbiruitoare ( Oare / nu pe noi se rezemau cândva capetele / curcubeului), coroborată cu aceea a destinului (Hărăzită mie), poemele valorifică filonul mitic, atributele iubitei, de pildă, aducând cu ale zeităților: cu nenumăratele ei / gâze / care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
la fugă, dar după câțiva pași înotam până aproape de genunchi în pământul mocirlos și m-am poticnit. Un râs bubuitor a umplut mlaștina, cutremurând liniștea și făcând trestiile să foșnească. Atunci am simțit o mână pe umăr. Am sărit ca ars, dar, din spate, o voce răgușită mi-a poruncit: "Stai, nu te întoarce!" M-am supus. După câteva clipe, în care nu s-a mai auzit decât foșnetul trestiilor, aceeași voce a continuat: Crezi că e atât de simplu?" Nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
credeai că dintr-un moment în altul i se putea întîmpla ceva. Fără să spună nimic, a ridicat apoi torța și a apropiat-o, ca și cum ar fi vrut să mă vadă mai bine, și atunci am simțit un miros de ars. În prima clipă am crezut că flacăra mi-a ars ochii. Dar ea îmi pârlise numai sprâncenele. "Trebuie să fie un îmblînzitor", mi-am zis, și mă așteptam să-l văd scoțând din sân o cobră. Tocmai trecea un nor
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
facă niște plăci întinse, cu care să se acopere altarul. Fiindcă au fost aduse înaintea Domnului și sunt sfințite, să slujească de aducere aminte copiilor lui Israel." 39. Preotul Eleazar a luat cădelnițele de aramă, pe care le aduseseră cei arși, și a făcut din ele niște plăci pentru acoperirea altarului. 40. Acesta este un semn de aducere aminte pentru copiii lui Israel, pentru ca nici un străin, care nu este din neamul lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămîie înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
să o taie complet căci custura i- a căzut din hotărârea mâinii. Sângele a început a curge, fierbinte, roșu’’ ca stropii mari de sânge din palmele lui Iisus pe cruce când s-a-ngrozit de moarte, curgeau ‘’peste pieptul lui ars de soare, peste cămașa de in, peste spicele aurii ale grâului care-i slujeau de sicriu’’. Drama sa povestită scriitorului de căruțașul ce-l ducea printre ogoarele Tighinei, ochii lui Beccin, ‘’acești ochi rămași deschiși, curați și albaștri ca cerul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
peste rămășițele de foc.Totul era, acum, ca ceva de plâns, de care,însă, dracului, să ardă! Poate așa vom scăpa la o viață normală noi și : nu a plâns nimeni. În afară, presupun, poate, de părinții și de apropiații arșilor de vii, de acolo, din DISCOTECA BINGO. BLÂNDEȚEA Hai, Blândețea, nani-nani, cu bunica ta cea dragă! Hai, taci, și, nani-nani! Dormi cu florile, și cu zorile, și cu zâmbetele, toate, puișori de nestemate! Hai, Blândețea, dormi, ușor, spre iubirea tuturor
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
plin. Țanțoșa coborî prima, oferindu-le ceai tuturor, dar nu și lui Julius, „ție o să-ți pregătesc o pungă cu gheață“, Îi spuse. Intrară toți patru pe ușa de serviciu și se Îndreptară spre bucătărie, pe coridor simțiră miros de ars. „Arminda!“, țipă Țanțoșa și toți patru dădură fuga pe scări În sus. Zăcea Întinsă pe jos, lîngă vasul cu apă și scîndura de călcat Îi căzuse pe picioare. Fierul era alături, pe jos, pe jumătate Învelit Într-o cămașă găurită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
paulin. Anul sacerdotal a fost anunțat de Papa pe 16 martie în fața membrilor Congregației pentru Cler. Celebrarea a avut loc în Solemnitatea Preasfintei Inimi a lui Isus, care este prin tradiție Ziua sfințirii sacerdotale, și „în prezența relicvei Parohului de Ars adusă de episcopul de Belley-Ars”, monseniorul Guy Claude Bagnard. Aceasta, pen-tru că Papa a convocat acest An jubiliar cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la moartea sfântului Paroh de Ars, hotărându-se să-l proclame patronul tuturor preoților din
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]