1,796 matches
-
ei. Nu poate să lipsească din această listă secvența jocului de șah solitar. O secvență recurentă în romanele lui Chandler, menită să sublinieze singurătatea fără leac a personajului. Ca pentru a marca distanța de lumea în care s-a trezit aruncat, Marlowe întrerupe conversația cu personajul care năvălise în apartamentul său, Carmen Sternwood, pentru a se deda unei ocupații de-a dreptul ritualice: M-am apropiat de o lampă cu picior, am tras de cordon ca s-o aprind, m-am
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ONU că la Gherla se torturează, descriind inclusiv cazul lui. După trei luni, în închisoare a sosit o comisie, care l-a întrebat ce s-a întâmplat cu el la camera 103. Realizând că anchetarea sa are drept cauză bilețelele aruncate și observând că Gheorghiu și Avădanei s-au albit la față, a prins curaj și a povestit tot ce s-a întâmplat, fiind asigurat că nu va mai pătimi deloc. În 1952 a fost luat și dus la București pentru
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de picături. Mi s-a părut deodată că a mă cufunda în neantul acela primăvăratic, a dispărea în indiferența lui, era un pas salutar și atât de ușor de făcut. Un trup chircit îndărătul mărăcinișurilor, tâmpla murdară de sânge, mâna aruncată înapoi de reculul armei... Șah se opri, se uită în aceeași direcție ca mine și păru să-mi ghicească gândul. Glasul lui avu fermitatea pe care o are cineva când se adresează unui om care a băut prea mult și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
rezervată, poate chiar o mască de lealitate și de sinceritate. Excremente, deșeuri, gunoaie Excrementele au același simbolism ca și deșeurile, gunoaiele, canalele de scurgere, coșurile de gunoi sau urina. Semnificația este, la acest nivel, negativă, în măsura în care excrementele corespund unui lucru aruncat sau respins. Ele se asociază, prin urmare, cu moartea, corupția și descompunerea. Diareea simbolizează pierderea totală de energie, subiectul se golește, atât la propriu, cât și la figurat. Dar excrementele conțin și o forță fertilizatoare, iar bălegarul, utilizat pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
vinul roș arzând la sărbători / și-n vis mi se arătau în joc de iele / sub scorburi de mesteceni ursitori / aici am fost la cimitir cu tata / de mână-ntâi și-apoi rămase el / sub bulgării-întorși greu cu lopata / și aruncați ca-n sângele de miel / aici mă-ntorc din când în când cu vină / și vechi iubiri mă ceartă de la porți / și eu mai duc un cerc peste tulpină / și greu mă recunosc întâii morți.” Un liber albatros (1978) aduce
AVRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285507_a_286836]
-
face unghiile de la picioare. Stă pe o canapea la pensiunea O’Toole, cu picioarele așezate pe o pernă, cu vată Între degete. Camera e plină de flori ofilite și de diversele lucruri Împrăștiate de mama ei: cosmeticale fără capac, ciorapi aruncați, cărți de teozofie, o cutie de bomboane, și ea fără capac, dar plină cu ambalaje de hârtie goale și, pe ici, pe colo, câteva bomboane Începute, cu urme de dinți. Unde stă Tessie e mai multă ordine. În diverse căni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
grăiește cu o voce ușor cântată: — Tigrul trăiește în ținuturile hyrcanilor și ale indienilor. Pusio uită instantaneu de tigrișori și se zgâiește fascinat la man tia lui, atât de neagră și de lucioasă, încât te orbește cu strălu cirea-i întunecată. Aruncată aparent neglijent pe trup, trece pe sub brațul drept, pentru a urca până la umărul stâng, de unde mar ginea - formând un nod - îi atârnă în mii de cute artistic aranjate și se termină printr-un șir de ciucuri care se mișcă în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
