3,559 matches
-
minute, În ușă apăru, Împingând un cărucior metalic, Încărcat cu gustări, un fel de manechin ambulant, cu o față inexpresivă de robot nu foarte performant, care, În afară de „bună dimineața” și „poftă bună”, nu părea nici capabil, nici dispus să mai articuleze vreun cuvânt. N-avea decât, era problema lui... Am mâncat cu o Încetineală enervantă chiar și pentru mine. Știam că sunt supravegheat și cred că Încercam să le sugerez astfel cerberilor că, Împotriva așteptărilor lor, rămăsesem calm și stăpân pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mii de fizionomii În viața mea, nici una Însă capabilă să se schimbe atât de radical Într-o fracțiune de secundă. Chipul surâzătorului meu interlocutor concura acum cu succes lipsa de expresie a unei măști mortuare egiptene. Buzele lui albite au articulat trei cuvinte enigmatice și - cel puțin așa mi-au sunat mie În urechi - amenințătoare: - A venit timpul! 12 Adam Adam tăcu brusc. Privea În gol concentrat, ca și când ar fi căutat Într-un spațiu nedefinit ceva - imagini, cuvinte, Înțelesuri, trăiri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Ochii neverosimil de verzi Îi ardeau mistuiți de o adversitate neașteptată. La adresa mea, a situației, a Celorlalți - nu-mi dădeam seama. Știu doar că Învolburarea subită a Întregii sale ființe mă inhiba și că n-am fost În stare să articulez nici un cuvânt. Am ridicat din umeri. Tăcerea și gestul meu de nepăsare care i-a părut, probabil, sfidător i-au accentuat surescitarea. A sărit zgomotos În picioare, a făcut câțiva pași Înainte și Înapoi, după care s-a repezit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se numărau cu miile, erau zeci de mii de pagini nepublicate, ajunse acolo prin nu știu ce mister, o bibliotecă Întreagă de cărți necunoscute decât autorilor lor și, probabil, câtorva inși din Centru... le priveam consternat și debusolat, nu eram capabil să articulez o frază, și atunci a intervenit Eveline cu nonșalanța ei cinică, amintindu-mi de Maria a doua, femeia pe care am iubit-o cel mai mult, detestând-o În egală măsură pentru că, atunci când ne-am revăzut după câțiva ani de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Într-o ură pură și dură ca nemișcarea sticloasă a unui cadavru: „Cum vă numiți dumneavoastră?” sau nu, n-a Întrebat, mi-a cerut rutinier, funcționărește, ca un robot: „Spuneți-mi numele dumneavoastră, vă rog...”, iar eu n-am putut articula nici o vorbă, am scos cartea de identitate din portofel și i-am Întins-o. ...Știu, obișnuința Începe la a doua crimă; era a doua ieșire În decor a profesorului Adam și, În mod normal, n-ar mai fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
era problema acum): A L E X N D R U C M 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 M-am uitat Împrejur aproape cu spaimă. Îmi venea să țip de bucurie, dar eram incapabilă să articulez un sunet. Așadar, acesta era codul, cifrul... Codul lui Alexandru... Și dincolo de el... dincolo de el... Bucuria succesului mă paraliza. Tăceam Înfrigurată, evitând să fac cea mai ușoară mișcare, ca nu cumva vraja să se destrame și să mă trezesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mâncarea, iar în urmă bibani mici fripți întregi ca să poată fiecare scoate cu ușurință acul țepos din înotătoarea dorsală și să-l folosească drept scobitoare, așa cum le-arăta expert Covaliov. Ghiftuit, abia mai înghițind dintr-o inerție a poftei, Barzovie-Vodă articula cu greu următoarele: — Frate creștin, după belșugul pe care l-am văzut aici pe masă și din care foarte mulțumescu-ți că ne-am înfruptat și noi, nu mă pot opri să îți pun o întrebare: eu nu te-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aceea poate că nici nu am rezistat și am plecat ochii primul, apucând lingura și începând să mănânc din nou. Când, după o vreme, împăcat cu mine și dorind să spun ceva fără importanță, am ridicat capul, n-am putut articula o vorbă și am sărit în picioare fără voie. Mâna în care mama ținea lingura cu supă zăcea pe fața de masă. În palma celeilalte mâini, sprijinite în cot, își ținea capul. Buzele ei subțiri urcau strâmb pe un obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu mâinile lui mari genunchii, ca după o căzătură, acesta își lasă periodic capul pe spate și cască de-i trosnesc fălcile; în gura deschisă i se vede limba cum urcă și coboară, iar din gât îi iese un geamăt articulat într-un „a-o-i“ urcător și, apoi, într-un „i-o-a“ coborâtor. Cu ochii încă plini de lacrimi somnoroase, acesta clatină mustrător din