798 matches
-
remarcat și printr-o publicistică scrisă cu plăcere, flagrant diferită de aceea care se scria în mod curent. (România literară are norocul de a găzdui și azi rubrica sa, Prepeleac). Vasile Alecsandri, Mihail Sadoveanu, Mateiu I. Caragiale fac parte din ascendența literară a lui Constantin Țoiu, iar Ștefan Bănulescu, Radu Petrescu, George Bălăiță - dintre cei cu care el s-a aflat în emulație. Ceea ce-l distinge pe Constantin Țoiu chiar și printre contemporanii cu care seamănă este un stil boieresc în
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
Slăvescu, citea, asculta muzică clasică, făcea ordine în complicata alcătuire a Jockey Clubului Român al cărui președinte era. Iubea aceste ceasuri de recluziune și dacă încercam să i le tulbur, alintîndu-mă, mă trimetea sus la lucrul meu..." Cîteva vorbe despre ascendența Filitti, fără de care portretul omului Manole Filitti n-ar fi complet. "Disciplina în tot ce făcea îi fusese inculcată de părinți, de amintirea strămoșilor, acei greci din Epir care la mijlocul secolului XVIII veniseră în Tara Românească ca să scape de urgia
O convorbire cu Georgeta Filitti by Laura Guțanu () [Corola-journal/Imaginative/13666_a_14991]
-
sensuri sau dacă ele nu sunt decât rodul unor sclipitoare asociații livrești. Convinși de teoria operei aperta, cu multiplele sensuri adăugate unui text de generații succesive de cititori și hermeneuți, înclinăm totuși, alături de Ion Vartic, spre prima variantă, cunoscută fiind ascendența scriitorului rus. (Făcea parte dintr-o familie extrem de cultivată, mama fiind o excelentă profesoară de liceu, iar tatăl un erudit profesor de dogmatică la Academia Teologică din Kiev, specialist în religii occidentale - pasionat de ritul anglican - și cunoscător de limbi
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
filosoful Ștefan Lupașcu, boier moldovean (și pe soția acestuia, Yvonne). Cu Eugène Ionesco se găsea - prin doctorul Burileanu - în îndepărtate relații de familie, ca și cu alți Români „de neam mare" (se vede bine că autorul este deosebit de atent la ascendența nobiliară a personajelor sale - poate și pentru că nutrea convingerea că elitele aveau datorii moral-patriotice superioare celor ale lui „Ion-Ion"). De altfel, cazul celebrei Manda Y. (delicatețea autorului este transparentă pentru cei care au cunoscut-o!), foarte probabil autointitulată „prințesă", care
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
nu peste multă vreme îi vom înmormânta și pe cei care se vor naște peste o sută-două de ani când pământul patriei străbune va fi de multă vreme nelocuit sau populat, în cazul cel mai fericit cu niște vietăți cu ascendență în... În ce? Că nu mă duce mintea... Iar limba maternă va fi engleza în dialect ungro-vlahic. Să nu mă întrebați ce e aia!... De detalii mă voi ocupa într-o viitoare lucrare de doctorat în dialectologie. Adică nu mă
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
mai ales - aici roșea discret - mă bănuia că mă înhăitasem cu vreo târfuliță cu care mă destrăbălam și care uneltea să-mi compromită rostul și căminul - și astfel, îngrijorată de sănătatea mea morală (îngrijorare venită, cred, pe linia puritană a ascendenței ei suddunărene) și frământată de ideea de a mă readuce cu orice chip în Capitală, a purces la o asiduă campanie de persuasiune asupra doctorului - lamente, rugăminți și alte arme din panoplia unei femei energice și voluntare. Pe la sfârșitul verii
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
e întinsă ca o orgă", dînd semnalul rîsetelor prin propriul său hohot, ce-i scutura îndelung rotunjimea bonomă a pîntecului. Jocul etimologic fusese o eschivă abilă, smulgînd epitetul riscat din sfera imundă a ,orgiei" și dăruindu-i ad hoc o ascendență elevată. Sintagma ,expresivitate orgiastică" mi-a revenit de curînd în memorie, în împrejurări despre care voi relata îndată. }in în mînă un volum fastuos: ,Deocheatele lui François Villon. Poeme coțcărești de-a v-ați ascuns/ dintr-un Paris al Evului
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
față de har. Este semnificativ în acest sens faptul că una din primele scrisori către Lucia atacă fără ocolișuri “secretul” pe care se formase personalitatea lui Leonid Dimov, secret adânc îngropat și protejat de cenzuri și inhibiții aproape insurmontabile. Povestind despre ascendența sa evreiască pe linie paternă (Leonid era fiul lui Naum Mordcovici) și despre peripețiile schimbării numelui tatălui (în 1941, în urma unui proces de paternitate, Leonid este declarat “copil natural” al Nadiei Dimov și primește numele de familie al mamei sale
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
ca ceara, cu gene de mătase și ochi catifelați, caracterizați de o flacără rece, oximoron în care nu e greu să identificăm și o influență eminesciană. Oricum, din punctul nostru de vedere, Rașelica este înainte de toate un personaj de clară ascendență baudelairiană, pentru că în unele poezii din Florile răului, în mod special în cea de-a treizeci și doua ( Une nuit que j’étais près d’une affreuse juive), putem găsi în formă embrionară personajul dezvoltat cu aproximativ șaptezeci de ani
