50,009 matches
-
cu privirea sursa acelei emoții generale. Un balon cât casa, în fâșii galbene și roșii, se lăsase în fața ospătăriei lui Barbărasă. Iar de marele balon era atârnat un coș de nuiele, pe care Țenefațem îl apucase cu amândouă mâinile. Își aruncă înăuntru caucul, apoi, ridicându-și poalele hainei, își făcu vânt peste balustrada de răchită. N-apucase nimeni să se dezmetecească, nici măcar cei doi băieți nu-și dădură seama când și cum balonul uriaș trecu pe lângă nasurile lor înghețate, plutind pe deasupra
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
de vară, centimetru cu centimetru, înainte și după furtună, această frumusețe meșteșugit ordonată și cu totul lipsită de ifose, câutând verighetele părinților mei pe care aflasem trăgând cu urechea la sfatul unor guralive vecine că mama mamei le-ar fi aruncat legate strâns c-un fir aspru de cânepă (smuls de pe fusul pe care-l torcea) în groapa cu bălegar din spatele grajdului chiar în seara în care tata venise s-o cheme la nuntă mintea mea a umblat după ele noapte
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
fost... Trecuse bine de pragul amiezii, când Anghel Furcilă, sătul de-atâta hălăduit prin vie, s-a îndurat să iasă din ea, aproape de nerecunoscut. Avea într-însul o sprinteneală, o bună dispoziție și o poftă de viață nemaivăzute. A mai aruncat o privire de jur-împrejur și, nedând de ceeea ce se aștepta, țopăind zglobiu cu ciomagul de ulm în mână și continuând să rupă îngânat, în voie, crâmpeie de cântece care-i mergeau la suflet, s-a îndreptat spre drumul din
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
s-a îndreptat spre drumul din marginea apropiată a pădurii de pe panta dealului de la Stutinăvodă. Își pusese în cap s-o lase la vale pe el, prin mijlocul acesteia, până la Cișmeaua lui Trică, unde să-și astâmpere setea, să-și arunce apă pe față și să se vâre cu picioarele în ulucele de piatră de-acolo, și așa răcorit și izbăvit să se înapoieze acasă... După o dimineață neclintită și senină, acum, în a doua parte a ei, ziua dădea semne
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
suflet va rămâne până-oi muri. Știi ce-ai zis, că am coada și botul de câine? - Da', așa-l ia pe om, câteodată, gura pe dinainte și spune vrute și nevrute! - Rău, îi! - a mai mormăit nemulțumită gadina și s-a aruncat pe neașteptate asupra omului, hotărâtă să-l mursece și să-l piardă de tot. Lui Anghel Furcilă nu i-a trebult mai mult, decât să-l întărâte zmeul cu fățărnicia și cruzimea sa, că odată i s-a urcat sângele
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
-l o clipă atent cu ochii lui albaștri, m-am gândit că poate vreți să știti. Doar ați fost cu ei tot acest timp. În fine, drum bun, cele bune, spuse bătându-l ușor pe umăr. În salvare șoferul îi aruncă o privire scurtă și văzându-i chipul descumpănit îi spuse: - Ați fost interpretul lor, nu? Lăsați, nu vă mai gândiți că doar v-ați făcut treaba. Tânărul bărbat îl privi surprins. Să fi intuit șoferul la ce se gândea? - Că
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
îi spunea asta mică și Cristina o văzuse plângând. Era tot mică și moartea cuiva nu însemna mare lucru, mai cu seamă că nu înțelegea ce-i aia să intri în pământ într-o cutie de lemn închisă peste care aruncă toată lumea bulgări de țărână și să nu te mai întorci niciodată. -Tanti Cici o să viseze frumos acolo, nu-i așa, tanti Adina, spune-mi și mie, ce-o să facă acolo tot timpul? -Nu știu, iubito, îi răspunsese cu glasul frânt
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
zi lăbărțată-n miercuri și nimic (19 iulie 2008) Ritual (altar) m-am tupilat în altar ca o șopârlă cu ochi de șarpe și câine de târlă degerau sfinții unși cu frescele prunce din care-ncercau întunericul nesfințit să-l arunce mic altar de suspine creștine! ai plâns în subțioara mea pe ascuns tu ai pus peceți pe suflete mute pe năframa Sfintei Fecioare, cusute cu ace de smarald și porfir sub potirul căreia mă furișez și respir (20 iulie 2008
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