religia și superstiția sunt doi termeni diametral opuși. Prin religia oficială se definesc ei înșiși și își onorează zeii. Nu contează că nu mai cred în puterea lor de a-i ajuta. Superstiția rămâne în continuare o vorbă de ocară aruncată dușmanilor. Mai rău chiar, o înjosire adusă divinităților Romei. Pentru moment, Germanicus nu sesizează că demonizarea astrologilor este legată de crearea unui sistem politic centralizat. Furia lui este îndreptată mai degrabă împotriva lui însuși decât a chaldeilor. Se luptă cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prima oară, chiar arăt ca femeia care mi-am dorit să devin. ― O cafea, spune Brad, punându-mi ceașca în față, și o brioșă cu afine fără grăsime. Bărbații de mai devreme se uită în altă parte: o singură privire aruncată lui Brad, și-și dau seama că n-au nici o șansă. Delicios. El e delicios. Viața asta e delicioasă. Cred c-aș putea rămâne aici pentru tot restul vieții mele. Mă gândesc că e momentul să vorbim, să ne cunoaștem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ben i-a mulțumit lui Dumnezeu că n-a suferit de pe urma mahmurelii, Diana a hotărât că apariția lui Ben în viața ei e cel mai bun lucru care i s-a întâmplat vreodată. Fără a fi deloc surprinzător, privirile constante aruncate lui Ben n-au trecut neobservate la birou, iar zvonurile despre o presupusă aventură au început deja să circule. Dar Diana nu le-ar confirma niciodată. Nimeni n-ar îndrăzni vreodată s-o întrebe direct, și oricum, o noapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe care a văzut-o azi-noapte, doar că de data asta e singură și tocmai a ieșit din librărie. Aproape că nici n-ar fi recunoscut-o, dar i-a văzut zâmbetul: e un zâmbet care după o simplă privire aruncată aseară nu-i poate ieși din minte. Grăbește-te, grăbește-te, haide, haide, se gândește el, cât timp casiera e ocupată în spatele tejghelei. Ben o privește nerăbdător, după care se uită înapoi la blondă, care s-a oprit chiar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
stânjenitoare întoarcerea celor doi și că o trecea cu vederea în tăcere. De asemenea, se simțea vădit că oamenii de seamă din Sfatul Bătrânilor ocoleau o întrevedere cu ei. N-a fost nimeni care să-i conducă până la poarta principală. Aruncați ca niște pietricele, samuraiul și Nishi părăsiră clădirea. Dintre copacii înșirați de o parte și de alta a potecii pietruite se prelingeau raze de soare, iar gurile de ochit se holbau la ei cu răceală. Unde anume stătea Stăpânul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cei trei stâlpi rămași fără osândiți, continuară să fumege încovoiați ca niște arcuri. Temnicerii adunară oasele și cenușa într-o desagă, apoi o umplură cu pietre și plecară să o arunce în mare. Valurile înspumate care acopereau plaja înghițiră desaga aruncată se temniceri, se izbiră unele de altele și se retraseră. Această mișcare se repetă de câteva ori. Razele soarelui de iarnă cădeau peste plaja lungă, iar marea se întindea cât vezi cu ochii sub șuierul vântului ca și cum nimic nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ar contribui mai mult la creșterea și educarea tuturor copiilor, eliberând femeia din sclavia maternității și a menajului. Împerecherea ar trebui făcută în mod responsabil, față de femeie și față de copilul rezultat, pentru a nu se mai afla copii abandonați sau aruncați, vii sau omorâți. Am prezentat distrugerea actuală a femeii ca fiind o formă de manifestare a apocalipsei, deoarece starea de sănătate a femeilor este îngrijorătoare, la fel și situația lor socială. Pavel Coruț (3) scrie că toate femeile sunt „curve
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
se simțea prea bine. Avea o durere În partea din față a capului de la cât monoxid de carbon inhalase, iar asta Îi afecta judecata. Astfel, În timp ce număra pe partea dreaptă a autocarului, pusese la socoteală și pălăria conică de ratan aruncată deasupra unui rucsac, aceeași pălărie pe care Wendy o cumpărase cu o sută de kyat pe aleea Întunecoasă. În lumina chioară, pălăria și rucsacul păreau capul și umerii unui pasager care moțăia. —...Opt, nouă, zece, unsprezece, doisprezece, numără Walter. Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se Învârtise În cerc amușinând, iar apoi se Întorsese la sursa cea mai puternică de miros și dăduse semnalul hotărâtor luând poziția de „șezi“, ceea ce Însemna că a găsit obiectul care-i va aduce recompensa râvnită, un joc de-a aruncatul și prinsul mingii cu o minge de tenis de cauciuc. Prima dată când Lush o dusese pe Saskia la un copac, ceilalți membri ai echipei de căutare izbucniseră În râs. Saskia le spusese atunci să sape lângă copac, În locul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care a intrat pe ușa din față, a ridicat cu ambele mâini un pachet înfășurat cu ziare și l-a scos afară. Un angajat din stație a adus o cutie pătrată (o ladă de plastic în care se pun ziarele aruncate) și a pus pachetul în ea. Doi sau