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
ținut de aspre iregularități de viață rurală, zbuciumat de patimi, de interese achizitive, de amoralitatea inerentă lor. E ca și cum făptura sa, mirabil formîndu-se între contrarii, și-ar fi înscris o decantare maximă în raport cu originile. Să fi alcătuit insistenta rememorare a ascendenței aprige a poetului un factor corectiv al pasivității personale? Tată i-a fost un jandarm cu apucături bahice și durități de comportament ce-au sfîrșit prin a-l rupe definitiv de ai săi. Mama, o femeie remarcabilă prin luciditate și
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
a prezentat un personaj suculent, plin de inventivitate în reacție cu grosolănia bărbaților, vocal bine susținută și cu simț al muzicalității. Crina Zancu, la primul spectacol, ne-a propus o Felice eclatantă, curajoasă și impunătoare. Este o soprană în plină ascendență vocală, iubită și apreciată de public. Ruxandra Urdăreanu, la al doilea spectacol, nu a fost mai prejos, având o voce frumoasă, cu bune accente dramatice. Lucieta a fost interpretată în prima seară de Simonida Luțescu care a construit un personaj
I Quatro Rusteghi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5605_a_6930]
-
Negoițescu e tratată, după o seamă de alte obiecții, într-un spirit de permanentă șicanare, de parcă am asista la un proces de atribuire. I se contestă criticului, major, dreptul legitim de a se considera în succesiunea lovinesciană, impunîndu-i-se o altă ascendență - G. Călinescu, după singura particularitate comună, care a făcut de altfel școală în critica românească: lectura inversă". Ca și o altă latură, "luminoasă", consemnată, cu toate acestea, nu fără un pigment ironic: "Istoria critică a literaturii române de Nicolae Manolescu
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
2002). Nu știu alții cum sunt beneficiază, cred eu, nu de unul, ci de trei filtre culturale. Primul, aproape evident: Amintirile lui Creangă. Coborârea în trecutul copilăriei e pigmentată și aici de o anecdotică surprinzătoare, dar accesibilă. Fotografii de epocă, ascendențe doar presupuse, lecții de pian asociate cu tot soiul de concupiscențe juvenile, întâiele colecții numismatice, asprimea imprecisă a schimbărilor de regim politic devin tutelare. Acesta din urmă e responsabil pentru un delicios poem turnat în matrița qui pro quo-ului: "Eram
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
trecutului. Nu mă pot abține să nu citez două poeme, cu convingerea că nu risipesc (ci din contră, îmbogățesc spațiul tipografic al cronicii). Cel dintâi e de altminteri cel care deschide placheta, ca o declarație de ereditate fantezistă: În orice ascendență găsești un nod aorgic/ din care rămurișuri confuze se desfac. Nu știu dacă aleasa frumosului praporgic/ pe nume Macedonskiv (încins în roșu Ťfrac// cu epoleți de aurť), Maria Urdăreanu,/ e neam cu Sevastița, stră-străbunica mea,/ mai jună cu un lustru
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
ethos al țărănimii din regiunile muntoase, obligate de clima mai aspră să muncească mai din greu, cu îndîrjire, înfruntînd natura. Prozatorului întrutotul urbanizat și structuralmente - și el - tenace, de o hărnicie ieșită din comun, îi plăcea să-și amintească atare ascendență. Nici „ardelenismul” său nu era unul propriu-zis. Linia Brașovului, lipită de Carpații sudici, e practic graniță cu Vechiul Regat, iar la Bran, la cîțiva kilometri de Tohan, era una dintre vămi, deci o zonă de interferență a regiunilor și a
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
marea majoritate a ofrandelor critice, rămînînd prea puține pentru un alt reprezentant, de soi, al clasei și anume Șerban Foarță. La distanță de nota plebeiană a hazului sorescian, acesta este un homo ludens cu o țintă aristocratică. El înfățișează o ascendență pretențioasă, fiind mai apropiat de Macedonski, Adrian Maniu, Ion Barbu (celui din urmă i-a și consacrat un remarcabil eseu). Ne putem gîndi la o "înălțare" a poetului timișorean, cu balonul, în văzduhurile unui rafinament ultim, de unde - sublimă revanșă! - ludicii
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
a sa Teorie a romanului. Incisive, dar nu întotdeauna ușor de explicat, opiniile teoreticianului maghiar uniformizează recursiv câteva dintre tipurile - altminteri independente - ale acestei specii cu succes de public constant. Dacă pomenim numai teza romantismului funciar al lui Don Quijote sau ascendența epopeică a scrierilor lui Tolstoi, îndoiala meticulos expusă de Toma Pavel devine - într-o bună logică a discursului - perfect justificată. Conceptul pe care Pavel îl opune acestor patru versiuni, nu fără a le utiliza în ceea ce au ele mai fertil