scufund în toiagul meu ros (14 iunie 2008) Ritual (hrisov) hai la somn inimă beată de aer hai să dormim în tranșee și vaier să ne spălăm sângele puternic și prunc în apa morților pe care eu n-o mai arunc vino hrisov și mărturisește câte slove ne sunt încrustate pe dește câte peceți stau nedesfăcute cât întuneric în cămara istoriei pute (22 iunie 2008) Ritual (pillatiană) amurg - se termină și iunie se strânge ziua în petunie se înverzesc broscuțele-n
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
procedură: în urma mai multor scandaluri legate de bani dați și primiți (nimic nou sub soare) pentru ceea ce Laurențiu Ulici numea inspirat prima verba, s-a decis instituirea concursului obligatoriu la toate debuturile editoriale. De la o zi la alta mă vedeam aruncat de la o certitudine rezonabilă la cea mai neagră nesiguranță privind șansele tipăririi manuscrisului la care țineam mai mult decât la un copil (de fapt, tot copilul meu era și el). S-a convenit așa: editura va strânge până la sfârșitul anului
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
Din cele șapte vămi Care n-au dispărut Cineva toarce Din vechiul caier Rămas de mai an Și trage cu ochiul Pentru ca nu cumva Trecerea asta a mea, Neîngrădită de nimeni Și de nimic Dintr-o lume în alta Să arunce totul în aer. La Rhodos Era luna lui Brumar, dar soarele parcă bătea Din toate părțile cînd am ajuns în vechea cetate Luată de valul de oameni veniți de peste tot Și am coborît către mare, pe strada Socrate. Nu știam
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
Împărțit-au hainele mele loruși și pentru cămașă mea au aruncat sorți. (Psalmi 21: 20) Au vrut cămașă Lui Care, Având cusătura de litere, Nu putea fi împărțită Fără riscul de a se risipi Cuvântul. Și atunci au decis Să hotărască sorții. Norocosul, Ales anume de Cer, Era poet, Pentru că numai
Poezii. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lică Pavel () [Corola-journal/Imaginative/87_a_79]
-
certa, ar răcni unul la altul ca surzii, poate ar mai pune pariu pe sufletul cuiva, dar măcar n-ar mai îndura tăcerea asta chinuitoare! Ei, dar nu-l lovise, nu-l repezise în jos de-a dura, nu-l aruncase el însuși din casa lui cea mare în plină beznă? Nu-l oprise să-i mai calce pragul și grădina? Închise iarăși ochii plictisit, scîrbit, exasperat, nădăjduind totuși mereu să audă venind de undeva o vorbă, un țipăt, o șoaptă
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
cea mai disperată formă pândește șarpele pe cel sosit a doua oară, cu limba grea și despicată fără cuvânt, împotriva părăsirii, a ochiului ce-1 luminează din spate, tot mai aproape, până la ardere, năpraznică trecere spre ținuturi acustice, unde ce arunci te-alungă pe sub colinele cu livezi și ce păstrezi te cheamă, oaspete, cu simțurile sub muzica țâșnită din gurile morții, se zbate fără să-i piardă alba șerpuire a tăcerii, prin sunetele pustietoare năzuiește spre tablele în care forma a
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
mari - nu apropie lumina de buzele calde; vuiește în pâclă flamura și se uită alcătuirea din pisc, măcar că stă reazem trupului înspumat și tălpilor din mâl. Drept în picioare în fața ferestrei, la ceas potrivit, îmi sfâșie umbra fără să-mi arunce pe umeri făgăduita mantă cu fireturi de aur; cutremurat am zis: De ce dreptul la tălmăcire? Câte dovezi pot să aibă palmele mele întinse fără pete de sânge?, dar spornic întunericul lucrează izbindu-se de pereți, ca un protest. XXXIII. (măslinul
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
Emil Brumaru Îngerii sînt tot mai triști. Pentru dînșii zădarnic îți miști Coapsele printre flori late. N-au voie să-ți steie la spate Și nici să arunce cu nucile, Ochindu-ți blînd ceafa și bucile Și uneori chiar și călcîiele Ce sfarmă în iarbă tămîile. Oh, sînii le sînt interziși Să-i gîdile cu un măcriș Sau să îți desfacă în rai, cînd tu ronțăi Un măr
Îngerii sunt tot mai trăiti... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7220_a_8545]
-
-s totul că fără ele lacul ar fi o baltă cu broaște și nimic mai mult dar pentru mine lacul e totul în adâncul lui se ascund toate străzile și toate răspântiile posibile toate umbrele pe care locuitorii le vor arunca în amiezile vremilor viitoare suspendat adevăr eolian în care ființa mea se va regăsi tangaj al lacului Bled în sparte răsărituri de soare 7 Azi mâine totdeauna luciul penelor de rață glisează într-aiurea pe ape senzația iminentă a unui