cap și-și freacă fața atât de tare, de parcă ar vrea să smulgă de pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Aceasta se îndepărtă de el, ținându-l încă strâns de braț. Ți-e mai bine acum? îl întrebă ea aplecându-se spre dânsul. Cristi dădu din cap, fără să vorbească, își simțea gura uscată și încă îi venea greu să articuleze cuvintele. De aici trebuie să mergi singur. Mai sus noi nu mai avem voie să te însoțim. Crezi că vei fi în stare s-o faci? îi șopti ea cu buzele lipite de urechea lui. Cred că da, reuși el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sau cutare, Și fiind adevărat și verificând-o, sub cuvânt de onoare semnez 1. Dacă un astfel de carnet ar fi existat deja, dacă un legiuitor conștient de posibilitatea uzului libertin al votului ar fi îndrăznit să facă acest pas, articulând fondul și forma unei funcționări democratice total transparente, toți cei care votaseră cu partidul de dreapta sau cu partidul de centru și-ar face acum valizele pentru a emigra spre adevărata lor patrie, aceea care are mereu brațele deschise pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ai teamă. N-am devenit maniheist. Dumnezeu e Unul. Iar lumina harului său se Întinde În măsuri diferite În Întreg universul. Dar dacă În claritatea desăvârșită a bolților cristaline ale cerurilor ea pătrunde fără variații, ajunsă În lumea sublunară se articulează și se destramă precum valurile mării de stânci. Iar În fundul mâlos al sufletului nostru e cu totul absentă. Acela este infernul, ceea ce vreau eu să reprezint. De aceea voi cânta drumul printre morți. După Ulise și Enea, aceasta e călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
al lui Arrigo. Apoi, Își Îndreptă din nou atenția asupra desenului pe care nu Îl lăsase din mână, tremurând de emoție. Se așeză la masa de scris și netezi hârtia În lumină. Un octogon mare, În ale cărui vârfuri se articulau alte octogoane mai mici. Castel del Monte, cu coroana sa de turnuri. Dar era ceva În plus față de hărțile pe care le văzuse la sediul breslei constructorilor. Schema camerelor și a coridoarelor era Îmbogățită cu semne diverse: opt trăsături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a Început el. Vreau să discut cu tine o problemă personală. — Cum doriți, domnule. — Te-am remarcat anul acesta și... Îmi place de tine. Cred că ai tot ce trebuie ca să devii un om adevărat. — Da, domnule, a izbutit să articuleze Amory. Nu putea suferi să i se vorbească de parcă ar fi fost un eșec deja certificat. — Însă am observat - a continuat neprevăzător bătrânul profesor - că nu prea ești agreat de băieți. Nu sunt, domnule. Amory și-a trecut vârful limbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și a avut o viziune cețoasă, instabilă, a unor bărbați În costume de seară strângându-se În jurul mesei. ... Se afla Într-o Încăpere, iar Carling Îndruga ceva despre nodul de la șiretul lui de la pantof. — N-are ’portanță, a reușit să articuleze, amețit, Amory. Dorm ’călțat. ÎNCĂ ALCOOLIZAT S-a deșteptat râzând și ochii săi au evaluat leneș Împrejurimile: se afla Într-un dormitor cu baie dintr-un hotel decent. Asta era clar. Capul i se Învârtea, iar În fața ochilor se formau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sexuală și Începeam să te sărut ca acum, mai Întâi În jurul clitorisului. Noriko, cu fața Încă acoperită de mască, gemea puternic de câte ori simțea buzele și limba bărbatului atingându-i interiorul coapselor. Reacționa la stimulii plăcerii prin simțuri, nefiind capabilă să articuleze nici un cuvânt. Bărbatul mi-a cerut să-i pregătesc un cordon subțire de cauciuc, pe care i l-a petrecut printre coapse, legându-l de sfoara din jurul mijlocului. L-a strâns apoi ușor, răsfrângându-i buzele În jurul clitorisului. Noriko nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Dar Înțelegi, problema e că i-am promis lui Yazaki să nu vorbesc despre el. Ești ziarist cumva? — Nu, nu sunt ziarist, am răspuns și i-am povestit pe scurt toată istoria de până acum. Mi-era din ce În ce mai greu să articulez cuvintele și m-am Întrerupt de vreo trei ori să beau apă. — Nu-mi dau prea bine seama ce se Întâmplă. Dar e ceva ciudat cu el, să știi. Dar ce-i cu tine? Iei ceva prafuri? Vino mâine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cei doi s-au prezentat: erau asistenți sociali angajați de municipalitatea din New York; mi-au băgat sub ochi o legitimație și s-au așezat. Bărbatul În canadiană groasă, cu barbă, mi s-a adresat Într-o engleză ușor de Înțeles, articulând bine cuvintele: — Ceva mai devreme ai stat de vorbă cu Yama, nu-i așa? Te-am văzut din mașină. Ești prieten cu el? Am clătinat din cap. Nu știam că-l cheamă Yama. Eu doar treceam pe-acolo și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de polițiști care erau mai răi decât cei trei pe care îi aveam în echipa mea, așa că doar am dat din cap și am spus că totul e bine. Dar la ușa biroului lui Nebe m-am oprit și am articulat cuvintele automat, fără să mă gândesc măcar. Am spus-o, și nu din obligație, ca răspuns la spusele altcuiva, situație în care m-aș fi putut consola măcar cu scuza că doar îmi țineam și eu capul plecat ca să evit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a domnului general Heydrich. Vă rog să-l informați de îndată că sunt aici. Veți afla că mă așteaptă, până într-atât încât a considerat potrivit să-mi dea parola castelului din timpul acestor proceduri ale Curții de Onoare. Am articulat cuvântul și am urmărit cum aroganța locotenentului aducea un omagiu aroganței mele. Dați-mi voi să accentuez delicatețea misiunii mele, locotenente, i-am zis coborându-mi glasul. Este imperativ ca în acestă fază numai domnul general Heydrich sau adjunctul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în mod cert uitarea totală pe care autorii de istorii ale ideilor, dar și filosofii de profesie au lăsat-o să învăluie această figură majoră a sofisticii, indiscutabil, dar și a filosofiei grecești în totalitatea ei... Ansamblul acestor afirmații se articulează în jurul unei idei cât se poate de clare și precise: natura și legea - physis și nomos - se opun într-un mod absolut antinomic. Cele două se contrazic și se contracarează. A te situa de partea celei dintâi implică respingerea celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
un pas înapoi ci un pas pe loc, deoarece nu a plecat nicăieri și, deși nu-și poate oferi contribuția sa pentru țară de la demnitatea instituțională de judecător al Curții Constituționale, o face în continuare de jos, din mijlocul oamenilor, articulând niște discursuri publice care incită la poziția în picioare și de veghe! Poate că totuși, cândva, se vor răscroi vremurile la matcă iar locul la Curtea Constituțională a României, al senatorului și avocatului Lucian Bolcaș, va rămâne în așteptare. În
LUCIAN BOLCAŞ. PIERDERILE, CA ALTERNATIVĂ CÂŞTIGĂTOARE A VIEŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363811_a_365140]
-
nu mizează pe imaginare dialoguri, ci pe atmosfera spațiului unde se petrec felurite întâmplări. Structuri gotice prin angularitatea contururilor, elementele de decor ale acestui perpetuu spectacol carnavalesc sugerează prezența ludicului ca tensiune animatoare a ansamblului grafic. Prin capacitatea de a articula și motiva în plan simbolic compoziția, Cătălin Chifan are toate șansele de a face din pictura lui semnul unei promițătoare cariere.” Valentin CIUCĂ Impresionante lucrări realizate de artiștii plastici ce vor face obiectul prezentei rubrici vor înnobila volumul de colecție
CĂTĂLIN ALEXANDRU CHIFAN de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363902_a_365231]
-
această meserie nobilă a lui, care îi aduce momente inegalabile de satisfacție artistică și personală, însă și clipe de durere ori disperare. Harul creator îl ajută pe Dorin Moisescu să își trăiască existența pe mai multe planuri. Al. Florin Țene articulează protagonistul din reflectarea aceluia în multiple oglinzi paralele, în încercarea de a ne prezenta un erou complex, cu o personalitate puternică, memorabilă. Astfel, îl vedem pe Dorin trăindu-și propria viață - în realitatea concretă, obiectivă -, dar și jucând rolul eroilor
ÎNŢELEPCIUNEA ESTE DUMNEZEU, IAR IUBIREA IDEALUL, PREFAŢĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞLA ROMANUL INELUL DE IARBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364009_a_365338]
-
găsit de foarte multă vreme sensul propriei sale existențe: zborul, desprinderea de pământul finitudinii. Când își alcătuiește cu migală confesiunile, nu poți să nu arzi dimpreună cu spiritul acestui ”altfel” de slujitor al Creației, pentru că la el totul se prezintă articulat într-o vibrație particulară a trăirilor, o vibrație neobișnuită, nu a contrastelor izbitoare, ci una cuminte, melancolică, încărcată până la esență de o sensibilitate lucidă, capabilă de continuă reîntoarcere în miezul unei temporalități deja apuse și, deopotrivă, purtătoare de o memorie
GEORGE GOLDHAMMER ŞI ARTA DE A IMORTALIZA TIMPUL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362854_a_364183]