Gândirea romanului cea de pe urmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8137_a_9462]
-
o aură medievală înfățișării sale, scrie Agerpres. Un accesoriu neobișnuit pentru coroană sunt pandativii laterali "prependoulia", specifici diademelor imperiale bizantine. Cele două pandantive au fiecare câte un scut heraldic - unul reprezintă stema Regatului României iar celălalt, însemnele heraldice ce arată ascendența reginei Maria, Casa de Edinburgh. Asocierea acestora cu elemente artistice bizantine sugerează continuitatea cu perioada de glorie a statelor medievale românești. Piesa prezintă o alăturare unică de simboluri regale, fiind o exprimare a noii identități naționale române dobândite de nepoata
Coroana reginei Maria, în cadrul seriei "Exponatul lunii", la MNIR () [Corola-journal/Journalistic/68579_a_69904]
-
a fost editor-director. Emil Constantinescu a publicat trei volume groase de reflecții nu doar politice. Ci cu miză filosofică (nu discut rezultatul). Vadim este poet, deși pînă astăzi n-a fost primit în Uniunea Scriitorilor". Acest veleitarism cu o sinistră ascendență se învecinează pe de o parte cu abuzul, pe de alta cu o drastică nepăsare. Cum am putea califica altminteri decît abuz comportarea istoricului Dan Berindei, care, fiind între altele șeful comisiei Ministerului Culturii care a repartizat bani pentru tipărirea
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
„A douăsprezecea noapte“ l Cu Teatrul de Comedie Vremurile când timișoreanul iubitor de teatru nutrea justificată invidie și nostalgie față de un București care monopoliza evenimente, vedete și spectacole de răsunet au apus, căci interesul în ascendență al publicului față de noile montări este prompt servit - după toate legile cererii și ofertei - de agențiile de profil. Aceiași organizatori de turneu care săptămâna trecută l-au adus la Timișoara pe maestrul Radu Beligan în „Egoistul“, ispitesc acum spectatorii cu
Agenda2005-05-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283325_a_284654]
-
cititori, iar miza ei teoretică nu este nici pe departe una minoră. Tratînd - cum ne spune chiar titlul - despre literatura atinsă de morbul "melancoliei descendenței", autoarea dezamorsează prejudecata naivă conform căreia artistul/scriitorul creează spontan, ex nihilo, o operă fără ascendență și fără "urmași". De fapt, nu există cu adevărat originalitate absolută, ci doar reluări cu deplasări de accente, combinații și permutări de motive deja existente, recontextualizări, reciclări asumate ca atare ori nici măcar conștientizate. Experiența ne-a învățat că, oricît de
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
asociază un "complex succesoral", o "umoare" specifică, numită de autoare "melancolie a descendenței". Aceasta se descompune într-un adevărat "spectru de nuanțe retorice", "atribuite în anumite texte personajelor, transferate, în altele, instanței auctoriale și, deci, convertite în conștiință estetică". Autoritatea ascendenței literare e acceptată cu resemnare sau naște revolta; prilejuiește ireverența, ironia și maliția ori cultul modelelor, devine obiect al parodiei sau, dimpotrivă, al reluării pioase. Ea este privită ca motiv de orgoliu, atestînd noblețea spiritului și apartenența la vița aristocratică
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
lui Pașadia alte origini decît cele sugerate de acesta. Să lăsăm la o parte ipoteza, prea puțin plauzibilă, că Pașadia folosește numele Bergami ca pe un nume comun și să mai remarcăm că nici Pergami, nici armașul Măgureanu nu au ascendență nobiliară, deși ambele istorii, cea din roman și cea care a fost modelul ei real, se petrec la curți înalte. Rămîn actanți importanți, însă cel mai probabil umili ca origine. Despre primul, Barbu Cioculescu ne spune de altfel cu certitudine
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
nimic țigănesc". Cuvîntul revine, de altfel, tocmai cu referire la Pirgu. Balcanic - cuvîntul ca atare - nu apare decît o singură dată în roman, în această exclusivă negație legată de numele lui Pașadia. Balcanică putea fi la acesta în primul rînd ascendența. Și e una întunecată, cu sînge bolnav, afurisită să nu se poată smulge din Valahia, credincioasă legii vechi de stricăciune orientală, pe care credința și istoria neamului Pașadiilor a găsit-o de la bun început neprielnică și învrăjbită împotriva lor. La
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
început, cu însemnarea din 20 februarie 1927, că "redactarea acestui caiet de note cotidian ar fi o imposibilitate" (p. 19). Marea lui obsesie va fi ideea sinuciderii. în 1927, când începe jurnalul, scriitorul are 33 de ani și evocă o ascendență morbidă, sub semnul unei predestinări ce nu s-a adeverit: Dacă tatăl meu s-a sinucis la treizeci și patru de ani, când organismul lui e al meu și oamenii sunt aceiași, nu e nici un motiv să nu-l imit" (p. 17
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]