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
la îmbarcare și la debarcare. Te pomenești c-o să-nceapă să-și pună portretul și-n tramvaie, poate și-n closetele publice! Mă duc spre locurile din mijloc, în avionul gol. Aleg un loc la fereastră. Deschid compartimentul de bagaje, arunc valiza în el. Mă așez. Intră și ea în avion - zăresc, printre costumele gri, balansarea mâinii cu care ține discul. Pornește înăuntru, însoțită de hindusul și alți doi. Sunt singurul pasager în avionul gol, așa că se uită drept la mine
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Acum, arată ca el, e el. Apăs pe butonul de salvare (nu te pune cu țiganul sistemului). La un pas în spatele hindusului, fata așteaptă cu o mână deja scotocind în poșetă. Pachet de țigări Pall Mall fără filtru. Brichetă. îmi aruncă o privire scurtă, dar cântăritoare. Când pune țigara între buze, Pall Mall fără filtru, observ o pată gălbuie pe pielea arătătorului mâinii drepte. îmi dă o neașteptată impresie de personal și intim. Parcă alunec peste un prag. Nu-i stă
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
arătătorului mâinii drepte. îmi dă o neașteptată impresie de personal și intim. Parcă alunec peste un prag. Nu-i stă chiar bine în roz, fiindcă e brunetă. îmi scot valiza din compartimentul de bagaje, și aș vrea să i-o arunc în obraz țiganului sistemului - dar... mișcându-mă încet ca să nu pleznesc, ies cu valiza în mână pe culoarul dintre scaune. Sunt locuri acolo. Hindusul, arătând spre coada avionului. Ea spune, neutru: nu-i nevoie, puteți să stați și aiciD Știind
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Românească, și a fost distins cu Premiul Național de "Mihai Eminescu", Opera Prima și Premiul Radio România Cultural. A new girl in town (I) Cîți ani ai? Dacă asta m-ai întreba ce-aș răspunde? O zi? Visul m-a aruncat afară cu putere, cu ură. Sînt un copil de o zi, frămîntîndu-se neliniștit în coșul lui de răchită sau mai degrabă în acvariul lui din salonul de prematuri. O fetiță nouă a sosit în oraș, dar oare de fetițe avem
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
spre tine. Luna e plină și m-aduce în mijlocul camerei tale, pe canapeaua alunecoasă, în bătaia scannerului, care baleiază ușor cămașa mea mov și încheiată pînă la penultimul nasture. Uite-așa îți vorbesc despre lumina rece a lunii care se aruncă in venele mele cu viteza mercurului și-mi înfierbîntă corpul de dinăuntru spre în afară și aprinde pe rînd toate becurile în hruba asta pustie unde îmi fac veacul ca o mîță sortită să piară. Există pisici de apartament și
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
mîngîie, să apuce, să strîngă, atîta timp cît să-mi deschizi porii făcîndu-mă să par spre ziuă un foc de artificii rătăcit, ultimul din acea noapte. Porii mei, simpli, delicați, albiți de așteptare, - nu i-aș fi descoperit altfel. Te arunci în ei cu viteza mercurului, nu ratezi nici unul, înoți prin mareea care se revarsă din cavitățile lor, ești un înotător înnăscut, un pește vitezoman, viu colorat în culori de camuflaj. Există pisici de apartament și pisici de stradă, în stradă
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
Vin călătorind prin oraș, în burta rece a lunii pline. Portretul tău sau Cînd mi-ai povestit despre Gertrude Tu ești cel care salvează puii de pisică de la moarte. Tu ești cel care salvează puii nedoriți, pe care oamenii îi aruncă în apă dimineața de tot, cînd noaptea stă să plece, iar ziua nu prea vrea să vină. Visul m-a scuipat afară cu putere cu ură ca pe un sîmbure ca pe un copil nedorit. Pe Gertrude ai luat-o
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
noaptea stă să plece, iar ziua nu prea vrea să vină. Visul m-a scuipat afară cu putere cu ură ca pe un sîmbure ca pe un copil nedorit. Pe Gertrude ai luat-o fără să crîcnești. Întîi apa a aruncat-o afară cu putere, a refuzat s-o primească în burta ei învolburată. Era a doua oară într-o singură zi cînd i se întîmpla asta. Așa ai găsit-o. Spatele tău cald s-a aplecat pînă la ea, te-
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]