trei angajați de la metrou dispăreau și se întorceau în grabă. S-a întâmplat tocmai când să cobor. Imaginea polițistului cu mănuși albe care a luat pachetul înfășurat în ziare mi-a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ale imaginației etc. Tocmai aici stă adevărata miză a chestiunii de față: ce ar fi de făcut în fața celor ce apar într-o privință lipsite de sens? Dar în fața celor ce trec dincolo de sfera comună a sensului? Se cer oare aruncate imediat în margine, cât mai departe? Există în definitiv o frontieră sigură, fermă, între cele cu sens și cele lipsite de sens? Înainte de toate, ar urma să vedem sub ce accepțiune vorbim noi despre „sens“ și „lipsa de sens“. Căci
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
mor. Cel care citește așa ceva își va spune imediat că filozoful antic gândește foarte bizar, dinspre nimeni și pentru nimeni, despre ceva cu neputință de înțeles. Pare pierdut definitiv în vagul eterat al unei simple idei. Vorbește singur, cu privirea aruncată nu se știe unde. Nul poate urma nimeni, căci vorbește despre ceea ce nu a fost, nu este și nu va fi niciodată. Și nu poate fi întors din drumul său, căci s-ar fi predat cu totul unei idei pure
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ale imaginației etc. Tocmai aici stă adevărata miză a chestiunii de față: ce ar fi de făcut în fața celor ce apar într-o privință lipsite de sens? Dar în fața celor ce trec dincolo de sfera comună a sensului? Se cer oare aruncate imediat în margine, cât mai departe? Există în definitiv o frontieră sigură, fermă, între cele cu sens și cele lipsite de sens? Înainte de toate, ar urma să vedem sub ce accepțiune vorbim noi despre „sens“ și „lipsa de sens“. Căci
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mor. Cel care citește așa ceva își va spune imediat că filozoful antic gândește foarte bizar, dinspre nimeni și pentru nimeni, despre ceva cu neputință de înțeles. Pare pierdut definitiv în vagul eterat al unei simple idei. Vorbește singur, cu privirea aruncată nu se știe unde. Nul poate urma nimeni, căci vorbește despre ceea ce nu a fost, nu este și nu va fi niciodată. Și nu poate fi întors din drumul său, căci sar fi predat cu totul unei idei pure, speculative
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Seymour îl cumpărasem de ocazie. Sora mea Boo Boo, în felul ei juvenil, marinăresc, îl lăsase în priză. De fapt, apartamentul era presărat cu o sumedenie de mici urme de neglijență lăsate de o navigatoare pe ocean. Pe canapea zăcea aruncată, cu căptușeala în jos, o frumoasă jachetă de uniformă bleumarin, de talie mică. O cutie de bomboane Louis Sherry - pe jumătate goală și cu bomboanele neconsumate strivite între degete, spre încercare - stătea deschisă pe măsuța de cafea din fața canapelei. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ajunsă în chip miraculos, din proprie inițiativă, de la gara Penn, unde o lăsasem, în apartamentul meu. Pe urmă mi-am spus că, probabil, îi aparține lui Boo Boo. M-am dus la fereastră. Fermoarul era deschis și o singură privire aruncată conținutului m-a lămurit cui îi aparținea de fapt. Când m-am uitat mai bine, am văzut ceva ce zăcea peste două cămăși soldățești spălate și călcate, ceva ce nu putea fi lăsat în aceeași cameră în care se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
timp am stat și ne-am uitat. Pe la două noaptea, când musafirii au început să plece, Seymour a rugat-o pe Bessie - mama noastră - să-i dea voie să aducă el paltoanele celor ce plecau și care erau atârnate, împăturite, aruncate, îngrămădite pretutindeni în micul nostru apartament, chiar și pe paturile în care dormeau surorile noastre mai mici. Seymour și cu mine cunoșteam foarte bine vreo doisprezece dintre musafiri, pe vreo zece dintre ei îi știam din vedere sau din auzite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
locului, Încât și astăzi, când sunt doar oale și ulcele, tot se mai pomenește câte unul să-și aducă aminte În timp ce dă de-a dura o horilcă despre câte o faptă a lor sau o vorbă de duh mai deșucheată, aruncată așa, Într-o doară, În timp ce omul Își degusta horilca și se uita pe geam!?... Sau unde era Ippolit Subotin, cel care cu răsuflarea sa putea să-nghețe apa sau s-o transforme În fum și pe care Îl ocolea, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]